BusinessMagazin

Tag: pret

  • Cum poate influenţa mărimea yacht-ului fericirea personală

    Se pare că yacht-ul lui Woods are doar 47 de metri.Yachtul lui Cline, estimat la 30 de milioane de dolari, are cinci dormitoare, două săli de dininig, un bar pe marginea piscinei, un jacuzzi şi un preţ de închiriere de 265.000 de dolari pe săptămână.

    Yacht-ul lui Woods are  are cinci camere de oaspeţi, o zonă de dining pentru 12 persoane, un jacuzzi, un lounge şi o sală de gimnastică. 

    Fostul model suedez a început să aibă o relaţie discretă cu vecinul ei din Palm Beach în vârstă de 54 de ani, la scurt timp după divorţul ei din 2010.

    După despărţirea de Woods, Nordegren a primit 100 de milioane de dolari, şi-a reconstruit casa de vis şi îi are în grijă pe cei doi copii, Sam şi Charlie.

     

  • Opinie Iustin Paraschiv, proprietar al grupului de firme Carmistin

    Nu este vorba de cineva din interior care îşi doreşte discreditatrea industriei agro-alimentare româneşti şi nici grupuri de interese din afara ţării care intenţionează acest lucru.Este vorba despre un pahar în care a picat şi ultima picatură, iar acum dă pe afară.Epidemia de controale cu care ne confruntăm acum este una mai mult decât benefică industriei romanesti. Controalele vor ajuta la curatarea, la asanarea industriei agro-alimentare romanesti. O actiune care trebuia de mult initiata si continuata asiduu, pana la eliminarea din lantul de productie a celor care nu respecta legea. Evident ca acestia exista. Este vorba despre cei care vor sa ajunga foarte repede la profituri substantiale.

    Pe de alta parte, organele de control au privit diferentiat marile lanturi de magazine, fata de retailul mic, insa cu totul nejustificat. Este o realitate faptul ca hipermarketurile sunt mult mai rar verificate de organele de control, cu toate ca aici s-au descoperit acum probleme. Si nu este de mirare.
    Presiunea pe care acestea o pun pe pretul la care cumpara si vor sa vanda produsele agro-alimentare, si nu numai, impinge o serie de producatori mici sau producatori care se confrunta cu probleme in business sa mearga pana la limita legii sau chiar sa o incalce. Aici apar probleme pe partea de etichetare, sunt probleme si de alta natura, dupa cum am vazut.

    Este adevarat ca sistemul de control din zona alimentara este imbatranit, vedem de mai bine de 10-15 ani aceiasi oameni. Mi-ar placea sa vad si specialisti tineri, insa acum ei sunt o „rara avis”. Autoritatile stiu spre exemplu despre mafia pietelor, insa s-a facut prea putin pentru o asanare in acest domeniu a infractionalitatii.

    Cum sa ne asteptam ca un magazin care vinde carne si care apartine unui medic veterinar sa fie sanctionat la un eventual control de un coleg al acestuia?
    O alta sursa de probleme este implicarea celor platiti de stat sa faca aceste controale in businessuri de productie sau retail – direct sau prin interpusi. Am atras atentia in nenumarate randuri asupra acestor probleme prin asociatiile din care firmele grupului nostru fac parte, insa lucrurile au ramas, in mare parte, nerezolvate.

    Prin asociatiile de producatori putem face un dosar complet al acestor nereguli care lovesc direct in afacerile sanatoase.  Este total incorect sa investesti milioane de euro intr-o afacere pe care o conduci dupa legile momentului si sa te confrunti cu probleme de concurenta din partea unui „garajist” care proceseaza carnea in conditii cu totul mizere, doar pentru ca acesta nu se teme de consecintele unui eventual control.
    Problema carnii de cal

    Mai bine de 80-90 de procente din productia Pajo Holding a mers anul trecut la export. Vorbim de peste 4500 de animale, exportate in viu. Asta pentru ca in Romania pretul oferit producatorilor pentru carnea de vita este in medie cu 30 de procente mai mic decat costurile de productie.

    Aceasta discutie deschide o adevarata Cutie a Pandorei pentru ca pretul este artificial tinut atat de jos din cauza inlocuirii carnii de vita cu carne din alta specie. Prin asociatiile de profil noi am atras de nenumarate ori atentia organelor de control asupra acestor aspecte.

    Iata care a fost procesul care a stat la baza distrugerii pretului carnii de vita: odata cu campania de scarificare a cailor bolnavi de Anemie Infectioasa Ecvina, statul a oferit despagubiri persoanelor care isi sacrificau animalele bolnave. Prin urmare, cei care isi duceau caii la sacrificat nu erau interesati sa obtina un pret corect pe calul vandut la abator pentru ca statul oricum il despagubea pentru animal.

    Astfel, abatoarele care s-au ocupat cu sacrificarea acestor cai au intrat in posesia unor cantitati enorme de carne de cal la preturi derizorii, poate chiar de 10 ori mai mici decat pretul carnii de vita.Organele de control trebuie sa controleze acum, chiar daca este post factum, daca acesti cai au fost sacrificati in conditiile prevazute de lege – carnea trebuie procesata la temperaturi ridicate – cum si cui au fost vandute aceste cantitati de carne. Oricum, din aceasta afacere statul si consumatorul au iesit in pierdere.Hypermarket vs. producatori

    De mai bine de 2 ani producatorii din Romania se confrunta cu mari probleme privind profitabilitatea. Asta din cauza presiunii pe pret exercitate de lanturile de magazine. Odata intrati in acest cerc vicios – ai pret mic vinzi, esti pe raft dar vinzi aproape in pierdere; altfel,  daca nu vinzi, trebuie sa inchizi afacerea – sunt producatori care forteaza limitele legii pentru a putea supravietui, incalcand normele in vigoare. Unii trec de-a dreptul in zona penala. Evident, sunt si marii producatori care apeleaza la solutii alternative, lanturi proprii de retail etc. oricum, este cu totul neprofitabil sa intri in astfel de jocuri.

    Poti risca totul.Asadar, controalele care au scos la suprafata nereguli in lanturile magazinelor importante trebuie sa nu inceteze pentru ca aici pot aparea mari surprize. Autoritatie trebuie sa isi extinda controalele aici. DSVSA-urile se pare ca acum au trecut serios la treaba. Trebuie sa continue pana se curata aceasta industri, o industrie in care s-a investit mult, o industrie in care jucatorii onesti, cu strategii sanatoase de business au standarde de calitate peste media europeana.

    Despre Grupul Carmistin
    Grupul de firme Carmistin apartine familiei Paraschiv si activeaza in domeniul agro-zootehnic, trading  şi retail. Grupul de firme al Familiei Paraschiv numara peste 2000 de angajaţi si este format din companii lideri de piata de segmentele unde activeaza, precum: Ana şi Cornel, Carmistin, Avicarvil, Ladrisi Grup, Pajo Holding etc.
     

  • Rémy Martin Coeur de Cognac este disponibil şi în România

    Astfel, băuturile distilate din amestecul Coeur de Cognac sunt alese pentru gust, armonie şi aromă, mai degrabă decât pe criterii de vârstă. Deşi vârsta medie a noului coniac este situată undeva între XO (Extra Old) şi VSOP (Very Superior Old Pale), această menţionare este intenţionat omisă de pe etichetă. Scopul este ca băutura să fie mai uşor de identificat de către consumatorii mai puţin iniţiaţi în diferenţierea categoriilor de coniac.

    Rémy Martin produce unele dintre cele mai fine coniacuri încă de la 1724.Toate băuturile distilate utilizate în amestecul Coeur de Cognac provin din producţiile celor mai bune podgorii Rémy Martin, chiar din inima regiunilor Petite Champagne şi Grande Champagne. Acest teritoriu calcaros este mediul ideal pentru cultivarea şi producerea strugurilor Ugni Blanc, Colombard şi Folle Blanche – toţi utilizaţi în producţia de coniac.

    Rémy Martin este renumit pentru calitatea şi intensitatea aromatică a băuturilor sale obţinute în urma procesului unic de distilare. Pentru Coeur de Cognac s-a elaborat un proces şi mai lent, mai delicat. Vase unice, de mici dimensiuni sunt folosite pentru a aduna şi proteja aromele şi proprietăţile onctuoase ale strugurilor copţi.

    Coeur de Cognac este mai apoi învechit în butoaie mici de stejar. Pierrette Trichet, Cellar Master Rémy Martin, îşi utilizează experienţa vastă şi abilitatea de a selecta cele mai alese băuturi distilate pentru a crea un amestec unic: Coeur de Cognac. Rezultatul este încapsulat într-o băutură unică, proaspătă, fructată.

    Istoria Casei Rémy Martin începută în anul 1724 se confundă cu istoria unei familii, o familie de viticultori, care de cinci generaţii este ghidată de aceeaşi pasiune. Unul dintre secretele coniacului produs de Rémy Martin este solul regiunilor Grande Champagne şi Petite Champagne, care asigură condiţiile pentru cultivarea soiurilor de struguri folosiţi în producţia de coniac.

    Fine Champagne Cognac este singurul blend, amestec, obţinut din două regiuni protejate prin Appellation d’Origine Contrôlée (AOC), ceea ce certifică în mod oficial calităţile unice ale cogniacului obţinut din podgoriile Grande Champagne şi Petite Champagne. Din anul 2011, Rémy Martin este deţinut de către Grupul Rémy Cointreau.

    Compania B.D.G. Import a fost înfiinţată în anul 1996, având ca obiect de activitate importul şi distribuţia de băuturi alcoolice premium şi super premium. În prezent B.D.G. Import este importatorul nr.1 din România, cu o cifră de afaceri de 37 milioane euro în 2011. B.D.G. Import este singura companie importatoare de produse premium ce deţine în parteneriat o reţea de distribuţie HoReCa în Bucureşti, Cluj şi Timişoara, cu o cifră de afaceri de peste 15 milioane euro în anul 2011.

    Din portofoliul BDG Import fac parte mărcile: Jack Daniel’s, Finlandia, Remy Martin, Cointreau, Metaxa, Evian, Jagermeister, Corona Extra, Budweiser Budvar, Southern Comfort, Bols, Herradura, Laurent Perrier, Baron Philippe De Rothschild, Bacardi, Martini, Grey Goose, Bombay Sapphire, Dewars, The Famous Grouse, The Macallan, Armand de Brignac.

  • Berea s-a scumpit cu până la 5% în februarie şi ar putea urma noi majorări de preţ

     “Nu ştim care va fi influenţa creşterii de acciză, care a fost făcută peste noapte. Evident că este o taxă care se va reflecta cumva în costul berii şi este de văzut cum va reacţiona consumatorul”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Andrew Highcock, preşedintele Ursus Breweries.

    El a spus că scumpirile generate de creşterea accizei diferă foarte mult în funcţie de tipul de bere şi de ambalaj.

    Astfel, Ursus a majorat în februarie preţul berii cu 5% în medie.

    “Acciza a crescut cumva în doi paşi. Mai întâi pentru că este pusă în euro, dar este calculată în lei, şi se stabilieşte un curs de schimb în octombrie. Şi atunci deja era o creştere de 5% în lei. Acum este şi o creştere în euro”, a afirmat Highcock.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aurul şi-a pierdut din strălucire: uncia a coborât sub pragul de 1.600 de dolari

    O uncie de aur (28,35 grame) se tranzacţiona ieri pe bursa de la Londra la un preţ de 1.568 dolari, cel mai coborât nivel din ultimele şase luni, sub presiunea aprecierii dolarului american şi a ştirilor că Federal Reserve, banca centrală a SUA, ar putea să îşi revizuiască programul de relaxare monetară în luna martie. Faţă de începutul anului, aurul a înregistrat o scădere de 5,3% în dolari, în condiţiile în care majoritatea pieţelor de acţiuni ale lumii sunt aproape de maximele din 2007. La Bucureşti, BNR a cotat ieri preţul unui gram de aur la 167,72 lei, cu 8% mai puţin decât preţul de la începutul anului. Metalul galben a debutat în 2013 cu un preţ de 1.657 dolari/uncie, cu 8,2% peste nivelul din urmă cu un an. Unii analişti se aşteptau ca avansul aurului să continue şi în 2013, mână în mână cu politica de relaxare monetară a FED, însă temerile investitorilor că banca centrală americană şi-ar putea revizui politicile au cauzat corecţii negative ale preţului aurului. Injecţiile de capital făcute de FED în pieţele financiare au alimentat raliul aurului din ultimii ani, metalul galben fiind considerat ca un mijloc de protecţie împotriva inflaţiei. Infuzia de lichidităţi a FED în pieţele financiare alimentează temerile inflaţionsite ale investitorilor.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Volkswagen pregăteşte un automobil ieftin, cu un preţ de 6.000 – 7.000 euro

    “Nu a fost luată încă o decizie definitivă. Vom dezvolta o maşină de buget în clasa de preţ 6.000 – 7.000 de euro. Peste 3 milioane de maşini pe an pot fi vândute doar în China pe acest segment, la care se adaugă un milion în India. Africa este de asemenea o piaţă foarte promiţătoare”, a afirmat Winterkorn, întrebat ce are de gând să facă în privinţa absenţei Volkswagen de pe segmentul automobilelor low-cost, cu preţuri mai mici de 8.000 de euro, potrivit Der Spiegel.

    El a adăugat că dezvoltarea modelului va avea loc în Germania, unde se va decide cum va arăta maşina şi cu ce motorizări va fi echipată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Putin umileşte planeta şi organizează cele mai scumpe Jocuri Olimpice din istorie

    Organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci din 2014 va costa Rusia 50 mld. dolari, de cinci ori mai mult decât estimările iniţiale, ceea ce face ca acest eveniment să fie cea mai scumpă olimpiadă din istorie, scrie agenţia RT, citată de Ziarul Financiar. În prezent, cele mai costisitoare Jocuri Olimpice sunt cele organizate în 2008 la Beijing. Acestea au costat 40 de miliarde de dolari. Olimpiada de la Londra, cea mai recentă, a implicat cos­turi de 19 miliarde de dolari.

    Infrastructura oraşului Soci necesară organizării JO a trebuit construită în proporţie de 85% de la zero, ceea ce ar putea explica de ce Olimpiada de Iarnă este atât de scumpă, a spus Jean-Claude Killy, preşedintele comisiei de coordo­nare a JO din Rusia din cadrul Comite­tului Olimpic Internaţional, citat de ZF. Însă unii analişti atrag atenţia că estimările uriaşe nu ar trebui luate în serios deoarece acestea sunt “umflate” de sponsorii privaţi ai evenimentului.

    Până în prezent, aceştia au cheltuit 24,6 miliarde dolari, iar costurile ar putea creşte pentru ei la 33 miliarde dolari. Printre sponsori se numără multe dintre marile companii ruseşti, iar acestea vor să obţină pentru cât mai multe cheltuieli posibile statutul de cheltuieli pentru olimpiadă. “De exemplu, o companie care-şi construieşte sau renovează hotelul propriu încearcă să încadreze aceste cheltuieli la costuri pentru Olimpiadă. Aceasta le ajută să-şi consolideze poziţia în negocieri. Companiile vor cere cu siguranţă ceva la schimb, precum tarife preferenţiale sau scutiri fiscale”, a explicat un analist. El a menţionat că suma de 50 miliarde dolari nu este una finală, iar costurile s-ar putea apropia de 66,7 miliarde dolari. O parte din costul total al facturii urmează să fie suportat de guvern, iar cealalată parte de investitori privaţi, care sunt finanţaţi de băncile de stat, a spus vicepremierul rus, Dmitry Kozak, citat de The Wall Street Journal.

  • Microsoft România: Mai sunt 7 zile în care o licenţă Windows 8 costă între 15 şi 60 de euro

    Utilizatorii din România au la dispoziţie o săptămână, până la data de 31 ianuarie, pentru a achiziţiona o licenţă pentru sistemul de operare Windows 8 la un preţ redus, care variază între 15 şi 60 de euro, potrivit unui comunicat al filialei locale a producătorului de software. “Ofertele de upgrade la Windows 8, anunţate odată cu disponibilitatea Windows 8, vor expira la 31 ianuarie 2013”, potrivit sursei menţionate. Utilizatorii au la dispoziţie următoarele variante: clienţii ce utilizează Windows XP, Windows Vista sau Windows 7 pot achiziţiona Windows 8 Pro Upgrade la preţul de 59,99 de euro de la majoritatea partenerilor de retail Microsoft din România sau online, la preţul de 29,99 de euro; Clienţii care au achiziţionat un PC cu Windows 7 în perioada 2 iunie 2012 – 31 ianuarie 2013, pot beneficia de upgrade la Windows 8 Pro pentru 14,99 de euro, prin înregistrarea şi comandarea upgrade-ului până la 28 februarie 2013 în programul Windows Upgrade Offer. Anual în România se vând aproximativ 700.000 de PC-uri, dintre care o bună parte sunt însă livrate fără sistem de operare.
     

    Mai multe pe zf.ro

  • Cum vrea Danemarca să promoveze egalitatea între sexe

    În încercarea de a promova egalitatea între sexe în orice domeniu de activitate, autorităţile din Danemarca au decis ca preţurile practicate de saloanele de coafură să fie aceleaşi atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, scrie Daily Mail.

    Hotărârea a fost aspru criticată de o organizaţie, care a arătat că restabilirea preţurilor nu este corectă. „Pur şi simplu ai nevoie de mai mult timp pentru realizarea tunsorilor la femei”, a declarat Connie Mikkelsen, preşedinta Organizaţiei daneze a frizerilor şi cosmeticienilor. „Contabilizarea timpului va conduce la discuţii privind lungimea părului – ce înseamnă lungime medie, ce înseamnă păr lung… Totul se va încheia cu o serie de conflicte cu clienţii”, a continuat Mikkelsen. Decizia a fost contestată, o instanţă de judecată urmând să stabilească dacă modificarea tarifelor poate fi aplicată sau dacă saloanele de coafură ar trebui să găsească noi metode privind plata de către clienţi a serviciilor prestate.

    Alte stiri pe gandul.info

  • Opinie Aliz Kosza: Arma auto-distructivă pe termen lung: bătălia de preţ

    ALIZ KOSZA (BUSINESS STRATEGIST)

    Dincolo de nevoile de bază există în continuare servicii şi produse la care consumatorii nu renunţă – chiar dacă, apa-rent, şi cumpărarea lor ar putea să sufere amânare. Deja s-a produs un dezechilibru semnificativ între ceea ce se poate defi-ni sau percepe ca “nevoie de cumpărare” şi nevoile reale de consum. Consumatorii au încetat să mai fie “shopper-i”, iar producătorii şi retailerii pierd din vedere această schimbare. Paradoxal sau nu, foarte mulţi oameni renunţă la igienă sau sănătate în favoarea telefoanelor mobile; nu mă gândesc la telefon ca la un instrument de lucru sau necesitate, ci la telefonul mobil ca stil de viaţă, ca un moft cotidian – la distanţă foarte mare de noţiunea de “obiect indispensabil” care te-ai putea gândi că guvernează selectivitatea cumpărătorului “de criză”.

    Mă voi referi atât la comportamentul de consum, cât şi la politicile de “preţ mic” şi “foarte mic”. Sunt politici care deteriorează în lanţ atât calitatea produselor, cât şi valoarea percepută a mărcilor, având consecinţe negative directe pe termen lung în profitabilitatea companiilor, în cazul unora fiind deja vorba de supravieţuire.Scăderea accentuată a consumului, instaurată şi din prea multă prudenţă, face presiune pe preţuri şi împinge companiile să se întreacă pe pista scăderilor de preţ şi în cursa nesfârşită pentru menţinerea sau cucerirea spaţiilor la raft în marile reţele de magazine.
    Ajungem din nou la managementul conjunctural, managementul disperării şi al ajustărilor în jos pe toate planurile.

    Companiile perdante ale crizei, chiar dacă sunt sugrumate de fluctuaţia costurilor la materiile prime şi a celor de operare, continuă bătălia preţurilor mici, cât mai mici – deşi tocmai asemenea politici le-au împins mult sub pragul profitabilităţii. Expunerea cea mai mare o au companiile care deţin în portofoliu produse sub branduri poziţionate în segmentul economic şi cu o pondere care depăşeste 40% din veniturile totale. Dacă adăugam la asta şi mărcile private, fabricate pentru marile lanţuri de magazine, cu profitabilitate aproape de zero pentru furnizori, deja portofoliul are ştampila “factor de risc ridicat”, deoarece costurile de operare (manipulare şi transport) se dublează, raportate la unitatea de produs vândută.

    Nu spun că produsele adresate segmentului de preţ economic nu au rolul lor în business şi în consum, dar ele trebuie echilibrate de poziţionarea produselor şi mărcilor de portofoliu pentru eficienţa oricărui business. În criză, chiar dacă se diminuează, consumul nu se opreşte.Bătălia de preţ, cu orice preţ, este o armă auto-distructivă pe termen lung. Este cu atât mai periculoasă, cu cât compromisurile legate de produs sunt foarte mari. Dacă eşti jucător important în segmentul economic, evident produsul tău livrează calitativ la nivelul preţului afişat. Alegerea consumatorului este conjuncturală, pentru că, la rândul lui, face tot un compromis. El ştie că, pe bani puţini, primeşte puţin – deci percepe brandurile ca atare – şi nu încetează să aspire la ceea ce este mai bun şi mai durabil. Ofertele de preţ, chiar şi în perioade de consum scăzute, pot fi cel mult măsuri tactice, utilizate pe o perioadă limitată de timp, în niciun caz nu pot fi măsuri strategice.

    Presiunea pe preţul produselor creează efecte în lanţ: la furnizori (alternative inferioare calitativ), compromisuri în calitatea serviciilor oferite (toate tipurile de servicii), la angajatori (salarii / restructurări).
    Acum un an, la solicitarea forţei de vânzare şi a partenerilor de distribuţie, am lansat în piaţă un produs – ediţie limitată, doar pentru testarea pieţei – în segmentul economic, care să ducă bătălia preţurilor mici. Cantităţile vândute nu au fost nesemnificative, însă la opt luni de la lansare, nemulţumirea mare a venit tot din partea lanţului de execuţie şi era legată de costurile mari de distribuţie.

    Produsul a fost delistat. În loc să ducem bătălia “preţului cel mai mic”, am putea să găsim alternative mari: inovaţie, urmată de lansări dese de produse-servicii noi, cât mai bine pliate pe noile nevoi de consum; să investim în produsele, categoriile şi mărcile cu valoare adăugată (brand awareness) şi să creştem ponderea lor în vânzări; să gândim revoluţionarea industriei sau segmentului în care activăm (nu contează industria!); să urmărim mai îndeaproape consumatorul (cercetări de piaţă / consumer insight), să-i înţelegem mai bine aşteptările.

    Cu alte cuvinte, am putea să construim baze solide pentru viitor. Creează produse şi servicii care te diferenţiază, creează şi influenţează, fără teamă şi prejudecăţi, nevoia reală de consum! Zonele “mainstream” şi “economic” au devenit prea costisitoare. 2013 este perioada cea mai bună pentru a reaşeza echilibrul între “dependenţă” şi nevoile reale, care, dacă sunt corect identificate şi adresate, vor aduce beneficii pe termen lung. Managementul preţurilor cântăreşte mult în ecuaţia oricărui business, de aceea “politica” preţurilor mici trebuie să fie doar o măsură flexibilă, pe o perioadă cât mai limitată de timp, altfel riscăm să ne molipsim de boala incurabilă a comoditizării…