Politicianul independent Alexander Van der Bellen a câştigat scrutinul prezidenţial din Austria, învingându-l la limită pe Norbert Hofer, un politician de extremă-dreapta, conform rezultatelor oficiale anunţate luni.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.
De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.
Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.
Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.
FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.
Regizorul Ken Loach a câştigat marele trofeu Palme d’Or, pentru lungmetrajul “I, Daniel Blake”, la gala celei de-a 69-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, care a avut loc duminică seară.
Cristian Mungiu a a câştigat premiul pentru regie, pentru lungmetrajul “Bacalaureat”. Premiul l-a împărţit cu Olivier Assayas, pentru lungmetrajul “Personal Shopper”, o raritate în această categorie.
Celebrul critic de film Peter Bradshaw, de la The Guardian, numeşte filmul lui Mungiu “un studiu de observaţie de 5 stele despre compromisul birocratic din România, realizat cu minuţiozitate şi subtilitate”. Britanicul a acordat 5 stele din 5 filmului “Bacalaureat. “În film, vedem un război în subsidiar între generaţia cinică şi epuizată a oamenilor de vârstă medie şi cea a copiilor, furioşi, sălbăticiţi. Scenele dintre medicul de provincie şi fiica lui sunt extrem de tragice: nu e timp de pierdut, medicul trebuie să o insereze pe fata lui în lumea ruşinii – iată preţul supravieţuirii. Filmul regizorului român este măiestrit, complex, e un studiu psihologic ca o pildă morală, despre alegerile meschine pe care oamenii le fac pentru a-şi face drum cu coatele în viaţă. Oameni constrânşi de o loialitate pe care le-o datorează altora, care, la rândul lor, i-au ajutat în treburi josnice, se folosesc de corupţia generală pentru un alibi personal, ce-i justifică. Ce se va întâmpla cu odraslele acestor oameni, acele conştiinţe inocente pentru care toate mişmaşurile meschine s-au făcut? Trebuie ei să-şi ia examenele într-o lume infestată, lumea compromisului şi ruşinii absconse?”, scrie Bradshaw.
Xavier Dolan a primit premiul “Grand Prix”, al doilea ca importanţă, pentru filmul “It’s Just the End of the World”. Filmul iranian Forushange (Vânzătorul) regizat de Asghar Farhadi a fost distins cu două premii: cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor (Shahab Hosseini).
2. Nu vă afişaţi bogăţia: “Nu mi-am cumpărat primul ceas sau maşină de lux până când afacerile şi investiţiile mele aduceau venituri sigure. Conduceam o Toyota Camry când am devenit milionar. Fii cunoscut pentru etica ta în muncă şi nu prin lucrurile pe care le cumperi”.
3. Economiseşte pentru a investi, nu economisi doar de dragul de a economisi: Singurul motiv pentru a strânge bani este pentru a-i investi. Plasaţi-vă banii în conturi securizate, de care să nu vă atingeţi. Nu folosiţi aceste conturi pentru nimic altceva în afară de investiţii. Până în prezent, am ajuns falit de cel puţin două ori pe an din cauza unor acţiuni pe care nu le pot vinde.
4. Evitaţi datoriile care nu vă avantajează: Este bine să faceţi o regulă prin care să nu împrumutaţi bani care să nu vă aducă ulterior bani în plus. “Am împrumutat bani pentru o maşină doar pentru că ştiam că îmi va aduce venituri suplimentare”. Oamenii bogaţi folosesc datoriile pentru investiţii pârghie şi pentru a-şi creşte fluxrul de numerar. Oamenii săraci folosesc datoriile pentru a-şi cumpăra lucruri care îi îmbogăţesc pe oamenii bogaţi.
5. Trataţi banii asemeni unui iubit gelos: Milioane de oameni visează la libertatea financiară, dar doar cei care o transformă în prioritate o dobândesc. Dacă ignoraţi banii, aceştia vă vor « ignora » la rândul lor sau vă vor părăsi pentru cei care îi vor transforma în prioritate.
6. Banii nu dorm: Banii nu ţin cont de ceas, programe sau sărbători şi nici voi nu ar trebui să faceţi acest lucru. “Când aveam 26 de ani, lucram în retail şi magazinul în care lucram se închidea la 7 p.m. De cele mai multe ori, eu eram acolo până la 11 p.m.
încercând să fac vânzări suplimentare. Nu încerca să fii cea mai deşteaptă sau cea mai norocoasă persoană – asigură-te în schimb că munceşti mai mult decât ceilalţi.”
7. Sărăcia nu are nicicun sens: Eliminaţi orice idee care sugerează că este ok să fii sărac.Biil Gates spunea “dacă te-ai născut sărac, nu este vina ta. Dacă mori sărac, este greşeala ta.”
8. Găsiţi un mentor milionar: Este bine să găsiţi un milionar şi să studiaţi etapele prin care a trecut pentru a ajunge acolo. Majoritatea oamenilor bogaţi sunt generoşi în ce priveşte împărtăşirea cunoştinţelor dobândite.
9. Lăsaţi banii să facă greul: Investiţiile reprezintă un Holy Grail al transformării în milionari şi ar trebui să ajungeţi în punctul în care să faceţi mulţi bani din investiţii decât din munca propriu-zisă. “Am început a doua companie în urma unei investiţii de 50.000 de dolari. Compania respectivă mi-a adus apoi 50.000 de dolari în fiecare lună în ultimii zece ani. Am lansat apoi o a treia investiţie, în domeniul imobiliarelor, care a totalizat 350.000 de dolari, o mare parte din averea mea de atunci.”
10. Ţintiţi pentru 10 milioane de dolari, nu pentru un milion: Singura greşeală mare pe care am făcut-o a fost să nu gândesc în termeni suficient de mari. Vă încurajez să ţintiţi spre mai mult de un milion de dolari. Nu există un deficit de bani în lume, ci un deficit de oameni care să gândească “big” .
Sursa: Entrepreneur.com
Angajaţii care lucrează de acasă sunt mai productivi şi mai fericiţi – cel puţin acestea sunt concluziile unora dintre cele mai recente studii ale specialiştilor în resurse umane. Privită iniţial cu scepticism din partea angajatorilor, politica denumită „remote work“ sau „télétravail“ începe să devină un atu la recrutare, mai ales atunci când firmele caută specialişti cu competenţe greu de găsit pe piaţă. Care sunt beneficiile muncii de acasă şi cât de adaptate sunt companiile din ţara europeană cu cea mai scăzută rată a angajaţilor care pot să lucreze de unde vor?
Citiţi mai multe pe www.zf.ro
Edward Aninaru, unul dintre cei mai în vogă fotografi din lume, s-a mutat în California în urmă cu trei ani, fiind fascinat de profesionalismul de care dau dovadă oamenii care lucrează acolo.
El spune că s-a apucat de această meserie acum şapte ani după ce a început să editeze fotografii.
„A fost o întâmplare, trebuia să mă angajez şi aveam nevoie să învăţ un program de editare, dar aveam nevoie de imagini“, a spus Edward Aninaru în cadrul emisiunii de business ZF Live. „Am lucrat în ţară, dar mi-am dorit să fac mai mult, am riscat, mi-am făcut bagajele, mi-am pregătit actele şi am găsit o firmă care să mă reprezinte acolo.“
Prima şedinţă foto cu o personalitate internaţională a fost cu Jay Sean, un cântăreţ britanic pentru care a lucrat gratis. „Este foarte greu să intri pe piaţă şi sunt anumite persoane pentru care e bine să lucrezi gratis la început. Atunci am făcut câteva poze, totul a durat 45 de minute. Una a fost o copertă de album, iar altele au apărut în Billboard“, a completat Aninaru.
În ceea ce priveşte bugetul pentru o şedinţă foto, în Statele Unite un fotograf poate câştiga chiar şi mai mult de 100.000 de dolari pe zi dacă are experienţă sau dacă vine cu ceva inovator.
„Aceia sunt oameni care au lucrat o viaţă ca să ajungă la cifrele astea. Îţi trebuie un PR foarte bun, dar contează şi cine te recomandă sau pe cine cunoşti. Unii clienţi abia după ce văd cine eşti şi ce vorbeşte lumea despre tine se uită la portofoliu.“
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Edward Aninaru, unul dintre cei mai în vogă fotografi din lume, s-a mutat în California în urmă cu trei ani, fiind fascinat de profesionalismul de care dau dovadă oamenii care lucrează acolo.
El spune că s-a apucat de această meserie acum şapte ani după ce a început să editeze fotografii.
„A fost o întâmplare, trebuia să mă angajez şi aveam nevoie să învăţ un program de editare, dar aveam nevoie de imagini“, a spus Edward Aninaru în cadrul emisiunii de business ZF Live. „Am lucrat în ţară, dar mi-am dorit să fac mai mult, am riscat, mi-am făcut bagajele, mi-am pregătit actele şi am găsit o firmă care să mă reprezinte acolo.“
Prima şedinţă foto cu o personalitate internaţională a fost cu Jay Sean, un cântăreţ britanic pentru care a lucrat gratis. „Este foarte greu să intri pe piaţă şi sunt anumite persoane pentru care e bine să lucrezi gratis la început. Atunci am făcut câteva poze, totul a durat 45 de minute. Una a fost o copertă de album, iar altele au apărut în Billboard“, a completat Aninaru.
În ceea ce priveşte bugetul pentru o şedinţă foto, în Statele Unite un fotograf poate câştiga chiar şi mai mult de 100.000 de dolari pe zi dacă are experienţă sau dacă vine cu ceva inovator.
„Aceia sunt oameni care au lucrat o viaţă ca să ajungă la cifrele astea. Îţi trebuie un PR foarte bun, dar contează şi cine te recomandă sau pe cine cunoşti. Unii clienţi abia după ce văd cine eşti şi ce vorbeşte lumea despre tine se uită la portofoliu.“
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Kevin Spacey, celebrul actor de la Hollywood care a ajuns în topurile de audienţă cu serialul Netflix House of Cards, unde portretizează un politician american – Frank Underwood, câştiga în 2014, înainte de filmarea sezonului 3, unul dintre cele mai generoase salarii. Ulterior, salariul său per episod s-ar fi dublat, ce îl propulsează în topul celor mai bine plătiţi actori.
Huffington Post scrie că ea ar fi renegociat salariul sezonul acesta pentru a fi plătită egal cu Kevin Spacey şi ar fi obţinut mărirea de ”salariu”
Kevin Spacey, celebrul actor de la Hollywood care a ajuns în topurile de audienţă cu serialul Netflix House of Cards, unde portretizează un politician american – Frank Underwood, câştiga în 2014, înainte de filmarea sezonului 3, unul dintre cele mai generoase salarii. Ulterior, salariul său per episod s-ar fi dublat, ce îl propulsează în topul celor mai bine plătiţi actori.
Huffington Post scrie că ea ar fi renegociat salariul sezonul acesta pentru a fi plătită egal cu Kevin Spacey şi ar fi obţinut mărirea de ”salariu”