BusinessMagazin

Tag: succes

  • Povestea omului care a inventat una dintre cele mai populare reţele sociale de azi

    Ben Silbermann s-a născut pe 14 iulie 1982, în Des Moines, în Statele Unite ale Americii. Părinţii săi, Jane Wang şi Neil Silbermann, au fost amândoi medici oftalmologi, iar el a urmat cursurile Academiei Centrale din Des Moines şi, în anul 1998, s-a înscris la Institutul de Cercetare Ştiinţifică la MIT. În perioada în care era la studii, a trecut printr-o operaţie de transplant de inimă.
    În 2003, a obţinut o diplomă de absolvent în domeniul ştiinţelor politice de la Universitatea Yale. După absolvire, Silbermann a avut şansa să lucreze la Google ca membru al grupului de publicitate online. A avut o mulţime de idei în timp ce privea oamenii care lucrau în Google, dar niciodată nu a avut şansa să le explice, deoarece nu avea niciun fel de cunoştinţe de inginerie.
    După perioada aceea a devenit mai interesat de programare, iar de aici până la o idee de afacere a fost doar un pas. Silbermann a discutat despre aceasta cu prietenul său, Paul Sciarra. Şi-a dat demisia de la Google, iar cu ajutorul lui Sciarra a început să înveţe principiile programării. Amândoi au început să lucreze la realizarea unei aplicaţii pentru iOS, Tote. Aceasta a fost un eşec, iar cei doi au început să se gândească la o idee nouă care să-i ajute să lanseze o afacere.
    Ei s-au gândit să creeze o aplicaţie care să-i ajute pe oameni să ţină înregistrările necesare în telefon, unde să aibă acces mai uşor la lucrurile pe care doreau să le vadă.
    O astfel de aplicaţie ar fi dus astfel la evitarea aglomerării conturilor de e-mail cu cataloage inutile. Dar momentul ideii nu a fost bun deoarece a urmat criza financiară şi nimeni nu era gata să investească în afaceri cu tehnologie.
    În cele din urmă, au reuşit să obţină fondurile necesare pentru a demara proiectul start-up-ului. Silbermann şi-a întâlnit cel de-al treilea partener, Evan Sharp, printr-un prieten comun de pe vremea când Sharp studia la NYU. Evan şi Silbermann aveau în comun interesul în colecţionarea diferitelor lucruri şi au vrut să creeze ceva legat de acest interes. Evan s-a alăturat proiectului de start-up, iar în 2009 au început să dezvolte Pinterest.
    În martie 2010, au lansat site-ul în versiune beta închisă şi mai apoi a urmat lansarea unei versiuni beta deschise doar pe bază de invitaţie. La doar nouă luni de la lansare, Pinterest avea 10.000 de utilizatori, iar în martie 2011 compania a lansat o aplicaţie pentru iPhone. Silbermann a contactat 5.000 de utilizatori de Pinterest, prin scrisori, şi chiar s-a întâlnit cu câţiva dintre ei în persoană, pentru a primi feedback despre aplicaţie. La sfârşitul lunii octombrie 2013 Pinterest a fost evaluat la 3,8 miliarde de dolari, iar în octombrie 2016, aplicaţia avea 150 de milioane de utilizatori activi lunar, iar în iunie 2017 strânsese fonduri de 150 de milioane de dolari de la investitorii săi.
    Silbermann locuieşte în San Francisco, California, împreună cu soţia sa, Divya Bhaskaran, şi doi copii. Forbes a estimat valoarea sa netă la 1,6 miliarde de dolari în 2018. A fost listat printre cei mai bogaţi oameni de afaceri americani sub 40 de ani şi a fost prezentat alături de Mark Zuckerberg la Fortune’s 40 Under 40, în 2014.
    Silbermann nu ar fi crezut niciodată că obiceiul său din copilărie de a colecta lucruri, cum ar fi insecte, timbre poştale şi cartonaşe de baseball, îl va face miliardar într-o zi. Schimbul de fotografii şi fixarea lor pe o placă de fixare, pe Pinterest, nu se deosebeşte de vechea sa pasiune de a colecţiona obiecte. Pinterest a devenit una dintre cele mai utilizate platforme media sociale şi are peste 20 de milioane de utilizatori în întreaga lume. Compania a fost listată la Bursa de Valori din New York în anul 2019 şi a fost evaluată la 11 miliarde de dolari. 

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 1 iulie 2019

    COVER STORY: Prima femeie aleasă la conducerea operaţiunilor Coca-Cola România
     
     
    CLASAMENT: Un nou record în businessul antreprenorial. Cine îl semnează?
     
     
    ANTREPRENORIAT: Povestea exportului românesc de muzică
     
     
    IMOBILIARE: Clădiri noi, dar cu istorie de sute de ani
     
     
    INTERNAŢIONAL: Fantomele războiului cipriot încep din nou să bântuie
     
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cronică de film: Pierduţi în spaţiu

    Dacă filmul din 1997 îi propunea pe Will Smith şi Tommy Lee Jones în rolurile principale, reinterpretarea din 2019 aduce o altă pereche în prim-plan, una care s-a remarcat în Thor: Ragnarok. Lucrurile nu stau la fel şi aici, pentru că oricât de bine s-ar înţelege Thompson şi Hemsworth, scenariul şi în general toate ideile producătorilor par menite să îi încurce.

    La fel ca şi filmele anterioare, Men in Black: International prezintă aventurile agenţilor care trebuie să ţină sub control diverse specii care se aventurează pe Pământ. Ne întâlnim acum cu agenţii H şi T (Chris Hemsworth şi Liam Neeson), cărora ulterior li se alătură şi agenta M (Tessa Thompson).

    Am rămas cu impresia că scenariştii au uitat toate regulile prezente în primele trei părţi, aşa cum ar fi faptul că tehnologia extraterestră nu era niciodată văzută în public. Regizorul F. Gary Gray reuşeşte să mai lege puţin scenele, dar când materialul sursă e complet lipsit de logică, nu sunt multe de făcut.

    Filmul nu aduce nimic nou francizei, din contră, elimină replicile amuzante care aduceau zâmbete pe feţele spectatorilor. Nu cred că a fost ceva intenţionat, ci o neputinţă a scenariştilor de a gândi câteva momente care să provoace râsul. De încercat au încercat, dar nu-mi aduc aminte să fi auzit în sala de cinema vreun spectator care să râdă.

    Recunosc că m-am raportat şi la buget – unul extrem de generos, de 110 milioane de dolari – atunci când mi-am creionat aşteptările pentru acest film. Am mai văzut eşecuri costisitoare, dar asta se întâmpla de obicei atunci când producătorii nu aveau o structură deja testată pe care să construiască filmul.

    Cei care au finanţat proiectul nu vor rămâne însă cu buzunarele goale, pentru că Men in Black: International a generat deja, în câteva zile, venituri de peste 100 de milioane de dolari.

    În concluzie, aş spune că ultima apariţie a lui Will Smith ar fi trebuit marcheze finalul francizei Men in Black. E o situaţie pe care mi-e teamă că o voi revedea în anii următori atunci când vor fi relansate serii precum Indiana Jones sau Harry Potter.

    Notă: 5,5/10

  • Cine este omul de afaceri care a dezvoltat în Capitală „mallul corporatiştilor”

    „În anul 1997, pe la 27 de ani, am devenit country manager pentru Strabag Development. Eu am făcut proiectul pentru Promenada Mall. Terenul a fost achiziţionat înainte de criză, cred că în 2006. Eu am deschis toată zona. Istoria începe de fapt în 2003 – 2004, când am făcut prima clădire de birouri care s-a numit Oracle Tower lângă gura de metrou când nu era nimic acolo. M-am luptat cu austriecii la vremea respectivă pentru că toată lumea voia Piaţa Victoriei şi eu am spus că aici s-a terminat, Piaţa Victoriei va fi moartă, trebuie să trecem la următoarea zonă. Am zis de Aviatorilor, asta este toată o zonă industrială, aici vom schimba tot”, a povestit Cătălin Scripcaru, în prezent partener Neo, o divizie a dezvoltatorului imobiliar One United. El era însă în 2004 country manager la Strabag, cel mai mare constructor român din partea unui dezvoltator austriac la vremea aceea.
    Înainte de a se realiza conceptul Promenada Mall, Oracle Tower a fost o construcţie de succes, care a dat startul proiectelor următoare precum Promenada şi Sky Tower, care a ramas în prezent una dintre cele mai înalte clădiri din România.„Oracle a fost chiriaşul pe care l-am convins să nu se mute în America şi să vină în România, datorită proiectului Oracle Tower. Apoi am vrut să fac un landmark şi după ce am primit credit de la acţionarii Strabag, 27 de milioane de euro numai pentru achiziţionarea terenului, am reuşit să construim Sky Tower, unul dintre cele mai mari clădiri din România”, a spus Cătălin Scripcaru. Bucureştiul este în primul rând destructurat, iar corporaţiile au ales nordul datorită faptului că toată zona rezidenţială bună era în zona de nord, dar Bucureştiul are nevoie de poluri şi au început deja să se deschidă, a menţionat Scripcaru.

  • Succesul în carieră nu depinde de inteligenţă. De ce trebuie să ţii cont de fapt ca să reuşeşti

    Succesul la locul de muncă nu depinde neapărat de nivelul de inteligenţă sau de experienţa unei persoane. Sunt multe exemple de oameni cu inteligenţa crescută care se autosabotează. Însă, abilităţile sociale şi inteligenţa emoţională au un rol mult mai important în viaţa unui angajat. Abilităţile sociale şi self-awareness-ul sunt componente ale inteligenţei emoţionale, iar aceasta este responsabilă pentu 58% din performanţele la locul de muncă.

    Important este să ne putem înţelege, să ne putem observa, dar să fim atenţi şi la cei din jurul nostru, pentru ca în final să reuşim să aducem lucruri ce ne pot ajuta în comportamentul nostru şi nu să fugim de schimbari. Este la fel de important să nu ne lăsăm cuprinşi de frică deoarece, aceasta detemină anumite comportamente care nu ne fac cinste.

    Aroganţa este o altă problemă a oamenilor la locul de muncă. Aroganţii iau tot ceea ce fac ca pe o provocare personală, au o încredere în sine falsă, ce deseori ascunde multă nesiguranţă.

    Gândirea de grup nu este întotdeauna cea mai bună varianta. Grupul se izolează de mediul extern iar informaţia venită din afara grupului poate fi redată greşit sau neînţelesă de către membrii grupului. Gândirea de grup poate manipula liderul, astfel rezultând de cele mai multe ori un eşec.

    Short-changed – termenul în limba engleză, îi defineşte pe oamenii care dau vina pe circumstanţe pentru rezultatele lor proaste, când de fapt atitudinea lor este de vină.

    Temperamentalul: Unii oameni nu au control asupra propriilor emoţii, învinovăţindu-i pe ceilalţi pentru stările lor. Ei trebuie să fie mai atenţi la claritatea judecăţii şi la auto-control, deoarece acestea afectează relaţiile cu ceilalţi. Totodată, ei îşi pot revărsa toate emoţiile negative asupra celor din jur. Mai sunt şi oameni care nu au încredere în ei, care îşi cer scuze mult prea des şi degeaba, ca o plasă de siguranţă în caz de eşecul de care se tem atât de tare. Limbajul lor corporal, cât şi tonul şi modul de adresare fac să le scadă din importanţă, în special atunci când propun anumite idei.

    Totuşi, niciunul dintre aceste comportamente nu sunt atât de grave, deoarece oricând poţi lucra la sinele tău şi poţi aduce schimbări. Ai nevoie doar de introspecţie şi dorinţa de a te schimba în bine.

  • Patru paşi pentru a lucra eficient

    1.  Fii pregătit pentru neprevăzut

    Suntem obişnuiţi să ne planificăm ziua de lucru într-o notă pozitivă. Este însă esenţial să iei în calcul faptul că ţi se pot întâmpla şi lucruri mai puţin plăcute atunci când vine vorba despre sarcinile pe care trebuie să le îndeplineşti. Când îţi vei face planul pentru următoarea zi, rezervă măcar o ora pentru situaţiile de urgenţă. Astfel, vei fi mai puţin stresat atunci când acestea apar şi vei avea timp pentru a le rezolva.

    2. Controlează modul în care comunici

     Pentru a nu fi distras de sarcini care nu sunt tocmai importante, trebuie să îţi prioritizezi modul în care răspunzi email-urilor şi apelurilor. Spre exemplu poţi câştigă timp dacă în loc să scrii un mesaj, apelezi persoană respectivă pentru a-i comunica problema, explicând politicos că ai doar câteva minute la dispoziţie. Alege să răspunzi email-urilor mai puţin importante la sfârşitul zilei pentru a evita aglomerarea inbox-ului. Pentru a te concentra pe o sarcină esenţială este de preferat să-ţi opreşti telefonul sau să-ţi dezactivezi alertele care pot adue în prim plan o altă problemă pe care nu o poţi rezolva în acel moment şi care poate fi un factor în plus de stres.

     3.  Proritizează-ţi sarcinile în funcţie de importanţa lor

    Alege sarcinile care îţi aduc cele mai multe beneficii în urma realizării lor. Deşi ai impresia că sunt extrem de multe lucruri pe care trebuie să le faci, încearcă să  analizezi critic toate sarcinile şi să nu te preocupi prea mult de cele care nu-ţi aduc niciun fel de beneficiu. În acest fel te poţi concentra asupra celor mai importante sarcini, având rezultate pozitive.

    4. Concentrează-te pe cum faci lucrurile, nu pe motivul pentu care le faci

    Este foarte important să ai un sistem bine definit care să fie urmat atunci cand ai de facut anumite lucruri, altfel, te vei pierde pe drum sau la final nu vei avea rezultatele dorite. Atmosfera de la locul de muncă depinde de mai mulţi factori, cum ar fi colegii, şefii, dar modul în care lucrăm ne poate ajuta să trecem mai uşor peste zilele în care avem mai multe sarcini de îndeplinit. Este important să fii relaxat pentru a avea succes în tot ceea ce ai de realizat.

     

     

  • Povestea cu final nefericit a lui Lajos Simicska, eminenţa cenuşie din spatele succesului lui Viktor Orbán – II

    Orbán i-a cerut lui Lajos Simicska, omul care se ocupa de finanţele şi afacerile partidului, să conducă Autoritatea fiscală maghiară, în cadrul căreia principala sarcină a lui Simicska era de a ajuta oamenii de afaceri loiali Fidesz şi de a face viaţa mai grea adversarilor Fidesz.
    Planul a eşuat. Ei au subestimat indignarea partidelor de opoziţie şi a presei. În plus, Simicska s-a dovedit a fi complet inadecvat pentru serviciul public. Jurnaliştii l-au acuzat că măsluia registrele autorităţii fiscale. Un scandal a izbucnit în legătură cu minele deţinute de tatăl lui Orbán, iar Simicska a dovedit că nu-şi poate controla temperamentul.
    Izbucnirea finală a fost extraordinară. La 29 august 1999, el a trimis un mesaj public deputatului liberal Mátyás Eörsi care i-a pus sub semnul îndoielii competenţa. Simicska a telefonat la redacţia propriului ziar, Napi Magyarország, şi a dictat o declaraţie care s-a încheiat cu următoarea frază. „În ultimele trei luni, i-aţi ucis pe tatăl meu şi pe socrul meu. Dumnezeu să aibă milă de sufletele voastre.“
    În ciuda acestor scandaluri, Fidesz părea că se îndreaptă spre victorie în alegerile din 2002. Însă o turnură a evenimentelor a dus la o înfrângere surprinzătoare. Simicska a lăsat viaţa publică şi s-a întors la conducerea imperiului de afaceri al Fidesz.
    Alegerile generale din 2002 au fost o cursă apropiată şi au dat cea mai mare prezenţă la vot în istoria democraţiei maghiare moderne. Polarizarea spectrului politic a devenit ireparabilă. Blocul anticomunist, condus de Fidesz, s-a confruntat cu MSZP postcomunist şi cu aliaţii lui liberali.
    Fidesz a încurajat alegătorii să continue să poarte cocarda simbolică a revoluţiei din 15 martie până la alegeri, pentru a arăta că patrioţii adevăraţi votează pentru Fidesz. Mesajul lui Orbán că „naţiunea nu poate fi în opoziţie“ a început să se răspândească în acele luni.
    Partidul Socialist Ungar a câştigat în cele din urmă 42% din voturi, în timp ce Fidesz a primit doar 41%. Socialiştii au format coaliţie cu liberalii, iar partidele de dreapta au intrat în opoziţie. Suporterii Fidesz s-au unit mai strâns ca niciodată. Majoritatea dintre ei s-au simţit trădaţi de concetăţenii lor, iar Orbán a refuzat să accepte rezultatele alegerilor.
    Un mic grup de oameni chiar a format o blocadă pe podul Elizabeth timp de câteva ore, cerând o renumărare. Orbán a continuat să formeze o mişcare numită Cercuri Civice pentru a-i ţine pe alegătorii Fidesz în priză. Orbán nu i-ar fi putut ţine motivaţi fără ajutorul lui Simicska şi al imperiului său mediatic.
    După alegeri, Orbán a promovat Heti Válasz, revista lui Simicska, printre susţinători săi. La 18 iunie 2002, Magyar Nemzet a dezvăluit un document de mare secret, dovada că premierul socialist Péter Medgyessy a lucrat pentru serviciul secret comunist în anii 1980. La început, povestea părea că a fost scursă de un informator legitim, dar mai târziu s-a confirmat că dosarul a venit direct de la sediul Fidesz.
    Simicska a înfiinţat HirTV, prima televiziune de ştiri din Ungaria, în decembrie 2002. La vremea respectivă, zvonurile spuneau că postul de televiziune a fost finanţat prin microdonaţii din partea Cercurilor Civice. Adevărul totuşi a fost că primele câteva milioane de euro au venit de la compania Mahir a lui Simicska. HirTV şi Magyar Nemzet au devenit strâns legate între ele sub conducerea lui Gábor Liszkay, care a împins cu sârguinţă mesajul politic al lui Fidesz către publicul său, proiectând astfel putere şi unitate.
    Banii pentru publicitate de la companiile de stat au încetat să mai vină după înfrângerea electorală. Simicska a fondat apoi postul de radio Lánchid Rádió. Menţinerea şi funcţionarea imperiului media necesitau un efort financiar imens, însă Simicska era optimist. El a văzut efortul ca pe o investiţie pe termen lung, care în cele din urmă va fi răsplătită atunci când Orbán va reveni la putere. Mass-media a fost un instrument important pentru consolidarea puterii lui Orbán în cadrul partidului. Când Fidesz a pierdut în faţa MSZP pentru a doua oară în 2006, au apărut zvonuri că János Áder aspira să devină liderul partidului. La câteva săptămâni după alegeri, editorii de la Magyar Nemzet l-au atacat pe Zoltán Pokorni, pe atunci persoană importantă la Fidesz, într-o scrisoare deschisă. Ei l-au acuzat că este prea „prietenos cu evreii“ şi că a organizat o lovitură în interiorul partidului pentru a-l înlătura pe Orbán.
    Câteva luni mai târziu, un alt autor anonim de la Magyar Nemzet i-a pus la zid pe istoricul Mária Schmidt şi pe oamenii de afaceri Zoltán Spéder şi Kristóf Nobilis.
    Au apărut zvonuri care spuneau că cei trei au conspirat pentru a pune bazele unui nou partid de dreapta. Cele trei personaje influente în spectrul de dreapta au fost etichetate ca trădători de mass-media prietenă lui Orbán. Fostul editor de la Magyar Nemzet Tibor Pethő a arătat mai târziu în cartea sa că articolele scrise împotriva acestor oameni au venit la comanda cercului de prieteni al lui Orbán. După două înfrângeri electorale, Orbán avea nevoie disperată de protecţia presei lui Simicska.
    În 2006, un cadou neaşteptat a căzut în poala lui Orbán: infamul „discurs de la Őszöd“. În septembrie, postul de radio public a difuzat o parte din înregistrarea conferinţei anuale a partidului socialist maghiar, la care principal speaker a fost premierul de atunci Ferenc Gyurcsány. În compania celorlalţi membri ai partidului, Gyurcsány a vorbit despre modul în care partidul a minţit poporul pe parcursul campaniei pentru a câştiga alegerile, modul în care au falsificat bugetul anual şi că guvernul are datorii serioase. Scurgerile de informaţii au provocat revolte la Budapesta. Oamenii s-au îndreptat atunci spre cel mai puternic lider al opoziţiei: Orbán. În timp ce Fidesz nu putea forţa guvernul să organizeze alegeri anticipate, imperiul media al lui Simicska a profitat de indignarea populaţiei menţinând naraţiunea revoluţionară în viaţă ani de zile. Baza Fidesz a continuat să se unească.
    În 2008, guvernul socialist-liberal a căutat să aplice reforme sociale menite să introducă contribuţii personale pentru asistenţa medicală şi învăţământul superior. Fidesz a pus imediat în mişcare un referendum care le contestă planurile. Campania a avut un mare succes, Fidesz câştigând 90% din voturi cu propunerea de a elimina reformele. În acest moment a devenit clar că Fidesz ar câştiga alegerile din 2010, iar Simicska şi-a început planificarea pentru acapararea economiei. Lui Orbán i s-a deschis astfel calea spre puterea politică aproape absolută, iar Simicska spre afaceri neîngrădite.
    Nimeni nu ştie exact de ce relaţiile lui Simicska cu Orbán s-au deteriorat într-atât de mult încât la un moment dat primul se temea că va fi asasinat prin iradiere. Simicska acuză orientarea prietenului său spre Moscova. Simicska se pare că devenise atât de lacom că prietenii lui Orbán nu mai aveau loc de el. Aveau şi ei afacerile lor, iar Simicska acaparase pieţe întregi. Personajul ajunsese atât de puternic încât devenise de temun până şi în interiorul partidului. Lăcomia s-ar putea să-i fi adus căderea. După ce Fidesz a acaparat puterea politică, a urmat un război prin interpuşi  între putere şi imperiul media şi economic al lui Simicska. Acesta a pierdut totul şi zvonurile spun că vrea să se retragă în altă ţară. Ar fi aranjat deja plecarea familiei.

  • Mesajul lui Morgan Freeman care te va face să vezi viaţa cu alţi ochi: „Am milioane de dolari în bancă, dar…”

    Atinge asta o coarda sensibilă în ţine? Eşti deprimat? Eşti trist? Aproape că am spus adevărul… dar spun asta pentru că vreau că ceva să se schimbe. Nu spun că nu poţi avea succes pe plan financiar. Spun doar să ai un scop mai mare în viaţă pe lângă fugă după bani.

    Sufletul tău ţipă că tu să răspunzi chemării tale adevărate. Ai posibilitatea să schimbi ceva dacă redefinesti ce înseamnă cu adevărat succesul pentru ţine. Poţi transformă relaţiile dureroase şi poţi construi alte relaţii frumoase. Te poţi ierta şi îi poţi ierta pe cei care ţi-au greşit şi te-au rănit. Poţi deveni un lider povatuindu-i pe alţii.

    Cine vrei să fii?
    Îţi poţi reechilibra priorităţile în viaţă. Îţi poţi vindecă şi salva căsnicia şi poţi recrea o iubire mai puternică decât ai crezut vreodată că este posibil. Poţi deveni cel mai bun părinte posibil la orice vârstă, chiar şi la 86 de ani… dar nu aştepta până atunci. Vei fi întotdeauna gata să faci mai mulţi bani, dar nu poţi face mai mult timp, scrie b1.ro

    Într-o zi, la fel că şi mine, vei muri. Pentru ce anume vrei că oamenii să îşi amintească de ţine? Ce poţi face pentru alţii pentru a face lumea un loc mai bun? Care este adevăratul tău scop pe acest pământ?

    Cu toţii vom muri într-o bună zi, însă doar câţiva oameni ajung să trăiască cu adevărat. Poţi să ieşi din umbră.. poţi găsi lumina. Ai fost făcut pentru măreţie.

    Ai fost făcut pentru mai mult decât ce faci pentru a îţi câştigă existenţa. Eşti o fiinţă menită să inspire şi să ajute lumea. Să înţelegem asta o dată pentru totdeauna.

    Astăzi, păşeşte în această lume în care există iubire adevărată… şi, în cele din urmă, îţi vei da seama că iubirea este, de fapt, ce ţi-ai dorit toată viaţă.

    Iubeşte mai mult şi mai mult, în fiecare zi, în orice mod… şi niciodată nu renunţă. Indiferent de cât de plin de provocări va fi destinul tău în viaţă, lumea are nevoie de ţine ACUM mai mult că oricând.

    Împreună cu iubirea, compasiunea, iertarea şi credinţă în umanitate vom învinge răul o dată pentru totdeauna.

    Această este o narare a lui Morgan Freeman. Actorul nu este pe moarte, doar a dorit să transmită un mesaj important.

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 17 iunie 2019

    COVER STORY: „Unde au ajuns tinerii (noştri) manageri de top”
     
     
    INTERVIU: Noua eră a bankingului european
     
     
    IMOBILIARE: Cum se vede din Budapesta piaţa imobiliară a Bucureştiului?
     
     
    VIAŢĂ DE EXPAT: De amorul creaţiei
     
     
    SPECIAL: Eminenţa cenuşie din spatele lui Viktor Orban (partea a II-a)
     
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea cu final nefericit a lui Lajos Simicska, eminenţa cenuşie din spatele succesului lui Viktor Orbán

    Împreună, Viktor Orbán şi Lajos Simicska au remodelat peisajul politic şi economia Ungariei, creând ceea ce Orbán a numit mai târziu un „stat iliberal“. Acest nou sistem, construit pe capturarea instituţiilor statului şi pe corupţie neîngrădită, va întări moştenirea lăsată de Orbán în politica maghiară zeci de ani de-acum încolo, scrie Rényi Pál Dániel într-o analiză publicată pe portalul de ştiri 444.hu despre cum au ajuns la putere premierul Ungariei, Viktor Orbán, şi partidul său, Fidesz. Această poveste de loialitate şi trădare îl are ca personaj principal pe Lajos Simicska, arhitectul-şef al acestui sistem. În Gazdagret, una dintre numeroasele suburbii ale Budapestei, există o casă aflată la doar câţiva paşi distanţă de autostrada care duce spre Austria. Situată într-un cartier modest, casa în sine nu iese cu nimic în evidenţă. A fost construită cândva în anii 1970. Tipic, geamurile din faţă sunt acoperite cu perdele pentru a bloca vederea de pe şosea. Însă în ultimul deceniu, această casă aparent obişnuită a jucat un rol esenţial în modelarea viitorului Ungariei. După ce Viktor Orbán şi partidul său au câştigat majoritatea parlamentară în 2010 şi au început transformarea Ungariei, cele mai importante decizii politice şi de afaceri ale ţării au fost luate între zidurile acestei case cu două etaje.
    Până în 2014, casa din strada Radóc numarul 8 a găzduit întâlniri ale celor mai bogaţi şi mai influenţi oameni din Ungaria – miliardari, miniştri, secretari de stat şi oficiali de partid de nivel înalt. În weekenduri, vederea dubelor Audi şi Volkswagen, cu numere ale vreunei instituţii de stat, blocând strada îngustă nu era ceva neobişnuit. Oaspeţii – cum ar fi János Lázár, fostul lider al grupului parlamentar Fidesz, care mai târziu a devenit şeful de cabinet al primului-ministru, şi Antal Rogán, ministrul responsabil de comunicarea guvernamentală – de multe ori trebuia să aştepte câteva ore până să îl întâlnească pe stăpânul casei. Vizitatorii trebuia să-şi lase telefoanele la intrare şi erau obligaţi să treacă prin detectoare de metale.
    Casa nu a fost niciodată o locaţie oficială guvernamentală, dar a fost un loc în care s-au luat decizii importante: ce firmă de construcţii austriacă, germană sau maghiară va câştiga achiziţii publice, cine va primi contracte de publicitate de la stat şi chiar şi decizii privind numirile în funcţii publice. Casa i-a aparţinut lui Lajos Simicska, primul trezorier al Fidesz. 
    Timp de zeci de ani, Simicska a fost cea mai influentă şi temută persoană din culisele financiare din Ungaria, eminenţa cenuşie a politicilor maghiare. Victoria Fidesz din 2010 l-a făcut rapid cel mai puternic jucător politic şi financiar din Ungaria.
    Până în 2014, Simicska şi Orbán au condus Ungaria împreună. Aceşti doi bărbaţi au construit fundaţia unui stat modern monopartid. Orbán se asigura că primesc voturi şi conducea în politică, în timp ce Simicska oferea ajutor financiar şi economic. După ce Fidesz a câştigat majoritatea parlamentară pentru a doua oară, în 2014, relaţia dintre cei doi s-a stricat până la nivelul la care nimic nu mai putea fi reparat. Orbán a decis că trebuie să-l scoată pe Simicska din peisaj. Ultimii trei ani din politica maghiară au fost despre războiul lor. Începând cu mijlocul anilor ’90, Simicska şi Orbán au început să construiască un sistem precis, bazat pe finanţarea partidelor corupte folosind o reţea obscură de companii, proiectată să transfere fonduri publice în mâini private. Simicska a fost creierul din spatele pactelor de coaliţie infame, al înţelegerilor secrete de formare a cartelurilor politice şi a afacerilor oculte dintre Fidesz şi MSZP, succesorul partidului comunist, pentru împărţirea contractelor cu statul.
    Rolul esenţial al lui Simicska în victoria Fidesz din 2010 este incontestabil. Între anii 2010 şi 2014, el a controlat, practic, agenda legislativă prin proiectele depuse de membrii individuali ai parlamentului. De-a lungul anilor, companiile sale de construcţii şi mass-media au generat un profit de peste 35 de milioane de euro. Conflictul neaşteptat, dar inevitabil, dintre Orbán şi Simicska a venit în lunile de după alegerile din 2014. Insultat şi trădat, Simicska a promis răzbunarea împotriva premierului şi le-a spus prietenilor şi patronilor că îl va doborî pe Orbán. Dar eforturile sale de trei ani au eşuat atunci când Fidesz a câştigat pentru  treia oară alegerile naţionale, în 2018. Simicska avea să piardă tot.
    Simicska şi Orbán au studiat la aceeaşi liceu din fosta capitală medievală Székesfehérvár. Armata au făcut-o tot împreună, după care s-au dus la acelaşi colegiu special, Colegiul Bibó István din cadrul Facultăţii de Drept ELTE, unde Fidesz a fost înfiinţat în 1988. Acolo au fost studenţi şi preşedintele parlamentului László Kövér, şi preşedintele ţării János Áder, dar şi alţi oficiali ai viitorului Fidesz. Într-un interviu din tinereţe, Orbán l-a descris pe Simicska ca fiind cea mai strălucită minte a Fidesz. Lajos, un student foarte capabil, dar rebel şi impulsiv, a fost exmatriculat din liceu. În timpul facultăţii, el era celebru pentru capacitatea sa de a bea cantităţi impresionante de alcool. În ciuda faptului că nu au jucat fotbal împreună, Lajos a influenţat profund abordarea lui Orbán faţă de politică. Simicska nu a fost niciodată popular printre cei care au condus Fidesz, partid în care legăturile care unesc eşaloanele superioare au fost făurite pe terenul de fotbal. Participarea sa la procesul de luare a deciziilor a avut loc prin intermediul lui Orbán. Orbán a crescut în Alcsútdoboz, un sat de 1.500 de locuitori în Ungaria rurală. Tatăl sau, Győző Orbán, a fost membru al Partidului Comunist, iar Viktor a fost membru al Ligii Tinerilor Comunişti. Simicska însă a fost puternic influenţată de sentimentele anticomuniste ale părinţilor săi.
    Prietenia lor s-a adâncit în anii de armată, unde ambii au fost sancţionaţi disciplinar: Orbán pentru că a urmărit meciurile din Cupa Mondială din 1982 şi Simicska pentru că a făcut comentarii contra partidului. Atunci, declaraţiile anticomuniste ale lui Simicska i-au lăsat o impresie profundă lui Orbán. În primele zile ale lui Fidesz, politicile partidului au fost formate de două grupuri. Simicska (şi oameni care gândeau ca el) vedeau în partid o investiţie pentru a-şi realiza ambiţiile de îmbogăţire şi putere. Alţii, cum ar fi János Áder şi László Kövér, au avut viziuni mai politice, punând pe piedestal „revoluţionarii“ imperiului austro-ungar. Orbán a înţeles importanţa ambelor abordări. Partidului tânăr avea să-i fie uşor, pentru că trebuia să înfrunte partidul socialist, care avea deja o reţea solidă de active imobiliare, funcţionari şi legături. Orbán şi Simicska au realizat că partidului îi trebuia o bază financiară.
    Anii următori s-ar dovedi a fi vitali pentru Fidesz. După primele alegeri libere ale celei de-a treia republici Ungare, Fidesz a obţinut 9% din voturi şi a intrat în parlament, dar era doar a doua forţă liberală după SZDSZ, Alianţa Democraţilor Liberi. Înţelegând oferta excesivă de partide de stânga, Orbán şi Simicska au decis să aducă Fidesz la mijloc.
    Simicska a lucrat iniţial pentru Fidesz în calitate de consilier juridic. El era relativ necunoscut publicului larg când Orbán i-a cerut ulterior să devină trezorierul Fidesz. În secret, Simicska a negociat un acord cu Forumul Democrat Maghiar (MDF), partidul conservator de guvernământ. Ca parte a acestei înţelegeri, a fost introdus un proiect de lege pentru a oferi partidelor nou formate proprietăţi imobiliare pe care le-ar putea vinde mai târziu. Proiectul de lege a fost justificat prin faptul că partidul socialist maghiar avea un „avantaj competitiv“ faţă de partidele mai noi.
    Principalii beneficiari ai proiectului de lege au fost MDF şi Fidesz. Ambele au primit câte o jumătate de clădire ca sediu de partid. Ulterior, imobilul a fost vândut pentru echivalentul a 3 milioane de euro. Cu bani în mână, Simicska avea acum resursele necesare pentru a construi o reţea de companii care să pună bazele imperiului de afaceri al Fidesz. La începutul anilor ’90, echipa Orbán-Simicska a făcut tot ce-i stătea în putere pentru a consolida financiar Fidesz şi pentru a construi o infrastructură de partid. Această atitudine de jaf i-a îndepărtat pe alegătorii de stânga şi pe liberali, dar a arătat clar că Orbán şi Simicska erau singurii care înţelegeau politica modernă din Ungaria. După un scandal imobiliar izbucnit în presă, cei doi au lucrat la stabilirea propriului imperiu mediatic.
    În 1994, Simicska a preluat controlul Mahir, o companie de publicitate valoroasă de stat, printr-o procedură de achiziţii publice. De asemenea, el a obţinut controlul asupra Hirlapkiadó, una dintre cele mai mari companii de edituri din Ungaria, care deţinea drepturile de publicare a unui ziar maghiar important. Simicska a format o alianţă cu Gábor Liszkay, pe atunci CEO al Hirlapkiadó, pentru a obţine drepturile de publicare ale companiei pe cinci ani.
    Operaţiunile lui Simicska aproape că au distrus Fidesz. În ciuda succesului iniţial după tranziţia democratică a Ungariei, popularitatea partidului a scăzut la un nivel istoric. Fidesz a obţinut doar 7% din voturi în alegerile din ’94, puţin peste pragul de intrare în parlament. Gábor Fodor, unul dintre fondatori, a plecat să continue politica liberală la SZDSZ, la fel ca István Hegedűs şi Zsuzsa Szelényi. Însă Orbán a avut încredere în planurile directorului său financiar.
    Simicska, care nu era popular printre membrii de bază ai Fidesz, a căutat întotdeauna aliaţi. El l-a invitat pe Szilárd Kövér, fratele unui dintre liderii Fidesz László Kövér, să intre în boardul Mahir. În ciuda faptului că şi-a făcut o mulţime de adversari cu afacerile sale dubioase, cu această mişcare, Simicska l-a adus de partea sa pe László Kövér, unul dintre cei mai importanţi confidenţi ai lui Orbán.
    După cum revista maghiară Élet és Irodalom a descoperit cinci ani mai târziu, echivalentul a aproximativ 3 milioane de euro obţinuţi prin afacerea cu sediile centrale s-au dus într-o companie minieră controlată anterior de tatăl lui Orbán. Cu ideologul-şef László Kövér implicat în afacere, nimeni nu a îndrăznit să critice nimic. Simicska a fost protejat de oficialii Fidesz la nivel înalt. În 1994, Orbán şi Simicska au preluat controlul asupra finanţelor partidului şi şi-au consolidat complet puterea.
    Din 1994, Orbán a fost ocupat cu realizarea transformării conservatoare a partidului. Principalul partid liberal, SZDSZ, a format coaliţie cu MSZP, partidul de guvernământ. Pentru a se repoziţiona, Fidesz s-a concentrat asupra ocupării dreptei politice după declinul Forumului Democrat Maghiar. În timp ce Orbán făcea turul ţării, împărtăşind noile sale idei, Simicska a început să construiască finanţele şi mijloacele de propagandă ale partidului.
    Între 1995 şi 1997, Simicska şi colegii săi au vândut 16 societăţi unor persoane care nu existau. Cu ajutorul acestor companii fantomă, ei au evitat plata a 1 milion de euro în impozite, făcând disponibile fonduri pentru înfiinţarea primului cotidian al  Fidesz, Napi Magyarország.
    Datorită dedicării şi muncii lui Orbán, Fidesz a câştigat alegerile generale din 1998. Simicska a lucrat la extinderea canalelor de publicitate ale partidului. Un confident de-ai săi a fost numit director al Postabank, o bancă de stat, care a achiziţionat imediat drepturile de publicare a Magyar Nemzet, cel mai mare cotidian. Ei au plătit echivalentul a 3.000 de euro pentru a finaliza tranzacţia. Folosind bani din fondurile private ale partidului, au fondat şi o nouă revistă, Heti Válasz.
    Doi confidenţi de-ai lui Simicska au fost invitaţi să conducă Magyar Nemzet: prietenul de colegiu şi avocatul Tibor Győri şi Gábor Liszkay. Cei mai mari 10 clienţi ai lor au fost toţi companii de stat, cu compania de jocuri de noroc deţinută de statul Szerencsejáték Zrt. şi cabinetul primului-ministru fiind facturate pentru mai mult de 1 milion de euro pentru publicitate.
    Veţi putea citi a doua parte a poveştii lui Lajos Simicska în următoarea ediţie a revistei.