BusinessMagazin

Tag: psd

  • Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

    Motivele populare româneşti din stilistica materialelor electorale şi sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepţii dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepţii rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a preşedintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO şi Rusia.

    Aşa se explică punctele din “proiectul de ţară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambiţios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 ţări UE după criteriul competitivităţii economice şi între primele 40 la nivel global, urmând să se poziţioneze ca “economia de top a Europei Centrale şi de Est” (cu o creştere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est, centru industrial est-european (dacă menţine o creştere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie şi furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condiţiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua ţară independentă energetic din UE, după Danemarca) şi membră a zonei euro începând din 2019.

    Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoţit de consolidarea relaţiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia şi Turcia) şi de stimularea integrării europene a R. Moldova.

  • Jocul migraţiei aleşilor locali: procedura să trăiască!

    Lipsa de mobilizare a parlamentarilor puterii şi opoziţia sau abţinerea din partea partidelor cel mai afectate de efectele ordonanţei (PNL, PDL, PP-DD, UDMR) au făcut ca ordonanţa să nu întrunească numărul necesar de voturi favorabile ca să poată fi adoptată, urmând acum ca Senatul să aibă cuvântul final asupra ei.

    Ordonanţa este însă deja în vigoare şi îşi produce efectele începând cu 2 septembrie, timp de 45 de zile, iar premierul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea şi şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, au explicat că oricum niciun primar sau consilier local care şi-a schimbat între timp partidul nu-şi va pierde mandatul, nici măcar în ipoteza că ordonanţa va deveni lege cu prilejul votului din Senat şi va fi ulterior contestată la CCR, întrucât deciziile CCR nu sunt retroactive (adică aşa cum s-a întâmplat în 2006, când sancţionarea de către CCR a legii de atunci care introducea pentru aleşii locali 45 de zile de opţiune a aleşilor locali nu a anulat şi efectele valurilor de migraţie politică deja consumate în acea perioadă).

    Iar dacă ordonanţa nu va întruni numărul de voturi necesare nici în Senat, pentru ca ea să fie respinsă ar fi nevoie de iniţierea şi adoptarea unei legi separate de respingere a legii de adoptare a OUG, ceea ce e însă puţin probabil să se întâmple, din cauza lipsei unei majorităţi necesare de parlamentari.

     

  • Banii albi pentru partide s-au împuţinat în septembrie

    Suma este de departe cea mai mică din acest an, ţinând cont că minimul de până acum a fost atins în lunile ianuarie, februarie şi aprilie (455.180 lei), iar maximul în luna mai (608.485 lei), în timp ce în iulie şi august, subvenţia totală s-a ridicat la 506.282 lei.

    Potrivit Autorităţii Electorale Permanente, PSD a primit în septembrie subvenţii de 73.473,45 lei, PNL – 51.058,60 lei, PDL – 35.695,75 lei, PP-DD – 30.874,14 lei. PC a primit 7.141,13 de lei, UNPR – 3.359,59, Forţa Civică – 1.237,56 şi PNŢCD – 618,78 lei.

    Conform legii de finanţare a partidelor politice, partidele politice primesc lunar de la bugetul de stat o sumă calculată în funcţie de numărul de voturi primite la alegerile parlamentare şi locale.

    UDMR nu este cuprinsă în această statistică întrucât, începând din martie 2009, nu a mai primit subvenţii de la buget ca partid politic, ci numai ca ONG reprezentativă pentru comunitatea etnică maghiară.

  • Podul de voturi peste Prut

    După recenta vizită a premierului în R. Moldova pentru inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, unde a participat şi comisarul european pentru energie Guenther Oettinger, a urmat declaraţia preşedintelui că la încheierea mandatului va vizita R. Moldova şi va cere cetăţenie moldovenească. Declaraţia lui Traian Băsescu a retrezit speculaţiile apărute în presă în 2013, cu prilejul vizitei lui de atunci la Chişinău, că ar vrea să devină preşedinte al R. Moldova ori măcar să-şi continue cariera politică la Chişinău, cu sprijinul unor apropiaţi originari de peste Prut (Eugen Tomac, fostul şef al PMP şi actualul şef de campanie al Elenei Udrea, sau primarul unionist al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, naşul de botez al nepoatei preşedintelui Băsescu).

    A urmat o nouă mutare a premierului Ponta, care a sugerat la Alba-Iulia că în mandatul său ar vrea să se facă a doua Mare Unire a României după cea din 1918, provocând iritarea Moscovei, care a transmis că astfel de declaraţii care sugerează o unire a României cu R. Moldova sunt iresponsabile, inacceptabile şi a cerut o reacţie oficială a UE. Motivul, reclamat de Moscova sau de proruşii de la Chişinău şi în raport cu declaraţiile unioniste ale preşedintelui Băsescu, este că nicio ţară din UE nu poate susţine că nu recunoaşte independenţa şi suveranitatea unui alt stat.

    În replică, premierul Ponta, cu gândul la campania electorală, s-a declarat bucuros că e criticat de Rusia – o declaraţie menită nu atât pentru urechile electoratului său, care nu se remarcă prin rusofobie, cât pentru urechile adversarilor săi politici, care au început automat să-i reproşeze că a făcut declaraţiile despre unire anume ca să-şi atragă mânia Moscovei şi să pară astfel mai prooccidental decât este. Victor Ponta a avut totuşi grijă să-şi modereze tonul, precizând că el de fapt vrea, alături de premierul moldovean Iurie Leancă, doar integrarea R. Moldova în UE până în 2018-2019.

  • Efectul ordonanţei privind migraţia primarilor: În Buzău 72 din 87 de edili sunt din PSD

    Odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă 55/2014, PSD Buzău a ajuns în cea mai bună situaţie de la preluarea conducerii filialei judeţene de către Constantin Boşcodeală, având 72 de primari dintr-un total de 87. O situaţie similară a mai fost la Buzău în perioada 2000-2004, când organizaţia judeţeană a PSD era condusă de fostul senator Ion Vasile, atunci formaţiunea social-democrată avea în judeţ peste 80 de primari.

    După alegerile din 2012, PSD şi-a adjudecat 46 de primării, PNL – 27, iar PDL – 14.

    În primii doi ani de mandat, PNL a pierdut un primar, iar PDL unul, prin excluderea din partid, astfel că înainte de intrarea în vigoare a OUG 55/2014 PSD avea 48 de primari, PNL – 26 şi PDL – 13.

    După intrarea în vigoare a actului normativ, situaţia s-a schimbat radical. Astfel, joi, odată cu trecerea de la PNL la PSD a preşedintelui Consiliului Judeţean Cristinel Bîgiu, au semnat adeziuni la formaţiunea social-democrată un număr mare de primari liberali, dar şi mai mulţi aleşi de la PDL. În total, au trecut la PSD 24 de primari – 18 de la PNL şi 6 de la PDL, astfel că PNL mai are la Buzău 8 primari, iar PDL doar 7, în timp ce PSD are 72 de primari.

    Odată cu primarii care au semnat adeziuni la PSD, au migrat de la PNL şi PDL şi mai mulţi viceprimari, dar şi consilieri locali, municipali şi judeţeni.

    În Consiliul Judeţean, după valul de plecări spre PSD au mai rămas 3 consilieri PNL din 9, 7 consilieri PDL din 8, în timp ce PSD are 16 consilieri, plus preşedintele Consiliului Judeţean, acestora adăugându-li-se 2 independenţi şi 3 consilieri de la PPDD.

    Pe de altă parte, PNL rămâne cu un post de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, liberalul Cristinel Romanescu dând asigurări, într-o conferinţă de presă susţinută alături de preşedintele PNL Buzău, George Scutaru, că nu părăseşte partidul, iar dacă o va face va pleca ”direct acasă”.

    Atât în PNL, cât şi în PDL a existat o directivă internă prin care aleşii locali ar fi trebuit să îşi reînnoiască adeziunile până în 16 septembrie. De la PNL Buzău şi-au reînnoit adeziunile doar 3 primari din cei 8 rămaşi, iar de la PDL doar 2 din cei 7 rămaşi în partid, astfel că sunt aşteptate noi plecări de la opoziţie spre PSD.

  • Preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, fostul liberal Cristinel Bîgiu, a semnat adeziunea la PSD

    Cristi Bîgiu a declarat că s-a alăturat echipei PSD împreună cu mai mulţi primari PSD, PDL, dar şi cu mai mulţi consilieri, precizând că trecerea sa de la PNL la formaţiunea social-democrată “nu a fost o decizie uşoară”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Începând de astăzi (n.r. – joi) sunt membru al PSD. M-am alăturat echipei PSD cu 18 primari PNL şi şase primari PDL şi împreună cu o parte din consilieri. Am fost ales în vara lui 2012 preşedinte al Consiliului Judeţean pe listele USL. Din acest moment, configuraţia Consiliului este următoarea: 16 PSD cu preşedintele, 3 PNL, 2 independenţi, 7 PDL, 3 PPDD. În cei doi ani de mandat am avut o foarte bună colaborare cu consilierii PSD şi cu cei ai PNL”, a spus Bîgiu.

    El a explicat că în ultima vreme a încercat să facă o şedinţă extraordinară pentru a putea semna un contract de finanţare de două milioane de euro pentru reabilitarea termică a Spitalului Judeţean, dar o parte din consilierii PPDD şi toţi consilierii PDL au lipsit.

    “Nu am putut face cvorumul de două treimi pentru a putea aproba finanţarea şi a putea reabilita termic spitalul. E unul din lucrurile care m-au făcut să continui colaborarea cu consilierii PSD şi cu primarul Constantin Boşcodeală, pentru continuarea proiectelor judeţului Buzău. La Buzău, şi după desfiinţarea USL alianţa a funcţionat, iar modul în care a funcţionat m-a făcut să iau această decizie. Nu a fost o decizie uşoară, dar am făcut-o pentru binele judeţului”, a declarat Bîgiu.

    Preşedintele Consiliului Judeţean a adăugat că trecerea sa la PSD nu ar fi avut la bază înţelegeri ascunse ori promisiuni că va fi susţinut de PSD pentru un nou mandat în fruntea Consiliului, singurele înţelegeri fiind potrivit, lui Bîgiu, cele ce ţin de ”continuarea proiectelor pentru judeţul Buzău”.

    În cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, preşedintele PSD Buzău, primarul municipiului reşedinţă de judeţ, Constantin Boşcodeală, a declarat că, odată cu venirea la PSD a lui Cristi Bîgiu, echipa “a crescut calitativ şi cantitativ”.

    ”Mă bucur că domnul Bîgiu s-a alăturat echipei PSD, care astfel a crescut calitativ şi cantitativ. Lucrurile vor merge din ce în ce mai bine în judeţ, sunt foarte sigur că preşedintele Ponta va ajunge preşedintele României. Le spun bine au venit şi succes noilor colegi”, a declarat Boşcodeală.

    Liderul PSD a recunoscut şi faptul că unii social-democraţi nu privesc cu ochi buni venirea în partid a lui Cristi Bîgiu şi a altor lideri care până acum au avut altă coloratură politică.

    “Colegii mei privesc bine venirea domnului Bîgiu, am avut discuţii, există şi membri de partid care au propria viziune, dar nu e viziunea partidului, partidul vede altfel lucrurile, eu spun că toţi aleşii locali sunt bineveniţi în PSD”, a mai spus liderul PSD Buzău, Constantin Boşcodeală.

    Boşcodeală şi-a exprimat şi convingerea că ordonanţa privind migraţia aleşilor locali va trece de Senat, deşi a fost respinsă de Camera Deputaţilor: ”Sunt sigur că va trece ordonanţa. Cred că un număr de parlamentari de-ai noştri n-au privit cu tot interesul faptul că în Parlament trebuie să fii prezent şi să votezi ordonanţele de urgenţă ale propriului guvern” a conchis Boşcodeală.

    Optsprezece primari PNL, între care cel din Râmnicu Sărat, şi şase edili PDL au trecut la PSD, decizia fiind luată după o întâlnire cu liderul PSD Buzău, Constantin Boşcodeală, şi cu şeful Consiliului Judeţean, Cristi Bîgiu.

    Bîgiu s-a înscris în PSD după ce a fost membru PNL aproximativ 20 de ani.

    Preşedintele PNL Buzău, deputatul George Scutaru, a confirmat, joi, că şeful Consiliului Judeţean Buzău, Cristi Bîgiu, vicepreşedinte al filialei liberale, a părăsit partidul şi “a bătut palma cu PSD”, el apreciind că astfel Bîgiu a cedat presiunilor şi promisiunilor social-democraţilor.

    În urmă cu o săptămână, surse din PNL spuneau că plecarea lui Cristi Bîgiu din partid este aproape certă şi că negocierile acestuia cu liderii social-democraţi sunt avansate.

    Cristinel Bîgiu şi-a început cariera politică în PNL în anii ’90, fiind pe atunci şef al Tineretului Naţional Liberal. La alegerile din anul 2004, el a fost ales, pe listele PNL, consilier judeţean şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, iar un an mai târziu, în guvernarea Tăriceanu, a fost numit prefect de Buzău. În anul 2007, Bîgiu a fost numit şef al ANRSC, iar în anul 2008 a candidat la parlamentare, obţinând un mandat de senator din partea PNL. În anul 2012, Cristi Bîgiu a fost desemnat candidatul USL pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Buzău, după luni întregi de scandal cu social-democraţii, care l-au susţinut pe Victor Mocanu. În cele din urmă, Mocanu a candidat ca independent, fiind susţinut de preşedintele PSD Buzău, Constantin Boşcodeală, iar Bîgiu a candidat pe listele USL, adjudecându-şi mandatul de preşedinte al CJ.

  • Cine a făcut “gluma de la Bruxelles” cu postul de comisar pentru Ajutor Umanitar atribuit României

    Klaus Iohannis, liderul PNL, a făcut uitată scrisoarea de contestare a candidaturii lui Creţu pe care a trimis-o la Bruxelles împreună cu Vasile Blaga, preferând o reacţie uşor pasiv-agresivă, cu sugestia că atât vechea CE, cât şi noua CE sunt de fapt dominate de politicieni de dreapta şi cu concluzia: “Ca viitor preşedinte al Dreptei voi face să se audă la Bruxelles vocea României!”. Secretarul general al PMP, Cristian Petrescu, s-a grăbit să atribuie preşedintelui Traian Băsescu meritul pentru portofoliul obţinut de Corina Creţu şi să susţină că dacă ar fi fost “în baza d-lui Ponta”, Creţu ar fi primit doar portofoliul Ajutor Umanitar.

    Varianta în care România primea portofoliul Ajutor Umanitar a fost iniţial vehiculată pe o listă datată 30 august şi publicată la 3 septembrie pe un blog al Financial Times, unde apărea însă numai numele lui Dacian Cioloş, actualul comisar pentru agricultură, nu şi numele Corinei Creţu, şi legat de care jurnalistul care a publicat-o, Peter Spiegel, îşi exprima multiple îndoieli, din cauza improbabilităţii ca anumite portofolii să fie atribuite unora dintre numele de pe listă (îndoielile nu aveau însă legătură cu portofoliul Ajutor Umanitar).

    După o zi, pe un blog al publicaţiei Euractiv a apărut o altă listă aşa-zis intermediară a portofoliilor, care modifica în mai multe puncte lista publicată de jurnalistul Financial Times şi unde pentru acelaşi portofoliu Ajutor Umanitar apăreau, urmate de mai multe semne ale întrebării, numele lui Dacian Cioloş şi al Corinei Creţu. Această variantă a fost însă publicată clar cu titlu de glumă, jurnalistul care a publicat-o scriind de la bun început că i-a fost comunicată de un “individ straniu”. Unii comentatori şi ziarişti occidentali sau estici s-au scandalizat, acuzând absurditatea unora dintre atribuirile de portofolii, alţii au înţeles imediat gluma, a cărei ţintă era Jean-Claude Juncker şi birocraţia uneori de neînţeles a structurilor de la Bruxelles, nicidecum o ţară anume sau un nume dintre cele de pe listă. Ulterior, chiar ziaristul care a publicat-o, Georgi Gotev, s-a amuzat pe Twitter de lista respectivă şi de cadrul fotografiei listei, unde la loc de cinste, în chip de presspapier, apărea o scrumieră (Juncker este un fumător înrăit).

    “Individul straniu” la care tot în glumă făcea referire Gotev era posesorul unui cont fals al şefului de campanie al lui Jean-Claude Juncker, Martin Selmayr, iar contul fals făcea parte dintr-o reţea de conturi similare care parodiază conturile unor comisari europeni şi oficialităţi de la Bruxelles, în buna tradiţie de umor pe Twitter care se dezvoltă de obicei în jurul celebrităţilor sau al politicienilor. Atât ziariştii acreditaţi la Bruxelles, cât şi oficialii europeni înşişi au cunoştinţă de existenţa unor astfel de conturi şi uneori chiar comunică cu posesorii lor, ca să se amuze sau ca să le câştige bunăvoinţa (deşi umorul promovat pe conturile respective este benign şi niciodată vulgar). În alte cazuri, oficialii respectivi au cerut eliminarea de pe Twitter a unor astfel de conturi, pentru a nu se crea confuzie, aşa cum s-a întâmplat cu Jonathan Hill, nominalizat pentru portofoliul Serviciilor Financiare, al cărui purtător de cuvânt a comunicat oficial că un anumit cont creat în scop de parodie nu îi aparţine lui Hill.

    La noi, lista de pe blogul Financial Times a trecut aproape neobservată, în schimb cea de pe blogul Euractiv a generat o adevărată explozie de indignare la televiziuni şi în presă: atât vocile opoziţiei, cât şi premierul Victor Ponta au părut să ia de bună lista, din motive diferite: primele – în numele ideii că Juncker nu dă doi bani pe o Românie guvernată de PSD sau pe competenţele Corinei Creţu şi de aceea îi atribuie acesteia un portofoliu mărunt, al doilea – pentru că putea să facă astfel legătura între schimbarea portofoliului promis Corinei Creţu, Politica Regională, şi intervenţia la Bruxelles a lui Iohannis şi Blaga în defavoarea ei, respectiv să-l acuze pe preşedintele Traian Băsescu că subminează interesele României la CE. Mai departe, atât preşedintele Băsescu, cât şi ziariştii apropiaţi acestuia au dus mai departe atacul strict electoral, dând de înţeles că lista jurnalistului de la Euractiv a fost “o glumă de la Bruxelles” care nu doar că l-ar fi avut ca ţintă pe Victor Ponta, dar că ar fi fost chiar concepută de Juncker şi de oamenii lui anume ca să-şi bată joc de Ponta.

    După ce a devenit cert că europarlamentara PSD va primi Politica Regională, preşedintele Băsescu a subliniat însă, corect, importanţa pentru UE a portofoliului Ajutor Umanitar, deţinut în actuala legislatură de bulgăroaica Kristalina Georgieva, un oficial european extrem de respectat. Această apreciere a aruncat involuntar în ridicol toate comentariile de până atunci ale vocilor opoziţiei (dar şi ale puterii) conform cărora primirea acestui portofoliu de către Corina Creţu ar fi fost o ruşine naţională.

    În calitate de comisar pentru Politici Regionale, Corina Creţu va administra un buget de 351,8 mld. euro, reprezentând o treime din bugetul UE pentru perioada 2014-2020, care va alimenta fondurile structurale şi de coeziune destinate reducerii inegalităţilor de dezvoltare dintre statele membre şi investiţiilor în infrastructură, utilităţi, educaţie, sănătate, integrarea şomerilor pe piaţa muncii.
     

  • Un nou sport naţional: ghicitul în Băsescu

    Desigur, o parte dintre vechii simpatizanţi ai lui Traian Băsescu din presă, partide sau ONG-uri au continuat să nutrească ideea că poate preşedintele nu vrea decât să le facă un serviciu candidaţilor dreptei (alţii decât Udrea), luând în considerare faptul că susţinerea prezidenţială arătată unui candidat îi taie automat acestuia şansele de a cuceri electoratul nehotărât sau pur şi simplu sătul de veşnica împărţire a politicii între “băsişti” şi “antibăsişti”. În acelaşi timp, o altă parte a vechilor simpatizanţi ai preşedintelui, călăuziţi de dogma că orice critică adusă unui candidat de dreapta e anatema pentru că îi serveşte inamicului nr. 1, respectiv candidatul PSD, au continuat să se arate dezamăgiţi sau speriaţi de teoria că Traian Băsescu ar face un “blat” cu Victor Ponta, teorie care la rândul ei se trage din dogma că orice moment de colaborare sau de armistiţiu cu adversarul, fie el în interesul ţării, fie în chip de varianta cea mai puţin rea din mai multe rele, reprezintă o trădare a cauzei lor comune, adică nimicirea adversarului.

    Criticile aduse de Traian Băsescu lui Klaus Iohannis, Cătălin Predoiu, Vasile Blaga, Monica Macovei au fost însă la fel de sincere ca şi criticile la adresa unor Victor Ponta sau Călin Popescu-Tăriceanu, iar viziunea lui asupra viitorului dreptei e total neschimbată faţă de acum un an, doi sau cinci, înainte ca Ioana Băsescu să înregistreze la OSIM “Mişcarea Populară” şi înainte de apariţia primului partid de tip “Albă-ca-Zăpada” (Noua Republică). Această viziune a însemnat de la bun început un nou partid care să reediteze rolul de avangardă a dreptei exercitat de vechiul PDL din perioada 2006-2009, să-i concentreze pe susţinătorii loiali ai preşedintelui şi, în frunte cu Elena Udrea, pregătită de mult timp pentru rolul de preşedinte, să preia din nou conducerea ţării.

    Noua Republică nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, iar PMP n-a reuşit pe parcursul anului trecut să golească de membri PDL-ul condus de Blaga şi să-i ia locul pe scena politică, dar planul continuă, conform declaraţiilor de săptămâna trecută ale preşedintelui: după alegerile prezidenţiale, spune el, nu va fi nicio fuziune între PNL şi PDL, ci PDL va fuziona la loc cu PMP, spre a a-şi recăpăta identitatea de dreapta ameninţată în prezent de dizolvarea în PNL şi a câştiga astfel, topit în partidul prezidenţial PMP, alegerile din 2016. Nimic mai simplu.

    Iar cine crede că Elena Udrea ar dori ori ar putea să atragă prin campania ei colorată şi zdravănă electorat PSD greşeşte: electoratul vizat de Udrea este exact electoratul vechi “de masă” al PDL, cel diferit de intelectualii fini care azi nu înţeleg de ce preşedintele nu o susţine pe Macovei şi cel ce i-a asigurat de fapt lui Traian Băsescu toate victoriile în alegeri.

  • Firea: PSD va discuta despre suspendarea lui Băsescu şi va lua o decizie. Sunt două curente în partid

    ”Există două curente: orice om, fie preşedinte sau simplu cetăţean, atunci când încalcă legile, când încalcă Constituţia, trebuia să plătească de îndată, nu la o dată ulterioară. Şi al doilea: o campanie electorală pentru referendum (de demitere – n.r.) nu ar face decât să-l pună pe Traian Băsescu în situaţia de a se victimiza, de a stoarce lacrimi de la electorat pentru că nu e lăsat să-şi încheie mandatul”, a spus Firea.

    Ea a arătat că până la Congresul PSD, convocat pentru vineri, liderii PSD vor analiza argumentele pro şi contra suspendării lui Băsescu.

    ”Zilele acestea vom avea şedinţă la vârful PSD. Se va lua o decizie pe care o vom comunica. Va trebui să analizăm profund, inteligent, argumentele pro şi contra şi trebuie să ţinem seama de ce e mai bine pentru români”, a spus Firea.

     

  • Ce înseamnă “constructivism” în politica românească

    Predoiu a expus în câteva cuvinte toată filozofia opoziţiei din România: “Dacă unii ies la atac la Ponta şi alţii joacă la “ofsaid”, pretextând constructivismul politic, o să ajungem în şanţ. Cu Ponta nu ai ce construi. Cu Ponta nu avem decât de luptat”, continuându-şi o idee din urmă cu câteva zile: “Numai aşa vom reuşi, pentru că noi trebuie să ne dinamizăm armatele şi să trecem la un atac furibund la PSD. Aici nu e tango, e judo!” Cu alte cuvinte, ar fi o trădare ca opoziţia din România să nu lupte neîncetat pentru distrugerea cu orice preţ a adversarului, inclusiv când această luptă loveşte în interesul României.

    Aşa au respins “constructivismul” şefii ACL, Vasile Blaga şi Klaus Iohannis, trimiţând către şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi către şeful PPE, Joseph Daul, o reclamaţie în care au susţinut că propunerea de către guvern a Corinei Creţu încalcă legea, întrucât Creţu nu a fost audiată în Parlament. Legea 373/2013 invocată de ei nu precizează însă nicăieri când trebuie audiat în Parlament candidatul desemnat pentru un post de membru în Comisia Europeană.

    Această imprecizie din lege (unul dintre fruntaşii PDL, Radu Carp, a sugerat chiar că precizarea din lege privind audierea în Parlament drept o simplă dovadă de formalism inutil al unui PSD care a dorit să includă Parlamentul peste tot unde nu avea niciun rol înainte) ar fi trebuit să fie benefică pentru capacitatea de negociere de către România a unui post de comisar european, în contextul în care tripla provocare urmărită de Jean-Claude Juncker (echilibrul de interese între populari şi socialişti, între ţările din vest şi cele din est şi creşterea numărului de comisari femei la 9 pentru ca noua CE să obţină votul PE) a dus la amânări şi schimbări de tactică succesive în selecţia viitorilor comisari.

    Juncker a mers până la a promite funcţii mai bune ţărilor care vin cu propuneri de comisari femei, ceea ce a făcut ca atât România, cât şi Polonia, Malta sau Cipru să-şi dubleze prima propunere cu o a doua vizând o femeie, iar Slovenia să vină cu trei propuneri. Faptul că guvernul a acceptat să negocieze cu Juncker după aceste noi tactici în loc să insiste pe formula veche cu un singur candidat propus din timp (Dacian Cioloş) l-a iritat întâi pe preşedintele Traian Băsescu, apoi pe fruntaşii ACL, care au decis să invoce legea referitoare la audierea în Parlament a candidaţilor pentru CE pur şi simplu spre a câştiga puncte electorale pentru combativitate în lupta cu guvernul Ponta.

    La rândul său, Frunzăverde a atribuit furia lui Predoiu faptului că acesta a pierdut în favoarea liberalului Klaus Iohannis poziţia de candidat ACL la prezidenţiale şi l-a îndemnat pe colegul său pedelist să accepte situaţia, pentru că “aceasta înseamnă constructivism” (cu termenul folosit înainte de Predoiu). Frunzăverde critica astfel luptele interne din ACL, care au alimentat mereu speculaţii privind o posibilă înlocuire a lui Iohannis ba cu Predoiu sau Antonescu, ba cu Udrea sau Macovei, speculaţii generate nu atât de prestaţia slabă a lui Iohannis în “precampanie”, cât de orgoliile rănite ale altor pretendenţi la statutul de prezidenţiabil suprem al dreptei.

    Una peste alta, aşadar, nu e de mirare că politicienii nici nu cunosc sensul termenului de “constructivism” şi chiar când cred că el are legătură cu ideea de “a fi constructiv”, îl traduc aproape automat fie prin “blat cu justificări înalte”, fie prin “combinatorică de moment”.