BusinessMagazin

Tag: speranta

  • Banii publici, ultima speranţă

    Pe vremea guvernărilor Boc, în 2010 şi 2011, România se lăuda cu cea mai mare pondere a investiţiilor publice în PIB din UE; anul acesta, guvernul Ponta vrea să relanseze economia prin creşterea investiţiilor publice, iar partidele de opoziţie au programe economice cu o componentă solidă de investiţii publice şi majorări salariale.

    În toate cazurile, susţinătorii puterii lăudau/laudă statul că ia măsuri de redresare a economiei şi finanţează crearea de locuri de muncă, iar criticii acuzau/acuză statul că nu susţine suficient economia, că nu dă şi mai mulţi bani. Numai căutătorii de nod în papură îşi mai aduc/eau aminte că biblia ideologiei cere ca un guvern de dreapta să ajute economia strict prin reducerea fiscalităţii şi a birocraţiei, iar un guvern de stânga să crească implicarea statului, cu programe de investiţii publice şi subvenţii.

    Acum, aceşti căutători de nod în papură sunt mult mai puţini, nu doar din cauza anului electoral cu confuziile sale de criterii, ci mai ales pentru că distincţiile ideologice nu mai sunt niciunde în Europa la mare preţ. Pe piaţa ideilor s-a întors roata, aproape pe nesimţite, de la speranţa clar afirmată într-o creştere sănătoasă a economiilor, cu companii private şi bănci private care renasc după ce au fost salvate de state şi s-au restructurat, spre speranţa doar pe jumătate recunoscută că poate dacă statele renunţă la ortodoxia pieţei libere şi se implică voiniceşte în economie, ieşirea din criză ar veni mai repede – sau ar veni pur şi simplu.

    Punerea în discuţie a ortodoxiei economice a apărut încă din 2010, de când Banca Centrală Europeană începea să sară peste propriile ei reguli şi să inaugureze şirul de decizii “neortodoxe” care ameninţă acum să culmineze cu lansarea unui program de relaxare monetară cantitativă identic cu cele promovate de Rezerva Federală a SUA. Anul acesta, preşedintele francez Hollande a propus un “plan Marshall” sau “New Deal” pentru economia UE, respectiv alocarea a 2% din PIB european pentru programe de infrastructură energetică, de transporturi şi comunicaţii, cercetare-dezvoltare, educaţie şi sănătate, cu cofinanţare de la BEI. Noul şef al CE, Jean-Claude Juncker, a anunţat şi el un plan de investiţii de 300 mld. euro în aceleaşi sectoare, cofinanţat de BEI şi, în măsura posibilităţilor, de sectorul privat.

    Institutul German pentru Cercetare Economică propune un fond european de investiţii care să facă direct plasamente în sectoarele şi firmele care au nevoie de bani, ocolind băncile. Fondul ar urma să fie finanţat din contribuţiile statelor membre şi din obligaţiuni garantate de ele, funcţionând ca un fel de fond de salvare pentru economia reală, după exemplul celui înfiinţat pentru salvarea băncilor. Însuşi FMI, ştiut la noi ca promotorul reducerii ponderii statului în economie, a cerut în mod repetat Germaniei să-şi majoreze investiţiile publice cu câte 0,5% pe an.

    Numai că reintrarea statului în economie se petrece şi pe alte căi şi cu alte motivaţii decât unificarea economică a Europei. Guvernul polonez a anunţat recent că vrea să păstreze controlul asupra marilor companii rămase în portofoliul său şi că nu va mai derula nicio vânzare importantă de active. Alegerile anticipate din Slovenia, ţară grav afectată de criza bancară, au fost câştigate în iulie de un partid nou-nouţ al cărui şef a anunţat că se opune vânzării activelor importante ale statului şi că opreşte procesele de privatizare începute de guvernul trecut. Atât Ungaria, cât şi Polonia au naţionalizat parţial fondurile de pensii private, spre a-şi reduce datoria publică, iar guvernul Viktor Orban a început să-şi aplice programul de readucere în proprietatea statului ungar a companiilor din energie, utilităţi publice şi a băncilor, majoritatea privatizate cu investitori străini.

    Naţionalismul economic, protecţionismul şi pragmatismul fiscal primează în aceste cazuri, iar dacă ele şi încep să dea roade (economia ungară a avut în T2 cel mai bun trimestru în opt ani), etatismul asumat are toate şansele să nu mai fie condamnat sau să fie doar dojenit de formă de către CE sau FMI, atâta vreme cât cel mai urgent pariu pentru Europa este obţinerea pe orice cale a creşterii PIB, într-un moment când conflictul din Ucraina şi sancţiunile contra Rusiei au început deja să ameninţe UE cu o nouă recesiune. În analizele folosite de pieţele financiare, nu numai democraţia şi statul de drept, dar nici măcar reformele structurale nu mai par să conteze aşa de tare.

    Indiferent că e vorba de Turcia autocratului Erdogan, de Grecia, campioana şomajului european, sau de Bulgaria cu criza ei bancară, evaluările din ultimele luni ale agenţiilor de rating s-au uitat strict la stabilitatea sau la instabilitatea politică, adică la capacitatea guvernelor de a ţine în frâu economia şi de a-şi aplica politicile dorite. N-am enumerat toate acestea în chip de lecţie de urmat pentru România, unde oricum toate partidele abia aşteaptă ocazia să scuture chingile FMI, ci spre a clarifica momentul economic şi politic unde se află Europa. Încolo, fiecare trage concluziile pe care le doreşte.

  • Băiatul care a lucrat jumătate din viaţă la un joc

    Adam Butcher a început să programeze la vârsta de 12 ani, iar unul dintre primele sale proiecte a fost jocul Tobias. A lucrat la numeroase alte proiecte de.a lungul timpului, însă a continuat să dezvolte Tobias, sperând că într-o bună zi îl va putea lansa. Şi a reuşit, 13 ani mai târziu. “Dacă mă gândesc în urmă, cred că aproape jumătate din viaţă am lucrat la acest proiect”, spune Butcher.

    Anii au trecut, iar Butcher a început să se confrunte cu diverse probleme: tehnologia evolua, limbajele de programare se modificau iar lumea începea să folosească tot mai mult consolele mobile de jocuri. Interfaţa jocului a fost schimbată de peste zece ori, după cum povesteşte chiar Adam Butcher, însă stilul jocului a rămas acelaşi.

    Unul din elementele la care programatorul a trebuit să renunţe a fost lungimea jocului. Iniţial, povestea avea câteva capitole în plus, însă Butcher crede că nu ar fi reuşit niciodată să ducă proiectul la sfârşit: “Mi-am dat seama că e ok să mai renunţ la câteva nivele, pentru că altfel ar mai fi durat probabil încă pe atât să le fac pe toate.”

    A lucrat timp de 13 ani la joc, lansându-l la începutul lunii iunie. Produsul este distribuit gratuit şi poate fi descărcat de pe tobiasgame.co.uk.

  • Becali: Sper să mă elibereze CEDO pentru tratament. Când vine noul preşedinte, mă graţiază

     George Becali le-a declarat jurnaliştilor, marţi dimineaţă, la revenirea la Penitenciarul Poarta Albă, că speră să fie liber după un an şi jumătate de închisoare, urmând să depună o contestaţie la executare în dosarul Valiza deoarece fapta pentru care a fost condamnat s-a dezincriminat, conform noului cod penal.

    “Dacă s-a dezincriminat, mă duc, fac contestaţie la executare în dosarul Valiza, se constată că s-a dezincriminat, se descontopesc faptele. A luat şase luni la contopire. Cade Valiza, cad şi cele şase luni, rămâne Becali cu trei ani. Mai muncesc două, trei luni – scădere, mai scriu încă o carte de religie şi încă una de sport şi scad din doi ani încă şase luni şi rămân cu un an jumătate. Şi ies peste şase luni şi cu asta basta”, a declarat Georghe Becali.

    El a spus că este posibil chiar să iasă şi mai repede, în urma unei decizii a CEDO, bazată pe un articol potrivit căruia persoanele grav bolnave şi care nu pot fi tratate în reţeaua penitenciarelor trebuie lăsate să se trateze în libertate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recompense la alegere: cât de deschişi vor fi angajatorii să dea vacanţe în loc de tichete de masă?

    Doi tineri cu experienţă de câte zece ani în multinaţionale au creat un magazin online din care angajaţii marilor companii să îşi aleagă singuri beneficiile extrasalariale. Cei doi speră ca, până la sfârşitul acestui an, 10.000 de angajaţi să le folosească platforma.

    ÎN COMPANIILE CU CARE LUCRĂM NU S-A DAT NICIUN BONUS PRIN CARE ANGAJAŢII SĂ ÎŞI ALEAGĂ IMEDIAT O VACANŢĂ; S-AU DAT BONUSURI PRIN CARE OAMENII SĂ SPUNĂ: «MAI STRÂNG UN PIC ŞI PE URMĂ PLEC ÎN VACANŢĂ»„, observă Adrian Sârbu, care a fondat împreună cu Stelian Bogza afacerea Benefit Systems în urmă cu un an. Prin intermediul start-up-ului lor, cei doi au creat o platformă asemănătoare unui magazin online prin care angajaţii din corporaţii au acces la un pachet de beneficii extrasalariale flexibile, în limita unui buget oferit de angajator. Angajaţii pot astfel, printr-un cont individual securizat, să îşi gestioneze bugetul extrasalarial lunar în funcţie de nevoile avute în luna respectivă: pot opta pentru tichete de masă, de transport, contribuţii la asigurări private sau de viaţă, dar şi beneficii din zona smart experience prin care pot, spre exemplu, să tragă cu puşca sau să navigheze.

    Platforma oferă şi varianta cumulării beneficiilor astfel încât, după mai multe luni, angajaţii să poată să îşi cumpere o vacanţă în România. Dacă suma nu este suficientă după mai multe luni de economisire, ei au şi varianta coplatei, negocierea cu agenţia de turism fiind intermediată în această situaţie de către ei. În ce priveşte beneficiile angajatorului, acestea sunt, pe lângă cele legate de eficientizarea departamentului de resurse umane al companiilor, de ordin fiscal, odată cu diversificarea categoriei de beneficii pentru care ei plătesc mai puţine taxe decât în cazul banilor, fie prin scutirea impozitului pe venit, fie prin exceptarea de la plata contribuţiilor sociale.

    CEI DOI TINERI AU FONDAT COMPANIA ÎN IANUARIE ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII INIŢIALE DE 50.000 DE EURO DIN FONDURI PROPRII, DIRECŢIONATĂ APROAPE ÎN MOD EGAL ÎNSPRE SISTEMELE IT ŞI CONŢINUT, CARE ASIGURĂ UN NUMĂR SUFICIENT DE FURNIZORI PENTRU DIVERSIFICAREA OPŢIUNILOR ANGAJAŢILOR. Veniturile celor doi provin din taxele percepute companiilor, dar şi furnizorilor de servicii prezenţi pe site. 

    După patru luni de la primul client, reprezentat de firma de payroll şi accounting Apex România, pe platformă s-au înscris circa 600 de angajaţi din şapte companii diferite. Au ajuns astfel la profit operaţional şi, potrivit estimărilor celor doi, în acest ritm vor recupera investiţia până la sfârşitul anului. Lansarea în antreprenoriat printr-o astfel de platformă a venit după câte o experienţă de circa zece ani în multinaţionale pentru cei doi fondatori, ambii în vârstă de 34 de ani.

    “EU AM FOLOSIT UN SISTEM SIMILAR ÎN CADRUL ANGAJATORULUI DIN CEHIA:  AM REUŞIT SĂ ECONOMISESC LUNĂ DE LUNĂ ŞI SĂ ÎMI IAU O VACANŢĂ CARE SĂ ÎNSEMNE CEVA PENTRU MINE„, SPUNE SÂRBU. El şi-a început cariera ca programator, după absolvirea Facultăţii de Automatică şi Calculatoare în România şi a unui masterat în Elveţia. A lucrat timp de doi ani ca cercetător în microelectronică şi telecomunicaţii în Belgia, iar apoi a luat contact cu lumea afacerilor studiind şi în cadrul unui MBA la Vlerick Business School din Belgia.

    A lucrat într-o companie din farma, în cadrul diviziei de telecom şi tehnologie în biroul local al Roland Berger, iar apoi a fost timp de doi ani senior manager în cadrul Vodafone. În prezent, în paralel cu activitatea antreprenorială, este consultant în dezvoltarea proiectelor telecom din regiunea Europei Centrale şi de Est în cadrul biroului din Praga al PricewaterhouseCoopers. Inspirat de experienţa din afara ţării, a fondat afacerea Benefit Systems în ideea de a-i motiva şi pe angajaţii din România la fel cum sunt obişnuiţi cei din statele vestice.

  • Maior speră că Franţa va înţelege interesele României privind graniţa de est UE, inclusiv accesul la Schengen

     Directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, a fost distins joi de către preşedintele Franţei, François Hollande, cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler.

    Potrivit unui comunicat al SRI, distincţia primită de către directorul SRI este o recunoaştere a calităţii deosebite a relaţiei strategice dintre România şi Franţa, în special în domenii mai puţin cunoscute publicului, precum activitatea de intelligence.

    “Sunt multe lucruri pe care le facem împreună în diverse colţuri ale lumii, care ne asigură, ţărilor noastre şi cetăţenilor noştri, securitate, pace şi o dimensiune a valorilor pe care se aşează, de fapt, societăţile noastre”, a declarat directorul SRI.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mazăre: Vinerea Mare este ziua victoriei împotriva păcatului şi a Satanei. Speranţa mea e în dreptate

     Un complet de la instanţa supremă judecă, vineri, contestaţia procurorilor anticorupţie la decizia de cercetare în libertate a lui Radu Mazăre, în dosarul în care acesta este acuzat că ar fi luat mită 175.000 de euro de la omul de afaceri Avraham Morgenstern, pentru a-l ajuta să câştige contractul pentru construirea locuinţelor sociale din campusul “Henri Coandă”.

    Primarul Cosntanţei a declarat, la intrarea în sediul instanţei supreme, că nu se poate să fie judecat pentru că a construit case pentru săraci la preţul cel mai mic şi că speră să se dacă dreptate, arătând că “Vinerea Mare este ziua victoriei împotriva păcatului şi a Satanei”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antonescu: Susţinătorii PNL nu vor vota cu Mircea Diaconu. Ar fi frumos să nu se lase folosit

     Antonescu a fost întrebat într-o discuţia la Hotnews de ce PNL nu boicotează candidatura lui Mircea Diaconu. “Susţinătorii PNL vor vota PNL şi nu Mircea Diaconu”, a răspuns Antonescu.

    Liderul PNL a mai precizat că speră ca fostul vicepreşedinte al partidului să nu se lase folosit.

    “Nu l-am putut menţine pe Mircea Diaconu pe lista PNL pentru că am luat act de hotărârea şi de interpretarea oficială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dacă alte instanţe au hotărât altceva domnul Diaconu va candida independent şi dincolo de a ne prezenta această explicaţie simplă nu avem cum opri campania despre care vorbiţi (împotriva PNL, nr). Ar fi frumos ca domnul Diaconu să nu se lase folosit în această campanie”, a mai spus Antonescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Colecţionarul de emoţii

    Se gândesc pe naiba. Iar profesoara a greşit cu doar câteva mii de kilometri, neimportant la scara planetei şi a istoriei. Omul momentului se numeşte Vladimir Putin. În octombrie anul trecut revista americană Forbes îl numea cel mai puternic din lume, detronându-l pe Barack Obama, iar Putin şi-a luat rolul în serios şi a început să depăşească etapa condusului gâştelor sălbatice către locurile de iernare cu deltaplanul, a scufundărilor în Marea Neagră în căutarea de amfore sau a călăritului şi vânătorii la bustul gol şi fără şa şi a început să lucreze la proiectul Maicii Rusia reîntregite.

    Omul are un ţel, iar pasienţa cu Crimeea i-a ieşit în doar câteva zile, zile în care restul lumii n-a încercat decât să-l definească: Angela Merkel se întreba dacă este în toate minţile, Newsweek nu îl vedea ca un lider rece, de formaţie KGB-istă, ci drept un ins emoţional şi impulsiv, care a suferit un atac de panică geopolitică în momentul în care a resimţit haosul de la vecinii ucraineni, un jurnalist de la revista Politico care a participat la un dineu oficial a văzut un Putin mândru, care nu râde mai deloc, iar Mark Galeotti, profesor universitar la New York şi specialist în politica rusă, crede despre liderul de la Kremlin că este un oportunist calculat, inteligent, dar un naţionalist profund. În cele din urmă surse anonime de la Casa Albă au apărut prin presă definindu-l pe Putin un raţional pur, dar un nehotărât notoriu.

    Dacă nici măcar nu-l pot defini, cum să-l combată? Văd teorii despre noul război rece sau despre posibilitatea izbucnirii unui conflict armat. Nu exclud, dar nu trebuie să uităm că în ziua de astăzi războaiele se poartă în varii moduri. Nu-i nevoie să ataci o ţară şi oamenii să se bălăcească prin tranşee pline de noroi şi nu-i nevoie să lansezi rachete nucleare. Imperiul roman s-a prăbuşit, în mod fundamental, din cauză că nu s-a dovedit deschis spre inovaţie, iar din punct de vedere militar a ignorat calul şi şaua. În ultimii cinci ani am avut o sumedenie de războaie economice, ale gazelor naturale, ale materiilor prime, ale metalelor rare sau ale valutelor; fiecare dintre acestea şi-a avut efectele, şi cineva a câştigat putere şi influenţă, iar altcineva a pierdut bani, viitorul pentru copii şi şansele la o dezvoltare economică şi socială.

    Distrugi o naţie când îi cumperi fabricile şi le închizi. Când otrăveşti oameni poluând apele şi distrugând mediul. Condamni o naţie la pieire obligând-o să trăiască în sărăcie şi neştiinţă. Politicienii români fie se învârtoşează şi îşi arată muşchii, fie îşi fac ceea ce cred ei că este datoria lor şi lansează declaraţii menite a linişti vulgul. Cărui vulg, între noi fie vorba, nici nu pare a-i păsa prea tare de ceea ce s-ar putea întâmpla cu lumea – o fi o reminiscenţă a sorgintei dacice, care daci se temeau doar să nu le cadă cerul în cap.

    O să mă repet un pic: nu cred că lumea va repeta greşelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greşelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluţii de depăşire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare şi inconştienţă. Cum se repoziţionează România pe harta intereselor economice, în condiţiile în care chiar în sânul Europei fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-şi comerţul, companiile, investiţiile, iar interesul comun european nu depăşeşte amabile strângeri de mână şi zâmbete politicoase?

    Cred că Putin cel adevărat este cel din februarie 2008, când, la conferinţa de presă de la finalul mandatului de preşedinte, s-a declarat cel mai bogat om din lume, nu pentru că a adunat bani, ci pentru că a adunat emoţii. Şi mi-am imaginat un clasor cu emoţii presate, alături de care sunt lipite mici etichete pe care scrie „emoţie europeană de când le-am tăiat gazul„ sau „emoţie ucraineană de când am îndreptat rachetele spre ei„.

    Ilustrez cu un tablou al unui pictor ucrainean (cum altfel?); este vorba de un „Grup de orbi„ realizat în 1879 de Nikolai Iaroşenko, membru al vestitei cooperative artistice „Rătăcitorii„, creată pentru a protesta faţă de restricţiile impuse de mediul academic.

  • Vietnamul şi Malaysia nu au găsit resturi ale avionului dispărut. Premierul chinez: Continuăm căutările cât timp există speranţă. Avionul ar fi mai zburat patru ore după ultimul contact

     UPDATE 10:41 – Boeingul Malaysia Airlines ar fi zburat timp de patru ore după ultimul contact – presă

    Avionul aparţinând companiei Malaysia Airlines, dispărut sâmbătă de pe radare, ar fi zburat timp de încă patru ore de la locul în care i-a fost confirmată prezenţa ultima dată, apreciază investigatori americani, potrivit unor surse, relatează Wall Street Journal (WSJ) în ediţia electronică de joi.

    Potrivit publicaţiei, care citează “două persoane familiare cu detaliile”, investigatori în domeniul aviaţiei şi oficiali din domeniul Securităţii Naţionale americane cred că avionul a zburat în total cinci ore, în baza datelor descărcate în mod automat şi trimise la sol de motoarele Boeingului 777, în cadrul unui program de mentenanţă şi monitorizare de rutină.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statul speră să obţină peste 400 milioane euro din vânzarea Electrica SA. Şeful direcţiei Privatizare: Ruperea USL aduce noi riscuri pentru România

     “Cel mai important ingredient este încrederea, nu neapărat în acea companie, ci în mediul în care ea operează. Începând de ieri s-au dezvoltat noi riscuri legate de România”, a afirmat Dumitraşcu.

    Liderul PNL, Crin Antonescu, a anunţat marţi că liberalii se vor retrage din USL şi îşi vor rechema miniştrii şi secretarii de stat din cabinetul condus de premierul Victor Ponta. Premierul a stabilit deja miniştrii PSD care vor ocupa, interimar, posturile de ministru eliberate de PNL.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro