Ascensiunea constanta a Frontului National, regatul politic al
dinastiei Le Pen si calapodul multor miscari politice de extrema
dreapta din Europa (inclusiv Romania), poate fi explicata in mai
multe feluri, dar ultimele sase luni in care ea a devenit o
certitudine arata ca lumea politica franceza nu i-a gasit antidotul
potrivit. Infiintat de Jean-Marie Le Pen (83 de ani) in 1972, pe
cand fiica lui cea mai mica, Marine, avea doar patru ani, Frontul
National si-a urmat obisnuita traiectorie sinusoidala si s-a retras
oarecum in umbra dupa 2002, cand seniorul Le Pen a socat intrand in
turul al doilea al prezidentialelor impreuna cu Jacques Chirac,
doar pentru a reveni in atentie odata cu inmultirea nemultumirilor
la adresa actualului presedinte Nicolas Sarkozy.
Asta pentru ca Frontul National se hraneste electoral tocmai cu
astfel de perioade tulburi, atat economic, cat si politic,
speculand problemele sistemice (somaj in crestere,
infractionalitate, destructurarea statului asistential etc.) ale
societatii franceze printr-un discurs agresiv anti-imigrationist si
eurosceptic. Iar misiunea lui Marine Le Pen, aceea de a slefui
mesajul partidului si de a se distanta de discursul antisemit si
xenofob care l-a facut celebru pe tatal ei, pare ca da roade.
Marine – care a preluat stafeta de la tatal sau abia la inceputul
acestui an – a ajuns in scurt timp imposibil de ocolit in
scenariile referitoare la prezidentialele de anul viitor si nu e
exclus sa produca o surpriza (ne)placuta chiar mai devreme, la
alegerile cantonale din Franta de la sfarsitul acestei luni (20 si
27 martie).
Scorurile bune pe care Marine Le Pen le inregistreaza in ultima
perioada – in decembrie anul trecut a fost creditata chiar cu 27%
din intentiile de vot – se datoreaza si situatiei sociale, dar si
unei evidente lipse de coeziune in stanga si dreapta traditionale
din Franta. La fel ca si in 2002, cand tatal sau l-a depasit pe
socialistul fara carisma Lionel Jospin, si ascensiunea Marinei
poate fi pusa pe seama unei slabiri a stangii, care face ca multi
nemultumiti de regimul lui Nicolas Sarkozy (pe care trei sferturi
dintre francezi nu-l mai privesc cu ochi buni) sa se indrepte catre
discursul populist si agresiv al Frontului National, satui sa mai
astepte coagularea unei alternative din partea Partidului Socialist
francez.
Stanga inca nu stie daca in prima jumatate a anului viitor il va
infrunta pe Nicolas Sarkozy cu Dominique Strauss-Kahn, actualul sef
al FMI, cu Martine Aubry, primarita din Lille, sau chiar cu
François Hollande, cel care era aproape sa-l concureze pe Nicolas
Sarkozy si in 2007 – toti personalitati puternice cu sanse reale in
lupta cu actualul presedinte. Desi aparent este principalul
castigator al ascensiunii mezinei Le Pen (care i-ar putea scoate
din cursa un preopinent periculos propus de stanga), Nicolas
Sarkozy are – potrivit mai multor analisti – motive de ingrijorare:
sansele sale de a prinde al doilea tur al prezidentialelor nu mai
sunt chiar de necontestat, in conditiile in care agenda sa a bifat
in acest mandat mai multe neimpliniri decat succese. Incurajarea de
la distanta a reflexelor agresive – de obicei refulate in votul
pentru formatiuni antisistem precum Frontul National – este pentru
regimul lui Nicolas Sarkozy un experiment pe care l-ar putea foarte
usor scapa de sub control.
Marine Le Pen este un orator cu mult magnetism (o dezbatere
televizata cu fostul ministru al justitiei, Rachida Dati, a facut
un record de audienta la sfarsitul lui 2010) si reuseste sa fie mai
actuala prin mesajele antiimigratie si antiglobalizare decat era
tatal sau prin cele antisemite care i-au definit profilul politic.
Spre exemplu, disputa iscata ca din senin anul trecut de regimul
Sarkozy cu taberele ilegale de rromi a crescut mai mult audienta
Marinei Le Pen decat pe cea a actualului sef al statului francez,
la fel ca si periculosul sau tango cu sensibilitatile legate de
comunitatea musulmana din Franta, pe care mezina Le Pen il executa
cu un aplomb evident. Si nu sunt putini cei care considera ca
intr-o dezbatere fata in fata, Sarkozy ar fi dezavantajat nu doar
la capitolul comunicare, ci si la prezenta scenica, fiind eclipsat
de statura atletica si de vocea guturala ale preopinentei sale.
E greu de facut predictii pe baza unor sondaje facute inainte ca
dreapta si stanga sa-si nominalizeze oficial candidatii pentru
prezidentialele de anul viitor. Totusi, marea vulnerabilitate pe
care analistii au identificat-o la Marine Le Pen este, la fel ca si
la tatal ei, lipsa unor solutii economice viabile la actualele
probleme ale Frantei. Dar, ca sa fim sinceri pana la capat, nici
preopinentii sai nu sunt chiar straluciti la acest capitol ca sa o
poata combate eficient; ramane de vazut daca primavara profetita de
Le Pen va veni in 2012 sau mai tarziu.