Tag: vinuri

  • Două medalii de aur şi una de argint pentru Domeniul Coroanei Segarcea

    Concursul Challenge International du Vin se desfăşoară în Franţa, la Bourg et Blaye, în regiunea Bordeaux şi este una dintre cele mai prestigioase competiţii de profil din lume. Challenge International du Vin este un concurs agreat de Comunitatea Europeană încă din 1986 şi se desfăşoară conform reglementărilor «Codului Internaţional de Practici Oenologice pentru Vie şi Vin». Prima ediţie a avut loc în 1976 şi de atunci s-a organizat anual. Juriul care degustă fiecare vin este unul mixt, format din viticultori, oenologi, distribuitori şi consumator i. La ediţia din acest an au fost degustate 4.360 vinuri, provenite din 28 ţări.

    Domeniul Coroanei Segarcea a obţinut în ultimii ani mai multe medalii la concursuri internaţionale de profil:  Sauvignon Blanc 2011 – Medalie de Aur la Selections Mondiales de Vins, Canada 2012; Sauvignon Blanc  2009 – Medalie de Aur la Concours Mondial de Bruxelles, Belgia 2010; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Vinalies Internationales, Franţa 2012; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Los Angeles International Wine & Spirits Competition, SUA 2012; Merlot 2007 – Medalie de Aur şi “Cel mai bun Merlot din Romania” la Mondial du Merlot, Elveţia 2010; Cabernet Sauvignon 2008 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2010; Fetească Neagră 2008 – Medalie de Medalie de Aur la China Wine Awards, Hong Kong 2012; Tămâioasă Roză 2010 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2011; Tămâioasă Roză  2011 – Medalie de Aur la Challenge International du Vin, Franţa 2012; Principesa Margareta Alb 2010 –  Nova de Diamant – Femmes et Vins du Monde, Monaco 2012

  • Cât de bună este o sticlă cu vin de 30.000 de dolari?

    Iar cea mai bună dovadă în acest sens este conflictul în care este implicat miliardarul William Koch. Se pare că el l-a dat în judecată pe Eric Greenberg, iar motivul procesului este vânzarea de către acesta a unui vin contrafăcut extrem de scump. Unele dintre sticlele cu vin au urcat la un preţ de aproape 30.000 de dolari, fapt care l-a contrariat pe Koch şi l-a determinat să refuze o înţelegere în ce priveşte rezolvarea procesului.

    Experţii i-au explicat lui Koch că diferenţa între sticlele cu vin de 10.000, 20.000 sau 30.000 de dolari nu este calitatatea ci mai degrabă prestigiul, raritatea şi vârsta. După deschidere, circa cinci sticle cu vin îşi justifică preţul din punct de vedere al calităţii, un exemplu fiind un Cheval Blanc din 1947 care i-a impresionat pe critici. Alte sticle şi-au pierdut aroma din cauza vârstei şi a modalităţilor improprii de depozitare. 

    Este dificil de anticipat cât din preţul unui vin ultra scump poate fi un indiciu pentru calitatea acestuia. În unele cazuri, preţul nu are legătură cu băutura aflată ăn sticlă, un exemplu fiind una dintre cele mai scumpe sticle cu vin vândute vreodată, parte din colecţia lui Thomas Jefferson, care a ajuns la un preţ de circa 150.000 de dolari la o licitaţie.

    S-a descoperit între sticlele Jefferson au devenit între timp considerate fraudă, iar William Koch se află şi în posesia câtorva dintre acestea. De obicei, cumpărătorii nu intenţionează vreodată să bea conţinutul acestor sticle.

    De cele mai multe ori, cumpărătorii intenţionează să îşi impresioneze prietenii bogaţi cu experienţa unui vin extreme de vechi, din această categori face parte şi vinul, probabil fals Château Pétrus de la care a pornit procesul miliardarului. Investigaţia cazului a dezvăluit că în 1991, o sticlă uriaşă cu acelaşi sortiment de vin a fost vândut cu 6.800 de dolari.

    În 2000, o astfel de sticlă s-a vândut cu 10.000 de dolari, iar Koch a plătit o sumă aproape triplă în 2005. Creşterea preţului vinurilor poate fi o consecinţă  a orgoliului miliardarilor care participă la astfel de licitaţii şi ridică preţul în mod nejustificat al produselor.

  • Hallewood deschide al patrulea magazin – The Winery Outlet în Bucureşti

    În magazinele Halewood – The Winery Outlet se găsesc atât vinuri şi spumante româneşti produse de Cramele Halewood cât şi vinuri şi alte băuturi alcoolice importate direct de companie.

    “Reţeaua de magazine Halewood – The Winery Outlet (…) are clienţi fideli. În curând vom deschide magazine şi în alte oraşe mari din ţară,” a declarat Adriana Grecu, director marketing Cramele Halewood.

    Pe lângă cele patru spaţii din Bucureşti, Cramele Halewood a deschis magazine Halewood – The Winery Outlet în alte nouă locaţii din ţară precum: Ploieşti, DN1 Breza-Nistoreşti, Sinaia, Azuga, Braşov, Sibiu, Târgovişte, Urlaţi si Constanţa.
    Cramele Halewood oferă posibilitatea achiziţionării vinurilor dorite şi online.

    Din Grupul Halewood România fac parte Halewood România, Cramele Halewood, Domeniile Halewood şi Halewood International Premium Imports. Halewood are în proprietate crame şi plantaţii de viţă de vie în regiunea Dealu Mare, Podişul Transilvaniei şi Murfatlar.

    La acestea se adaugă Pivniţele Rhein Azuga fondate în 1892, unde se continuă tradiţia producerii vinurilor spumante după metoda tradiţională, de fermentare a vinului în sticlă. În Ploieşti, unde este sediul Cramelor Halewood, se află pivniţe subterane, depozitul de produse finite (cu o capacitate de peste 1 milion de sticle), precum şi liniile de îmbuteliere.

    Grupul Halewood deţine peste 350 hectare de vie plantate în perioada 2002-2009, cu o investiţie de peste 7 milioane euro.
     

  • Vinurile regizorului Francis Ford Coppola au fost lansate şi în România

    “Am decis să aducem pe piaţa din România vinurile lui Francis Ford Coppola, pentru că în podgoria din California a celebrului regizor sunt cultivate soiuri premium, care au parte de condiţii optime de sol, umiditate şi climă.

    Am avut însă şi un argument emoţional, foarte puternic: marelui regizor îi place ţara noastră”, a declarat Bogdan Ciocoveanu, directorul general al Lerida International.

    Din portofoliul de vinuri al Francis Ford Coppola Winery, Lerida importă sortimentele Claret, Pavillion Chardonnay white şi Diamond Red Blend din Diamond Collection, Cabernet Sauvignion, precum şi Sofia – Blanc de Blanc şi Sofia – Rose.

    Sofia este un brand special pentru Francis Ford Coppola Winery, numit după fiica marelui regizor şi produs special pentru femei. ”Produsele Francis Ford Coppola Winery sunt foarte bune si estimăm că pot ajunge rapid în topul vânzărilor de vinuri americane pe piaţa din România”, a adăugat Bogdan Ciocoveanu.

    Vinurile produse de Francis Ford Coppola Winery se găsesc la preţuri situate în jurul valorii de 90 de lei (circa 20 de euro) sticla şi Lerida are deja comenzi pentru câteva sute de sticle.

    Producerea vinului este o tradiţie de generaţii în familia celebrului regizor italian. Bunicul său, Agostino Coppola, obişnuia să facă vin în subsolul clădirii apartamentului său din New York. Vinurile de azi produse de Francis Coppola nu sunt la fel ca acela făcut de Agostino, dar păstrează acelaşi spirit: să fie băute împreună cu prietenii şi familia.

    Pasiunea pentru vin, pentru mâncare şi pentru aventură l-a determinat pe Francis Ford Coppola să deschidă în luna iulie 2010 o vinărie situată în inima Californiei (Alexander Valley). Printre numeroasele atracţii de pe această proprietate, vinăria Francis Ford Coppola pune la dispoziţia vizitatorilor un bar de degustări de vinuri, două restaurante, piscine, o galerie de film, dar şi un pavilion în care sunt organizate diferite evenimente culturale.

    Lerida International este cel mai mare importator autohton de vinuri şi unul dintre cei mai importanţi distribuitori de vinuri şi băuturi spirtoase din România. Compania a fost fondată în anul 1993 de familia Ion Matei, cu scopul de a importa şi distribui pe piaţa internă produse premium din domeniul vinurilor şi băuturilor alcoolice.

    Lerida International are un portofoliu format din peste 400 de soiuri de vin şi sortimente de băuturi alcoolice din diferite ţări.

    Printre partenerii săi se numără Francis Ford Coppola Winery  (SUA), Kendall-Jackson (SUA), Les Grand Chais de France (Franţa) – producătorul vinurilor J.P. Chenet, Louis Jadot (Franţa), Castello Banfi (Italia), Fazi Battaglia (Italia), Feudi di San Gregorio (Italia), Aldegheri (Italia), Duca di Salaparuta (Italia), Gianni Gagliardo (Italia), Fabiano (Italia), Botter (Italia), Beveland (Spania), Destilerias MG (Spania) sau Global Brands (Marea Britanie). 

  • Prince Matei şi un proiect inedit: Verticala de vinuri, pe www.unvinpezi.ro

    Prince Matei este un vin care uimeşte cu aromele sale de fructe negre, coacăze şi fructe de pădure. Se potriveşte foarte bine cu vânat, carne roşie sau grătar. Temperatura optimă de consum este de 18 grade Celsius.

    “Proiectul Verticala de Vinuri înseamnă degustarea aceluiaşi vin din mai mulţi ani consecutivi. Verticala va începe cu prima etichetă, cea din 2007, de luni 11 martie. Este o ofertă specială pentru unvinpezi.ro”, spune Matei Garici, project manager unvinpezi.ro.

    Am adaptat conceptul de verticală (degustarea prin comparaţie a aceluiaşi vin din ani diferiţi consecutivi) la mediul virtual şi a rezultat această campanie în premieră pentru piaţa online de vinuri din România realizată împreuna cu partenerii noştri de la Vinarte. Unicitatea acestei Verticale constă şi în faptul că aceste etichete pot fi achiziţionate exclusiv de pe UnVinpeZi.ro. Astfel, ne-am propus ca timp de 5 săptămâni (în perioada 11 martie – 19 aprilie) să aducem în atenţia dumneavoastră, în zilele de luni şi vineri în ordine descrescătoare, toate ediţiile acestei etichete de colecţie începand cu 2008 şi terminând cu 1998, mai puţin 2005 când nu a fost produs, se arată pe site-ul unvinpezi.ro.

    VIDEO despre vinul Prince Matei

  • De ce ar vrea un investitor în materiale de construcţii şi imobiliare să devină chimistul vinurilor

    ATUNCI CÂND AM INVESTIT ÎN AFACERI CARE ÎMI PLĂCEAU ŞI ÎN CARE AM PUS PASIUNE, AM CÂŞTIGAT BANI. Când am investit doar pentru bani, am pierdut, aşa cum s-a întâmplat în imobiliare”, spune Daniel Guzu, rezumând în câteva cuvinte filozofia sa de business. Acum este implicat, şase zile din şapte, în cele două businessuri pe care le consideră o pasiune, producătorul de materiale de construcţii Duraziv, respectiv livada şi via din judeţul Vrancea. “De luni până joi după-masa sunt la Duraziv, după care până sâmbătă inclusiv mă găsiţi la fermă”, spune Guzu, care a intrat în business în 1994 cu producţia de antigel şi lichid de frână. Ulterior, a început să producă vopsele decorative, afacere care, treptat, l-a adus în atenţia investitorilor străini. După un exit de 20 de milioane de euro din businessul de vopsele Fabryo, care a ajuns în portofoliul fondului de investiţii suedez Oresa Ventures, Guzu nu şi-a luat un an sabatic să călătorească în jurul lumii şi nici nu a spus stop ideii de antreprenoriat. Din contră, a preferat să o ia de la capăt şi să mai crească un alt “copil de suflet”. Duraziv este în prezent principalul business al lui Guzu, cu afaceri de 18 milioane de euro în 2011. “Am reuşit să creştem cifra de afaceri şi anul trecut, cu până în 10%, dar ce e mai important, 2011 şi 2012 au fost primii ani în care am început să avem profit, ceea ce e un lucru fantastic în criză”, spune Guzu, care nu precizează însă marja de profit.

    EL APRECIAZĂ CĂ ÎN CONDIŢIILE ACTUALE, Duraziv, care produce mortare uscate, vopsele şi profile metalice, are potenţial de a-şi tripla afacerile în următorii trei ani şi se declară optimist cu privire la anul 2013, în ciuda faptului că cea mai mare parte a jucătorilor din industria materialelor de cons-trucţii s-au arătat prudenţi în întoc-mirea bugetelor pe anul acesta, luând în considerare o scădere a cererii de pe piaţa locală. “N-o să scadă cererea, la noi cel puţin”, spune zâmbind Guzu, referindu-se la businessul Duraziv. Mai mult, el se aşteaptă să îşi majoreze afacerile cu cel puţin 10% anul acesta, deşi recunoaşte că nu îi place să lucreze forţat de bugete. “Focusul nostru e să fim atenţi la clienţi şi să avem un raport calitate-preţ bun. Nu mă concentrez foarte mult pe dimensiunile pieţei de adezivi, vopsele sau profiluri metalice. Dacă aveam 50% din piaţă, m-ar fi interesat. În situaţia de acum însă, avem loc de creştere liniştiţi”, spune, destul de optimist, antreprenorul român. Iar când vorbeşte de creştere, se referă strict la piaţa locală, în contextul în care varianta exportului nu i se pare o soluţie sau cel puţin nu încă. “Produsele noastre nu prea călătoresc, pentru că suntem dezavantajaţi de costurile logistice. Focusul e pe consolidarea pieţei interne. Nu neg că e posibil poate în 2-3 ani să luăm în considerare şi extinderea pe alte pieţe”, spune Guzu.

    DURAZIV DEŢINE TREI UNITĂŢI DE PRODUCŢIE ÎN ROMÂNIA, de mortare uscate, vopsele şi tencuieli pe bază de apă, respectiv de profile metalice, situate lângă Bucureşti, în Popeşti-Leordeni. Fabricile lui Guzu din Popeşti-Leordeni stau “gard în gard” cu unitatea de producţie a celor de la Fabryo, fosta sa afacere. Şi se pare că aşa vor sta lucrurile şi de acum încolo, în contextul în care antreprenorul spune că nu se gândeşte deocamdată la un exit din businessul Duraziv, pentru că îi place mult prea mult ceea ce face. Nu exclude însă să vândă la un moment dat, mai ales că “în afaceri totul e posibil”. Iar posibil este şi să faci concomitent două businessuri care la prima vedere nu au nicio legătură între ele: materiale de construcţii şi agricultură. Omul de afaceri mai deţine la Panciu, în Vrancea, 140 de hectare de vie şi 65 de hectare de livadă şi a investit în ultimii ani circa 10 milioane de euro în domeniul alimentar. “Mai plantez 20 de hectare în primăvară şi cumpăr în continuare teren”, spune Guzu, care recunoaşte că ceea ce a început ca un hobby a devenit un adevărat “microb” pentru el. “Cred în hrană sănătoasă, cât mai puţin prelucrată termic”, spune Guzu, arătând că pasiunea pentru alimentaţie cât mai naturală vine şi din faptul că este de profesie chimist. Anul trecut, a vândut 1,5 milioane de litri de vin sub branduri precum “Casa Panciu”, 1.500 de tone de mere, precum şi 100 de tone de suc sub brandul “Ana are”. De altfel, producţia de sucuri de mere şi de dulceţuri din vişine, cireşe şi nuci verzi a început anul trecut, în urma unei investiţii de circa 500.000 de euro. Producţia alimentară este operată prin intermediul firmei Natura SRL, business care a înregistrat în 2011 o cifră de afaceri de circa un milion de euro. Vinul produs la Panciu este vândut în HoReCa, în magazine specializate, dar şi în hipermarketuri precum Cora sau Auchan, în timp ce fructele ajung pe rafturile mai multor jucători din comerţul modern, precum Real, Lidl, Penny Market sau Metro. Planurile lui Guzu includ şi construcţia unui mini-hotel între via şi livada de la Panciu, care să îl ajute şi la promovarea produselor sale agroalimentare. “Construcţia este deja realizată la roşu, sper ca până la finalul anului să terminăm”, explică antreprenorul.

    IN PREZENT ARE CIRCA 100 DE ANGAJAŢI LA FERMĂ, iar în sezonul de vârf personalul se măreşte cu alţi circa 100 de zilieri. Pe de altă parte, Duraziv are circa 200 de angajaţi. Chiar dacă a tot mutat piese pe tabla de şah şi a jonglat prin mai multe businessuri, Guzu spune că momentan nu se gândeşte să mai investească în alte domenii şi că preferă să se concentreze pe ceea ce face acum. Mai mult, îndeamnă la optimisim, chiar şi pe concurenţii săi, care în ultimele luni s-au arătat destul de rezervaţi cu privire la anul 2013. “Să ne concentrăm pe potenţialul pe care îl are România. Pe segmentul de vopsele, spre exemplu, consumul anual este de circa 7-8 kilograme per capita, în timp ce în Germania acesta se ridică la 25 de kilograme”, potrivit lui Guzu. Ce-i drept, şi puterea de cumpărare a germanilor este mult mai mare, însă antreprenorul consideră că acest lucru nu trebuie să îi sperie pe români şi să îi împiedice să spere că într-o bună zi şi România va fi la nivelul ţărilor occidentale din toate punctele de vedere.

  • Jidvei mizează pe vinurile scumpe pentru creştere

    Jidvei, unul dintre cei mai mari producători locali de vin, se concentrează pe segmentul de vinuri premium şi superpremium, un segment care abia acum începe să fie “atacat” de jucătorii locali. În alte ţări, producţia de vinuri superpremium susţine industria de profil şi aduce companiilor profituri şi le ajută în promovare.”Anul 2012 a fost marcat de două mari direcţii pentru Jidvei ce au însemnat schimbări la nivelul premium şi superpremium, şi anume, rebranding pentru unele game deja existente din portofoliu şi lansarea noilor game superpremium din colecţia Owner’s Choice, în serie limitată, destinate exclusiv HoReCa (hoteluri şi restaurante – n.red.) şi magazinelor de specialitate”, a spus Costin Ghita, directorul naţional al Jidvei. Compania şi-a rebrenduit game precum Clasic, Premiat şi spumantele şi a lansat alte game în serii limitate. După reaşezarea portofoliului, compania, deţinută de familia Necşulescu, aşteaptă anul acesta o creştere cu 10% a cifrei de afaceri comparativ cu nivelul de 87 mil. lei (19,5 mil. euro, sumă fără TVA) din 2012. Şi alţi producători de vin care vând volume mari precum Murfatlar sau Vincon au mizat pe lansările de vinuri premium şi superpremium în ultima perioadă.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

     

  • Producătorii de vin: Cererea va exploda săptămâna aceasta

    “Estimăm o explozie a cererii şi a cumpărăturilor, ca în fiecare an, după data de 12 decembrie. Mulţi clienţi aş­teaptă să intre în vacanţă sau aşteaptă ofertele comercianţilor”, au spus reprezentanţii Cramele Recaş, unul dintre principalii producători de vin de pe piaţa locală. Companiile din industria vinului se aşteaptă ca în acest an vânzările să fie peste cele înregistrate în perioada Crăciunului 2011, pe fondul vânzărilor de vinuri premium. “În această perioadă sunt două tendinţe majore: creşterea consumului de vinuri premium şi superpremium, stimulată în special de creşterea segmentului de cadouri şi cea de promoţii care atrage în special consumatorii ocazionali”, a spus Daniel Negrescu, brand manager al Murfatlar. Pe de altă parte, magazinele de vinuri de lux vând în această perioadă vinuri care ajung şi la 4.000 de euro.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

  • Sticle de vin cum nu ai mai vazut – (GALERIE FOTO)

    Mulţi designeri grafici şi-au concentrat atenţia în scopul realizării unor etichete creative şi captivante care să realizeze conexiunea dintre sticla de vin şi cumpărător. Un top al celor mai interesante 30 de astfel de etichete a fost realizat de siteul TheCoolist.

  • Reportaj: Un pic din misterele producătorilor de vin din Bordeaux

    Castele îşi fac loc printre parcelele fărâmiţate cu vii, iar printre acestea se numără şi Chateau Canon, de numai 22 de hectare. Numele Canon este cunoscut în întreaga lume, dar mai celebri sunt proprietarii, fraţii Alain şi Gerard Wertheimer, care mai deţin şi casa de modă Chanel. Casa Chanel a cumpărat proprietatea în 1996, la trei ani după ce foştii acţionari au scos-o la vânzare şi este a doua pe care o deţine în zonă, după Chateau Rauzan-Segla.

    “Suntem aici de 15 ani, însă abia anul trecut am început să câştigăm bani”, spune John Kolasa, manager Chateau Canon şi Rauzan Segla. El rezumă în acest fel sumele mari care a trebuit investite în viticultură. “Avem o legislaţie teribilă”, se grăbeşte el să adauge, referindu-se, printre altele, la faptul că producătorii nu au voie să intervină asupra viţei, nici măcar să o ude în perioadele de secetă extremă. La Bordeaux, totul se realizează manual şi totul se reduce de fapt la “terroir”.

    Termenul este propriu limbii franceze, nu are corespodent în română şi se referă la toate condiţiile naturale, de la sol la aer, la poziţionarea podgoriei, care influenţează gustul vinului. Pentru producătorii din Bordeaux, acesta face diferenţa între un vin produs pe o parcelă şi pe o alta situată la numai 500 de metri distanţă, iar pentru cumpărători poate însemna şi câteva sute sau mii de euro în plus pe o sticlă. La Canon, proprietarii au decis să planteze Merlot (pe 75% din suprafaţă) şi Cabernet Franc, iar după viţa de vie, trandafirii sunt cei care îţi iau ochii. La capătul fiecărui rând de viţă de vie se află câţiva trandafiri strânşi în jurul stâlpului, rolul lor nefiind decorativ. În cazul în care vreo boală ar ataca viţa de vie, aceasta ar deveni vizibilă în primul rând pe trandafiri şi ar fi timp pentru intervenţia asupra strugurilor. Toate proprietăţile din Bordeaux au, de altfel, trandafiri la capătul rândurilor cu viţă de vie. Misterele Bordeaux-ului continuă însă şi sub proprietăţi, unde se află un labirint de galerii ce parcă nu se mai termină.

    Nu foarte departe de Canon, un alt producător de vin îşi “îngrijeşte” viile. Petrus îşi trage numele de la romani, iar vinurile sub această etichetă sunt printre cele mai scumpe din lume. Dacă de la producător pleacă la preţuri de peste 1.000 de euro, în pivniţele private ajung la sume mult mai mari.

    Petrus se află pe un deal care are un sol unic, care nu se regăseşte nicăieri în lume, nici măcar dincolo de drumul care mărgineşte proprietatea. La Petrus se cultivă 11,5 hectare cu Merlot, iar producţia este vândută încă dinainte de a fi gata. Acesta este şi motivul pentru care în cadrul companiei lucrează numai opt oameni (plus cei angajaţi temporar în timpul culesului), fără un director de marketing. Doar Petrus, fără Chateau (castel), explică cei care fac turul proprietăţii, deoarece aici nu a fost niciodată un castel. O construcţie mică, extrem de simplă, fără pivniţă, care acum se extinde este centrul vinurilor Petrus. Cei care au grijă de vie lucrează după reguli foarte clare: trunchiul trebuie să fie drept, iar singura coardă păstrată este important să fie perpendiculară pe trunchi, pentru că astfel se poate extrage din sol cantitatea necesară de substanţe. Nimic nu se face automat, adaugă şi reprezentanţii Petrus.

    Dacă Petrus şi Chateau Canon lucrează după metode tradiţionale, Roland Collection sunt cei care încearcă noi modalităţi de producţie, iar Dany şi Michel Rolland, oamenii din spatele companiei, sunt nonconformiştii din Bordeaux. Mai mult chiar, deşi are propriile proprietăţi, Michel Rolland este consultant pentru mulţi proprietari de podgorii din lume. În vinurile sale se vede cel mai bine diferenţa dintre vinul produs de pe o parcelă şi o alta aflată dincolo de drum. Diferenţă sesizabilă atât la nivel de gust, cât şi al aromei şi culorii.
    Nonconformistul Michel Rolland încearcă noi modele pentru presele de struguri, noi forme de vase (din ciment) în care apoi depozitează, dar şi noi modalităţi de producţie. Acest lucru a atras şi atenţia autorităţilor din Bordeaux, extrem de conservatoare, dar care în final au înţeles că vinurile sunt aşa cum ar trebui să fie. El a mers şi mai departe şi a făcut vinuri diferite de pe rânduri de vie alăturate.

    Acestea sunt câteva dintre misterele pe care Bordeaux-ul le-a dezvăluit, dar, cu siguranţă, multe altele stau ascunse în multele castele.