BusinessMagazin

Tag: tranzactii

  • Românii devin tot mai digitali: Numărul conturilor de economii deschise la ING prin Home’Bank a crescut cu peste 140% în T2/2020

    Numărul conturilor de economii deschise de către clienţii ING prin platforma Home’Bank a crescut cu 144% în al doilea trimestru din 2020 în raport cu aceeaşi perioadă din 2019, majorarea fiind stimulată şi de lansarea soluţiei de economisire Round Up, care permite rotunjirea tranzacţiilor, transmit reprezentanţii ING.

    În acelaşi timp, sumele deţinute de clienţi în conturile de economii şi conturile curente au crescut cu 24% comparativ cu luna mai 2019.

    Potrivit instituţiei financiare, în perioada martie-mai, aproape 50.000 de noi clienţi şi-au activat contul de ING Home’Bank, iar în ceea ce priveşte gradul de utilizare, în primele cinci luni din 2020, clienţii ING au generat un trafic de peste 79,9 milioane de sesiuni şi au efectuat aproximativ 19,8 milioane de tranzacţii, dintre care mai mult de 90% au provenit de pe dispozitive mobile.

    Totodată, numărul de tranzacţii e-commerce efectuate în perioada martie-mai 2020 s-a majorat cu 27% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, “ceea ce reprezintă o rată normală de creştere în raport cu anul precedent, însă valoarea acestora a crescut cu aproximativ 20%”.

    În ceea ce priveşte comportamentul de consum al clienţilor ING în perioada regimului de izolare, analiza băncii indică pentru categoria FMCG, reprezentată în special de supermarket-uri, cea mai mare creştere în materie de vânzări.

    “Deşi numărul tranzacţiilor a scăzut în perioada stării de urgenţă, valoarea totală a acestora a crescut, generând o creştere de până la 50% a valorii medii a unui bon de cumpărături pentru clienţii ING Bank România”, spun reprezentanţii băncii.

    Pe locul doi, sectorul de redecorare a locuinţei (mobilier, amenajări interioare, materiale de construcţii) a înregistrat o creştere de 23% la mijlocul lunii martie, comparativ cu mediile săptămânale ale lunii februarie.

    La polul opus, cea mai afectată categorie a fost cea a călătoriilor, unde volumul total săptămânal al sumelor cheltuite a scăzut cu până la 96% comparativ cu media săptămânală din februarie pentru bilete de avion, agenţii de turism şi hoteluri. De asemenea, cheltuielile asociate categoriei transport au înregistrat scăderi semnificative, de până la 80% pentru închirierile de maşini şi transportul în comun.

    Tranzacţiile în sectorul reprezentat de restaurante şi fast food au scăzut cu până la 90% în ultimele două săptămâni din martie faţă de media săptămânală a lunii februarie, clienţii ING preferând să folosească aplicaţiile de livrare de mâncare, care au avut creşteri de până la 100% în lunile martie şi aprilie, în raport cu luna februarie.

    Subcategoria reprezentată de filme, cinematografe, teatre şi jocuri a înregistrat o uşoară scădere la începutul stării de urgenţă, însă ulterior a revenit la acelaşi nivel din perioada anterioară, ca urmare a utilizării mai accentuate a platformelor de streaming. Subcategoria de muzică este singura care a înregistrat creşteri constante începând cu a doua jumătate a lunii martie, creşteri generate de aplicaţiile pentru muzică, concluzionează analiza ING.

  • Tranzacţie “mamut” cu acţiuni SIF Banat-Crişana: Un pachet de 1,8% din numărul de acţiuni a schimbat vineri proprietarii în trei tranzacţii în valoare de 21 mil. lei

    Un număr de 9,55 de milioane de acţiuni SIF Banat-Crişana (SIF1), respectiv 1,8% din numărul total de acţiuni ale societăţii, au schimbat vineri proprietarii în trei tranzacţii de tip DEAL care s-au ridicat la valoarea 21 de milioane de lei, potrivit calculelor realizate de ZF şi datelor de la Bursă.

    Preţul mediu al unei acţiuni la care au fost efectuate tranzacţiile a fost de 2,2 lei pe unitate, respective cu 0,9% mai puţin faţă de preţul din piaţă.

    SIF Banat-Crişana, al cărui preşedinte CA şi director general este Bogdan Drăgoi, are 1,15 miliarde de lei capitalizare, după ce acţiunile au scăzut cu 19,4% de la începutul anului, pe fondul unui rulaj de 32,6 mil. lei.

  • De la Obor, în online. Veranda Mall a lansat un marketplace pentru care aşteaptă tranzacţii de minimum 1 milion de euro

    Reprezentanţii Veranda Mall, centrul comercial aflat în zona Obor a Capitalei, au anunţat lansarea unui marketplance online, cu care previzionează că vor ajunge la afaceri de 1 milion de euro până la finalul anului.

    Într-o primă etapă, platforma va include şapte comercianţi prezenţi în Veranda Mall: English Home, Meli Melo, Tabor, Bizzar Boutique, Senior Tailor, Miniso şi Smokemania. „Suntem în discuţii şi cu alţi comercianti, atat chiriasi din cadrul Veranda Mall cat si selleri care nu sunt chiriasi, care se vor alătura într-o etapă ulterioară”, spune Alexandru Dincovici, reprezentantul centrului comercial.

    „Am luat decizia la începutul pandemiei, şi contextul este cel care ne-a determinat să explorăm mai serios această nouă direcţie de business. Motivele pentru care am decis să continuăm explorarea şi să mergem până la capăt cu implementarea sunt parţial diferite, şi vin pe de o parte din avantajele pe care o astfel de platformă le poate avea, pe termen lung, şi pe de altă parte din necesitatea de a ne susţine partenerii şi, implicit sau indirect, şi pe noi, în această perioadă dificilă. Onlineul era însă o opţiune încă dinainte de pandemie, şi ne bucurăm că am reuşit să îl punem pe picioare într-un timp record, de doar două luni”, descrie reprezentantul Veranda motivele pentru care au intrat în acest business.

     


     

  • Valoarea cumpărăturilor făcute online de români în perioada stării de urgenţă s-au dublat comparativ cu aceeaşi perioadă a anului. Ziua cu cele mai multe tranzacţii surprinde pe mulţi

    Compania de tehnologie 2Performant observă creşteri semnificative în ceea ce priveşte comerţul online pe perioada stării de urgenţă. Dintr-o analiză a comportamentului de consum înregistrat în cadrul platformei de marketing afiliat 2Performant, reiese că au existat creşteri importante pe anumite categorii de produse, dar şi noi obiceiuri de cumpărături online. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, valoarea tranzacţiilor realizate prin platforma 2Performant a crescut cu 78,4% situându-se la aproape 10,5 milioane de euro TVA inclus, potrivit datelor trimise de companie într-un comunicat de presă. Din această sumă, peste 6,2 milioane de euro s-au realizat din tranzacţii de pe mobil, o creştere de 98,8% faţă de anul trecut.

    Cele mai mari creşteri în perioada 16 martie – 14 mai din cadrul platformei de marketing afiliat a 2Performant au fost înregistrate pe domeniile: beauty, cumpărături din hypermarket şi magazine alimentare, articole pentru copii, produse pentru animale de companie, articole pentru casă şi grădină. Pentru unele dintre aceste categorii vânzările în perioada stării de urgenţă aproape că s-au triplat, generând venituri considerabile atât pentru comercianţi, cât şi pentru afiliaţi. Aşa se face că în perioada analizată, afiliaţii înscrişi în platforma 2Performant au înregistrat împreună venituri de peste 10.000 euro/zi în medie, valoarea totală a comisioanelor în luna aprilie fiind de peste 345.000 euro.

    Ziua cu top vânzări din perioada stării de urgenţă, înregistrată în platforma 2Performant, a fost joi, 23 aprilie, Ziua Internaţională a Cărţii, cu vânzări totale în valoare de 279.293 euro. Românii au preferat aşadar să cumpere online produse de îngrijire, pentru casă şi grădină, articole pentru copii şi animalele de companie, dar şi cărţi sau produse electronice şi IT&C.

    Segmentul Beauty a înregistrat în perioada analizată o creştere de +309,5% şi vânzări în cadrul platformei de marketing afiliat 2Performant de 1.135.379 euro. Această categorie a fost în continuă creştere în perioada stării de urgenţă, înregistrând zile cu creştere şi de peste 1.200% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Cea mai bună zi de vânzări pentru categoria Beauty a fost luni, 22 aprilie 2020.

    O categorie aparte o reprezintă cea a articolelor de modă: după ce în a doua jumătate a lui martie 2020, segmentul Fashion din platforma 2Performant a înregistrat o scădere de 29% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, per total în starea de urgenţă a avut o creştere de +41.8%, cu vânzări de 2.232.916 euro.

    Iată care sunt creşterile şi pe alte tipuri de categorii:

    • Categoria produselor pentru copii (Babies Kids & Toys) – creşterile au fost de +265.9%, cu vânzări de 1.410.864 euro
    • Categoria articolelor pentru animale de companie (Pet Supplies) – creşteri de +151.5% şi vânzări de 260.372 euro
    • Categoria produselor pentru casă şi grădină (Home & Garden) – creşteri de +88.5%, cu vânzări de 1.050.413 euro
    • Categoria produselor electronice IT&C (Electronics IT&C) – creştere de +38.5%, cu vânzări de 1.600.074 euro
    • Categoria cărţi, filme şi muzică (Books Movie & Music) – creştere de +22.4%, cu vânzări de 1.313.284 euro

    La polul opus, industria auto (Automotive) a înregistrat o scădere semnificativă de -57,6%, faţă de perioade similare din anii trecuti, cu vânzări de 109.599 euro, dat fiind că accesoriile auto nu au fost o prioritate pentru şoferi în aceste luni.

    „Prin schimbarea comportamentelor de cumpărare în perioada pandemiei, creşterea eCommerce-ului în România a fost puternic accelerată. Cu alte cuvinte, viitorul eCommerce-ului a venit mai rapid, în 2020, iar 2Performant a arătat că este pregătit să îl întâmpine. Pentru noi a fost o perioadă intensă, asemănătoare lui Black Friday, care nu ar fi fost posibilă fără importantele investiţii în soluţii tehnologice pe care le-am făcut în anii trecuţi. Această evoluţie a atras şi o creştere a interesului pentru marketingul afiliat, atât din partea advertiserilor, cât şi a afiliaţilor. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut am primit cu peste 30% mai multe cereri de înscriere în platformă din partea magazinelor online şi am înregistrat o creştere cu peste 12 procente a partenerilor afiliaţi care au generat comisioane. Totodată, pentru fiecare euro investit în marketingul afiliat, clienţii 2Performant au avut vânzări în valoare de 14,7 euro, ceea ce este probabil cel mai bun randament pe care un magazin online îl poate obţine prin promovare.”, spune Dorin Boerescu, CEO 2Performant.

    Analiza realizată de echipa 2Performant în cadrul comunităţii sale de marketing afiliat a arătat şi care au fost trendurile în ceea ce priveşte cumpărăturile online. Cu alte cuvinte, cum au preferat românii să cumpere online? Dacă ziua de luni s-a dovedit a fi ziua cu cei mai mulţi vizitatori pentru magazinele online locale, atât de pe mobil cât şi de pe desktop, în ceea ce priveşte intervalele orare românii au preferat să facă cumpărături de pe mobil seara (21:00 – 22:00) şi de pe desktop noaptea (23:00 – 00:00). 51,2% din vizitatori au luat decizia de a face o achiziţie în mai puţin de o oră (click pe ultima reclamă).

     

    *Analiza a fost realizată în cadrul platformei 2Performant pe perioada 16 martie – 14 mai şi comparată cu intervale din anii precedenţi.

     

  • Din nou pe print, mai digitali ca niciodată

     Dincolo de varianta digitală a revistei, şi activitatea noastră, a redacţiei Business MAGAZIN, s-a mutat în mediul digital, la fel ca în situaţia multora dintre companiile despre care am scris. Toate interviurile, care mai de mult se făceau faţă în faţă, în birourile de sticlă din Pipera, de pildă, s-au desfăşurat prin e-mail, WhatsApp, Zoom sau alte platforme digitale de comunicare. La fel cum au spus majoritatea celor cu care am discutat, am descoperit modalităţi de a face lucrurile la care nu ne gândeam înainte. Ne întoarcem cu învăţăturile acestei perioade la print, dar mai pregătiţi ca niciodată pentru mediul digital, hotărâţi să continuăm proiectele începute în această perioadă acolo.

    Jurnal de coronavirus: sfârşitul businessului (şi al lumii) aşa cum îl ştim
    „Fără precedent” sunt cuvintele care au apărut în multe dintre titlurile de pe site-ul Business MAGAZIN din ultima săptămână. Weekendul în care se anunţau primele îmbolnăviri de COVID-19 în România avea să fie poate ultimul cu gândul la city breakuri, restaurante şi vacanţe înainte de o lungă perioadă de incertitudini.

    Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?
    Dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti. Despre unii însă se povesteşte chiar dacă, de fapt, nu au fost. Nu au mai fost. Aşa s-ar putea descrie povestea unora dintre tranzacţiile care au fost pe cale să fie parafate de-a lungul timpului pe piaţa locală, însă factori neprevăzuţi au făcut ca toate planurile să fie date peste cap, iar mutările să fie ratate… la mustaţă. Care sunt tranzacţiile care nu au mai fost făcute în România?

    „Ţinta iniţială de deficit bugetar era pentru 2020 de 3,6%. Cu măsurile care s-au luat ulterior discutăm deja de un deficit de 4,6-4,8% – opinia Consiliului Fiscal. În noile condiţii este clar că economia nu va mai creşte cu 4% în 2020.” Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank

    „Am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”,
    Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance  în cadrul firmei de  audit şi consultanţă  a Deloitte România

    „În perioade dificile, cum este cea prin care trecem acum, solidaritatea şi responsabilitatea sunt cruciale. Când distanţa socială devine o măsură preventivă, trebuie să rămânem împreună prin alte mijloace. Iar solidaritatea este unul dintre ele”, Chrstina Verchere, director general executiv şi preşedinte al directoratului OMV Petrom

    Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români
    Business MAGAZIN a  bătut – virtual – la uşa unora dintre antreprenorii care şi-au spus poveştile în cadrul proiectului Afaceri de la zero derulat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania. Încearcă să se reinventeze, să se reprofileze, să supravieţuiască. Dar iau în calcul şi eşecul, mai ales că instabilitatea este singura certitudine. Unii îşi caută o nişă neatacată până acum, cu speranţa că s-ar putea transforma într-o strategie pe termen lung. Toţi încearcă, se transformă.

    Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu)
    Într-un articol de copertă recent scriam despre viaţa angajaţilor în open space – observam cât de mici sunt spaţiile alocate angajaţilor în birourle din România, cât de greu este să ne adaptăm la obiceiurile colegilor şi cum, de multe ori, simţim nevoia să facem de acasă lucrurile importante pentru muncă. A trecut doar o lună de atunci, glumele „colegului de bancă” au devenit amintiri, iar open space-ul pare să fi intrat la capitolul istorie. Ce înseamnă experimentul global al muncii de acasă şi care sunt posibilele urmări ale acestuia?

    „Atunci când lucrezi de acasă te poţi pierde în sarcinile zilnice şi nu vei simţi tranziţia dintre ziua «la birou» şi terminarea programului. De aceea, este foarte important să îţi menţii programul de lucru asemănător cu cel pe care îl aveai la birou.” Dan Puică, CEO Bestjobs

    „Dacă pentru angajator, mai ales în perioadă de criză, telemunca poate fi o sursă de reducere a cheltuielilor (sau de externalizare, în sensul trecerii lor în sarcina angajatului), pentru angajat ceea ce îi este vândut ca libertate poate fi perceput (şi este) în acelaşi timp ca o imixtiune a muncii în viaţa lui privată şi în relaţiile personale.”
    Alexandru Dincovici, sociolog, fondator Izibiz Consulting

    Drama patronilor şi angajaţilor din industria hotelurilor, restaurantelor şi cafenelelor
    Sosirea primăverii era, de obicei, momentul mult aşteptat din an deopotrivă pentru patronii şi angajaţii din HoReCa. Criza provocată de pandemia de COVID-19 la nivel global a paralizat una dintre cele mai efervescente industrii din economiile de pretutindeni. În România, numărul celor care şi-au pierdut locul de muncă în acest domeniu a depăşit deja, potrivit specialiştilor din piaţă, 100.000 de oameni, iar mai mult de un sfert dintre businessuri e posibil să nu îşi mai deschidă niciodată porţile. Cu ce soluţii vin jucătorii ale căror afaceri se află astăzi la răscruce?

    „Este o perioadă interesantă dintr-o anumită perspectivă: simţim acea emoţie antreprenorială. Suntem din nou la început, ca acum 16 ani, dar într-o lume total diferită.”
    Dragoş Petrescu, preşedinte şi fondator Grup City Grill

    STAU PE CASH. Cine sunt antreprenorii care şi-au vândut afacerea înainte de criză?
    Au fondat şi au vândut unele dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale româneşti chiar îninte ca norul pandemiei să umbrească evoluţia afacerilor din toată lumea. Doar în ultimii doi ani au încasat pentru tranzacţiile parafate cu giganţi – străini mai ales, dar şi români – în jur de 1 miliard de euro în total. Banii nu i-au folosit însă, aşa cum probabil mulţi alţii ar fi visat să facă, pentru a se retrage pe o insulă privată sau pentru a călători în jurul lumii. Cine sunt ei?

    Agendă de CEO (izolat la domiciliu). 7 întrebări pentru lideri ai businessului din România
    Am scris recent despre noua realitate a angajaţilor din România, despre cum îşi împart timpul între sarcinile de birou şi viaţa de acasă, precum şi despre faptul că mulţi dintre ei îşi doresc să păstreze o parte din lecţiile deprinse în ultimele săptămâni. Această nouă realitate adusă de pandemie globală nu a ocolit pe nimeni, indiferent de nivelul aflat în carieră sau de industria din care face parte. Cum s-a schimbat agenda zilnică – mai ales în materie de priorităţi – a liderilor din mediul de afaceri românesc?

    „Sigur lipseşte interacţiunea umană, va trebui să o reluăm când va fi posibil. Însă acest mod de lucru ne-a forţat să adoptăm rapid tehnologii noi care ajută la productivitate. În plus, economisim până la 3 ore pe zi care erau petrecute în trafic. Ne gândim să implementăm un program flexibil, astfel ca lucrul de acasă să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie.”
    Iulian Stanciu, fondator şi CEO eMAG

    „Cred că prima lecţie pe care o putem învăţa încă de pe acum este legată de managementul crizei şi de planul de continuitate a afacerii, pe care se presupune că fiecare companie ar trebui să îl aibă. Această criză  ne-a arătat cu cea mai mare claritate cât de important este acest exerciţiu şi cât este de util.” Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România

    „Izolarea socială ne va face, cel mai probabil, să fim mai apropiaţi unii de alţii, să fim mai participativi şi mai implicaţi în comunitate, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Vom ajunge să apreciem mai mult viaţa, să fim mai responsabili şi să investim mai mult în sănătatea noastră şi în măsurile de prevenţie şi siguranţă în societate.”
    Sergiu Manea, CEO BCR

    Sfârşitul work life balance-ului?
    Graniţa dintre viaţa personală şi viaţa profesională devine aproape imposibil de stabilit în contextul pandemiei globale. Este acesta începutul unui nou stil de muncă?

    „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru noului context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi, în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.” Raluca Peneş, HR manager Smartree

    Cu reflectoarele stinse
    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului
    şi-au folosit creativitatega pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol. 

    „Ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit  o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru, nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională. Sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el  – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre.” Ion Caramitru, actor, directorul general al Teatrului Naţional Bucureşti

  • Ce înseamnă „bitcoin halving” şi ce efecte poate avea evenimentul tehnic de astăzi în piaţa criptomonedelor

    Bitcoin înregistrează astăzi un eveniment tehnic important, cunoscut drept „halving”, care i-a determinat pe jucătorii din industrie să dezbată potenţialele efecte pe care le va avea asupra pieţei. 

    Aşa-numitul „halving” este o actualizare a reţelei care înregistrează toate tranzacţiile cu bitcoin.

    Minerii – aşa cum sunt cunoscuţi cei care rezolvă ecuaţii matematice complexe pe această reţea pentru a valida tranzacţiile cu bitcoin – sunt răsplătiţi în bitcoin atunci când validează tranzacţii.

    Luni, răsplata pe care o primesc aşa-numiţii mineri va fi înjumătăţită. Acest eveniment are loc odată la circa patru ani pentru a acoperi evoluţia inflaţiei. În prezent, recompensa este de 12,5 bitcoin, iar aceasta va fi redusă la 6,25 bitcoin.

    Spre deosebire de monedele fiat precum dolarul sau euro, în cazul bitcoin nu există o bancă centrală care să gestioneze valoarea monedei sau nivelul inflaţiei. În schimb, acestea sunt gestionate prin intermediul unei reguli înscrise în codul bitcoin de creatorul sau creatorii monedei – cunoscut doar sub pseudonimul Satoshi Nakamoto.

    Numărul de monede bitcoin care poate fi minat este limitat la 21 milioane. Recompensele sunt programate să se înjumătăţească până când ajung la zero. Susţinătorii industriei insistă că această trăsătură a monedei o poate face un competitor valid în faţa valutelor internaţionale care sunt vulnerabile la devalorizări în faţa unei crizei economice.

    „Prin arhitectura descentralizată şi prin natura finită, bitcoin oferă siguranţa necesară în timpuri ca acestea şi ar putea devenit o nouă clasă de active sigure (n.red: precum aurul)”, a scris startup-ul Nexo într-o notă săptămâna trecută, citată de CNBC.

    Cum ar putea evolua preţurile

    Investitorii urmăresc cu atenţie evoluţia pieţei, întrucât halving-ul are loc astăzi. Unii investitori consideră că preţul actual reflectă deja entuziasmul legat de acest eveniment tehnic, în timp ce alţii consideră că valoarea bitcoinului poate continua să crească.

    Ultimele două evenimente de halving au generat reacţii opuse pe termen scurt, conform companiei de exchange pentru criptomonede CoinCorner din Marea Britanie, citată de CNBC.

    Astfel, după primul halving, din 2012, bitcoin a crecut cu 7%, însă a scăzut cu 10% după al doilea halving, din 2016. Cu toate acestea, în primele şase luni care au urmat evenimentului, bitcoin a crescut cu 944% în 2012, în timp ce halving-ul din 2016 a generat o creştere de 38%.

    Luni, bitcoin se tranzacţiona la valoarea de 8.930 dolari, la o capitalizare de 164 miliarde dolari, în timp ce toată piaţa criptomonedelor avea o capitalizare de 243,5 miliarde dolari, conform CoinMarketCap.

    „În timp ce mulţi anticipează creşteri masive după halving, noi credem că şocul care vine imediat după eveniment va avea un impact limitat asupra preţului pe termen scurt. După ce recompensa pe bloc scade, va exista un decalaj de timp în care minerii se vor repoziţiona în noul echilibru al pieţei”, a spus Lennard Neo, head of research în cadrul Stack, un furnizor de index fund pe bitcoin din Singapore.

    El a spus că anticipează că va dura între 6 şi 9 luni până când piaţa îşi va regăsi echilibrul.

  • Stau pe cash. Cine sunt antreprenorii români care şi-au vândut afacerile înainte de criză

    Doar în ultimii doi ani au încasat pentru tranzacţiile parafate cu giganţi – străini mai ales, dar şi români – în jur de 1 miliard de euro în total. Banii nu i-au folosit însă, aşa cum probabil mulţi alţii ar fi visat să facă, pentru a se retrage pe o insulă privată sau pentru a călători în jurul lumii. Cine sunt ei?

    Ioannis Papalekas
    Ce a fondat: Globalworth (un grup cu activitate imobiliară şi un portofoliu evaluat la 3 mld. euro)
    Ce a vândut: acţiunile pe care le avea la Globalworth
    Cui a vândut: miliardarului ceh Radovan Vitek
    Cât a încasat: 300 mil. euro (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2020
    Numele omului de afaceri grec Ioannis Papalekas este strâns legat de cel al pieţei imobiliare româneşti, antreprenorul – unul dintre cei mai discreţi din peisajul local – reuşind să construiască un colos – Globalworth – al cărui portofoliu sare de 3 mld. euro. Această cifră se referă la Europa Centrală şi de Est şi la portofoliul de proiecte office, industrial şi rezidenţial. România contribuie doar cu aproape jumătate la total, grupul activând şi în Polonia.
    În februarie, înainte ca pandemia de Covid-19 să ia amploare şi înainte să vină şi criza economică, Papalekas a surprins piaţa vânzând restul de acţiuni pe care le mai avea la Globalworth în schimbul sumei de aproape 300 mil. euro. Cumpărătorul a fost miliardarul ceh Radovan Vitek. Papalekas a fost astfel extrem de norocos, făcând exit într-un moment strategic, înainte ca sectorul imobiliar să fie lovit puternic de pandemie. Nu degeaba omul de afaceri a primit porecle precum „vulturul imobiliar” şi „vulturul fără chip” (între timp există imagini – puţine – cu el). Papalekas are astăzi 44 de ani şi o experienţă de peste 15 ani pe piaţa imobiliară locală.
    Iniţial el a pariat pe active la discount, precum City Mall, Tower Center sau Cathedral Plaza, care pot aduce randamente mai ridicate. Apoi, în 2013 a decis să îşi grupeze afacerile imobiliare în fondul de investiţii Globalworth pe care l-a listat pe bursa de la Londra. Astfel, acum datele companiei sunt publice şi arată că – indirect – Papalekas, prin Globalworth, era, după sud-africanii de la NEPI, al doilea mare investitor din piaţa imobiliară locală. Sunt luate în calcul doar companiile specializate în domeniu, nu şi cele din retailul alimentar care au magazinele în proprietate. Dacă în primii ani de la izbucnirea crizei grecul a fost mai puţin activ în piaţă, din toamna anului 2011 a început o campanie susţinută de achiziţii, prima tranzacţie notabilă fiind răscumpărarea pentru 17,3 mil. euro a centrului comercial City Mall, aflat în faliment, proiect pe care în 2006 îl vânduse unui fond de investiţii din Australia pentru 103 mil. euro. Apoi el a continuat să cumpere şi să dezvolte proiecte care sunt astăzi evaluate la 3 mld. euro. De altfel, din datele existente, cu banii încasaţi se va întoarce în imobiliare. Ce moment mai bun decât acum când preţurile vor fi jos?

    Ovidiu Şandor
    Ce a fondat: mai multe proprietăţi imobiliare (business principal)
    Ce a vândut: mai multe proprietăţi imobiliare
    Cui a vândut: cel mai recent, anul trecut, Dedeman, cea mai puternică afacere antreprenorială românească, a cumpărat proiectul The Office Cluj de la NEPI Rockcastle şi Ovidiu Şandor
    Cât a încasat:
    130 mil. euro (toată tranzacţia)
    Când a vândut: 2019
    Numele lui Ovidiu Şandor este legat de domenii precum producţie de textile sau imobiliare, fiind actorul unor tranzacţii gigant şi autorul unor proiecte care au schimbat faţa oraşelor de provincie precum Timişoara sau Cluj-Napoca. Ca orice antreprenor însă, dincolo de business, are şi o serie de pasiuni mai mult sau mai puţin vizibile, iar cea mai mare este arta contemporană pe care a descoperit-o acum câţiva ani. Mai nou, investeşte şi în educaţie – un pariu pe termen foarte lung.
    Cele mai multe investiţii – trecute, prezente şi viitoare – sunt legate însă tot de domeniul imobiliar, cel pe care îl cunoaşte cel mai bine. În prezent, prin Mulberry Development, el dezvoltă proiectul imobiliar ISHO, o investiţie de peste 100 mil. euro în Timişoara. Anul trecut Şandor a vândut alături de NEPI proiectul The Office Cluj către Dedeman (cea mai puternică afacere antreprenorială românească) pentru 130 mil. euro, conform datelor existente. Aceasta e doar cea mai recentă tranzacţie a omului de afaceri.
    „Noi fiind dezvoltatori imobiliari este normal să activăm în continuare în domeniul acesta în care avem experienţă. Şi în imobiliare sunt nişe, unele zone fiind în anumite momente mai active decât altele. Situaţia actuală – pandemia de COVID-19 – ar putea să schimbe zonele de interes. Cert este că noi vom continua să investim”, spune antreprenorul.
    El adaugă că pe lângă aceste proiecte a făcut şi investiţii – valoric mai mici – în domeniul IT, în care de altfel antreprenorul a şi studiat. Şandor afirmă că în cazul acestora el este angel investor.

    „Pentru orice antreprenor e mai uşor să meargă către un domeniu în care a mai activat sau către ceva conex acestuia, mai degrabă decât să Se arunce în ceva nou.”

    Totodată, în toamna anului trecut, omul de afaceri a mizat pe un domeniu complet nou, educaţia. El a investit 4 milioane de euro în prima şcoală internaţională din Timişoara – British International School of Timişoara, acreditată Cambridge, după cum spune chiar el. Şcoala şi-a deschis porţile în 2019 cu 250 de copii.
    „Nu este un business per se, ci un pariu pe educaţie, este o investiţie cu impact pe termen foarte lung.”
    Omul de afaceri mai are şi producţie de textile, un business de familie cu care a pornit de fapt Ovidiu Şandor în aventura antreprenoriatului. În această perioadă businessul a fost reconvertit pentru a produce măşti. „Ne implicăm în a contribui la soluţionarea situaţiei actuale.”
    Dincolo de businessul propriu-zis, omul de afaceri investeşte şi într-o pasiune veche de-ale sale, arta. De mai bine de 20 de ani el are o colecţie de hărţi vechi, iar de-a lungul anilor a descoperit că zona de artă contemporană este mai apropiată de sufletul său şi aşa a ajuns să fie şi colecţionar.
    „Arta contemporană nu e o operaţiune financiară, dar poate fi văzută ca un plasament pe termen lung, ca o tezaurizare. Nu am aşteptări să fac profit, dar nu sunt bani aruncaţi, ci îşi păstrează cel puţin valoarea.”

    Dragoş Anastasiu
    Ce a fondat: Eurolines (transport persoane), Travelbrands (afaceri în turism)
    Ce a vândut: Travelbrands
    Cui a vândut: Dertour, divizia de turism a grupului german Rewe, un gigant cu afaceri de 6 mld. euro
    Cât a încasat: N/A
    Când a vândut: 2019
    Dragoş Anastasiu, unul dintre cei mai vocali oameni de afaceri români, şi-a vândut anul trecut businessul din turism chiar înainte ca industria să ajungă pe marginea prăpastiei create de pandemia globală de COVID-19. Mai exact, el a cedat Travelbrands către Dertour, divizia de turism a grupului german Rewe, un gigant cu afaceri de 6 mld. euro. Această mutare a marcat intrarea primului gigant străin pe piaţa locală de turism.
    De profesie medic, antreprenorul deţine în continuare transportatorul Eurolines, dar şi mai multe afaceri în turism, precum un complex în Delta Dunării şi un pachet de acţiuni într-un business similar din Transilvania.

    „Mizez în continuare pe turism per total. Imaginea României este mult sub realitate, cred cu tărie că turismul poate să ajungă la 10% din PIB. Cred însă că lucrul care îmi aduce cea mai mare plăcere este zona de training şi consultanţă pe mindset – mentalitate deschisă”, spunea recent antreprenorul Dragoş Anastasiu într-un material anterior din Business Magazin.

    Omer Susli
    Ce a fondat: mai multe businessuri în domeniul industriei şi a dezvoltat retailerul Praktiker în România după ce l-a cumpărat de la nemţi
    Ce a vândut: magazinele Praktiker din România
    Cui a vândut: Kingfisher (Marea Britanie)
    Cât a încasat: 20 mil. euro (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2018

    Omul de afaceri Omer Susli, fostul proprietar al reţelei de bricolaj Praktiker în România, a deschis în noiembrie 2018 primul magazin din reţeaua de mobilă şi decoraţiuni de interior Homelux. De atunci reţeaua s-a extins, fiind cel mai nou pariu al omului de afaceri de origine turcă, cu o vastă experienţă în mediul de business autohton. Astfel, el a pariat de-a lungul anilor şi pe industria fibrelor textile şi pe cea a materialelor de construcţii. Are totodată şi businessuri conexe în imobiliare, după cum spune chiar el.
    „Banii încasaţi (din tranzacţia cu Kingfisher pentru magazinele Praktiker în România – n.red.) au mers către retail din nou şi către imobiliare. Revenirea în retail a fost o mişcare normală dat fiind că e greu să dezvolţi experienţă într-un domeniu şi apoi să o iei de la zero în altul. Eu în retail eram deja profesionist”, spune el. În cazul fiecărei tranzacţii – indiferent de domeniu – vânzătorul are clauză în contract că nu poate reveni în industria din care a plecat timp de câţiva ani. Mai exact, în cazul lui Susli, el nu putea reveni în bricolaj, dar în alte segmente de retail da.
    Omer Susli spune că în domeniul bricolajului – de unde a ieşit odată cu vânzarea Praktiker – ar mai fi loc de business dat fiind că piaţa nu e saturată, iar românii sunt „meseriaşi”, mai exact le place să lucreze în sau pe lângă propria casă. Plus că România se află pe primul loc în UE în ceea ce priveşte ponderea din populaţie care locuieşte în casă proprie mai degrabă decât cu chirie, arată o statistică a Eurostat. Românii preferă să fie proprietari, doar 4% din populaţie stă cu chirie. În Germania ponderea e 50-50%, conform aceleiaşi surse.
    „În 2021 o să mai adaug şi alte domenii în portofoliu”, spune Susli, fără a oferi detalii.
    „Întotdeauna am avut un portofoliu diversificat, deşi am predilecţie către retail şi industrie. Am şi afaceri imobiliare şi o fabrică de fibre textile şi sunt activ şi în alte sectoare.”
    Împreună cu omul de afaceri Ionuţ Dumitrescu, Omer Susli deţine clădirea de birouri Bucharest Corporate Center din zona Victoriei din Capitală. Cei doi au cumpărat-o în schimbul sumei de 17,5 milioane de euro, de la One United. Totodată, antreprenorul deţine fabrica Romtextil din Constanţa, înfiinţată în 1993, care produce fibre, textile industriale şi saci de dimensiuni mari. Peste 60% din producţie merge la export în Uniunea Europeană.
    Prin Tempo Invest, firmă înfiinţată în anul 2003, Omer Susli are camioane specializate în transportul de ciment, printre clienţi numărându-se irlandezii de la CRH, care folosesc 85 din camioanele Tempo Invest. În total, are peste 100 de camioane. Travel Tips este agenţia de turism deţinută de Omer Susli care se adresează oamenilor de afaceri şi companiilor.

    Constantin Duluţe
    Ce a fondat: Agricost (cea mai mare fermă de cereale şi oleaginoase din România după suprafaţa cultivată), domeniile Avereşti (vin), imobiliare, agricultură
    Ce a vândut: Agricost
    Cui a vândut: arabilor de la Al Dahra, un grup din agricultură cu sediul în Abu Dhabi
    Cât a încasat: >200 mil. euro (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2018
    Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români, cunoscut pentru afacerile în domeniul agricol, investeşte în continuare în sectorul pe care îl cunoaşte, dar şi în imobiliare şi vin. Banii provin din tranzacţia pe care el a încheiat-o în 2018. Mai exact, arabii de la Al Dahra, un grup cu sediul în Abu Dhabi şi cu afaceri în agricultură, au plătit peste 200 de milioane de euro pentru Agricost, cea mai mare fermă de cereale şi oleaginoase din România după suprafaţa cultivată.
    Acum, omul de afaceri continuă să parieze pe businessul românesc. „Eu cred că cine poate trebuie să facă investiţii în criză, cine are posibilitatea, bineînţeles. Trebuie să ne folosim experienţa pentru ceva util tuturor. E doar o criză, totul se va rezolva şi va trece dacă suntem sănătoşi. Eu toţi banii încasaţi îi investesc tot în România, nu plec nicăieri”, spune Constantin Duluţe.
    Astfel, antreprenorul a cumpărat 300 de hectare de teren agricol la Bârlad şi se întoarce în domeniul pe care îl ştie cel mai bine. Nu e însă singurul sector în care îşi investeşte banii.
    „Am început să investesc în vin în 2007 ca un hobby, dar între timp am dezvoltat şi am ajuns la 750 de hectare de viţă de vie. Am investit deja 25 de milioane de euro în industria vinului, iar acum avem în construcţie o cramă nouă cu centru de vinificaţie, pe care sper să o terminăm până la anul.” Este vorba de o investiţie de încă 8 mil. euro. Mai mult, omul de afaceri a mai cumpărat, cu aproape 50 mil. euro, şi la Iaşi un teren de 27 de hectare pentru a construi un proiect imobiliar, pentru care are studiu de fezabilitate.

    „Acum aşteptăm să vedem ce va urma pentru a decide ce facem acolo. Nu mă voi opri din investit, doar mă voi adapta.”

    Sacha Dragic

    Ce a fondat: Superbet (cel mai mare jucător de pe piaţa pariurilor sportive)
    Ce a vândut: pachet minoritar
    Cui a vândut: fondului american de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari fonduri din lume
    Cât a încasat: 175 mil. euro (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2019
    În primăvara anului trecut, fondul american de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari fonduri din lume, care administrează active de peste 500 de miliarde de dolari, a intrat în acţionariatul grupului Superbet, cel mai mare jucător de pe piaţa de pariuri sportive şi gaming din România. Gigantul a preluat un pachet minoritar de acţiuni în cadrul Superbet în urma unei investiţii de 175 mil. euro. Investiţia a fost făcută de către Blackstone Tactical Opportunities (BTO), parte a grupului Blackstone.
    Fondatorul Sacha Dragic a rămas în business ca acţionar majoritar. Antreprenorul este în continuare implicat în afacerea Superbet, dar după tranzacţie s-a implicat şi în organizarea celei mai mari întâlniri de şah care s-a desfăşurat vreodată în România. Cei mai buni şahişti ai lumii au venit în noiembrie 2019 la Bucureşti la penultima etapă din Grand Chess Tour, un turneu mondial de şah, înfiinţat de celebrul şahist rus Garry Kasparov.
    Totodată, el este unul dintre cei care au pus bazele fondului de investiţii – Mozaik Investment, alături de Vlad Buşilă – cofondator al Capital Partners (actualmente BT Capital Partners) – şi de Roland Haas, un bancher de investiţii cu experienţă de trei decenii în industrie. Fondul a făcut anul trecut prima tranzacţie, cumpărând un pachet minoritar în cadrul reţelei de cafenele 5 to go.

    familia Bărbuţ
    Ce a fondat: AdePlast (unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa materialelor de construcţii, cu 11 fabrici)
    Ce a vândut: tot businessul
    Cui a vândut: grupului elveţian Sika
    Cât a încasat: 100 mil. euro (conform estimărilor)
    Când a vândut: 2019

    Familia Bărbuţ a vândut anul trecut businessul AdePlast, fondat de antreprenorul Marcel Bărbuţ, care s-a stins din viaţă acum mai bine de un an. Astfel, elveţienii de la Sika au plătit circa 100 de milioane de euro pe AdePlast, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa materialelor de construcţii. AdePlast produce mortare, polistiren şi vopsele în cele 11 fabrici pe care le are la Ploieşti, Oradea, Roman şi Craiova.
    Iulia-Ramona Bărbuţ, cei patru fii – Alexander Michael Bărbuţ, Thomas Bărbuţ, Marcel Bărbuţ, Eduard-Mario Bărbuţ – şi Cristina Paveliuc – partenera de viaţă a fondatorului AdePlast – sunt moştenitorii businessului şi cei care l-au vândut.
    Nu există însă date despre ce planuri au cu banii încasaţi, Marcel Bărbuţ Jr afirmând că nu doreşte să dezvăluie informaţii. Din datele existente în piaţă moştenitorii pariază pe sectorul imobiliar.

    Ovidiu Buluc

    Ce a fondat: distribuitorul farma Farmexim şi lanţul de farmacii HelpNet
    Ce a vândut: tot businessul
    Cui a vândut: grupului german Phoenix
    Cât a încasat: 100 mil. euro (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2018

    Omul de afaceri Ovidiu Buluc, cunoscut pentru că a construit şi vândut unul dintre cele mai puternice businessuri din farma, grupul Farmexim (distribuţie şi retail), intenţiona să investească în industria vinului şi imobiliare, conform celor mai recente date. Nu există informaţii dacă el a finalizat investiţiile.
    În 2018 omul de afaceri a vândut businessul construit în ultimele două decenii pentru circa 100 de milioane de euro, iar apoi se uitat către alte domenii. Buluc a discutat cu mai multe crame locale, printre care şi Vinarte şi Serve, conform surselor din piaţă de la momentul acela.
    Buluc nu a finalizat negocierile acestea, însă este interesat de vin, putând intra în domeniu atât prin achiziţia unui pachet de acţiuni, cât şi prin preluarea unui business 100%.Antreprenorul Ovidiu Buluc a pus bazele Farmexim, prima companie de import de medicamente, în 1990. El este absolvent al Facultăţii de Comerţ Exterior din cadrul ASE. Şi-a început activitatea în 1968 în comerţul exterior, iar între 1980 şi 1990 a fost şeful serviciului din cadrul Uzinexport.

    Mihai Marcu

    Ce a fondat: operatorul de servicii medicale private Medlife (înfiinţat de mama sa, Mihaela Marcu), afaceri în turism şi yachting
    Ce a vândut: pachet de acţiuni la MedLife (dintre care o vânzare a avut loc chiar recent)
    Cui a vândut: mai multor cumpărători, o parte pe Bursa de la Bucureşti
    Cât a încasat: N/A
    Când a vândut: treptat, cel mai recent în martie 2020, un pachet de acţiuni

    Mihai Marcu, directorul general al furnizorului de servicii medicale private MedLife, şi Nicolae Marcu, fratele acestuia şi unul dintre acţionarii companiei, au vândut la începutul lunii martie 450.000 de acţiuni MedLife pentru aproximativ 16,6 milioane de lei (3,5 mil. euro). Ei rămân însă acţionari în business.
    Aceasta este cea mai recentă vânzare de titluri a lui Mihai Marcu, antreprenor care are afaceri adiacente în domeniul turismului – un complex turistic în Deltă şi un altul în Transilvania – şi în domeniul yachtingului – o şcoală de profil şi Marina LifeHarbour Limanu, una dintre cele mai mari marine private din România.
    „Cea mai importantă valoare deţinută de familie în calitate de investitor este şi va rămâne MedLife. Restul investiţiilor nu sunt deloc o prioritate pentru noi până la finalizarea crizei generate de pandemia de COVID 19”, spune Mihai Marcu.

    Drumul antreprenorilor care au reuşit să vândă chiar înainte de criza curentă a fost pavat de alte tranzacţii
    Oamenii de afaceri români nu au reuşit să se ţină departe de business şi au revenit în joc în decurs de câteva luni sau maximum un an de la momentul în care au vândut propriile companii. Cu banii încasaţi, ei s-au întors în antreprenoriat, unde au decis să parieze pe afaceri în industrii conexe celor iniţiale, în domenii legate de propriile pasiuni sau în sectoare aflate pe val la momentul investiţiilor.
    „Am spirit antreprenorial şi de aceea mă întorc din nou, de fiecare dată, în business. Cred că satisfacţia dată de muncă este a doua după cea dată de dragoste. La un moment dat nu mai lucrezi pentru bani“, spunea anterior Florentin Banu, antreprenorul cunoscut pentru că a creionat şi dezvoltat napolitanele Joe şi supermarketurile Artima (acum Carrefour Market). Pe ambele le-a vândut unor giganţi străini şi a luat-o de la capăt, cel mai recent în producţia industrială, unde a făcut iar o tranzacţie. Banu afirma anterior că nu se va opri aici.
    Puţini sunt antreprenorii care i-au urmat modelul lui Florentin Banu, care în decurs de aproape 30 de ani s-a aventurat în trei domenii diferite – producţie de alimente, retail şi producţie industrială. Cei mai mulţi s-au întors la prima dragoste, mai exact la domeniul cu care au pornit la drum şi de unde au făcut exit. Chiar dacă nu au replicat primele afaceri – de multe ori pentru că le era interzis prin clauzele contractuale să revină în domeniu în următorii 3-5 ani – antreprenorii români au găsit noi nişe ale aceloraşi sectoare. Industria alimentară e variată, la fel şi retailul sau sectorul medical, două domenii vaste şi complexe. Şi nu sunt singurele exemple.
    Ce au făcut antreprenorii români cu banii? Au dezvoltat fabrici – în România, dar şi în Indonezia -, au pariat pe turism şi viticultură, au ridicat clădiri de birouri, proiecte rezidenţiale şi industriale sau au investit în IT. „Câte bordeie, atâtea obiceie”, vorba zicalei.
    De ce au făcut asta?
    Pentru că aveau know-how-ul necesar, aveau reţeaua de contacte şi, bineînţeles, aveau şi banii să pornească la drum.
    Ah, şi pentru că prima dragoste nu se uită niciodată. Nici măcar în business.

    Liviu Drăgan

    Ce a fondat: Total Soft (una dintre cele mai mari companii de software locale), Druid (inteligenţă artificială)
    Ce a vândut: Total Soft
    Cui a vândut: Logo Software Investment (Turcia)
    Cât a încasat: 30 mil. euro (toată tranzacţia)
    Când a vândut: 2016

    Liviu Dan Drăgan, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali din IT, a înfiinţat TotalSoft – unul dintre cei mai mari producători locali de software – în 1994. Mai bine de două decenii mai târziu, în 2016, compania fost vândută în totalitate grupului turcesc Logo, într-o tranzacţie de circa 30 de milioane de euro. Antreprenorul era atunci acţionar minoritar după ce anterior cedase controlul fondului elen Global Finance.
    După exit, omul de afaceri nu a stat mult departe de business şi de domeniul tehnologiei, fondând un start-up – Druid – specializat pe dezvoltarea de soluţii de inteligenţă artificială.
    „Am revenit în zona de tehnologie din trei motive. În primul rând pentru că eu cunosc piaţa şi potenţialii clienţi, iar ca urmare a activităţii mele în business am strâns capital de încredere. În al doilea rând, aveam acces la competenţe şi la resurse şi ştiam valoarea lor. Nu în ultimul rând, eu cred că în business e bine să faci ce te pricepi”, spune antreprenorul.
    Start-up-ul românesc de tehnologie Druid, specializat în dezvoltarea de asistenţi virtuali inteligenţi (chatbot), a primit la finalul anului trecut cea de-a treia finanţare, în valoare de 1,1 mil. euro, de data aceasta banii venind de la fondul de investiţii Early Game Ventures (EGV), plus alţi doi investitori privaţi. Astfel, de la înfiinţarea sa în februarie 2018 şi până în prezent, Druid a atras în total investiţii de 2,7 mil. euro, start-up-ul fondat de antreprenorul local Liviu Drăgan fiind evaluat în prezent la circa 8 milioane euro.

    „Am trecut de la business de ERP la inteligenţă artificială. Dacă ar fi să fac un al treilea pariu în business, tot către tehnologie aş merge”, adaugă Liviu Drăgan.

    Levente Bara
    Ce a fondat: producătorul de ingrediente pentru industria alimentară Supremia Grup, Transilvania Nuts (procesator de nuci), o fabrică de condimente în Indonezia
    Ce a vândut: Supremia
    Cui a vândut: grupului francez Solina
    Cât a încasat: 30-40 mil. euro conform estimărilor (unde nu era singurul vânzător)
    Când a vândut: 2017

    În primăvara lui 2017 antreprenorul Levente Bara anunţa că a ajuns la o înţelegere cu grupul francez Solina pentru vânzarea producătorului de ingrediente pentru industria alimentară şi de condimente Supremia Grup. Exitul survenea la 16 ani după ce el a fondase businessul. La scurtă vreme după, Levente Bara paria pe o altă afacere locală din industria alimentară, mai exact alături de un partener se orienta către o fabrică de produse din miez de nucă. Între timp, Transilvania Nuts, procesatorul de miez de nucă controlat de Levente Bara şi Alexandru Chiric, a deschis în 2019 o nouă fabrică, în localitatea Ciugud din judeţul Alba. Această unitate de producţie realizează nucă bio, batoane pe bază de fructe cu miez de nucă sau ulei de nucă, după o investiţie de 4,2 milioane de euro din fonduri proprii şi europene. Acestea nu sunt însă singurele businessuri ale antreprenorului.
    „În 2007 – mult înainte să vând Supremia – am investit într-un restaurant în Alba Iulia, într-o vreme în care nu prea erau localuri în oraş. A fost un restaurant de patru stele pe care l-am făcut mai degrabă pentru firmă, pentru că aveam mulţi străini care veneau la noi atunci. L-am vândut însă anul trecut pentru că acum stau jumătate din an în SUA şi nu aveam timp să mă ocup.” El a păstrat însă o fabrică de condimente în Indonezia, Natural Java Spice. Fabrica a deschis-o în 2013, ca furnizor de materie primă pentru Supremia, ea realizând doar condimente şi doar de origine Indonezia.
    „Sunt cel mai mare investitor român din această ţară. Când am vândut businessul Supremia nu am vrut să vând şi această fabrică. Noi acum lucrăm cu unii dintre cei mai mari jucători din lume, avem birouri în SUA şi Germania (pentru toată Europa), unde distribuim noi direct, iar apoi lucrăm în rest prin parteneri.”
    Compania se află pe o curbă ascendentă, e încă în dezvoltare, deci nu se pune problema ca antreprenorul să o vândă acum, după cum spune chiar el. La maturitate însă da, pentru că totul este de vânzare.
    „Eu mai sunt acţionar cu 50% şi în Transilvania Nuts (procesator de miez de nucă ce realizează şi batoane pe bază de fructe – n.red.) şi am şi un portofoliu consistent în imobiliare în România şi în Chicago, SUA. Îmi împart timpul între SUA, România şi Indonezia, am un portofoliu de business diversificat”, spune Levente Bara.

    Cristian Constantinescu
    Ce a fondat: Noriel (activ în retailul, producţia şi distribuţia de jucării) şi Nala (retail de cosmetice)
    Ce a vândut: Noriel
    Cui a vândut: Enterprise Investors (în tranşe, ultima dată către Enterprise Investors)
    Cât a încasat:
    24 mil. euro
    (toată tranzacţia)
    Când a vândut: 2016
    Antreprenorul Cristian Constantinescu şi familia sa au vândut Noriel – un grup cu activităţi în producţia, retailul şi distribuţia de jucării – în primăvara lui 2016 fondului de investiţii Enterprise Investors. La momentul acela antreprenorii au făcut exit, deţinând un pachet majoritar de acţiuni. Ei vânduseră anterior un pachet de acţiuni unui alt fond, Axxess Capital. Acesta a ieşit şi el din businessul Noriel în 2016.
    Un mai târziu a apărut pe piaţă brandul de cosmetice Nala, fondat de Cristian Constantinescu. Primul magazin a fost deschis în septembrie 2017, iar în prezent sunt aproape 30 de unităţi în principalele oraşe ale ţării.

    „A fost o decizie strategică să merg către retailul de cosmetice.

    Există o serie de criterii pe care le-am analizat atunci când am decis să intru pe o piaţă nouă şi abia apoi am făcut pasul acesta.
    Eu am învăţat că sunt necesare trei lucruri atunci când intri în business – network (reţea de cunoştinţe – n.red.), capital şi know-how. Dacă le ai pe toate trei, ai şanse mari să reuşeşti. Dacă ai doar două, şansele scad la 50%, iar dacă ai doar unu din trei, atunci şansele de reuşită scad dramatic”, spune omul de afaceri.

    Raul Ciurtin
    Ce a fondat: Albalact (a preluat şi dezvoltat businessul), Prefera Food, afaceri imobiliare
    Ce a vândut: întreaga participaţie în Albalact
    Cui a vândut: gigantului francez Lactalis
    Cât a încasat: 70 mil. euro
    Când a vândut: 2016

    Raul Ciurtin este unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legat cel mai mare producător de lactate din România, Albalact. A preluat conducerea Albalact în 1999, renunţând la meseria de medic şi a trebuit să înveţe repede cum să redreseze o companie falimentară. A dus Albalact la afaceri de peste 100 de milioane de euro şi pe primul loc în industria de lactate, iar în 2016 a vândut compania gigantului francez Lactalis.
    Apoi, nu a renunţat la producţie, ci a dezvoltat Prefera Foods, pe care l-a transformat într-unul dintre cei mai mari jucători din producţia de conserve, investind totodată în branduri precum „Capricii şi Delicii“ sau „de Azi“.

    „Statul ar trebui să sprijine producţia locală – care s-a dovedit atât de importantă -, iar acest lucru se poate întâmpla dacă asigură într-un fel foarte uşor accesul la credite prin oferirea de garanţii”,
    afirmă Ciurtin, care ilustrează astfel importanţa producţiei autohtone în special în această perioadă marcată de pandemia de Covid-19.
    Totodată, omul de afaceri a mai pariat şi pe sectorul imobiliarelor şi pe producţia de vin. „Am investit în afacerea unui prieten“, spunea Ciurtin acum trei ani despre decizia de a intra în viticultură.

     

    Vasile Armenean
    Ce a fondat: Betty Ice
    Ce a vândut: tot businessul
    Cui a vândut: gigantului anglo-olandez Unilever
    Cât a încasat: 80 mil. euro
    Când a vândut: 2017
    Vasile Armenean, fondatorul companiei Betty Ice, a adus din Austria ideile de afaceri şi reţetele care l-au ajutat să creeze în circa două decenii unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de îngheţată din România. Businessul a fost vândut acum circa trei ani gigantului Unilever într-o tranzacţie de circa 80 mil. euro.
    Acum, omul de afaceri are investiţii imobiliare, în mai multe sectoare – rezidenţial, birouri şi parcuri industriale. El are totodată şi alte pariuri pe aceeaşi industrie pe care o cunoaşte – industria alimentară.
    „Am investit o parte din banii încasaţi (de la Unilever – n.red.) în domeniul imobiliar, dar o parte s-au îndreptat către domeniul alimentar pe care îl cunosc. Nu am investit pe bursă, ci direct în afacerile unor antreprenori pe care vreau să îi susţin astfel în dezvoltare”, spune Vasile Armenean, omul de afaceri care în 2017 pe final de an a vândut producătorul de îngheţată Betty Ice din Suceava gigantului anglo-olandez.
    Antreprenorul afirmă acum că nu e exclus să revină cu o investiţie de la zero în domeniul alimentar – altul decât cel de îngheţată – date fiind condiţiile din piaţă în contextul pandemiei de COVID-19.
    „Nu e exclus nimic, se schimbă jocul din business şi eu sunt deschis oportunităţilor. Pot fi şi alte domenii nu doar alimentar, dacă apar şanse”, spune el, fără a oferi momentan alte informaţii.
    La 17 ani, Armenean a decis să părăsească România şi să se stabilească în Austria, pe care o considera ţara cu cele mai multe oportunităţi. Soarta însă i-a pregătit un alt drum, mai încurcat, şi o altă destinaţie.
    A fost nevoie de vreo doi ani şi două încercări nereuşite pentru ca până la urmă să ajungă în Linz, Austria. Acolo, Armenean a intrat pentru prima dată în contact cu industria îngheţatei, pentru ca, mai târziu, să decidă să pornească pe propriul drum în mediul de afaceri românesc de la începutul anilor ’90, în acelaşi sector de activitate.

    Wargha Enayati

    Ce a fondat: Regina Maria, alte afaceri în domeniul medical
    Ce a vândut: 100%
    Cui a vândut: Mid Europa Partners
    Cât a încasat: 100 mil. euro (toată tranzacţia)
    Când a vândut: 2015

    Medicul Wargha Enayati, cunoscut în special pentru că a dezvoltat şi apoi a vândut reţeaua de sănătate privată Regina Maria fondului de investiţii Mid Europa Partners, pariază în continuare pe acelaşi domeniu. „Am investit în mai multe sectoare ale domeniului medical. Am investit în comunicare medicală, în organizare de evenimente în domeniu. Am pariat pe Medijobs – platformă pentru recrutare medicală – şi Docbook – o platformă prin intermediul căreia utilizatorii îşi pot face programări la doctor -, ambele afaceri care au atras apoi şi alţi investitori. Am dezvoltat împreună cu alţi patru antreprenori un mic fond de investiţii – Cleverage – şi investim în start-upuri în domeniul medical”, povesteşte antreprenorul.
    El mai menţionează şi Intermedicas (un business în domeniul serviciilor medicale care intermediază accesul pacienţilor la o a doua opinie medicală) şi Enayati Medical City (un proiect medical de câteva zeci de milioane de euro).

    „Totul este în domeniul medical. Am şi investiţii imobiliare, dar doar ca sprijin pentru celelalte afaceri”, spune Wargha Enayati.

    Pentru medicul cardiolog pariul cel mai mare este Enayati Medical City, proiectul greenfield de 60 mil. euro din Bucureşti, ce urmează să fie deschis în ianuarie 2021. El a început construcţia proiectului Enayati Medical City la jumătatea anului 2018, alături de italienii de la Monza pentru partea de spital de oncologie, iar pe terenul de 35.000 mp din Bucureşti sunt în construcţie o unitate de îngrijire medicală, un centru pentru vârstnici şi un spital oncologic.

    Radu Georgescu
    Ce a fondat: mai multe businessuri de tehnologie – RAV, Avangate, Vector Watch
    Ce a vândut: cel mai recent, a vândut alături de Andrei Pitiş şi alţi acţionari activele Vector Watch
    Cui a vândut: FitBit
    Cât a încasat: 15 mil. euro (toată tranzacţia)
    Când a vândut: 2016

    Omul de afaceri Radu Georgescu este unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din IT-ul românesc, fiind totodată unul dintre primii care a reuşit să facă tranzacţii majore încă de acum mai bine de un deceniu.
    Radu Georgescu a înfiinţat în 1992, împreună cu alţi parteneri, compania GeCAD Software, care doi ani mai târziu a scos pe piaţă antivirusul RAV, pe care l-a vândut în 2003 gigantului Microsoft pentru o sumă de peste 10 milioane de dolari. De atunci, industria IT din România s-a dezvoltat continuu.
    După vânzare Georgescu a continuat să dezvolte businessuri de tehnologie. Astfel, în 2010 antreprenorul român a făcut al doilea exit prin vânzarea procesatorului de plăţi online ePayment grupului sud-african Naspers, iar în 2013 pe cel de-al treilea: vânzarea companiei de IT Avangate unui fond de investiţii cu active de 7 mld. dolari din Silicon Valley. A urmat şi al patrulea exit, în 2014, când Modulo Consulting, un integrator local de soluţii IT pentru operatori de comunicaţii, a cumpărat businessul Axigen – un software care permite companiilor să-şi creeze propriul server de mesagerie electronică (e-mail). Unul dintre cele mai recente exituri ale sale a fost cel din 2016, când gigantul Fibit a plătit 15 mil. euro pentru activele Vector Watch. Au vândut atunci, alături de Radu Georgescu, Andrei Pitiş şi mai mulţi antreprenori.
    Antreprenorul român nu s-a oprit însă aici, continuând să investească şi în alte business-uri de tehnologie prin intermediul fondului de investiţii Gecad Ventures. Totodată, el s-a alăturat şi unor investiţii făcute de Early Game Ventures, un fond de investiţii condus de Dan Călugăreanu, Cristian Munteanu şi Radu Stoicoviciu. Astfel, acum el este cel mai des în poziţia de investitor.

    Notă: acesta nu este un clasament şi nici nu este o analiză exhaustivă, în ultimii ani numărul de antreprenori care şi-au vândut businessul către investitori strategici sau financiari fiind foarte mare.

  • Consulanţii imobiliari: Tranzacţiile de investiţii planificate au fost amânate până la “clarificarea” epidemiei, în timp ce tranzacţiile în derulare, continuă

    Tranzacţiile imobiliare ar putea fi puternic afectate de epidemia de Coronavirus, în situaţia în care lucrurile nu vor reveni la normal într-o perioadă mai scurtă.

    Principala necunoscută în acest moment este durata de timp în care activitatea pe pieţele financiare va fi perturbată.

    “Dacă perioada de întrerupere va fi mai scurtă de un trimestru, avem premisele pentru o revenire rapidă a activităţii de investiţii la nivelurile dinaintea crizei Covid-19. În continuare există foarte mult capital disponibil la nivel global, iar măsurile aprobate recent de băncile centrale globale vor ajuta acest flux al banilor”, este de părere Mihai Pătrulescu, Senior Associate Investment Services în cadrul Colliers International Romania.

    Altfel, se poate discuta foarte mult în termeni de marje: dacă ar creşte costul riscului, ceea ce s-ar traduce printr-o creştere a randamentelor investiţionale ar putea exista presiune în acest sens – asta dacă s-ar mai închide în scenariul în care aversiunea la risc ar urca într-o asemenea măsură ca să ducă randamentele titlurilor de stat germane, de pildă, la o valoare ridicată, explică Mihai Pătrulescu.

    În România randamentele investiţionale pentru proiectele “prime” de birouri s-au contractat în ultimii patru ani de la 8% la mai puţin de 7% la finalul anului trecut. spre exemplu, dacă în 2007 s-a atins un record al randamentului, de 5,6%, ulterior, valorile au urcat rapid după 2009.

    “Costul riscului României este o poveste greu de evaluat, de asemenea: pe de-o parte, riscurile macroeconomice interne după mai mulţi ani de măsuri fiscale laxe se fac simţite – de unde şi evaluarea negativă a perspectivei rating-ului de ţară din partea Standard&Poor’s – dar pe de altă parte, banca centrală va începe să cumpere obligaţiuni, ceea ce va determina presiuni de scădere asupra randamentelor”, a subliniat consultantul Colliers.

    Pe de altă parte, tranzacţiile în derulare continuă, însă cele care sunt în stadiul de discuţii, rămân blocate, tocmai pentru a vedea cum evoluează situaţia. În prezent spre exemplu în birouri lucrează sub 50% din angajaţi.

    “În mare parte, tranzacţiile aflate în derulare continuă, însă constrânse de condiţiile de circulaţie a persoanelor. Cea mai mare parte a tranzacţiilor planificate au fost amânate pentru un moment în care va exista mai multă claritate cu privire la situaţia Covid-19”, a subliniat Mihai Pătrulescu.

    Tranzacţiile din sectorul imobiliar au ajuns anul trecut la circa un miliard de euro, potrivit datelor Colliers, iar la finalul anului trecut erau deja în discuţii tranzacţii de 600 mil. euro, acestea aflându-se încă din decembrie într-o etapă avansată de negociere sau care vor fi închise în curând, arată o analiză a Colliers.

    În ceea ce priveşte piaţa de birouri din Bucureşti, volumul total de livrări este de 300.000 mp, iar gradul de neocupare va ajunge la finalul anului în jurul nivelului de 10,5-11%, dar va urca probabil în 2020.

    Stocul de spaţii moderne de depozitare s-a extins cu circa 40% în 2017-2018, la peste 4,2 milioane mp la nivel naţional, dar această activitate a intrat pe o pantă uşor descendentă în 2019. Cu o cerere de închiriere de peste 300.000 mp în primele trei trimestre ale anului, se pare că 2019 va fi într-adevăr unul solid, însă în umbra recordului din anii precedenţi. Chiar şi aşa, consultanţii spun că piaţa industrială şi logistică a rămas destul de dinamică în lipsa vreunui eveniment extern negativ care ar fi afectat semnificativ exporturile României.

    Stocul de retail modern a înregistrat livrări de aproximativ 170.000 mp în 2019, sub nivelul de 250.000 mp estimat de Colliers la începutul anului. Majoritatea întârzierilor au fost mai degrabă legate de construcţii. Chiar şi această valoare mai mică rămâne una din cele mai bune valori din perioada post-criză; consumul privat a încetinit puţin (în jur de 5% în primele 3 trimestre ale anului 2019), dar încă este cu mult peste rata medie de expansiune a UE.

     

  • Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?

    Ratări la mustaţă

    Cel mai recent astfel de exemplu a fost la începutul acestui an, când fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu. O tranzacţie cu potenţialul de a deveni una dintre cele mai mari, dar care însă a intrat pe lista proiectelor nefinalizate.
    Fie că părţile implicate s-au răzgândit, fie că nu au primit acordul autorităţilor responsabile să avizeze tranzacţia, fie că nu s-a găsit un cumpărător care să plătească „preţul corect”, mai multe tranzacţii pe care piaţa le aştepta cu sufletul la gură au luat calea eşecului. Cum se vede acest proces chiar din miezul industriei de M&A?
    „Tranzacţiile sunt procese extrem de complexe, cu multiple puncte de inflexiune, în care pregătirea procesului şi, ulterior, strategia şi execuţia sunt extrem de importante pentru finalizarea cu succes. În practica noastră, am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”, spune Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance în cadrul firmei de audit şi consultanţă Deloitte România.
    Ea explică astfel că există tranzacţii care se realizează în exclusivitate, dar şi tranzacţii competitive. În unele cazuri, termenele în care trebuie semnate ultimele documente pot fi prelungite. Chiar şi aşa însă, există mutări care nu ajung să se concretizeze, iar cauzele sunt multiple.
    Uneori, este vorba despre factori care ţin de părţile implicate şi, poate, de asimetria aşteptărilor acestora. Actorii dintr-o posibilă tranzacţie pot intra în discuţii cu aşteptări foarte diferite, iar lucrurile se complică mai ales când este vorba despre companii relativ neexperimentate şi când nu sunt implicaţi consultanţi specializaţi în fuziuni şi achiziţii. Chiar şi cu cele mai bune intenţii în gând, nu pot ajunge la un acord.
    Luate separat, dezavantajele pot înclina balanţa de o parte sau de a alta a actorilor implicaţi. Adică în barca vânzătorului sau în cea a cumpărătorului.
    „Tranzacţiile pot eşua în situaţia în care un acţionar minoritar se răzgândeşte. Există situaţii în care cumpărătorii, deşi sunt încântaţi de activ şi le place preţul, nu vor să cumpere decât 100%. De multe ori, când este vorba despre corporaţii, procesele de guvernanţă corporativă sunt extrem de complexe, iar obţinerea tuturor aprobărilor se derulează incomplet. Am văzut tranzacţii care au picat după momentul ofertei angajante din cauza lipsei aprobărilor interne ale cumpărătorului”, dezvăluie Ioana Filipescu Stamboli.

    Blocaţi de aprobări
    Aprobările pot să devină o problemă şi atunci când acestea ar trebui date de autorităţile responsabile, care însă decid că nu pot aviza o tranzacţie. Pe piaţa locală, recent, s-a întâmplat ca fie Consiliul Concurenţei, fie Banca Naţională a României să nu avizeze potenţiale tranzacţii. Astfel, Concurenţa a blocat preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către austriecii de la Wienerberger, iar BNR nu a permis achiziţia Băncii Româneşti de către ungurii de la OTP.
    Printre cele mai complexe cauze pentru eşecul unei tranzacţii se numără factorii care ţin de active. În situaţia în care tranzacţiile sunt intermediate, iar o aliniere de preţ este înglobată în discuţii destul de repede şi, chiar şi aşa, tranzacţia eşuează, este de presupus că s-a întâmplat ceva cu activul în sine, că s-a produs o degradare a performanţelor, care poate să fie conjuncturală sau structurală.
    „În măsura în care vânzătorii pot dovedi că este conjuncturală, tranzacţia poate fi reluată şi diferenţa de preţ, negociată. Dacă este structurală, lipsa de aliniere din punctul de vedere al evaluării va produce frustrare ambelor părţi”, este de părere Ioana Filipescu Stamboli de la Deloitte.
    Tranzacţiile pot pica în etapa de due diligence, din cauza unor probleme de natură financiară, fiscală sau juridică, necunoscute cumpărătorului până la acel moment şi care îi schimbă viziunea despre tranzacţie. Sau pot eşua din cauza unor nemulţumiri ale cumpărătorului faţă de managementul businessului pe care urmează să-l preia, în condiţiile în care întâlnirea cu managementul are loc abia la finalul perioadei de due diligence, până la acel moment procesul fiind gestionat doar de către vânzători. Atunci, cumpărătorul poate să aprecieze că nivelul de calitate al boardului este dezamăgitor.
    „În faze foarte avansate, consultanţii pot să blocheze procesul, să nu dea confort clienţilor şi să identifice soluţii, iar procesul riscă să se transforme într-o luptă a orgoliilor, preţul fiind eşecul tranzacţiei.”


    Cum e la alţii?
    Piedici în calea încheierii cu succes a unor tranzacţii pot pune şi soluţiile de finanţare. În situaţia în care cumpărătorul are nevoie de surse de finanţare, există posibilitatea ca acesta să nu le poată accesa sau procesul să nu fie suficient de pregătit la nivel de finanţator. În cazuri excepţionale, diverşi alţi factori incontrolabili pot da peste cap luni sau ani întregi de negocieri.
    De pildă, Michael Schmidt, preşedintele şi acţionarul Automobile Bavaria Group, spunea, la începutul lui 2020, că vânzarea pachetului de 51% din acţiunile businessului său din Germania către Pappas Holding GmbH a fost anulată, precizând că „s-au schimbat anumite lucruri şi a fost mai bine aşa şi BMW este mai fericit aşa”. Ca urmare, grupul şi-a setat ca obiectiv achiziţia unor noi centre în Germania.
    „Particularităţile menţionate, derivate din zeci de tranzacţii, arată că este nevoie să concureze o mulţime de factori favorabili pentru ca o tranzacţie să se finalizeze, de aceea este extrem de important ca vânzătorii să fie asistaţi de consultanţi cu experienţă în tranzacţii”, adaugă Ioana Filipescu Stamboli.
    Cum se întâmplă însă lucrurile în străinătate? Specialiştii spun că diferenţele nu sunt substanţiale. Totuşi, în general în Europa de Vest, calitatea activelor este mai bună, inclusiv calitatea managementului, şi apar mai puţine surprize în etapa de due diligence. Restul cauzelor se aplică însă întocmai ca la noi.

    Vânzarea reţelei de servicii medicale private Regina Maria (2020)

    MOTIV:
    Proprietarul a renunţat la vânzare
    Fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat, la începutul acestui an, că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu.
    Oficialii fondului au motivat spunând că ideea vânzării a apărut în 2019, odată cu apariţia mai multor solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii, până în acel moment Mid Europa Partners neintenţionând să renunţe la Regina Maria, al doilea jucător de pe piaţa românească de profil. Reţeaua se află în portofoliul fondului de aproape cinci ani. Fondul de investiţii a preluat reţeaua Regina Maria în 2015, printr-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Mid Europa Partners mai deţine în România retailerul Profi, iar recent a preluat şi operatorul de curierat Urgent Cargus.
    Printre numele care erau vehiculate în piaţa de fuziuni şi achiziţii pentru preluarea reţelei Regina Maria, se numărau britanicii de la Bupa şi norvegienii de la Capio, dar şi mai multe fonduri de investiţii. În acel context, Regina Maria a fost evaluată la 300-400 de milioane de euro.Reţeaua a fost fondată de medicul cardiolog Wargha Enayati în 1995 şi a pornit de la un cabinet de cardiologie sub numele Centrul Medical Unirea, într-un apartament în Piaţa Unirii din Capitală. Medicul Enayati a vândut în 2010 pachetul majoritar de acţiuni fondului de investiţii Advent International, pentru ca în 2015 să iasă complet din acţionariatul reţelei după ce polonezii de la Mid Europa au preluat întregul pachet de acţiuni al Regina Maria.

    Nu şi-au găsit cumpărători
    Similar cu situaţia de la Regina Maria, şi vânzarea lanţului de centre fitness World Class a rămas în stand-by, deşi fondul polonez Resource Partners avea în plan să renunţe la acest business, care era singura investiţie a polonezilor pe piaţa locală. Tranzacţia era estimată la peste
    100 de milioane de euro.
    Nici hotelul Hilton Garden Inn din Bucureşti, amplasat lângă Banca Naţională a României, nu a trecut în mâinile unui alt proprietar. Grupul lituanian Apex Alliance, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de hoteluri din Bucureşti din ultimii ani, a scos la vânzare hotelul în 2019, proiectul fiind estimat la circa 40 de milioane de euro.

    Preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către grupul austriac Wienerberger (2018)

    MOTIV: Consiliul Concurenţei nu a autorizat tranzacţia
    Grupul austriac Wienerberger şi-a anunţat, la sfârşitul anului 2017, intenţia de a cumpăra producătorul de cărămizi Brikston Iaşi, în vederea consolidării poziţiei pe piaţa locală a materialelor de construcţii. Doar acordul Concurenţei mai era necesar, însă în vara anului 2018 Consiliul Concurenţei a spus că există risc de poziţie dominantă pentru Wienerberger prin această achiziţie, astfel că cele două părţi au anulat achiziţia. A fost o premieră pentru piaţa locală de fuziuni şi achiziţii din ultimii ani. În acel context, tranzacţia fusese evaluată la 25-30 de milioane de euro, potrivit datelor ZF.
    Un an mai târziu însă, Brikston tot a fost vândută de fondul de investiţii CEECAT, parte a fondului ADM, însă nu către Wienerberger, ci către un alt grup, tot din Austria – Leier. Cumpărătorii erau deja prezenţi în România din 2004, când au înfiinţat compania Leier ROM SRL, şi aveau deja o fabrică de materiale de construcţii în Alba.
    Brikston Iaşi nu s-a aflat la prima tranzacţie, în vara anului 2018 fondul ADM Capital (actual CEECAT) cumpărând compania de la fondul american de investiţii Advent International, care deţinea producătorul din 2007. Compania Brikston a fost înfiinţată în 1969 sub numele de Fabrica de Produse Ceramice. În anul 1973, firma a devenit parte a Întreprinderii de Materiale de Construcţii Iaşi, iar în 1992 a devenit companie independentă.Ca urmare a tranzacţiei cu Leier, a fost schimbată conducerea Brikston, astfel că, în locul lui Iulian Mangalagiu, a fost numit Adrian Mânzat, fostul director de vânzări şi logistică al companiei. Ca o ironie,

    Iulian Mangalagiu a preluat, câteva luni mai târziu, funcţia de CEO al Wienerberger România, grupul care curtase Brikston, însă fără succes.

    În 2019, pe final de an, austriecii de la Leier au mai făcut o mutare pe piaţa locală, cumpărând şi Siceram, un alt producător de cărămizi, cu o fabrică de cărămizi, una de ţiglă şi una de buiandrugi, toate în Sighişoara. Anterior, Siceram era deţinută de actuali şi de foşti angajaţi sau de moştenitori ai acestora, după ce, după revoluţie, a fost privatizată prin metoda MEBO.
    Astfel, Leier are acum trei fabrici funcţionale în România: la Iaşi (Brikston), la Sighişoara (Siceram) şi la Unirea, judeţul Alba (prin care şi-a făcut intrarea pe piaţa locală), dar şi una în construcţie la Arad.

    Achiziţia Băncii Româneşti de către grupul ungar OTP (2018)

    MOTIV: Banca Naţională a României a dat aviz negativ
    În martie 2018, după mai multe luni de suspans, Banca Naţională a României a anunţat că a respins cererea grupului ungar OTP de autorizare a achiziţiei Băncii Româneşti de la grupul elen National Bank of Greece (NBG), o decizie fără precedent la un asemenea nivel.
    Avizul negativ al BNR a frânat astfel extinderea OTP Bank, care urmărea ca, prin achiziţii şi creştere organică, să-şi majoreze cota de piaţă şi să urce în top zece cele mai mari bănci din România. Ungurii bătuseră palma cu NBG pentru achiziţia Băncii Româneşti în vara lui 2017, însă documentele au fost depuse la BNR abia în ianuarie 2018.
    Decizia vânzării a fost luată în 2017 şi a venit ca parte a unei înţelegeri încheiate pe plan internaţional după criza din Grecia, de a renunţa la anumite operaţiuni internaţionale. Cu două săptămâni înaintea deciziei BNR, Sandor Csanyi, preşedintele OTP Group, declarase că avea o presimţire rea legată de această hotărâre pe care o aştepta.
    Grecii de la NBG au fost nevoiţi astfel să caute un alt cumpărător pentru Banca Românească. În cele din urmă, în 2019, guvernul PSD şi fostul ministru de finanţe Eugen Teodorovici au luat decizia ca EximBank – bancă deţinută de statul român prin Ministerul Finanţelor – să achiziţioneze Banca Românească. BNR a dat avizul în decembrie 2019.
    Achiziţia Băncii Româneşti este o premieră în istoria bancară din România, fiind prima dată când o bancă de stat cumpără o bancă privată cu capital străin, până acum statul vânzând băncile mari deţinute. Totodată, EximBank, o instituţie de credit specializată pe zona corporate, intră pentru prima oară pe segmentul de retail banking din România, devenind astfel o bancă universală.

    Vânzarea birourilor AFI Park către fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman (2017)

    MOTIV: Părţile au decis întreruperea tranzacţiei
    În vara anului 2017, toată piaţa imobiliară aştepta cu sufletul la gură tranzacţia anului: achiziţia clădirilor de birouri AFI Park de lângă mallul Cotroceni de către fraţii Pavăl, acţionarii retailerului de bricolaj Dedeman. Era, de fapt, cea mai mare tranzacţie realizată până la acel moment pe piaţa românească de birouri. Ar fi fost. Doar că înţelegerea a picat după ce părţile implicate au decis să întrerupă orice deal. Acordul fusese semnat, iar tranzacţia ar fi urmat să se realizeze în două etape. Într-o primă fază, Dedeman ar fi preluat clădirile AFI Park 1, 2 şi 3, contra sumei de 86,5 milioane de euro, iar în a doua etapă ar fi preluat şi celelalte două imobile, pentru restul sumei până la 164 mil. euro.
    Lucrurile s-au prăbuşit însă treptat, astfel că mai întâi s-a renunţat la achiziţia clădirilor 4 şi 5, iar deal-ul a mers înainte pentru primele trei clădiri. Ulterior, şi această înţelegere a căzut. Pe bursa de la Tel Aviv, unde este listat grupul, AFI Europe a anunţat că nu mai intenţionează să vândă clădirile de birouri AFI Park din Bucureşti. Deşi a fost anunţată în 2017, tranzacţia a început să fie discutată încă din 2015.
    AFI Park constă în cinci clădiri de birouri, cumulând 70.000 de metri pătraţi. Acestea sunt ocupate integral, printre chiriaşi regăsindu-se companii multinaţionale precum Microchip Tehnologies, Electronic Arts (EA), Endava România, Cameron USA, SII România, ORTEC Central & Eastern Europe, Veea Software şi SecureWorks.
    Acum, AFI Park a desenat pe machetă un megaproiect imobiliar care ar urma să fie construit în jurul mallului AFI Cotroceni şi al birourilor AFI Park de la Politehnică, proiect care va ajunge să valoreze peste
    1 miliard de euro. Acolo se vor găsi noi spaţii de retail, ca extindere a mallului deja existent, hotel, birouri şi rezidenţial.
    Tot pentru a-şi extinde poziţia pe piaţa locală de real estate, AFI Europe a cumpărat, în 2019, întregul portofoliu de birouri din România al sud-africanilor de la NEPI Rockcastle, într-o tranzacţie record de peste 300 de milioane de euro.

    Pe scurt.  Factori care pot împiedica încheierea cu succes a unei tranzacţii
    ∫ Factori care ţin de părţi (vânzător, cumpărător);
    ∫ Factori care ţin de active;
    ∫ Factori care ţin de finanţare;
    ∫ Factori care ţin de consultant;
    ∫ Factori externi, absolut incontrolabili;
    ∫ Factori care ţin de aprobări.

    Preluarea a 51% din grupul petrolier Rompetrol de către China Energy Company Limited (2018)

    MOTIV: Părţile
    nu au ajuns la un acord în termenul stabilit
    Chinezii de la China Energy au decis, în vara anului 2018, la capătul mai multor runde de negocieri, că nu mai achiziţionează 51% din acţiunile KMG International, proprietarul Rompetrol Rafinare, în condiţiile în care data limită până la care părţile ar fi trebuit să îndeplinească condiţiile precedente, adică 30 iunie 2018, fusese depăşită, iar cele două părţi nu ajunseseră la un acord.
    La jumătatea lunii mai, CEFC Shanghai International, compania care voia să achiziţioneze Rompetrol, a intrat în incapacitatea de
    a plăti obligaţiuni în valoare de
    2,09 miliarde de yuani (327,3 milioane de dolari), anunţând că intenţionează să efectueze plăţile la şase luni de la data scadenţei.
    Rompetrol a fost înfiinţată în 1974, ca operator internaţional pentru industria petrolieră din România, iar pentru următoarele două decenii brandul a fost prezent atât în România, cât şi în străinătate, prin lucrări de construcţie conducte, foraj, rezervoare de depozitare sau prin produsele de profil livrate în ţări precum Algeria, Siria, Maroc, Iordania, Sudan, Ecuador, Angola, Egipt sau Turcia.
    În 1993, compania a fost privatizată prin metoda MEBO (trecerea mijloacelor de producţie în proprietatea muncitorilor). În 1998, omul de afaceri Dinu Patriciu, alături de un grup de investitori, a achiziţionat compania. În 2007, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan KazMunayGas a demarat procesul de achiziţie a Rompetrol, încheiat în anul 2009.
    Cinci ani mai târziu, în 2014, grupul Rompetrol a început trecerea spre o nouă identitate, schimbându-şi
    numele în KazMunayGas International,
    dar păstrând brandul Rompetrol.
    Kazahii au anunţat, la
    sfârşitul anului 2016, că vând jumătate din companie
    chinezilor de la China Energy Company Limited (CEFC), tranzacţie
    care însă a picat. CEFC, unul dintre cele mai mari conglomerate din China, urma să deţină o participaţie de 51% în cadrul KMGI, dar problemele financiare apărute în 2018 au schimbat situaţia, astfel că acordul a căzut.

    Preluarea magazinelor Mr Bricolage de către grupul britanic Kingfisher (2015)

    MOTIV: Nu a fost obţinut acordul autorităţilor
    antitrust
    Britanicii de la Kingfisher au ratat, în 2015, preluarea celor trei magazine Mr. Bricolage din România, după ce autorităţile antitrust nu şi-au dat acceptul pentru această tranzacţie. Kingfisher încheiase, în 2014, un acord angajant cu acţionarii principali ai Mr. Bricolage pentru preluarea titlurilor deţinute de aceştia. Ulterior acestui deznodământ, familia Rapotan, cea care deţinea brandul Mr. Bricolage în franciză, a început să renunţe treptat la marcă, înlocuind-o cu MatHaus. Prima unitate sub brandul MatHaus a fost deschisă în Iaşi, în 2017, iar ultima – în zona Vitan din Bucureşti, în 2018. Sub brandul Mr Bricolage au existat în total trei magazine, însă numele MatHaus există astăzi pe şapte unităţi. MatHaus este acum numele diviziei de retail a Arabesque. Cele mai multe magazine ale companiei funcţionează însă ca centre de distribuţie de materiale de construcţii pentru companii şi sunt deschise sub numele Arabesque. Kingfisher şi-a făcut intrarea pe piaţa locală în 2013, tot printr-o achiziţie, cea a magazinelor Bricostore, redenumite ulterior Brico Dépôt. Magazinele au fost cumpărate de la familia Bresson din Franţa, iar surse citate de Bloomberg spuneau la acea vreme că valoarea tranzacţiei se ridică la 75 de milioane de euro, în condiţiile în care Bricostore avea şi credite de rambursat. În 2017, Kingfisher a cumpărat şi reţeaua de magazine Praktiker de la omul de afaceri Omer Susli, iar anul trecut a luat decizia de a trece toate unităţile Praktiker sub brandul Brico Dépôt.

    Cezar Rapotan, fondatorul distribuitorului de materiale de constructii Arabesque: A pus bazele companiei în 1994, pornind cu o investiţie de 2.000 de dolari, bani împrumutaţi de la familie şi prieteni. Două decenii şi jumătate mai târziu, businessul a ajuns la o cifră de afaceri de 1,7 mld. lei (370 mil. euro).

    Vânzarea unui pachet din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient către fondul suedez de investiţii EQT (2008)

    MOTIV: Cumpărătorul şi-a îngheţat planurile de dezvoltare în contextul crizei economice
    Ioan Ciolan a demarat în 2008 discuţiile cu fondul suedez de private equity EQT în vederea vânzării unui pachet de acţiuni din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient Sibiu. Ciolan era unul dintre acţionari, alături de Gheorghe Călburean, Ghiocel Lucian Bezeriţă şi alţii. Scopul era nevoia de finanţare în vederea extinderii reţelei de magazine. Discuţiile cu fondul de investiţii au ajuns până la realizarea unui due diligence şi au pus în stand by planurile de expansiune.
    Primele semnale ale crizei financiare globale au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiţii, tocmai pentru că boomul nu avea să ţină la nesfârşit. Prin urmare, în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să îngheţe toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planul de a intra în parteneriat cu acţionarii Ambient. Peste câţiva ani, Ambient a intrat în insolvenţă la propria cerere.
    Insolvenţa Ambient a venit după ce businessul fondat de Ioan Ciolan
    la începutul anilor ’90 trecuse printr-un amplu proces de restructurare în ultimii ani, care a implicat diverse măsuri pentru reducerea gradului de îndatorare. În 2014, Ciolan îşi diminuase participaţia deţinută în cadrul Ambient la 70% după ce a cedat un pachet de acţiuni unui fond de investiţii controlat de BCR, în schimbul stingerii unei creanţe de circa 4,5 mil. euro.
    După ce firma deţinută de omul de afaceri Ioan Ciolan a intrat în insolvenţă, a început francizarea magazinelor Ambient.
    În total, astăzi există opt magazine Ambient, dintre care patru sunt deţinute de Lehel András (în Bistriţa, Mediaş, Sighişoara şi Sibiu), trei de antreprenorul Dan Pitic (la Cluj-Napoca, Alba Iulia, Blaj), iar cel din Râmnicu Vâlcea aparţine firmei Profelis C&V din Sibiu, deţinută de Maria Anghel (75% din acţiuni) şi Vasile Bucurenciu (25%). Magazinul din Sibiu este ultimul care a fost francizat, el fiind deţinut anterior de Ambient SA, compania-mamă.

    Achiziţia fabricii de lapte Prodlacta Braşov de către producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria (2010)

    La începutul anului 2010, producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria, unde acţionar este, printre alţii, şi Sándor Csányi, cel care conduce grupul financiar OTP, intenţiona să cumpere o fabrică de lactate din România, printre companiile vizate numărându-se
    Prodlacta Braşov. O astfel de tranzacţie nu a mai avut însă loc, Prodlacta fiind deţinută astăzi de JLC Germany (30%), JLC Republica Moldova (29%), statul român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (4%) şi de alţi acţionari (37%), potrivit datelor de la Bursa de Valori Bucureşti, unde este listată compania.
    Sole Mizo România a fost înfiinţată în 2008 şi face parte alături de compania-mamă din Ungaria din grupul Bonafarm. Sole Mizo România are în portofoliu lactate sub brandul Sole Mizo şi mezeluri, fiind din 2013 distribuitorul exclusiv al mezelurilor fabricate de Pick Szeged din Ungaria, arată datele de pe site-ul companiei.
    Producţia de lactate nu este însă singurul domeniu adiacent celui bancar în care are investiţii miliardarul Sándor Csányi. El derulează investiţii şi în imobiliare, având cel puţin două terenuri pentru viitoare proiecte în Oradea. Averea lui Sándor Csányi, 65 de ani, este estimată de presa ungară la peste un miliard de euro, fiind totodată şi primul miliardar din Ungaria.

  • Sprint spre 1 miliard de lei

    „2019 a fost un an record pentru grupul TeraPlast din punctul de vedere al vânzărilor”, susţine Alexandru Stănean, CEO al TeraPlast. Din 2017 până în 2019 grupul şi-a dublat cifra de afaceri, de la 426 de milioane la 972 de milioane de lei. Creşterea a fost impulsionată atât de achiziţia furnizorului de sisteme complete pentru acoperişuri Wetterbest, valoarea totală a tranzacţiei – finalizată anul trecut – ajungând la peste 17 milioane de euro, cât şi de creşterile organice din 2019. Profitul net s-a majorat în ultimul an cu 85%, până la aproximativ 42 de milioane de lei, iar EBITDA, profitul operaţional al grupului, s-a dublat la rândul său faţă de 2017 şi a înregistrat o creştere de 42% faţă de 2018, atingând valoarea de 91,2 milioane de lei. Numărul de angajaţi a crescut cu 20% în ultimii ani, echipa businessului numărând în prezent peste 1.200 de persoane, iar rentabilitatea capitalului – „un alt lucru important pentru acţionari” – a crescut de la 9,3 la 15%. Rezultatele vin pe fondul unui context favorabil al pieţei construcţiilor, dar şi prin capitalizarea investiţiilor anterioare realizate de companiile din grup.
    Tot anul trecut, două dintre businessurile grupului, Wetterbest şi TeraGlass, au fost transformate complet în urma unor investiţii de peste 98 de milioane de lei, o parte – 70 de milioane – finanţate cu ajutor de stat. „O parte din investiţii au fost direcţionate spre deschiderea unei fabrici noi la Băicoi – 15.000 de metri pătraţi de hale şi spaţii auxiliare – în care trecem de la producţia de atelier la o fabrică la nivel cu orice altă fabrică similară din Europa, care ne va permite să ne eficientizăm fluxurile logistice şi de producţie şi care ne face încrezători că cele mai mari creşteri din grup vor fi la Wetterbest, pentru că nu mai suntem o serie de ateliere, ci suntem 15.000 de metri pătraţi de hale.”
    Cea mai bună performanţă a anului trecut a fost înregistrată de TeraPlast, cu un avans al afacerilor de 25%, până la 365 de milioane de lei, EBITDA având o creştere de 80% faţă de perioada similară a anului trecut, până la 37 de milioane de lei. Diviziile TeraSteel din România şi Serbia au înregistrat cea mai bună marjă de profitabilitate, îmbunătăţirea marjei segmentului de panouri termoizolante datorându-se economiilor la achiziţiile de materii prime, precum şi creşterii gradului de utilizare a capacităţii de producţie din Serbia. Veniturile Wetterbest, al doilea jucător pe piaţa ţiglei metalice din România, s-au majorat cu 22% în 2019, ajungând la 269,9 milioane de lei, iar EBITDA a atins pragul de 15,1 milioane de lei. La rândul său, TeraGlass a beneficiat de o investiţie de 16,1 milioane de lei în 2019, urmând ca prin acest proces fluxul de lucru pentru producţia ferestrelor şi uşilor să fie complet automatizat. Grupul a produs anul trecut 16 milioane de metri liniari de ţeavă şi 7 milioane de metri liniari de profiluri, 14.000 de tone de granule, 8 milioane de bucăţi de fittinguri şi produse rotoformate, 3 milioane de metri pătraţi de panouri, 7.000 de tone de structuri zincate, 5 milioane de metri de ţiglă metalică, 118.000 de unităţi de ferestre şi uşi şi 7.000 de tone de PVC rigid reciclat, „în condiţiile în care anul trecut nu am folosit fabrica nouă”, subliniază Stănean.
    Potrivit estimărilor reprezentanţilor companiei, anul acesta grupul TeraPlast va înregistra venituri de peste 1 miliard de lei şi o îmbunătăţire semnificativă a profitabilităţii, EBITDA bugetată fiind de peste 145 de milioane de lei, în creştere cu 59% faţă de 2019. „De-abia începem. Roadele investiţiilor pe care le-am realizat anul trecut le vom culege începând cu 2020, de aceea cifra de afaceri va urca la 1,25 de miliarde de lei”, a declarat Stănean. „După un sprint cum a fost cel de anul acesta ne mai propunem încă unul de aproape 60% pe partea de profitabilitate. Nu cred că suntem nerealişti în ceea ce ne propunem. Cel puţin pentru două dintre businessurile din grup, Wetterbest şi TeraGlass, sunt alte fabrici faţă de 2019, sunt alte condiţii în care se lucrează. Am ajuns în secolul XXI la cele două capitole. În plus, şi la TeraPlast avem investiţii care vor da rezultate, vom avea un pic şi de la TeraSteel, din Serbia, şi aşa ajungem la cifrele acestea”, conturează executivul aşteptările companiei pentru acest an. Reprezentanţii grupului mizează şi pe o menţinere la un nivel relativ ridicat a investiţiilor în infrastructură, „pentru că România are nevoie de ele”. În plus, spune Stănean, 2020 este ultimul an în care se mai pot semna contracte pe fonduri europene din exerciţiul care se termină anul acesta. „Mi-ar părea rău să constat că România are o rată de accesare de 60-70% a fondurilor europene în condiţiile în care alte ţări precum Polonia ar putea să acceseze mai mult decât i se alocă.”
    Pentru 2020, principalul focus al grupului este de a aduce în parametri investiţiile pe care le-au făcut. „Acţionarii şi-au făcut datoria, au alocat resurse, bani, acum e treaba noastră, cu fabricile noi, cu utilajele noi, cu liniile noi pe care le avem, să producem vânzări şi profit pentru acţionari.” În ceea ce priveşte preţurile, executivul spune că, după ce anul trecut materiile prime, precum oţelul sau plasticele, au înregistrat preţuri relativ scăzute, minime în ultimii cinci ani sau chiar mai bine, anul acesta anticipează o creştere pe acest segment, iar în momentul în care preţurile materiilor prime ar escalada, compania va fi obligată la rândul său să crească preţurile. „Deja anul acesta am operat anumite creşteri de preţuri pentru că anul trecut materiile prime, şi oţelul, şi chimicalele, au fost la minime, anul acesta au o singură direcţie în care pot merge – în sus, lucru care se şi întâmplă.” Un alt factor care poate determina creşterea preţurilor, adaugă el, este fluctuaţia cursului valutar. „Noi cumpărăm majoritatea materiilor prime în euro şi aproape 80% din vânzarea internă este în lei, deci suntem forţaţi să creştem preţurile.” Pornind de la datele furnizate de INS, potrivit cărora sectorul de construcţii a crescut cu aproximativ 27% anul trecut, executivul companiei estimează că segmentul materialelor de construcţii a fost de maximum 20%, de aici rezultând o valoare a acestui sector de aproximativ 4,5 miliarde de euro.
    Stănean spune că, deşi în România lumea începe să construiască cu materiale mai sustenabile, există încă o diferenţă mare între ce şi-ar dori să vadă în piaţă – o preocupare mai mare pentru performanţa energetică, creşterea gradului de control al locuinţelor – şi ce există, de fapt. În fapt, spune executivul, piaţa este destul de polarizată. „Sunt zone, în general zonele scumpe, precum Clujul, unde se construieşte bine, se pun materiale de calitate, cu trei sticle, cu încălzire în pardoseală. Vorbim de apartamente la mult peste 1.000 de euro metrul pătrat. Acolo unde discutăm însă de apartamente cu preţuri mai mici, sub 900 de euro, cum e de exemplu Bistriţa, deja vedem că ferestrele au două, şi nu trei sticle, scăzând astfel gradul de izolare termică, se caută scurtături, se caută soluţii de ieftinire, de scădere a costului. Mi-aş dori să vedem clădirile mergând spre o zonă de sustenabilitate şi de performanţă energetică, inclusiv din perspectiva materialelor folosite, dar mai avem mult până acolo.”
    În Europa de Vest, adaugă el, firmele care participă şi au materiale de construcţie pentru care pot dovedi că încorporează materiale reciclate participă la o licitaţie unde primesc puncte în plus. „În România, cam tot ce înseamnă materiale de construcţii din materiale reciclate e asimilat cu calitatea a doua sau cu deşeurile, nicidecum nu primeşti premium la preţ, ci lumea îţi cere să dai discount pentru că ai material reciclat. Există încă diferenţe fundamentale de mentalitate. Mi-e foarte greu să spun că în trei, cinci sau zece ani vom ajunge să avem mentalitatea celor din vest, pentru că noi, românii, în general nu suntem obişnuiţi să ne gândim la mediul înconjurător, să avem grijă de el pentru zece generaţii de acum încolo.”
    Despre o posibilă criză în imobiliare, Stănean spune că în ultimul trimestru al anului trecut şi în prezent „nu prea mai vorbeşte lumea de criză”. Executivul adaugă că, deşi nu ţine de competenţa reprezentanţilor companiei să ofere astfel de pronosticuri, nefiind analişti macroeconomici, potrivit datelor din piaţă pe care le analizează nu anticipează încă o criză pe termen scurt, poate chiar mediu. „În mod evident avem planuri de criză, inclusiv investiţiile pe care le-am făcut în ultimii ani au ca efect colateral o protejare mai bună în faţa crizei. În momentul în care ne întindem în mai multe segmente de piaţă, produsele noastre putând fi folosite la orice tip de construcţie, această diversitate ne conferă o oarecare protecţie în faţa unei contracţii care probabil că va veni mai devreme sau mai târziu.”
    O criză este însă, şi în piaţa materialelor de construcţii, la nivelul resursei umane. Forţa de muncă este greu de găsit, spune Stănean, şi nu doar ca număr sau calificare, ci şi ca disponibilitate de lucru. „Noi încercăm să lucrăm 1.020 de schimburi pe an, ceea ce înseamnă că suntem opriţi 15 zile pe an. În rest lucrăm şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24. Oamenii nu mai sunt dispuşi să lucreze noaptea şi în weekenduri. Foarte greu am reuşit să îi aducem la ritmul acesta de lucru industrial.” Pentru a acoperi necesarul de muncitori reprezentanţii companiei au adus aproape 40 de vietnamezi care lucrează jumătate în fabrica din Bistriţa, jumătate la cea din Băicoi. „Suntem relativ mulţumiţi de ei şi în măsura în care nu găsim angajaţi români, vom mai aduce, pentru că noi trebuie să facem producţia pe care ne-am programat-o.” În ceea ce priveşte înlocuirea resursei umane cu inteligenţa artificială, executivul spune că în prezent grupul TeraPlast foloseşte automatizări, roboţi, însă momentan doar la nivelul de birouri, în special în departamentul financiar şi departamentul de credit, pentru a eficientiza planificarea producţiei. Pentru fabrici, în schimb, executivul spune că utilajele companiei sunt oricum foarte performante şi au un consum redus de manoperă. „Tehnologia pe care o avem e foarte performantă, nu necesită foarte multă forţă de muncă.”