BusinessMagazin

Tag: sfaturi

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Dan Şucu, Mobexpert: De câte ori am urmărit nevoia clientului, clientul s-a întors la mine

    De câte ori am urmărit nevoia clientului, clientul s-a întors la mine. Am pierdut de fiecare dată când am permis altor lucruri să mă deturneze: probleme de fabrică sau de producţie, probleme administrative, de organizare internă. Pare simplu şi firesc, dar nu e niciodată aşa. Mai ales atunci când firmele trec prin momente complicate, fie la început, fie când cresc accelerat, fie când nu mai cresc, fie când încep să aibă probleme, priorităţile ajung adesea să fie altele, pentru lungi perioade de timp.

    Am făcut eu însumi astfel de greşeli şi am suportat consecinţele şi pierderea. Nu e simplu şi pentru că uneori ne lăsăm înşelaţi de ceea ce credem că are nevoie. După părerea mea, înţelegi cel mai bine care îi este nevoia atunci când petreci timp cu clientul, când ai o experienţă directă cu el, zi de zi.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Dragoş Petrescu, Trotter Prim

    Când ai 20 ani, ai şansa să te afli la începutul unei cariere impresionante. Doar de tine depinde, de efortul şi de tenacitatea de care dai dovadă necontenit în a-ţi îndeplini obiectivele. Trăieşti într-o ţară plină de oportunităţi de business, o ţară la început de drum. Profită de această şansă! Ai grijă mare în alegerea partenerilor de business! Mizează în primul rând pe caracter şi, numai după ce această condiţie este îndeplinită, decide business planul.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Radu Florescu, Centrade

    La 20 de ani, simţi şi crezi că ai păşit deja în lumea adulţilor şi, adesea, refuzi sfaturile şi ajutorul celorlalţi. Adevărul este că, la această vârstă, te afli abia la început de drum. Aceştia sunt ani în care încă mai ai de învăţat, probabil încă eşti student. La 30 de ani, vei începe să te concentrezi şi să înţelegi ce îţi doreşti cu adevărat în carieră.

    La 40 de ani, vei începe să fii încrezător în ceea ce faci şi să devii un bun profesionist. După 50 de ani, ar trebui să stăpâneşti bine profesia aleasă. De la 60 de ani în sus, le poţi da sfaturi celor de 20 de ani. La 20 şi ceva de ani abia vă începeţi cariera. Nu fiţi dezamăgiţi de eşecuri.

    Cei care se pot ridica şi pot merge mai departe după ce au eşuat vor ajunge departe mai târziu în viaţă. Rămâneţi deschişi şi dornici să învăţaţi de la cei pe care îi respectaţi, fără să îi şi placeţi neapărat. Teama de eşec este cel mai mare obstacol pe care îl aveţi de depăşit. Îmi doresc doar să fi ştiut şi eu că un eşec poate fi depăşit dacă ai mereu noi resurse de energie şi optimism. La 53 de ani, eu am doar mai puţin timp liber.

  • Sfaturi pentru mine tânăr: Mircea Turdean, Farmec

    Mi-aş dori să pot împleti tot ceea am învăţat până acum cu expertiza, cu profesionalismul şi cu înţelepciunea marilor seniori ai afacerilor, pe care mi-ar plăcea să îi am mereu aproape, sfătuitori şi îndrumători în momentele fundamentale ale construcţiei şi dezvoltării businessului. Iar la fiecare pas pe care îl fac să dau dovadă de mai multa toleranţă, diplomaţie şi răbdare, însuşiri pe care le valorizezi mult mai târziu în viaţă 
şi nicidecum la 
20 de ani.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Mihai Marcu, Medlife: A trebuit să treacă 25 de ani ca să mă prind că suntem egali cu străinii

    Priveam cu admiraţie primii oameni de afaceri veniţi în România învăţaţi să îşi ascundă banii în ciorapi ca să nu fie furaţi şi care ne învăţau cum să educăm ţiganii şi cum să facem afaceri.

    A trebuit să treacă 25 de ani ca să mă prind că suntem egali cu ei, că putem face chiar mult mai bine anumite lucruri, că în afaceri şi etică suntem egali. Nu este mai puţin adevărat că aparţinem unui spaţiu geografic diferit, că facem cu avionul la fel de mult până la Londra sau Bagdad, mai puţin până la Istanbul decât până la Viena.

    Aş avea un aplomb mai mare, am învăţat că nu trebuie să fiu ca ei, occidental, trebuie să fiu conştient de valoarea mea ca român veritabil, cu valorile noastre de la întretăierea lumilor, fără ruşine că suntem inventivi, plini de viaţă şi prietenie şi antreprenori cu învăţăminte armene şi italiene, turceşti şi germane. Aş avea şi mai mult curaj să mă uit de la egal la egal cu oricine, aşa cum îi sfătuiesc şi pe tinerii antreprenori şi executivi români.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • Manolescu, Blanchard România: De ce să nu îţi stabileşti obiective pentru 2015

    Rareş Manolescu este managing director Blanchard România, Master Trainer şi coach.

    Se pare că şi la nivel conversaţional, prietenii îşi povestesc cum fac ei evaluarea la final de an şi apoi, în noaptea de anul nou sau în primele zile din noul an, stau cuminţi cu creionul în mână sau cu degetul pe ecranul smartphone-ului şi scriu obiective. Pare un proces fascinant. Unii dintre cei care ascultă (eram şi eu printre ei) devin admiratori ai acestor persoane: “Wow, ce organizat şi disciplinat e X”. Eu personal nu mai cred în ele. Le găsesc ca fiind o sursă de motivaţie auto-impusă şi dăunătoare sănătăţii mele mentale.

    De ce a-ţi stabili obiective legate de viaţa ta sau de anul următor este stresant? Şi cum creează asta motivaţie auto-impusă?

    În primul rând, exerciţiul în sine de a stabili obiective e stresant şi dificil. Ca adulţi, nu învăţăm deloc acest lucru în şcoală. Ne trezim angajaţi într-o companie sau având compania proprie şi brusc suntem aruncaţi în vârtejul lucrului cu obiective. Şi fie citim pe internet, fie aflăm de la un curs cum se stabilesc obiectivele. Explicarea acronimului e rapidă, ce lipseşte însa e practica supervizată. De unde ştim că FELUL în care stabilim obiective e potrivit? Cine ne oferă ghidare, cine ne sprijină cu sfaturi sau coaching în zona asta? Câti manageri au disponibilitate şi competenţă să îşi îndrume angajaţii despre CUM să stabilească obiectivele şi apoi să discute cu ei despre cum pot învăţa să le conceapă şi mai bine?

    În afară de o competenţă maxim moderată în stabilirea obiectivelor (când ai stat de vorbă ultima dată cu cineva despre CUM stabileşti obiective, nu despre conţinutul lor?), mai apare şi factorul motivaţional. Stabilirea obiectivelor e un proces stresant pentru că generează auto-impunere, mai ales dacă apar reperele: timp, cantitate. Adică imi propun (a se citi auto-impun) să realizez (gândeşte-te la orice) până la final de 2015. Dacă acest obiectiv devine public, spus prietenilor, e şi mai puternic efectul asupra motivaţiei: trebuie să atingi obiectivul şi pentru că le-ai spus amicilor tăi. Şi trebuie să le demonstrezi şi lor că poţi, nu doar ţie. Cu alte cuvinte, presiune dublă.

    Iar această presiune se manifestă prin reacţii fiziologice generate de creier, de exemplu prin “injecţii” de cortizol (hormonul principal al stresului) care îşi face de cap prin organism. De ce se întâmplă asta? Pentru că situaţia în care ţi-ai stabilit un obiectiv personal (eventual comunicat şi altora), în momentul în care faci o evaluare şi realizezi că nu l-ai atins aşa cum îţi doreai, determină o situaţie de tip ameninţare pentru organism, iar sistemul limbic intră imediat în acţiune, pentru a decide dacă ar trebui să renunţi sau să continui cu îndârjire ceea ce faci. Această decizie e precedată de pregatirea corpului pentru situaţia respectivă, adică de pre-activarea organismului prin secreţia de cortizol, eventual de adrenalină (dacă obiectivul la care esti în întârziere e critic).

    Unul dintre efectele “tratamentului” sistematic cu cortizol este că afectează capacitatea de concentrare, activează anxietate sau depresie şi generează probleme de memorie. Iar dacă sunt multe obiective la care nu esti în ritm (asa cum ţi-ai propus iniţial) poţi să ai parte de un fel de stare semi-continuă de stres. De ce ai face asta?

    Am descoperit acum ceva timp diferenţa dintre intenţii şi obiective. Asta după ce multa vreme îmi stabileam conştiincios obiective, mă chinuiam să le fac SMART şi le verificam câteodată. De multe ori evitam asta pentru ca ştiam că sunt în întârziere cu ele şi nu aveam chef să constat acest lucru şi să mi-l spun. Am inţeles că intenţiile sunt mai puţin palpabile decât obiectivele şi în acelaşi timp mult mai susceptibile de a fi adaptate la realitate.

    Ce e diferit la intenţii versus obiective e că am sesizat ca ele nu creează presiune. Nu generează motivaţie auto-impusă, deşi sunt alese la fel ca obiectivele. Procesul magic e că motivaţia pe care ele o activează e una aliniată sau integrată. Pentru că dacă începi să te gândeşti la intenţiile tale pentru viitor asta nu înseamnă neaparat în 2015. A gândi în termen de un an de zile e limitativ. Cum ar fi să gândesti în termen de viitor, fără să pui neaparat un deadline?

    Mai văd o diferenta în felul în care sunt formulate. Intenţia o văd formulată ca pe ceva prezent (sunt calm şi relaxat) nu ca pe ceva ce va fi atins cândva (în 2 ani voi fi calm, adica în peste 80 % din situaţii voi analiza înainte de a răspunde şi relaxat, adică creierul meu va fi pus în situaţii în care va secreta endorfină peste 50 % din timp). Probabil că ai zâmbit citind acest exemplu de obiectiv. Sună aiurea, nu? Ei bine, cam aşa arată dacă te apuci să chinui o intenţie personală (de a te simţi cumva bine) să “intre” într-un format de obiectiv. În schimb, a gândi că eşti şi faci în prezent lucruri (deşi ele nu se întamplă încă) poate fi mult mai automotivant şi mai puternic emoţional, decât a gândi că ele se vor întampla în viitor.

    Cel mai important aspect în lucrul cu intenţiile însă am descoperit că nu e formularea lor ci practica de a le repeta zilnic. Singurul exerciţiu practic pe care l-am învăţat de la două persoane extrem de importante din viata mea este ca în fiecare dimineaţă să îmi scriu intenţiile (pe hârtie, electronic). De ce zilnic? Pentru că antrenamentul de a ţi le spune o dată pe zi sau a formula în minte e cel mai puternic activator de motivaţie şi de energie pentru a le duce la îndeplinire. Şi pentru că, repetându-le zilnic, ajungi să îţi dai seama ce îţi doreşti cu adevărat, de fapt. E posibil să realizezi că repetând zilnic scrierea intenţiilor, felul în care le formulezi se schimbă. Că ordinea lor nu mai e aceeaşi. Că adaugi sau uiţi intenţii. E normal. E un proces continuu şi activ, nu ceva static. Obiectivele sunt statice. Intenţiile sunt dinamice. Iar procesul de a le formula este la rândul lui ceva dinamic, emergent.

    Închei invitându-te să faci următorul exerciţiu timp de trei luni (atenţie, perfecţionişti, s-ar putea să vă “doară” pentru că nu e foarte controlabil procesul):
    – Decide cum vrei sa îţi scrii intenţiile (pe hârtie sau electronic, dar nu schimba mediul)
    – Alocă-ţi o oră pentru a sta cu tine şi a scrie intenţiile tale (orice îţi trece prin minte şi îţi doreşti să fii / să faci / să ţi se întâmple / să ai / să simţi etc.)
    – Nu te gândi la o ordine anume, doar scrie-le aşa cum îţi vin
    – În fiecare zi, reia scrierea acestor intenţii, atâtea câte îţi vin în minte, aşa cum îţi vine să le scrii.
    – Nu te uita peste intenţiile scrise în zilele precedente pentru a te inspira. Fiecare zi are importanţa ei şi îţi activează câteodată altă ordine.
    – Observă cum ţi se dezvoltă rutina de a le scrie, devenind ca o “mantra”. Când observi asta, înseamnă că eşti deja mai conectat la tine, mai prezent. Eşti pe drumul cel bun.
    – Dacă într-o zi nu ai chef să le scrii, nu poţi sau nu ai timp, lasa-le aşa. Nu te stresa că nu ai facut asta. Mai ai nevoie şi de pauze.

    După trei luni, uită-te la ce s-a schimbat în viaţa ta, ca urmare a antrenamentului zilnic. E un alt fel de fitness mental care sigur va schimba ceva la tine. Poate chiar îţi va produce sincronicităţile necesare în a-ţi atinge intenţiile într-un fel sau altul.
     

  • Unde fugim de caniculă în Bucureşti

    Acestea sunt amplasate în urmatoarele zone:

    1. Piaţa Victoriei
    2. Piaţa Romană – rond ASE
    3. Piaţa Romană – metrou
    4. Piaţa Universităţii – Spital Colţea
    5. Piaţa Universităţii – Arhitectură
    6. Piaţa Unirii (magazin Unirea)
    7. Piaţa Unirii (Regina Maria)
    8. Piaţa Unirii (Piaţa 11 Iunie)
    9. Piaţa Roma
    10. Piaţa C.A. Rosetti
    11. Piaţa Moghioroş
    12. Piaţa Iancului – metrou
    13. Piaţa Crângaşi
    14. Dristor – metrou
    15. Parcul Herăstrău
    16. Parcul Carol
    17. Piaţa Muncii
    18. În faţa magazinului Bucur Obor
    19. Parcul Cişmigiu
    20. Gara de Nord
     
    Şi Direcţia de Asistenţă Socială (DGASMB) are amenajat un  punct de prim ajutor unde bucureştenii pot beneficia de apă şi aer condiţionat – în intervalul orar 08.00 – 16.30, la sediul DGASMB din str. Foişorului nr. 56-58, sector 3.

    DGASMB atrage atenţia că în urma expunerii prelungite la razele solare, mai ales în zilele de caniculă, pot apărea durerile de cap, ameţelile, contracţiile musculare, greaţa, apatia şi congestia feţei. Toate acestea sunt semne ale insolaţiei.

    Sfaturi de la DGASMB pe timp de caniculă:

    Pentru sugari şi copiii mici


    • Realizarea unui ambient cât mai normal, ferit de căldură, umiditate excesivă şi curenţi de aer;
    • În perioada caniculară nu trebuie modificat regimul alimentar al copilului prin introducerea de alimente noi;
    • Este necesară o hidratare corespunzătoare, iar în cazul sugarilor mama trebuie să alăpteze de câte ori este nevoie;
    • Copilul trebuie îmbrăcat lejer, cu haine din textile vegetale;
    • Copiii nu trebuie să iasă din casă în timpul zilelor caniculare;
    • Copiii vor primi apă plată sau apă cu proprietăţi organoleptice corespunzătoare, ceai foarte slab îndulcit, fructe proaspete ;
    • Micuţii trebuie ţinuţi cu scutece şi hăinuţe mereu curate şi trebuie îmbăiaţi cel puţin o dată pe zi;
    • Preşcolarilor li se pot face duşuri cu apă la temperatura camerei.

    Pentru copiii aflaţi în tabere

    • Trebuie să se asigure condiţii corespunzătoare de cazare;
    • Alimentele trebuie să respecte normele de igienă şi să fie proaspete;
    • Copiii trebuie să bea 2 litri de lichide pe zi pentru o bună hidratare;
    • Locul de joacă trebuie amplasat la umbră iar scăldatul trebuie să se facă sub supravegherea însoţitorului.

    Pentru vârstnici

    • Este necesar ca organismul să fie bine hidratat prin consumul a doi litri de apă pe zi. Se pot consuma, de asemenea, şi ceaiuri slab îndulcite, sucuri naturale sau sucuri de fructe preparate în casă;
    • Alimentaţia trebuie să fie compusă preponderent din fructe şi legume proaspete;
    • Nu este indicat să se consume alcool sau cafea pe timp de caniculă;
    • Trebuie să se evite circulaţia la orele de vârf când temperatura atinge cote maxime;
    • Persoanele cu afecţiuni cronice trebuie să îşi respecte tratamentul medicamentos, iar persoanele cu boli cardiace, hepatice, renale, pulmonare, de hipertensiune sau de circulaţie trebuie să se prezinte la medic pentru ca medicaţia să le fie adaptată la condiţiile de caniculă;
    • Este indicat să se menţină o bună igienă corporală: 3-4 duşuri pe zi.

  • Cum te răcoreşti pe caniculă – Câteva sfaturi despre cum să treci mai uşor peste zilele fierbinţi

    Plimbarea prin oraş pe caniculă devine o aventură aproape extremă: eşti pus în situaţii jenante, pentru că transpiri din ce în ce mai mult, iar deodorantele, mai ales cele folosite de ceilalţi călătorii din mijloacele de transport în comun, îşi arată din ce în ce mai uşor limitele.

    Astfel, riscul de deshidratare creşte, mai ales când nu te poţi adăposti la umbră. De asemenea, asfaltul încins devine o adevărată capcană pentru pantofi sau tenişi (încălţăminte care, oricum, te încinge îngrozitor).

    Dacă te uiţi pe prognozele meteo, vei vedea că nu scapi de chinul caniculei în curând. Şi astfel apar întrebările: Ce faci? Cum te fereşti? Cum te răcoreşti?

    O soluţie evidentă este să stai în casă. Dacă poţi, bineînţeles, sau dacă nu trebuie să mergi la serviciu. Daca ai aer condiţionat, acum este timpul să îl foloseşti. Nu uita însă că trebuie să închizi geamurile şi, eventual, să tragi jaluzelele dacă te deranjează soarele.

    Dacă nu ai (încă) aer condiţionat, există varianta ventilatorului. Ţine cont: câteva sticle cu apă îngheţată puse în faţa acestuia fac minuni. De asemenea, este recomandat să ţii draperiile trase. O soluţie disperată, şi nu prea estetică, este să pui staniol în geamuri, pentru a reflecta lumina soarelui. La fel, poţi agăţa în geam un cearşaf ud. Nu uita însă, noaptea, să foloseşti  aparatul cu pastile împotriva ţânţarilor, ca să poţi dormi mai liniştit.

    Pentru răcirea pereţilor se mai practică, cică, o metodă ”extremă”: se umple cada cu apă cât mai rece, pentru ca temperatura aerului din casă sau din apartament să scadă. Este însă posibil să nu funcţioneze, aşa că o variantă mai eficientă, şi care utilizează mai puţină apă, este să faci un duş răcoritor.

    Legat de cum te hidratezi: este bine de ştiut că berea – băutură îndrăgită pe timp de vară şi nu numai – deshidratează. Astfel se explică de ce te trezeşti cu gura uscata după o noapte de băut bere. De asemenea, nu uita că toate băuturile care conţin cofeină: cafeaua, băuturile gazoase, deshidratează. Cele mai bune sunt, de fapt, apa rece, limonada şi ceaiul de mentă răcit.
    Este recomandat să consumi cât mai multe fructe şi legume bogate în vitamine şi apă: mere, pepeni, piersici, caise, morcovi. Sunt de evitat ceapa, usturoiul, cartofii prăjiţi.

    Este bine să te îmbraci cu haine subţiri, largi şi deschise la culoare (beduinii ştiu de ce). Paradoxal, cu cât eşti mai neacoperit, cu atât transpiri mai mult, astfel încât o pălărie sau o şapcă ajută . Cu toate acestea, nu trebuie exagerat cu articolele vestimentare, pentru că echilibrul între suficient şi prea mult este foarte delicat şi subtil.

     

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România

     

    Citeşte aici povestea lui Ravinder Takkar, redată în materialul de copertă din Business Magazin.