BusinessMagazin

Tag: servicii

  • Pe toti ne cheama Google

    Pentru cei mai multi utilizatori de internet, Google este cel mai mare motor de cautare din lume. In spatele acestui superlativ stau insa multe alte servicii, compania putand fi asemanata cu o caracatita care si-a extins de-a lungul vremii tentaculele intr-o multime de domenii. Practic, Google are acum in jur de 117 servicii online diferite, de cautare, de publicitate, de comunicare si socializare, de statistica, de localizare in spatiu, nemaipunand la socoteala alte 11 care nu mai exista in prezent pentru ca fie nu au trecut de perioada beta, de testare pe piata, fie au fost incorporate in servicii mai complexe. Numai pentru cautare online, spre exemplu, compania ofera 35 de servicii, majoritatea fiind pagini de internet echivalente Google, dar care isi concentreaza cautarea pe un singur domeniu, cum ar fi filme, muzica, fotografii sau stiri.

    Cu toate acestea, pozitia dominanta pe internet nu pare a fi suficienta pentru Google, care vrea acum sa atraga online si ceea ce de obicei se petrecea exclusiv pe computerele personale – stocarea de continut digital pe serverele Google, plecand de la documente si pana la melodii, poze, filme sau orice alt tip de fisiere, pe principiul deja cunoscut ca „the network is the computer“, adica tot ceea ce se gaseste pe un anumit hard disk poate fi mutat pe internet, spre a fi accesibil de oriunde. Despre un astfel de serviciu, la care compania ar fi inceput sa lucreze in urma cu cativa ani, se zvoneste de multa vreme, insa publicatia The Wall Street Journal a scris la finalul anului trecut, citand surse apropiate planurilor Google, ca Gdrive, cum se va numi serviciul, ar putea fi lansat in lunile urmatoare.

    Conducerea Google nu a dorit sa comenteze informatia. „Capacitatea de stocare este o componenta importanta in strategia noastra de a atrage clienti catre aplicatiile online“, spune unul dintre reprezentantii companiei, refuzand insa sa vorbeasca despre alte servicii de stocare in afara de cele pe care deja le ofera, incepand cu Gmail si cu Google Docs, de lucru in retea pe baza unor documente accesibile mai multor utilizatori. „Mail-ul, continutul digital si documentele se vor muta pe internet, fiind deci mai usor de accesat si de utilizat“, spune acelasi reprezentant al Google. „Ne vom concentra pe imbunatatirea serviciilor web, in care intra si capacitatea de stocare, dar momentan nu avem niciun anunt de facut.“

    Gdrive ar urma sa furnizeze un anumit spatiu de stocare gratis, iar suplimentarea lui sa se plateasca, desi nu se stie cum anume vor fi structurate costurile, avand in vedere ca noul serviciu ar urma sa functioneze ca un fel de inglobant al tuturor serviciilor de stocare oferite de Google, cu acces la documente pe baza cautarii dupa cuvinte-cheie. Pentru cei ce isi creeaza o adresa de Gmail noua, spatiul de stocare porneste de la 2,8 GB de memorie si poate depasi 5 GB, in conditiile in care capacitatea creste cu peste 25 MB in fiecare zi. Anul acesta, compania a inceput sa ofere si utilizatorilor de alte servicii posibilitatea de a cumpara spatiu de stocare in cadrul acestora. Spre exemplu, Picasa Web Albums, unde pot fi pastrate fotografii, ofera gratuit un spatiu de 1 GB, dar utilizatorii pot plati 20 de dolari pentru 6 GB in plus, 75 de dolari daca vor 25 GB, 250 de dolari pentru 100 GB si 500 de dolari pentru 250 GB. „Fiecare din aceste servicii are propria sa componenta de oferta gratuita. Dar are sens ca la un moment dat sa fie unite sub acelasi acoperis“, a declarat Jason Freidenfelds, purtator de cuvant al Google, pentru revista Popular Mechanics.

    Pentru un serviciu ca Gdrive, analistii considera ca preturi precum cele de mai sus ar fi prea mari; ar fi nerentabil sa platesti 500 de dolari pentru 250 GB, cand un hard disk de patru ori mai mare va costa in 2010 in jur de 300 de dolari, potrivit estimarilor Microsoft. Avantajul unui asemenea serviciu de stocare online este insa evident mobilitatea, faptul ca accesul la continutul digital nu mai depinde de computerul unde fisierele sunt salvate si nici de echipamente portabile de stocare, ci doar de accesul la internet printr-un cont personal protejat de parola.

    Dar cat de sigur ar putea fi acest sistem, pentru utilizatori care stocheaza pe Gdrive documente importante? Faptul ca exista un cont si o parola nu garanteaza siguranta informatiilor, mai ales ca pentru un hot de informatii, parola nu reprezinta o piedica prea mare. Iar avantajul mobilitatii ar putea deveni un dezavantaj in situatii in care conexiunea la internet nu functioneaza sau nu exista deloc, cum se intampla in avion, de exemplu.

    Gdrive nu este prima initiativa de acest gen, principalii competitori ai Google, Microsoft si Yahoo!, avand deja in oferta si servicii de stocare online. Dar cu toate acestea, servicii precum SkyDrive, Box.net, Mozy sau Yahoo! Briefcase nu au castigat foarte multi adepti. Acesta din urma, spre exemplu, a propus un model greoi de acces la continutul digital plasat pe internet – utilizatorii trebuie sa acceseze un site si sa urmeze mai multi pasi pana ajung la documentele stocate online. Metoda pare totusi ceva mai eficienta impotriva furtului de informatii.

  • De la Crazy Frog la Juan Carlos

    Mai bine de jumatate de milion de posesori de telefoane mobile din toata lumea au descarcat recent de pe internet un ton de apel in care regele Spaniei, Juan Carlos, ii spune pe un ton agasat presedintelui din Venezuela, Hugo Chavez, „De ce nu taci din gura?“. Mica disputa dintre Juan Carlos si Chavez s-a petrecut in noiembrie trecut la un summit ibero-american desfasurat in Chile, unde faptul ca venezueleanul il tot intrerupea din discurs pe premierul spaniol Zapatero l-a enervat pe rege. Iesirea lipsita de diplomatie a regelui Spaniei a fost imediat exploatata, fiind transformata intr-un ton de apel – pe fundalul melodiei traditionale spaniole „La Cucaracha“ se aude la un interval de cateva secunde intrebarea „por qué no te callas?“, in traducere „de ce nu taci din gura?“. In cateva saptamani, acest ton de apel a generat vanzari de 2,2 milioane de dolari (1,5 milioane de euro). Cum ar putea fi justificata popularitatea unui asemenea ton de apel? Pe langa faptul ca sunetele presetate de producatorii de celulare sunt considerate plictisitoare si demodate, multi dintre utilizatori privesc tonurile de apel ca o metoda de a se exprima si, in cazul de fata, de a se dovedi la curent cu un subiect de discutie actual. Este drept, o parte dintre cei care au descarcat tonul de apel denumit „De ce nu taci“ au facut-o in semn de protest fata de presedintele Venezuelei, dar majoritatea au considerat acest incident drept amuzant si absurd in acelasi timp.

    Faima intamplarii e de altfel vizibila in lumea virtuala: la o cautare pe site-ul de continut video YouTube dupa fraza „por qué no te callas“ vor fi returnate in jur de 1.500 de rezultate, majoritatea legate de aceasta disputa politica, iar pe paginile retelei sociale Facebook, aceeasi fraza denumeste un grup de utilizatori. Si ar putea sa reprezinte si numele unui site, pentru ca pana nu de mult, daca tastati in browserul de internet adresa www.porquenotecallas.com, ati fi fost directionati catre site-ul de licitatii online eBay, unde numele domeniului a fost pus in vanzare pentru aproape 15.000 de dolari (10.000 de euro).

    „Tonurile de apel cu tema politica, dar nu numai, sunt in ziua de azi o afacere extrem de rentabila“, constata Jonathan Arber, analist al companiei de cercetare de piata Ovum Research. Potrivit estimarilor sale, piata mondiala a tonurilor de apel a depasit 5,2 miliarde de dolari (3,5 miliarde de euro) in 2007, dar cresterile intalnite pana acum se vor mai tempera din 2009, pe masura ce muzica pe mobil va depasi in popularitate nisa de piata a tonurilor pentru telefoane.

    In 2006, utilizatorii de celulare au cumparat tonuri de apel de 3,2 miliarde de dolari (in jur de 2,2 miliarde de euro), cifra echivalenta cu 10% din piata totala a muzicii, de 32,3 miliarde de dolari (22 de miliarde de euro). Comparatia nu e fara temei: Steve Mayall, angajat in cadrul companiei de cercetare a industriei muzicale Music Ally, sustine ca poate da detalii despre o persoana necunoscuta numai auzind tonul de apel pe care-l foloseste. „Eram in autobuz zilele trecute, cand un tanar de langa mine a primit un SMS. A fost de ajuns sa aud «Message from the dark side there is» (un ton de apel rostit cu vocea lui Yoda din filmul „Razboiul Stelelor“) ca sa-mi dau seama ca lucreaza in domeniul IT.“

    La fel de bine, barbatii care aleg pentru telefonul mobil melodia „In Da Club“, a lui 50 Cent, e foarte probabil sa aiba o fire petrecareata. Iar femeile care aleg melodia „Big Girl (You Are Beautiful)“, interpretata de Mika, o fac foarte probabil dintr-o nesiguranta in ceea ce priveste propria persoana. „Un ton de apel spune foarte multe despre personalitatea individului, care opteaza in general pentru melodii in care se regaseste sau cu care se poate asocia“, spune Mayall.

    Alegerea unui ton de apel nu e grea, mai ales ca exista pe internet o multime de site-uri care ofera topuri ale celor mai populare tonuri de apel, cele mai multe fiind in general versiuni ale unor hituri muzicale, adaptate pentru telefonul mobil. Dar primul ton de apel care a ajuns in fruntea clasamentelor britanice nu a fost nicidecum o melodie cantata de Beyonce, 50 Cent sau Red Hot Chili Peppers, ci sunetul Crazy Frog, broscuta nebuna care scotea sunete asemanatoare cu cele ale motoarelor de motociclete vechi. Povestea acestui ton de apel dateaza din 2003, cand suedezul Erik Wernquist a desenat broscuta si i-a atasat sunetul specific, pe care l-a gasit tot pe internet. Doi sau trei ani mai tarziu, tonul de apel se putea lauda cu o evolutie spectaculoasa, fiind in topul clasamentelor saptamani la rand.

    Una dintre tendintele anului 2007, remarcata de mai multi analisti din industria muzicala, a fost faptul ca tonurile de apel au evoluat, comparativ cu anii trecuti, de la versiuni mai scurte ale melodiilor in voga la cantece intregi. Acestea nu sunt ascultate niciodata pana la capat, pentru ca majoritatea oamenilor raspund la telefon in mai putin de 30 de secunde, in timp ce durata melodiei depaseste de cele mai multe ori trei minute. Pe partea cealalta insa, avantajul melodiilor intregi este acela ca nu trebuie neaparat cumparate, asa cum se intampla cu tonurile de apel special create pentru telefoane. Este suficient ca posesorul de mobil sa aiba melodia pe computer, sa o transfere in memoria celularului printr-un cablu de date si sa o seteze ca ton de apel. Sau sa foloseasca tehnologia Bluetooth pentru a face transferul wireless de la un echipament la altul.

  • Pizza cu SMS

    Saptamana trecuta, lantul de 6.200 de restaurante Pizza Hut a introdus in Statele Unite o noua modalitate de a comanda pizza de acasa. Cei care vor dori sa foloseasca serviciul va trebui in primul rand sa-si faca un cont pe site in care isi declara numarul de telefon mobil si stabilesc nume pentru meniurile preferate pe care ar dori sa le poata comanda, combinand produsele restaurantului. Apoi lucrurile devin foarte simple – un SMS la numarul 749HUT care sa contina numele meniului si pizza soseste la usa.

    Pizza Hut nu face decat sa se conformeze astfel curentului, comenzile prin SMS devenind o practica din ce in ce mai folosita de americani, pe care restaurantele concurente o speculasera deja. Toate marile lanturi de restaurante cu pizza din Statele Unite, precum Domino’s Pizza sau Papa John’s, au deja un istoric profitabil al utilizarii acestui sistem de comenzi. „Am vrut sa asiguram o maxima accesibilitate“, spune Bernard Acoca, director al departamentului de digital marketing la Pizza Hut. „Avem un grup de consumatori care sunt foarte mari utilizatori de noi tehnologii. Isi folosesc telefonul pentru orice… Vrem sa fim acolo unde sunt si clientii“, a continuat reprezentantul american in dialog cu agentia de presa Reuters.

    Asteptarile Pizza Hut de la noul sistem sunt mari. Peste cinci ani, jumatate din veniturile generate de comenzile la domiciliu ar trebui sa fie realizate de clienti care comanda prin SMS. La Papa John’s, o retea de 2.700 de restaurante cu pizza, comenzile prin mesaje scrise sunt disponibile din 2001, dar nu a fost organizata vreo campanie speciala de promovare. Chiar si asa, reprezentantii companiei spun ca acum 20% din vanzari sunt realizate prin aceasta modalitate.

    „Utilizatorii internetului sunt noua speranta acum, iar mesajele text trimise de tinerii intre 14 si 25 de ani va fi urmatoarea mare descoperire pentru lanturile de restaurante cu livrari la domiciliu“, spune Chris Sternberg, purtator de cuvant la Papa John’s.

    In Romania, reteaua de restaurante Pizza Hut a introdus recent conceptul PHD (pizza home delivery), dar in prezent aria de acoperire este limitata la o singura zona din Bucuresti, iar comenzile se pot face exclusiv vorbind cu operatorul la telefon. Unii ar putea prefera asa, pentru ca in Statele Unite o intrebare ramane totusi fara raspuns: in cat timp ajunge pizza?

  • Fostul EasyCall se extinde in regiune

    Agenda pentru 2008 a lui Vladimir Sterescu, seful Computer Generated Solutions Romania (CGS), este extrem de incarcata. La mai bine de un an de cand a vandut compania de servicii de call center pe care a fondat-o in 2003 – EasyCall – catre americanii de la CGS, pentru o suma estimata la aproximativ sase milioane de euro, omul de afaceri trebuie sa se ocupe de dezvoltarea si de extinderea companiei nu numai in Romania, dar si in tarile vecine.
    Convorbirile telefonice ale lui Phil Friedman, presedintele si directorul executiv al CGS, cu omul de afaceri roman sunt de fapt singura legatura pe care o au americanii cu Europa si cu afacerile desfasurate aici. „Cei de la CGS nu au vrut sa se implice activ in afacerile de aici si nici sa faca schimbari majore, pe de-o parte pentru ca acestea nu sunt necesare atat timp cat compania merge bine, iar pe de alta parte pentru ca nu vor sa apara probleme din cauza diferentelor culturale“, spune Sterescu.
    Totusi, una dintre putinele schimbari aduse in companie de americani a fost transformarea acesteia din EasyCall Communications in CGS Romania. Pornit la scurt timp dupa finalizarea tranzactiei, procesul de rebranding a fost incheiat de-abia la inceputul lunii noiembrie. Nu a fost insa un pas facut doar de dragul rebranding-ului. „Cartierul general al CGS Europa va fi stabilit la Bucuresti, ca urmare a conditiilor favorabile de dezvoltare pe care le-am gasit in Romania“, spunea Phil Friedman.
    Prin urmare, Vladimir Sterescu a devenit un pion important in conducerea companiei-mama, fiind desemnat sa se ocupe de divizia de call center si relatii cu clientii a CGS din Europa. Iar restul activitatilor companiei americane – dezvoltare de software, integrarea de sisteme IT si suport tehnic – vor fi coordonate tot din Romania de Florin Chitu, desemnat recent in functia de director general al acestei divizii. „Ideile si planurile facute de-a lungul ultimului an incep acum sa se contureze intr-o strategie clara si cu o finalitate previzibila, cel putin pentru urmatorii doi ani“, afirma Sterescu.
    In acest context, directorul call center-ului CGS si-a creionat strategia de dezvoltare, deocamdata doar pentru Romania. Mai intai vor fi aduse in acelasi loc toate activitatile, care acum se desfasoara in trei cladiri din complexul Sema Park, din ratiuni de economie de spatiu. „Pana acum, amenajarea interioara am facut-o noi asa cum am considerat de cuviinta, insa intr-un spatiu in care acum lucreaza, spre exemplu, 250 de angajati, un specialist poate amenaja 350 de posturi de lucru“, spune Sterescu. Costurile cu chiria, care se ridica in prezent la doua milioane de euro anual, ar putea fi reduse odata cu mutarea intr-o singura cladire mai spatioasa – tot in Sema Park, pe o suprafata de 4.000 de metri patrati, suficient de incapatoare pentru toti angajatii companiei, dupa cum spune directorul.
    CGS Romania va incepe activitatea si in alte orase importante din tara, pe harta de dezvoltare fiind deja bifate Brasov si Iasi. „Conform planurilor initiale, biroul de la Brasov ar fi trebuit sa inceapa de fapt activitatea inca din octombrie anul trecut, numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ“, spune Vladimir Sterescu, punand amanarea pe seama faptului ca sediul unde urmeaza sa lucreze peste 500 de angajati nu a fost finalizat la timp. Investitia in aceste doua noi birouri din tara se va ridica la cateva milioane de euro, potrivit declaratiilor anterioare ale lui Phil Friedman, directorul executiv al CGS.
    Dupa estimarea Madalinei Vilau, managing partener in cadrul Expo Media, companie care organizeaza o expozitie dedicata afacerilor de call center, un centru de relatii cu clientii cu 400 de angajati presupune o investitie medie de un milion de euro. „Daca nu sunt luate in calcul costurile cu chiria, este nevoie de cel putin un milion de euro, suma care include totul, de la mobilier si pana la echipamente sau la cablarea cladirii“, confirma si Vladimir Sterescu, fara a spune exact daca aceasta este suma investita de CGS Romania pentru deschiderea unui birou in tara.
    Toate aceste schimbari vor avea loc in prima parte a acestui an, potrivit oficialilor companiei, fiind luata in calcul posibilitatea ca toate noile cladiri de birouri sa fie inaugurate simultan. „Si cu toate ca strategia nu este definitivata, din 2009 vom incepe si dezvoltarea la nivel regional, in tari din imediata apropiere a Romaniei.“
    In general, decizia de extindere, nu doar la nivel national, ci si regional a unui call center sau a unei companii unde departamentul de relatii cu clientii joaca un rol important are la baza ratiuni strict legate de costuri. In cazul operatorului de servicii de telefonie mobila Vodafone Romania, spre exemplu, deschiderea unui astfel de centru de relatii cu clientii la Ploiesti, in 2006, a insemnat o reducere a costurilor atat cu salariile, cat si cu chiria. O alternativa de diminuare a cheltuielilor pentru companii care au nevoie de servicii de call center ar fi, totodata, si externalizarea departamentului de relatii cu clientii catre un furnizor de servicii de call center, cum ar fi CGS, Genpact sau Accenture. Un exemplu in acest sens este Orange Romania, care a mutat o parte din serviciile de relatii cu clientii in cadrul CGS Romania.

  • Profituri de Craciun

    Cresterea afacerilor asteptate de agentiile de turism si hotelierii in perioada sarbatorilor de iarna a depasit cresterea medie a pietei serviciilor turistice din 2007, de 15%. Este concluzia la care au ajuns mai multe agentii de turism ce vandusera la mijlocul lunii decembrie un numar de bilete egal cu totalul biletelor vandute pentru sarbatorile din 2006. „A fost cu certitudine un an mai bun, iar cresterea medie a numarului de bilete care s-au cumparat a fost undeva la 20% fata de anul trecut“, estimeaza Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronale a Hotelierilor din Romania si directorul general al agentiei de turism Magest Travel.

    In 2006, agentiile de turism au inregistrat, in perioada sarbatorilor de iarna, incasari totale de circa 50 de milioane de euro, iar pachetele turistice de Craciun si de Revelion s-au vandut in proportie de aproape 100%, arata datele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT). „A fost primul an cand, la o crestere cu 30% a numarului de pachete puse la vanzare, s-a vandut aproape tot, in conditiile in care in 2005 oferta a crescut cu 10% si s-a vandut putin peste 60% din total“, spune Traian Badulescu, oficial al ANAT.

    Pentru sfarsitul lui 2007 insa, numarul pachetelor puse in vanzare a fost cu aproximativ 20% mai mare, iar agentiile estimeaza din nou ca vanzarile s-au apropiat de 100%. Aceasta inseamna ca cifra de afaceri pe care o vor raporta agentiile de turism cu ocazia sarbatorilor de iarna va fi in jur de 60 de milioane de euro.

    Dimensiunea afacerilor inregistrate de agentii nu va mai reflecta insa corect numarul persoanelor care si-au petrecut sarbatorile in afara tarii. Si aceasta din mai multe cauze: achizitionarea sejurului de pe internet si transportul cu masina pana la destinatie (scenariu cel mai des intalnit pentru Bulgaria vara si Austria iarna), achizitionarea unui sejur al unei agentii straine si transferul cu o cursa aeriana pana la destinatie, dar mai ales ultima tendinta – cumpararea cazarii de pe internet si transportul cu o cursa aeriana low-cost. „Pentru perioada de la sfarsitul anului este deja un grad de ocupare de 95%, iar cursele 100% ocupate sunt cele pe rutele Paris, Milano, Roma, Barcelona si Venetia“, spunea Florentina Ivan, director de comunicare al companiei romanesti low-cost Blue Air.

    Gradul de incarcare a curselor pentru aceasta perioada este ridicat si pentru ca numarul biletelor cumparate dus-intors, pentru un interval de aproximativ o saptamana si cu sarbatorile la mijloc, reprezinta mai mult de jumatate din cele vandute, dupa cum spun oficialii companiilor low-cost. Iar potentialul acestui mod de a merge in vacanta este imens, spun tot ei: „Practic, noi estimam ca orice persoana cu venituri medii de peste 300 de euro pe luna poate sa isi permita minimum o vacanta cu un zbor low-cost in strainatate pe an“, spune Mihaela Badic, country manager al Sky Europe, compania slovaca de low-cost prezenta in Romania de la sfarsitul anului 2006. Deocamdata, o parte destul de mica din acest segment a prins deja gustul unor astfel de calatorii – e vorba de cei ce au incaput pe locurile scoase la vanzare de companiile aeriene low-cost. In acest moment, pe piata exista opt operatori low-cost (Blue Air, My Air, Click Air, Sky Europe, Wizz Air, GermanWings si easyJet), fiecare avand minimum trei zboruri pe saptamana catre orase europene.

    Florentina Ivan, oficial al Blue Air, considera ca numarul turistilor care calatoresc acum in vacanta cu avioane low-cost este mai mare decat cel al turistilor ce pleaca la sfarsitul lui decembrie in strainatate cu avioane charter. Pentru perioada sarbatorilor, urma sa plece din Romania aproximativ 30 de curse charter, ceea ce inseamna aproximativ 3.500-4.000 de turisti. Principalele destinatii de charter in 2007, ca si cele din 2006, au fost Austria (doua zboruri organizate de J’Info Tours) si Finlanda (cate un zbor organizat de Perfect Tour si Interra Travel), dar si Egipt (cinci zboruri) sau Cipru. Cum majoritatea pachetelor turistice au avut data de intoarcere la mijlocul saptamanii trecute, inchiderea aeroporturilor bucurestene pe data de 3 ianuarie a dat peste cap atat planurile turistilor, cat si profiturile agentiilor, care au fost nevoite sa plateasca nopti de cazae in plus pentru turisti.

  • Trenul fara nas

    Atractiile vizate includ un bar deschis pe tot timpul noptii, cu muzica pop si rock la un volum considerabil pentru cei care vor sa danseze. Vagoanele din apropierea barului vor fi transformate in sali discret iluminate, iar pasagerii vor fi incurajati sa-si schimbe locul si sa intre in vorba cu ceilalti calatori. Pasagerii vor mai beneficia si de serviciile unui DJ si vor putea participa la concursuri de interpretare vocala sau instrumentala, cei mai bun interpreti urmand sa fie filmati si clipurile sa fie difuzate pe site-ul SNCF. Proiectul este derulat de catre divizia iDTGV, responsabila cu modernizarea imaginii companiei. Noul serviciu, numit iDnight si pus la punct in urma unor studii care au aratat ca tinerii sunt dispusi sa calatoreasca pe timp de noapte cata vreme nu platesc prea mult si se pot distra, va fi introdus pe rutele Paris-Biarritz, Paris-Montpellier si Paris-Nisa din primavara viitoare.

  • Cine este noul actionar Trilulilu

    E drept ca primul reper care poate fi luat in considerare pentru a socoti valoarea site-ului cu crocodil este oferta din primavara a lui Calin Fusu, proprietarul grupului Neogen, care evalua site-ul Trilulilu.ro, lansat in ianuarie, la 80.000 de euro. Dupa aceasta prima oferta, Fusu a facut si altele, nedezvaluite, dar adaptate gradului de dezvoltare in care se gasea obiectul ofertei. Proprietarul Neogen apreciaza acum ca suma de 100.000 de euro platita de francezul Alexis Bonté pentru 10% din Trilulilu „a fost pretul corect si reflecta situatia de acum“.

    Dupa achizitia de saptamana trecuta, ceilalti actionari ai Trilulilu au ramas Sergiu Biris (37%), Andrei Dunca (19%), Vuelotech SRL (18%) si firma de consultanta Birlea, Colceriu si Asociatii, adica aceiasi proprietari de la inceputul afacerii. Dintre acestia, firma de consultanta a fost singura care si-a pastrat nivelul detinerii, restul actionarilor suportand in mod egal „pierderea“ celor 10 procente. Un amanunt – achizitia nu s-a facut prin aport de capital, ci prin vanzare directa, ceea ce inseamna ca cei 100.000 de euro vor ajunge cel mult indirect in circuitul financiar al Trilulilu.

    Trilulilu.ro, lansat in ianuarie 2007, a reusit sa se impuna intr-un timp foarte scurt. La momentul redactarii articolului, site-ul era pe locul 8 in topul celor mai vizitate din Romania, cu aproape 500.000 de vizitatori pe saptamana. Clipurile video, audio sau fotografiile, publicate in majoritate de utilizatori, chiar au pus la incercare in repetate randuri capacitatea tehnica a site-ului. Dar daca Trilulilu este deja un produs bine cunoscut, despre cumparator nu se stiau prea multe in Romania.

    Alexis Bonté a debutat ca antreprenor la doar 21 de ani, in 1998, cand a infiintat un site din care dorea sa faca un eBay european. Pana la urma nu a reusit, si atunci cand situatia devenise disperata, un an mai tarziu, din ultima mie de euro pe care o mai avea in cont a platit jumatate pentru un bilet de avion pana in Buenos Aires. Acolo si-a vandut compania in schimbul intrarii in actionariatul Livra.com, acum cea mai mare companie de cercetare de piata online din America Latina. Ulterior, a condus compania care detinea site-ul de oferte turistice lastminute.com, vandut anul trecut catre Sabre Holdings pentru 1,1 miliarde de dolari. „Timp de sase ani am dus lastminute.com de la un mic startup, prin oferta publica initiala la bursa si apoi vanzare. Am facut 17 achizitii si ne-am extins prezenta in aproape 50 de tari“, isi aduce aminte Alexis Bonté intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Se considera european mai mult decat orice altceva: parintii sunt francezi, si-a facut studiile in Portugalia si acum locuieste in Spania. In fiecare din aceste tari a dezvoltat afaceri online. A inceput si in Romania, urmand afacerile familiei sale, tatal sau, Alain Bonté, fiind implicat in imobiliare si piata farmaceutica si avand un portofoliu pe bursa din Bucuresti estimat la cateva zeci de milioane de euro. Nu Trilulilu a fost prima achizitie realizata aici, ci Tevin Solutions, o companie de dezvoltare web fondata de George Lemnaru, unde acum este detinatorul pachetului de control. „Tevin Solutions poate fi considerata nucleul operatiunilor online din Romania“, spune Bonté. Recent, compania a lansat un ambitios proiect international, Erepublik.com, un joc online massive-multiplayer recent premiat cu mentiune la Le Web 3, o importanta competitie din industria internetului.

    Tot prin intermediul Tevin Solutions, Bonté a cumparat pentru Romania licenta pentru serviciul de matrimoniale yesnomayB.ro. „Abia l-am lansat, nu l-am promovat deloc, asteptam sa facem parteneriate. Dar ceea ce face bun un site de dating este baza de date. Nu ma indoiesc ca dupa ce vom atinge acest obiectiv, vom deveni numarul unu in piata. Concurenta nu ofera foarte multe utilizatorilor, e cumva la nivelul 0.1, iar noi la 2.0“, sustine Alexis Bonté. Spune insa ca ordinea prioritatilor va avea proiectul Erepublik drept cap de lista, urmat de Trilulilu. „Sunt un antreprenor, asa ca permanent ma uit la alte posibile investitii. Logica e sa ajut celelalte investitii pe care le am“, precizeaza despre posibilitatea altor achizitii. „Oricum, prioritatile pentru mine vor fi Erepublik si apoi Trilulilu, despre care am incredere ca va ajunge in primele cinci site-uri din Romania.“

    De ce au ales oamenii de la Trilulilu sa accepte oferta francezului, desi alte oferte si chiar discutii de principiu pe marginea lor nu au lipsit? Sergiu Biris spune ca experienta antreprenorului a fost motivul principal. „Cand esti mic si incerci sa fii mare, poti face multe greseli. Nu ai de unde sa cumperi experienta. Daca pe viitor ne vom gandi sa internationalizam proiectul, experienta lui Alexis ne-ar ajuta. Dar important e ca Trilulilu sa fie in primul rand stabil in Romania“, spune Sergiu Biris, actionarul principal. La randul lui, Bonté spune ca in afara unui brand bine creionat, prin aceasta achizitie a ajuns la cativa oameni care „stiu sa execute un proiect“.

  • La scara avionului

    Zi si noapte cu clientii la telefon“, sintetizeaza Nicolae Demetriade, fondatorul si directorul general al agentiei de turism Happy Tour, strategia prin care s-a dezvoltat pe piata de turism. Demetriade si-a deschis agentia in 1996, imediat dupa ce a renuntat la un post de director de directie din compania TAROM, si a intrat intr-o cursa contra cronometru pentru locul intai pe piata. Acesta era ocupat la acel moment de Marshal Turism, agentia omului de afaceri Ion Antonescu, urmata la distanta destul de mare de Nova Touring Eurolines (a omului de afaceri Dragos Anastasiu), Paralela 45 (detinuta de Alin Burcea) si de J’Info Tours (agentia familiei Pavel).

    „Venind atat eu, cat si sotia mea (Carmen Demetriade, partenera de afaceri a lui Demetriade si proprietara agentiei in acte – n. red.) din domeniul aviatiei, principala activitate pe care am centrat agentia la inceput a fost ticketingul“, spune Demetriade. Iar singura sansa de a-i ajunge din urma pe cei patru care erau inaintea lui a fost o abordare diferita a clientului. „Se spune, desigur, ca nu exista conceptul de calitate cand vorbim de vanzarea biletelor de avion, pentru ca biletul e unul si acelasi indiferent de unde il cumperi“, recunoaste Demetriade. Insa omul de afaceri a simtit pe propria piele ca acest concept de calitate se poate aplica si la vanzarea biletelor de avion: „De la solicitarea clientului pana la vanzarea biletului aveau loc cativa pasi: oamenii nostri raspundeau repede la solicitari, oferind doua-trei variante de zbor, iar apoi urmareau clientul dandu-i posibilitatea de a contacta agentul la orice ora de oriunde daca avea probleme – aceasta s-a realizat prin trecerea numerelor de telefon mobil pe toate cartile de vizita ale agentilor“, explica Demetriade. In 2000, Demetriade vindea bilete de avion de 225 de miliarde de lei (10 milioane de euro), cu 10% mai mult decat Marshal Turism.

    Din 2000 si pana in 2007 inclusiv, Happy Tour si-a mentinut pozitia de lider, ceea ce l-a facut atractiv in ochii fondurilor de investitii, dar si a partenerilor strategici care au tatonat piata de turism din Romania. Happy Tour a primit, cel putin in ultimii doi-trei ani, mai multe oferte de achizitie. Din mai multe, Demetriade a ramas in discutii cu trei fonduri de investitii si cu un investitor strategic (un turoperator strain), iar intr-un final a facut publica saptamana trecuta acceptarea GED Eastern Fund II in actionariat.

    Atat Demetriade, cat si GED au refuzat sa dea detalii despre tranzactie, insa Demetriade este convins de cateva lucruri: „Voi ramane directorul agentiei pana la pensie, voi avea mai multi bani la indemana pentru a investi in programe informatice si in oameni, dar nu ma voi duce pe alte segmente de piata“. Demetriade va fi secondat in conducerea agentiei de experti in domeniu, dupa cum arata comunicatul de presa emis de GED Eastern Fund II, filiala a grupului spaniol GED, aflat acum la a patra tranzactie in Romania dupa achizitia Dasimpex, Dragon Star Guard (in joint-venture cu Prosegur) si Romanian Real Estate Partners (in joint-venture cu Warburg Pincus).

    Momentul 2000 a coincis pentru Demetriade si cu o schimbare de birou: a trecut din sediul din Piata Victoriei inapoi la Otopeni, in biroul directorului TAROM. Inapoi pentru ca in compania nationala de aviatie se consumase aproape intreaga cariera anterioara a lui Demetriade: a inceput in aviatia utilitara, apoi a lucrat ca reprezentant al liniei aeriene romanesti in Alger, Amsterdam si Abu Dhabi (unde a stat zece ani). A preluat functia de director TAROM in ianuarie 2001, cand a gasit in contul companiei pierderi de 68 de milioane de dolari pentru 2000, datorii externe si interne si niciun leu in cont, „in afara de un descoperit de cont la ABN Amro, de unde erau platite salariile angajatilor“, spune Demetriade.

    Omul de afaceri, care a lasat agentia de turism pe mainile sotiei, sustine ca acuzatiile care i s-au adus referitor la coincidenta de a fi numarul unu pe piata la ticketing in aceeasi perioada in care conducea TAROM sunt nefondate: „In 2001 am interzis agentiei Happy Tour sa participe la orice licitatie pentru a vinde bilete de avion catre ministere, iar asta continua si acum“. Demetriade insista ca interzicerea a continuat si dupa 2002, cand a parasit TAROM, deoarece nu voia sa isi puna semnatura pe achizitia celor doua Airbus 330 noi (pe care Guvernul de atunci voia sa le cumpere), dupa ce oprise de la zbor celelalte doua Airbus-uri, 310, de la zborurile de lung curier.

    Despre perioada TAROM, Demetriade are multe de povestit. In special despre planul de restructurare pe care l-a facut pentru a scoate compania din pierdere si care prevedea reduceri de costuri in special din zona beneficiilor pentru angajati, precum si din renuntarea la zborurile neprofitabile: „Am facut un plan conform caruia in 2001 compania sa ajunga la 38 de milioane de euro pierdere (de la 60 de milioane in 2000), in 2002 la 8 milioane pierdere, in 2004 pe zero si in 2005 pe profit“, spune Demetriade. Asa s-a si intamplat, desi omul de afaceri nu a mai fost la carma companiei inca din 2002, lucru pe care acum il comenteaza ironic: „Planul a fost urmat pentru ca de la plecarea mea pana cand compania a intrat pe profit au fost patru directori la conducerea companiei si niciunul nu a avut destul timp sa faca alt plan“.

  • Somn usor la bord

    De un singur lucru e sigur Alexandru Dobrescu, country manager al AIR France-KLM pentru Romania si Republica Moldova: ca daca vrea sa pastreze ritmul de crestere a cifrei de afaceri a companiei pe care o conduce in Romania, trebuie sa se uite cu mare atentie la atragerea de calatori pe rutele de lung curier. „Daca spre Franta mai putem creste numarul de curse, dar si destinatiile, pe ruta Olanda trei curse zilnice pe Amsterdam sunt suficiente si mai putem vorbi doar de cresteri intre 2 si 2,5%, deoarece gradul de incarcare este deja foarte ridicat, de peste 80%“, spune Dobrescu, care conduce de la jumatatea acestui an afacerile integrate ale companiilor aeriene Air France si KLM in Romania.

    Atat Dobrescu, cat si alti oficiali ai companiilor aeriene ce zboara din Romania, precum Emil Delibashev de la British Airways sau Stefan Versemann de la Lufthansa, cred ca zborurile de lung curier sunt un segment important pentru efortul lor de a creste gradul de ocupare din Romania. Companiile pe care le reprezinta au in tara de origine hub-uri prin care sunt transportati pasagerii catre destinatii indepartate. „70% dintre pasagerii care isi incep calatoria in Romania zboara catre diferite orase din Europa, indiferent de scopul calatoriei lor, iar restul de 30% se indreapta catre destinatii din America, Orientul Mijlociu sau Asia“, spune Dobrescu. Aceasta ar insemna ca in 2006 zborurile de lung curier au reprezentat in Romania o piata de aproape 100 de milioane de euro, iar in 2007 au depasit putin aceasta suma.

    Madalina Cretu, country manager al companiei ungare Malev, crede ca aceasta aproape o treime din pasageri care cauta zborurile de lung curier sunt „mai mult decat importanti“ si crede ca are un avantaj competitiv in fata altor operatori prezenti in Romania, deoarece poate prelua pentru zborurile de lung curier pasageri din toata tara: „Romania este o piata foarte bine acoperita pentru Malev, pentru ca de aici se opereaza zboruri din cinci destinatii (Bucuresti, Timisoara, Constanta, Cluj-Napoca si Targu-Mures)“, spune Madalina Cretu. Companiile aeriene traditionale se lupta pentru cresterea afacerilor si a numarului de pasageri pe o piata unde companiile low-cost atrag din ce in ce mai multi clienti pe curse scurte. Daca in urma cu un an, in 2006, cand piata de aviatie low-cost era mai putin dezvoltata decat acum si operau trei companii pe aproximativ 20 de rute, in 2007 piata s-a aglomerat – pe langa Blue Air, My Air, Sky Europe venind Wiz Air, Alpi Eagles, GermanWings, easyjet si Clickair.

    Odata cu acestea a crescut si numarul rutelor operate de companiile low-cost, dar a scazut si ritmul de crestere a pietei aeriene monitorizate din Romania – companiile low-cost nefiind inregistrate in sistemul de BSP (Billing Settlement Plan) al IATA (la nivel global, circa 80% din incasarile de pe urma zborurilor cu avionul sunt obtinute de pe urma vanzarilor de bilete contractate prin agentii din sistemul IATA). Daca in 2006, traficul aerian in Romania a crescut cu 23% fata de 2005, ajungandu-se la vanzari de 305 milioane de euro, in primul an dupa integrarea in UE traficul a crescut cu aproape 8,7% (aproximativ 380 de milioane de euro), desi era estimata o crestere spre 20%, dupa cum spune Anca Apahidean, country manager al IATA pentru Romania si Moldova.

    Tinand cont de aglomerarea pietei si mai ales a segmentului de pasageri pe clasa economic, companiile aeriene traditionale mizeaza pe servicii pe care low-cost-ul nu le ofera, si anume confortul superior de la business class si zborurile de lung curier, pe care companiile low-cost nu au intrat. Serviciile la aceste clase superioare s-au imbunatatit in ultimii ani, fiecare companie anuntand investitii de milioane de euro pentru paturi plate, ecrane cat mai mari de televiziune cu circuit intern si filme cat mai multe, precum si pentru aducerea de somelieri sau bucatari la bord.

    „Deoarece confortul este unul dintre principalele atuuri ale companiilor traditionale, incercam sa oferim servicii cat mai stilate pasagerilor“, spune Emil Delibashev, director comercial al British Airways.

    Companiile europene care zboara din Romania au inceput sa aiba din acest an un concurent si pe cursele de lung curier, si anume Delta Airlines, compania americana care a lansat din iunie zborurile directe catre New York. Corina Enciu, country manager al Delta Air Lines in Romania, crede ca momentul ales de americani pentru a reintra in Romania, de unde a plecat cu aproape zece ani in urma, a fost potrivit: „Piata zborurilor spre America este in crestere, avand in 2007 o dinamica de 15%“. In lunile de toamna, compania a introdus promotii pentru a stimula traficul, dat fiind ca gradul de ocupare a fost cu 10% mai scazut decat vara.

    Compania a transportat in primele 100 de zile (trei luni de operare) 16.000 de pasageri, la un grad de ocupare de 80%, ceea ce inseamna ca la sase luni si la un grad de ocupare de 70%, numarul de pasageri transportati in si dinspre Romania ar fi de aproximativ 30.000. Deocamdata, Delta opereaza patru zboruri dus-intors pe saptamana pe ruta Bucuresti-New York, dar reprezentantii companiei analizeaza majorarea frecventei. Piata curselor de lung curier este asteptata sa mai creasca in Romania in urmatorii doi-trei ani cel putin la fel de mult ca in 2007. De fapt, atat Delta, care opereaza direct, cat si Lufthansa, Air France-KLM, Malev sau Austrian Airlines spera ca acest segment sa creasca suficient pentru a acoperi scaderile pe cursele scurte, scaderi atrase de concurenta puternica a companiilor low-cost.

    Calatorie la orizontala

     

  • Vand online casa. Rog seriozitate

    Cred ca anunturile de mica publicitate din ziare au pierdut trenul in lupta cu internetul“, proclama Michael Cassidy, presedintele si directorul executiv al Undertone Networks, furnizor de servicii de publicitate online. „Sumele de bani puse in joc sunt in scadere de la an la an, cresterea vine dinspre online.“

    Punctul de vedere de mai sus pare necredibil, fiindca vine de la un om interesat ca ziarele sa piarda trenul publicitatii. Totusi, in SUA, evolutia spre online e sesizabila. Anunturile de mica publicitate care promoveaza case, masini, locuri de munca sau oferte turistice sunt de regula postate in sectiunile specializate de pe Google, Yahoo! sau pe diverse mari portaluri; in acelasi timp au inceput sa se dezvolte si site-uri specializate care, asemenea ziarelor de mica publicitate, cumuleaza pe o pagina de internet anunturi publicitare din foarte multe domenii. Pe acest segment a intrat recent si Facebook, reteaua sociala care a vandut luna trecuta un procent de 1,6% din actiuni catre Microsoft, pentru aproximativ 165 de milioane de euro. Compania britanica Fuzzle Media a dezvoltat o aplicatie software ce poate fi instalata gratuit de catre utilizatorii Facebook si care ofera acces la noua sectiune a retelei sociale, dedicata anunturilor publicitare. Mai mult, fiecare utilizator are posibilitatea sa dea un anunt pe Facebook, iar cei interesati pot cere detalii suplimentare tot pe paginile retelei sociale.

    Anunturile de mica publicitate de pe site-uri reprezinta in prezent o componenta importanta din publicitatea online, cumuland in jur de 17% din totalul cheltuielilor companiilor din SUA pentru reclame pe Internet, conform companiei de cercetare a pietei eMarketer. Cea mai populara metoda de publicitate online, care atrage in jur de 40% din bugetele companiilor, raman reclamele contextuale, afisate pe paginile de internet ale motoarelor de cautare, in timp ce 20% din publicitatea online este reprezentata de bannere afisate pe site-uri – versiuni online ale ziarelor, bloguri, retele sociale si in general pagini de internet furnizoare de continut – precum si de reclame sub forma de clipuri video, care au inceput sa castige teren in ultima vreme.

    Intreaga piata americana a publicitatii online este estimata sa ajunga anul acesta la aproape 14,7 miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat de eMarketer, urmand ca pana in 2011 sa se dubleze, pana la aproximativ 28,8 de miliarde de euro. In primele noua luni ale acestui an, piata a inregistrat o crestere de 26%, pana la 10,4 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de Interactive Advertising Bureau (IAB) si PricewaterhouseCoopers, atingand un nivel record in perioada iulie-septembrie – 3,5 miliarde de euro.

    Cresterea de anul acesta si anul viitor nu va mai fi totusi chiar atat de mare pe cat se estimase anterior, pe masura ce un procent din ce in ce mai mare din bugetele pentru publicitate va fi alocat reclamelor low-cost, cum sunt anunturile publicitare, considera unii dintre analistii eMarketer. Iar aceasta tendinta va determina automat scaderea sumelor cheltuite in ansamblu pentru reclame online. Compania de cercetare Forrester Research manifesta insa optimism, apreciind ca piata publicitatii pe internet din SUA va inregistra cresteri destul de mari in urmatorii cinci ani, rata medie anuala estimata fiind de 27%, ceea ce ar insemna ca in acest ritm va depasi pragul de 45 de milioane de euro in 2012.

    De partea cealalta, faptul ca anunturile publicitare din ziare pierd din popularitate e greu de contestat. Tot pe piata americana, rata anuala de crestere a investitiilor pentru reclamele din ziare, de 30-40% in anii precedenti, s-a diminuat la 20 de procente in prima jumatate a acestui an si la mai putin de 15% in trimestrul al treilea, conform companiei de consultanta Media Post. Interesul mai redus al companiilor pentru mediul traditional de publicitate, pus pe seama migrarii spre internet, incepe sa afecteze industria de media, mai ales ca anunturile publicitare inseamna in SUA in jur de 70% din veniturile din reclame. In prima jumatate a acestui an, veniturile ziarelor americane (print) din reclame de genul anunturilor publicitare au scazut cu 16,5% fata de perioada similara din 2006, pana la 1,35 miliarde de euro, conform Newspaper Association of America (NAA). „Eu citesc in continuare ziare in format traditional, dar cand vreau sa cumpar un produs sau sa caut anumite servicii recurg tot la internet, pe site-uri precum Zillow, Amazon, Autobytel sau Craigslist“, spune Rick Edmonds, analist de business in cadrul Poynter Institute.

    Ziarele incearca sa-si schimbe strategia pentru a putea mentine interesul companiilor pentru reclama. Multe isi dezvolta foarte mult versiunea online, transformand astfel o parte din pierderile pe partea de print in castiguri pe internet. Altele investesc si detin procente din site-uri de anunturi publicitare, spune Charlie Diederich, directorul de marketing si publicitate al Newspaper Association of America. Gannett Company, spre exemplu, editorul a 85 de cotidiene americane, printre care si USA Today, si a aproape 1.000 de publicatii saptamanale, bilunare sau lunare, este una dintre companiile care se extind si in segmentul online, investind in site-uri specializate de mica publicitate. „Am anticipat schimbarile industriei si incercam sa ne adaptam la noile conditii si la preferintele de consum media ale cititorilor“, spune Tara Connell, vicepresedinte al departamentului de comunicare corporatista al Gannett. Compania a achizitionat participatii la mai multe site-uri de anunturi publicitare, printre care CareerBuilder.com, Cars.com si Apartments.com, acoperind astfel trei dintre cele mai importante segmente – anunturile pentru locuri de munca, masini si apartamente.

    O alta strategie, adoptata de editori precum Hearst, MediaNews sau Cox, este aceea de a incheia parteneriate cu companii din internet, in cazul de fata cu Yahoo!, pentru a afisa online reclame si anunturi publicitare. Initial, companiile de media au vizat acest parteneriat strict pentru anunturile de locuri de munca disponibile, publicate in cadrul sectiunii dedicate a Yahoo!, HotJobs, dar pe parcurs, tipul anunturilor s-a diversificat. Din noiembrie anul trecut, cand a fost formata acest parteneriat, si pana in prezent, contracte asemanatoare au semnat cu Yahoo! un numar de 22 de editori care reprezinta in jur de 400 de cotidiene americane. Pentru Yahoo!, acest parteneriat inseamna ocazia de a vinde spatiu de reclama pe paginile de internet ale ziarelor partenere. In ceea ce priveste companiile de publishing, beneficiile sunt clare: pe de-o parte isi pot creste veniturile din reclama in mediul online, iar pe de alta parte, avand alaturi un nume important in industria internetului, pot sa se adapteze la noile conditii din piata printr-o strategie orientata mai mult catre internet.

    Putini castiga