BusinessMagazin

Tag: soţ

  • Familia care şi-a cumpărat propriul oraş. „Cum îşi va genera oraşul propriul profit? E rentabil? Când şi cu cât îl vei vinde?”

    „Este ţara lui Dumnezeu, e frumos aici” a spus Maddie Love, care împreună cu soţul său şi-au achiziţionat propriul oraş „în mijlocul pustietăţii”, după cum a afirmat cuplul.

    Oraşul aflat în statul american Washington se numeşte Wauconda şi se află la 50 de kilometri de graniţa canadiană. Pentru suma de 360.000 de dolari solicitaţi de fosta proprietară, familia Love a intrat în posesia unei cafenele, unei benzinării, a unui oficiu poştal, a unei case cu patru dormitoare şi chiar a propriului cod poştal. Deşi au încercat să-şi construiască o locuinţă permanentă aici, visul lor nu a putut fi îndeplinit iar oraşul a fost din nou scos la vânzare Wauconda.

    Pentru cei care îşi permit, cumpărarea unui oraş vine la pachet cu anumite avantaje financiare. De exemplu, cu 550.000 de euro cei interesaţi pot cumpăra un apartament cu trei camere în Paris sau un sat medieval, ca Valle Piola, aflat la trei ore de mers cu maşina din Roma. Alţii pot avea, însă, motive ce ţin de partea sentimentală atunci când fac o asemenea achiziţie.

    Indiferent de motivele care îi determină pe unii să-şi facă un asemenea cadou, provocarea nu stă în costuri, ci în dificultatea de a găsi asemenea oraşe „de vânzare”. Ocazional, unele se pun în vânyare pe eBay sau alte site-uri similare, însă de cele mai multe ori potenţialii cumpărători află de ele prin intermediul mass-media. O altă problemă poate fi birocraţia stufoasă, în cazul în care există parcuri sau amfiteatre publice. În acest caz, consultanţii juridici şi cei pe probleme de mediu sunt o prezenţă neceasară de-a lungul procesului. „Trebuie să ai o viziune asupra viitorului”, spune Susan Wachter, o profesoară de finanţe, ca sfat pentru cei care vor să facă o asemenea investiţie. „Cum îşi va genera oraşul propriul profit? E rentabil? Când şi cu cât îl vei vinde?”

    În cazul familiei Love, cei care au cumpărat Wauconda, lucrurile nu au avut o finalitate pozitivă: din cauza unor probleme tehnice, cheltuielile de întreţinere a oraşului au ajuns să depăşească investiţiile iniţiale, lucru care i-a determinat să se mute. „A fost o experienţă pe cât de plăcută, pe atât de neplăcută”, încheie Maddie Love. „Dacă ar fi să dăm timpul înapoi, nu cred că am face asta din nou” spune ea.

  • „Ne-ai încurcat socoteli de sute de milioane de euro. Ai grijă pe unde traversezi!” Acest om care a făcut un bine uriaş bucureştenilor, ameninţat azi cu moartea de mafia imobiliară

    Un om ambiţios care a decis să lupte, când toţi credeau că nu mai e nicio şansă. A reuşit să facă faţă marilor rechini imobiliari, ajutaţi de Dorin Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea.

    La 49 de ani, acest român a făcut ceva unic de care beneficiază toţi cei două milioane de locuitori ai Bucureştiului. Cine este acest adevărat erou al zilelor noastre şi cine sunt rechinii pe care a reuşit să-i deranjeze:

    Sportul românesc, în stare de ŞOC! „Ne-ai încurcat socoteli de sute de milioane de euro. Ai grijă pe unde traversezi!”

  • A construit alături de soţul ei unul dintre spitalele private româneşti specializate în oncologie

    Alături de soţ, Georgeta Şerban controlează operatorul de servicii medicale private Gral Medical, cu afaceri de peste 20 mil. euro în 2014.

    Cei doi susţin că nu sunt interesaţi să vândă businessul, fiind printre puţinii antreprenori din industrie care nu au făcut exit parţial sau total: „Oferte sunt, dar până la urmă trebuie să fii fericit cu ceea ce faci. Există presiune concurenţială, dar acesta este mediul de afaceri. Dacă nu voiam presiune, făceam altceva“.

    Cei doi au investit 7 milioane de euro în spitalul oncologic Oncofort, deschis în 2013.

    “Politica şi cultura noastră organizaţională sunt diferite. Jucătorii mari sunt supermaketuri, iar eu sunt magazin specializat. De aceea, eu nu concurez cu ei.”

    Şerban spune că nu şi-a propus niciodată să ofere un pachet complet de servicii pacienţilor, ci a ales nişe pe care să acţioneze în mod profesionist: analize de laborator, dializă şi oncologie.

    “Supemarketurile le fac pe toate la un nivel acceptabil, eu ofer numai o bucată la un nivel mai înalt. Sunt şi avantaje, şi dezavantaje”, spune Şerban, cu trimitere la faptul că nici noul proiect al Gral Medical iese din acest tipar.

  • Capitalista săptămânii. Estée Lauder: „Nu am visat niciodată la succes. Am muncit pentru el“

    Estée Lauder s-a născut cu numele Josephine Esther Mentzer în Corona, Queens, fiind al doilea copil al lui Rose Schotz Rosenthal şi Max Mentzer. Rose emigrase din Ungaria în Statele Unite ale Americii în 1898 pentru a se alătura soţului ei de atunci, Abraham Rosenthal, dar în 1905 s-a căsă-torit cu Max Mentzer, descendent al unei familii de evrei unguri. Botezată Josephine, fiica lor a fost poreclită Estee, după numele mătuşii favorite a mamei, iar după ce a creat imperiul de cosmetice împreună cu soţul ei, a adăugat un accent franţuzesc numelui său.

    În perioada studiilor din cadrul liceului Newtown din Elmhurst, New York, preocuparea ei principală a fost să îl ajute pe tatăl său la magazinul de ustensile casnice al acestuia, unde a prins gustul antre-prenoriatulului. Ulterior, l-a ajutat pe unchiul ei, dr. John Schotz, de profesie chimist, în creşterea afacerii New Way Laboratories, axată pe producţia şi comercializarea de produse de înfrumuseţare.

    Fascinaţia pentru modul în care unchiul său concepea produsele a determinat-o să fie mai interesată de afacerea lui decât de cea a tatălui său şi, după absolvirea studiilor liceale, s-a concentrat pe aceasta. A numit unul dintre amestecurile unchiului Super Rich All-Purpose Cream şi a început să vândă produsul prietenilor ei.

    Într-o zi, când se coafa la un salon şi proprietara acestuia a întrebat-o care este secretul pielii sale perfecte, i-a făcut acesteia o demonstraţie cu câteva dintre cremele unchiului său convingând astfel proprietara să le vândă în cadrul salonului respectiv. În 1953, Lauder a lansat prima ei esenţă, Youth Dew, un ulei de baie care avea şi proprietăţi de parfum. În primul an a vândut 50.000 de sticle din acest produs, iar în 1984 numărul acestora a ajuns la 150 de milioane. În următorii 15 ani, compania şi-a diversificat gama de produse şi a continuat să le comercializeze în Statele Unite ale Americii.

    În 1960 produsele au ajuns şi în afara graniţelor, în cadrul magazinului universal Harrods din Londra. În anul următor, au deschis un birou şi în Hong Kong, iar în 1981 s-au extins chiar şi în cadrul Uni-unii Sovietice. O altă inovaţie a companiei a fost lansarea unei linii de produse speciale pentru băr-baţi, care la acel moment nu aveau cosmetice dedicate.

    Lansată sub umbrela brandului Clinique – Skin Supplies for Men, gama continuă să fie vândută în întrega lume. Unul dintre cei doi fii ai antreprenoarei, Leonard Lauder, este în prezent preşedinte al consiliului director al companiei, iar directorul executiv al acesteia este Fabrizio Freda.
     

  • Motivul incredibil pentru care a fost concediată: a făcut o clientă să plece din magazin plângând

    Natasha Henson lucrează la atelierul de tatuaje al soţului său, fiind pasionată de acestea. Ea are peste 50 de tatuaje pe corp, dar spune că nimeni nu ar trebui să o judece pentru acest lucru.

    Aflându-se într-un magazin Marks&Spencer, Henson s-a plâns unei casiere că un client i se adresa urât, dar reacţia angajatei a lăsat-o fără cuvinte. Aceasta i-a spus că replicile clientului i se par normale, având în vedere modul în care ea s-a automutilat şi în care şi-a distrus trupul. Casiera a continuat să o jignească, spunându-i că nu este normal să aibă atât de multe tatuaje, scrie Daily Mail.

    Henson a plecat plângând din magazin şi a cerut să discute cu un manager din cadrul companiei. Acesta a asigurat-o că va analiza incidentul şi va lua măsurile de rigoare.

    La scurt timp, casiera a demisionat pentru a nu fi nevoită să se prezinte în faţa comisiei disciplinare, iar reprezentanţii Marks & Spencer au comunicat că astfel de incidente nu vor fi tolerate, politica firmei fiind orientată spre client.

  • Au deschis o afacere care livrează mâncare cu instrucţiuni de folosire pentru corporatişti

    „Pregăteşte ingredientele. Curăţă ceapa, tai-o în 4, iar apoi desfă învelişurile. Taie ardeiul în 2 bucăţi, scoate seminţele, taie-l în 4 felii şi apoi în 12 cuburi. Taie şi carnea marinată tot în 12“ – este una dintre instrucţiunile primite în reţeta pentru frigăruile de vită marinată din cutia cumpărată de la Cooku Bau.

    Afacerea, fondată de către Cristina Tohănean şi soţul ei, Cristian, se bazează pe pregătirea de cutii cu mâncare gata porţionată, alături de o reţetă şi de instrucţiunile necesare pentru a o muta din cutie pe farfurie. „Acum mai bine de un an, mă întorceam de la birou şi am auzit la radio o reclamă. Era vorba de un retailer care voia să pornească un nou brand în alimentaţie; s-a dovedit că era vorba de un cu totul alt produs care oricum nu s-a mai lansat, însă mie mi-a venit atunci ideea“, povesteşte tânărul antreprenor.

    Preţul unei cutii Cooku Bau este de 129 de lei şi conţine şase porţii, iar pentru ocazii speciale soţii Tohănean pregătesc şi cutii care pot ajunge la 190 de lei. Reţetele celor de la Cooku Bau sunt mai mult decât explicite. Ele conţin instrucţiuni ce pleacă de la încălzirea cuptorului şi timpul necesar până la a-ţi reaminti că ceapa trebuie spălată şi curăţată.

    Au investit în afacere aproape 30.000 de euro, dar sunt încrezători că îşi vor recupera banii într-o perioadă relativ scurtă. „Evident, nu suntem încă pe plus. Iniţial ne-am propus ca în opt luni să ajungem pe zero operaţional, acum termenul a scăzut la şase luni. Investiţia sperăm să o recuperăm într-un an şi jumătate, doi ani“, spune Cristian Tohănean. „Reacţiile au fost mai bune decât ne-am aşteptat şi au venit mai repede decat anticipasem noi. Numărul de clienţi este şi el mai mare decât am crezut că va fi“, completează soţia sa.

    Cristina Tohănean a lucrat în mai multe corporaţii, după care a deschis un birou de traduceri împreună cu o colegă din liceu. Soţul ei Cristian lucrează în telecom, tot într-o multinaţională. Faptul că au lucrat amândoi în multinaţionale i-a făcut să fie încrezători atunci când vine vorba de servicii pentru acest gen de clienţi.

    „Noi am fost corporatişti, ştim ce înseamnă. Ei au foarte puţin timp la dispoziţie şi nu au când să alerge pentru a cumpăra toate produsele proaspete. Oamenii aceştia muncesc foarte mult şi apoi se duc la magazin, unde iau ce le cade în mână, lasă foarte mulţi bani, pentru că au o slujbă care le permite asta. În cursul unei săptămâni sau două aruncă jumătate din lucrurile pe care le cumpără, pentru că nu apucă să facă nimic cu ele. Fie au timp dar nu ştiu ce să facă cu ele, fie nu au timp, pentru că pleacă la 8-9 seara de acolo şi se opresc în primul McDonald’s.“

  • Stanciu despre femeia care a şantajat-o: Nu ştiu ce sau cine a determinat-o să aibă această atitudine

     “Am cunoscut-o, dar nu foarte îndeaproape. Ea lucra la cabinetul soţului meu. (…) Cu ani de zile în urmă i-a fost prezentată soţului meu ca fiind o persoană căreia i-a fost restructurat locul unde lucra domnia sa, o persoană care nu este căsătorită, care are doi copii şi care se află într-o situaţie familială grea. Soţul meu (…), în general faţă de copii, poate determinat şi de faptul că mama lui a murit când el avea şapte ani, a manifestat întotdeauna înţelegere şi întotdeauna a dat copiilor care i se părea că sunt în nevoie”, a spus judecătoarea Livia Stanciu, la intrarea în sediul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

    Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a precizat că procurorii anticorupţie urmează să stabilească motivele pentru care femeia din Galaţi a şantajat-o.

    Magistratul a adăugat că femeia a crezut că dacă o va ameninţa cu un scandal mediatic, va reuşi să obţină suma de 20.000 de euro. Livia Stanciu a spus că nu poate tolera o astfel de atitudine.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ioana Vonica a făcut cerere de eliberare din arest, pentru a participa la înmormântarea soţului său

     Sursele citate au declarat pentru MEDIAFAX că Ioana Vonica a solicitat procurorilor să fie eliberată temporar din arest, pentru a-şi putea conduce soţul pe ultimul drum, iar solicitarea acesteia a fost transmisă, miercuri, la arestul central al Poliţiei Capitalei, unde aceasta este încarcerată.

    Surse din rândul anchetatorilor spun că eliberarea Ioanei Vonica nu este de competenţa poliţiei, autoritatea care poate decide să-i permită acesteia participarea la înmormântarea soţului său fiind instanţa care a decis măsura arestării preventive.

    Proprietarul grupului Polisano, Ilie Vonica, a murit, marţi după-amiază, la una din clinicile sale din Sibiu, unde a ajuns după ce a căzut de la etajul vilei sale, iar prima ipoteză a anchetatorilor este că bărbatul a încercat să se sinucidă, sărind de la etaj.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Diana Nemeş cere eliberarea din arest, pe motiv că urmează să nască

     Instanţa supremă a dezbătut, vineri, contestaţia Dianei Nemeş împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti prin care un judecător de drepturi şi libertăţi a confirmat măsura arestării preventive în cazul acesteia.

    Avocaţii Dianei Nemeş au arătat că aceasta nu s-a ascuns niciodată de organele de urmărire penală, nu a contestat procedurile de extrădare, a dat declaraţii complete şi are o atitudine sinceră şi de colaborare.

    Apărătorii femeii au mai arătat că Diana Nemeş nu a avut nicio contribuţie la faptele cercetate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi că a ieşit din societatea soţului ei cu un an de zile înainte de începerea urmăririi penale.

    Avocaţii au precizat că, până la acest moment, niciun alt inculpat din dosar nu are vreo măsură preventivă pe numele său, iar o femeie însărcinată în luna a opta nu poate reprezenta un pericol social.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Regina ciocolatei de casă face 1,5 milioane de euro într-una dintre cele mai frumoase comune din ţară

    Ibolya Laczko a vrut să ducă mai departe tradiţia fabricării de ciocolată de casă din localitatea Remetea, judeţul Harghita, şi a deschis împreună cu soţul ei propria fabrică, End-Ibo, la începutul anului 2000.

    Au început să producă ciocolată de casă cu şase angajaţi într-o secţie cu o suprafaţă de 128 de metri pătraţi aflată lângă casa în care locuiau, iar după un an au construit o nouă fabrică. Începând cu jumătatea anului 2012, după ce soţul ei a decedat, Ibolya Laczko a preluat frâiele firmei.

    Produsele de la End-Ibo, ciocolată de casă, turtă dulce şi încă alte câteva tipuri de dulciuri, ajung în 18 judeţe din ţară, dar şi în Ungaria. “Este destul de greu să ai o afacere în România şi mai ales în industria alimentară, unde cerinţele sunt foarte mari, de la un an la altul s-a schimbat legislaţia, a trebuit să facem investiţii noi pentru ca fabrica să corespundă normelor UE,  dar din fericire am reuşit să facem faţă tuturor cerinţelor”, spunea antreprenoarea într-un interviu acordat Ziarului Financiar.

    În prezent, fabrica are o suprafaţă de 450 de metri pătraţi şi 50 de angajaţi. În 2012, societatea End-Ibo a înregistrat o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro.  “Majoritatea  profitului l-am reinvestit, mereu fiind nevoie de noi dotări, de utilaje, doar aşa îţi poţi menţine un loc pe piaţă”, a declarat antreprenoarea.