BusinessMagazin

Tag: sector

  • Retailul s-a prăbuşit în Marea Britanie: Vânzările de haine sunt la pământ, în timp ce vânzările de carburanţi se confruntă cu scăderi masive

    Vânzările sectorului de retail din Marea Britanie au înregistrat cea mai abruptă scădere înregistrată până acum de la o lună la alta, întrucât închiderea businessurilor non-esenţiale a generat un efect puternic, care nu a fost combătut de creşterea istorică resimţită pe zona de alimente, potrivit FT.

    Volumul vânzărilor de retail a scăzut cu 5,1% în luna martie, în comparaţie cu luna anterioară, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică din Marea Britanie – reprezentând cea mai abruptă scădere din 1996, când instituţia a început să publice datele.

    Rezultatul a înregistrat efectul închiderii magazinelor non-esenţiale începând cu data de 23 martie.

    Vânzările sectorului de retail au înregistrat cea mai mare cădere lunară de când a început publicarea datelor în urmă cu peste 30 de ani, cel mai mare declin fiind înregistrat în zona de haine şi în zona de carburanţi, acestea fiind temperate în rezultatu final doar de vânzările puternice ale sectorului alimentar”, a notat Rhian Murphy, şeful pentru segmentul de retail în cadrul Biroului de Statistică.

    Volumele tranzacţionate pe segmentul alimentar au înregistrat o creştere puternică de 10,4% în martie, în comparaţie cu luna anterioară, aceasta fiind cel mai puternic avans înregistrat.

    La polul opus, vânzările de carburanţi au scăzut cu 18,9%, pe datele ajustate. În acelaşi timp, vânzările de îmbrăcăminte au scăzut cu 35%.

    Dimensiunea declinului nu a putut fi diminuată nici măcar de trecerea consumatorilor către comerţ online – care a ajuns la o pondere istorică de 22,3% din totalul volumelor tranzacţionate în sectorul de retail.

  • Cum poate o decizie pe care Trump a luat-o pentru a proteja populaţia să distrugă unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei americane

    Un număr mare de angajaţi migranţi, mai ales din Asia, s-au îndreptat spre Statele Unite să muncească în Silicon Valley.
    Alături de Mexic, China şi India oferă acum o mare parte din forţa de muncă noii generaţii de angajaţi din America.

    Talentul extra din aceste pieţe ar putea să dispară sub interdicţia temporară a preşedintelui Trump, ţintită înspre oprirea răspândirii coronavirusului şi protejarea joburilor american, potrivit unui articol BBC.

    Potrivit datelor Pew Research Center citate de BBC, mai mult de un milion de imigranţi au sosit în Statele Unite în fiecare an, deşi această cifră a scăzut în anii recenţi.

    În 2017, India a fost responsabilă de generarea celei mai mari părţi a noii forţe de muncă, fiind urmată de Mexic, China şi Cuba.

    „Această măsură va avea cu siguranţă un impact asupra mişcărilor de migraţie din secctorul IT din India şi China, în contextul în care cele două ţări oferă mare parte din angajaţii migranţi de la nivel global”, a spus Latha Olavatth, specialist în imigraţie la Newland Chase.

    Potrivit Pew Research Center, aproape jumătate dintre migranţi locuiesc în doar trei state – New York, Texas şi California – casa Silicon Valley, unde giganţii tech precum Google, Facebook şi Cisco îşi au bazele.

    „Acum, cu interdicţia de imigraţie, mai mulţi angajaţi de top din China, India şi alte ţări străine vor căuta joburi în huburi tech precum Shenzen, Seul şi Bangalore, mai degrabă decât în Silicon Valley”, a spus pentru BBC şi Shauna Rein, managing director al China Market Research Group.

    Preşedintele Donald Trump a anunţat anterior o interdicţie de 60 de zile pentru angajaţii cu origini în alte ţări care vin să muincească în Statele Unite, ca măsură de limitare a răspândirii coronavirusului.

     

  • Jumătate din angajaţii sectorului privat din Franţa au trecut pe banii statului: 9,6 milioane de muncitori beneficiază de schema de şomaj tehnic

    Numărul angajaţilor din Franţa care beneficiază de schema de „şomaj temporar” gândită de stat pentru a salva locurile de muncă afectate de pandemie s-a ridicat la 9,6 milioane de oameni, adică aproape jumătate din angajaţii sectorului privat, a anunţat Muriel Penicaud, ministrul Muncii, citată de FT.

    Ea a declarat pentru un post de radio francez că situaţia este „complet anormală şi fără precedent în Franţa”.

    Schema de şomaj va costa circa 24 miliarde euro, din pachetul economic bugetat de guvernul francez la 110 miliarde euro. Aceasta va rămâne activă şi după data de 11 mai, când guvernul ar trebui să înceapă relaxarea restricţiilor pentru a evita „o catastrofă”, a spus Penicaud.

    Cu toate acestea, ea punctează că sprijinul va fi retras treptat, pe măsură ce companiile îşi reiau activitatea.

     

     

     

     

     

     

  • Când va decola din nou industria aviaţiei?

    „Aviaţia joacă un rol vital. Criza actuală are un impact dramatic asupra acestei industrii. În plus, statele se bazează acum pe serviciile de aviaţie pentru a transporta dispozitive medicale, medici, pacienţi şi pentru a reuni familii”, spune Jacob Hoekstra, CEO al Kilpatrick, companie globală de executive search specializată în domeniul aviaţiei.
    Potrivit unei analize actualizate a Asociaţiei Internaţionale a Transportului Aerian (IATA), veniturile companiilor aeriene rezultate din zborurile comerciale vor înregistra anul acesta o scădere de 55% faţă de 2019 (-314 miliarde de dolari), se arată într-un un comunicat de presă trimis de reprezentanţii asociaţiei. La începutul lunii aprilie, menţionează aceeaşi sursă, numărul zborurilor la nivel global era în scădere cu 80% faţă de 2019, în mare parte din cauza restricţiilor de călătorie impuse de guverne pentru a combate răspândirea virusului, iar aşteptările la nivelul întregului an vizează o scădere cu 48% a cererii pe segmentul de zboruri comerciale, atât pe plan intern cât şi internaţional, ca urmare a doi factori: recesiunea economică, prognozată de specialişti, determinată şi de faptul că în al doilea trimestru din 2020 şocul economic provocat de pandemia de COVID-19 este de aşteptat să fie cel mai sever, estimându-se de asemenea că PIB-ul va scădea cu 6%, faţă de scăderea de 2% înregistrată la vârful crizei financiare globale din 2008, celălalt factor fiind restricţiile de călătorie, care vor aprofunda impactul recesiunii asupra cererii.
    „Unele guverne au intensificat măsurile de salvare financiară, dar situaţia rămâne critică. Companiile aeriene vor utiliza rezerve de numerar de 61 de miliarde de dolari doar în al doilea trimestru. Aceasta pune în pericol 25 de milioane de locuri de muncă dependente de aviaţie. Şi fără ajutor urgent, multe companii aeriene nu vor supravieţui pentru a susţine recuperarea economică“, avertizează Alexandre de Juniac, director general şi CEO al IATA, în analiză.
    De asemenea, o analiză economică realizată de Airports Council International (ACI) World la nivel global previzionează că pandemia de COVID-19 va conduce la o scădere cu 40% a traficului de pasageri (3,6 miliarde de oameni) de pe aeroporturi şi la venituri ale aeroporturilor în scădere cu 50% în 2020, faţă de estimările iniţiale pentru acest an. În timp ce industria aeroportuară era de aşteptat să genereze aproximativ 172 de miliarde de dolari, se estimează că ar putea pierde aproximativ 45% sau mai mult de 76 de miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, potrivit estimărilor ACI World. În primul trimetru al acestui an industria aviatică a înregistrat deja pierderi de mai multe miliarde, iar acum se prevede că impactul COVID-19 se va extinde nu numai la nivelul celui de-al doilea trimestru al anului 2020, ci şi în a doua jumătate a anului curent, menţionează aceeaşi sursă. „Majoritatea experţilor din industria transportului aerian sunt de acord că recuperarea poate dura între 12 şi 18 luni pentru a atinge nivelurile de trafic pe care le înregistra înainte de criză şi este posibil ca industria să nu înregistreze volumele de trafic pre-COVID-19 înainte de sfârşitul anului 2021”, notează Angela Gittens, director general al ACI World, într-un comunicat.
    Reprezentanţii IATA consideră că guvernele ar trebui să includă aviaţia în pachetele de stabilizare, deoarece companiile aeriene „sunt nucleul unui lanţ valoric care crează aproximativ 65,5 milioane de locuri de muncă în întreaga lume, şi fiecare dintre cele 2,7 milioane de locuri de muncă ale companiilor aeriene susţine încă 24 de locuri de muncă în economie”.
    În opinia lui Jacob Hoekstra, pentru a supravieţui în această perioadă, organizaţiile din domeniul aviatic trebuie să construiască o „atitudine reziliantă” care îi va ajuta şi în viitoarele posibile crize. „Organizaţiile rezistente vor trece prin criză şi vor fi «răsplătite» de piaţa post-COVID-19. Clienţii, consumatorii, utilizatorii finali îşi vor aminti cum s-a comportat o organizaţe în timpul pandemiei. Pe plan intern, companiile ar trebui să ţină cont de cine a fost «cel mai performant» într-o perioadă în care rezilienţa este o abilitate importantă.”
    Deşi spune că nu se ştie încă dacă operatorii de linie vor fi mai afectaţi de această criză decât cei low-cost sau invers, executivul spune că, cel puţin în privinţa călătorilor, companiile de linie „par să se descurce mai bine cu serviciul pentru clienţi decât cele low-cost, în cazul cărora mulţi oameni se simt abandonaţi de acestea şi e posibil ca pe viitor să se orienteze spre servicii mai bune şi care oferă o mai mare flexibilitate”. Potrivit lui, este prea devreme pentru a spune dacă există companii aviatice aflate în pericol de faliment. „COVID-19 pune în pericol întreaga industrie şi, cu siguranţă, vor fi reduceri de costuri. Prin urmare, companiile va trebui să introducă noi metode pentru a evalua noile abilităţi de leadership cerute de industrie după ce această criză se va încheia.” Şi despre preţurile postpandemie spune că reprezintă, de asemenea, o loterie, deoarece depind de mulţi factori diferiţi, unul dintre cei mai importanţi fiind preţul carburantului – printre mulţi alţii.

    Criza din biroul de acasă
    În paralel cu problemele survenite la nivel macro în cadrul organizaţiilor, executivul de la Kilpatrick le aminteşte şi pe cele de dimensiuni mai mici, dar foarte importante, cum e cea a lucrului de acasă. Deşi ideea de work from home i-a atras pe mulţi, prin prisma unei flexibilităţi şi a unei autonomii sporite, spune el, acum, pe măsură ce munca în regim remote continuă, lucrurile încep să se schimbe. „În unele cazuri, entuziasmul este acum înlocuit de plictiseală, autonomia se transformă în deconectare, flexibilitatea se transformă în dezorganizare, iar unii chiar au început să sufere în lipsa interacţiunilor umane pe mai multe niveluri.” Din fericire, adaugă Hoekstra, avem tehnologii, tot ce trebuie să facem este să le identificăm pe cele corecte şi să le folosim în mod adecvat. „Realitatea virtuală şi învăţarea la distanţă permit companiilor să aibă aceleaşi experienţe fără contact uman. Imaginaţi-vă că vă puneţi ochelari şi, deodată, vă aflaţi la locul de muncă sau într-un alt cadru de lucru.” La nivelul companiei pe care o conduce, executivul spune că „Kilpatrick a avut întotdeauna o cultură de lucru flexibilă, atât timp cât oamenii oferă cele mai bune rezultate în timp util. Fiind o companie globală, cu birouri în 18 locaţii de pe toate continentele, lucrul inteligent în echipă a fost întotdeauna o parte importantă a culturii noastre. Nici măcar la izbucnirea neaşteptată a COVID-19 nu am intrat în panică şi am pus în practică lucrul inteligent în echipă, astfel încât operaţiunile noastre nu au fost perturbate. Pentru noi, cultivarea unui caracter rezilient înseamnă transformarea eşecului în succes. În plus, am avut imediat o mulţime de întrebări din partea clienţilor cu privire la modul în care organizaţiile lor de resurse umane ar trebui să se adapteze la scenariul actual din Asia până în America, aşa că am avut multe de împărtăşit”.


    Industria va decola din nou
    În ciuda crizei actuale şi a previziunilor sumbre, Jacob Hoekstra spune că sectorul aviatic va continua să crească după ce lucrurile vor reintra în normal. „Cele mai recente estimări sugerează că cererea de transport aerian va creşte cu o medie de 4,3% pe an în următorii 20 de ani.” Industria se extinde, adaugă el, iar viitorul aviaţiei este unul plin de provocări. Importanţa acestui domeniu nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cifrele o demonstrează: în 2017, potrivit datelor OACI (Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile – n. red.), citate de CEO-ul Kilpatrick, companiile aeriene din întreaga lume au transportat aproximativ 4,1 miliarde de pasageri, 56 de milioane de tone de marfă pe durata a 37 de milioane de zboruri comerciale. În fiecare zi, avioanele transportă peste 10 milioane de pasageri şi mărfuri în valoare de aproximativ 18 miliarde de dolari. „Acest lucru indică impactul economic semnificativ al aviaţiei asupra economiei mondiale, lucru demonstrat şi de faptul că aviaţia reprezintă 3,5% din PIB-ul la nivel mondial (2,7 trilioane de dolari americani) şi a creat 65 de milioane de locuri de muncă la nivel global. Aviaţia oferă singura reţea rapidă de transport la nivel mondial, generând creştere economică, creând locuri de muncă şi facilitând comerţul internaţional şi turismul, fiind acum recunoscută şi de comunitatea internaţională ca fiind un factor esenţial pentru realizarea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă.”
    CEO-ul companiei Kilpatrick spune că provocările nu lipseau nici înainte de actuala criză. „Industria aviatică se caracterizează astăzi prin proiecte mai mari şi mai complexe faţă de anii precedenţi şi prin mai puţine finanţări publice. În întreaga lume, investiţiile venite din sectorul privat îşi extind prezenţa în proiectele aviatice, gata să îşi asume mai multe riscuri, dar în schimbul unui ROI (return of investment – n. red.) mai bun. Noi pieţe şi noile frontiere determină jucătorii din industria aviatică de pe tot globul să redefinească provocările în domeniul resurselor umane. Lipsa de personal calificat necesită o mobilitate internaţională mai ridicată şi o îmbunătăţire a abilităţilor de conducere.”

    Exigenţe la nivel înalt
    Potrivit lui Hoekstra, în medie, un executiv de top din industria aviatică câştigă minimum 150.000 de euro/an, iar durata medie a unui contract este de minimum trei ani. Care sunt însă calităţile pe care le caută oficialii companiilor aeriene la un candidat? „Pe măsură ce dinamica industriei aviatice evoluează, profilul liderilor de succes din acest domeniu trece printr-o schimbare fundamentală – nu numai că ne confruntăm cu o lipsă globală de talente în rolurile strategice – indiferent dacă e nevoie de o persoană care să administreze un aeroport sau să facă faţă provocării de a conduce un nou operator low-cost. Tot ce trebuie să facă este să aibă un set de abilităţi comerciale, strategice şi tehnologice – pentru a gestiona corect ambele părţi interesate: publice şi private. În lupta pentru talente, companiile vor să poată vorbi cu oameni care îşi cunosc afacerile şi piaţa, nu există timp pentru a educa consultanţi.”
    În plus, adaugă el, redefinirea responsabilităţilor este de o importanţă vitală pentru orice organizaţie astăzi, în perioada de criză, pentru a-şi asigura succesul de mâine. „Organizaţiile aviatice doresc să lucreze cu un nou tip de lideri, care nu se mai angajează doar în realizări personale, dar care lucrează pentru un obiectiv al echipei. Avem inteligenţa artificială pentru a ne sprijini când vine vorba de activităţi de rutină – când cantitatea contează mai mult decât calitatea. Dar pe cine doreşti la bordul echipei pe termen lung, când calitatea contează?”, notează executivul.
    Anual, Kilpatrick încheie, la nivel internaţional, sute de contracte de angajare. Un proces de recrutare durează, în medie, 3-4 săptămâni, iar tariful companiei se bazează pe gradul de dificultate şi numărul proceselor de recrutare, dar şi pe locaţie. În plus, adaugă el, „toate propunerile noastre se bazează pe un model în care împărţim riscul cu clienţii noştri”. 

  • Atunci când nu ajută sectorul medical pe cât poate, industria modei se ocupă de ceea ce ştie ea mai bine: colecţiile vestimentare

    Casa Fendi, spre exemplu, a colaborat cu artistul californian Joshua Vides pentru o colecţie din presezonul de toamnă 2020, scrie Wall Street Journal. Articolele vestimentare şi de încălţăminte au fost create de Fendi, în timp ce artistul s-a ocupat de decorarea lor în stilul său caracteristic alb-negru, astfel încât cei care le poartă par nişte simeze ambulante pentru desenele acestuia. 

  • Care este sectorul cu pierderi de sute de miliarde de euro provocate de pandemia de COVID-19

    Noile cercetări arată că retailerii de modă vor avea pierderi de până la 20% din valoare din cauza pandemiei de coronavirus, scrie RetailGazette.

    Raportul Global 500 2020 al Brand Finance a constatat că retailerii ar putea pierde peste 900 de miliarde de euro ca urmare a pandemiei. Cifra a fost estimată pe baza pierderii din sector între 1 ianuarie şi 18 martie. Raportul a dezvăluit, de asemenea, primele 10 cele mai valoroase mărci de îmbrăcăminte din lume. Nike ocupă prima poziţie pentru al şaselea an consecutiv, înregistrând o creştere anuală de 7% a valorii mărcii, la 27 de miliarde de lire sterline (la 1 la 1 ianuarie 2020). Mai jos, clasamentul:

    1. Nike
    2. Gucci
    3. Adidas
    4. Louis Vuitton
    5. Cartier
    6. Zara
    7. H&M
    8. Chanel
    9. Uniqlo
    10. Hermès

    Levi’s a fost retailerul cu cea mai rapidă creştere anuală din sector (38%), în timp ce Valentino şi Gap au înregistrat cea mai rapidă scădere a valorii brandului (-39%).

    „Pandemia de COVID-19 va lovi cu siguranţă sectorul de îmbrăcăminte – Brand Finance a prezis că mărcile de îmbrăcăminte s-ar putea confrunta cu o scădere a valorii brandului de 20%”, a declarat Richard Haigh, directorul Brand Finance.
    În Marea Britanie, de pildă, vânzările din acest sector au înregistrat o scădere de 4,3% în martie, cea mai mare scădere din istorie consemnată de studiile BRC-KPMG. În SUA, BBC scrie că vânzările din retail au suferit, luna trecută, o scădere record de 8,7%.

    În plan local, specialişti din domeniu spun că lucrurile e posibil să intre în normal începând cu prima lună de vară. Bogdan Marcu, partner, Retail Agency, Cushman & Wakefield Echinox, consideră că după ieşirea din starea de urgenţă, unele businessuri îşi vor reveni repede, în funcţie de impactul pe care l-a avut pandemia de COVID-19 asupra sectorului în care activează. El se aşteaptă ca unele companii să îşi regleze activitatea în lunile iunie sau iulie.
     

  • În timp ce mare parte din administraţia publică lucrează homework pe salarii neatinse, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sectorul privat se închide, trimite oameni în şomaj, pe salarii mult mai mici, sau cei care lucrează vor avea salariile tăiate

    În timp ce marea majoritate a sectorului bugetar o freacă “ homework”/ “telework”/ “remote work”, păstrându-şi veniturile intacte, sectorul privat este, iarăşi, pus la zid prin trimiterea în şomaj tehnic, pe salarii diminuate şi plafonate. Se impune demararea unei reforme profunde în toată administraţia publică pentru a o eficientiza şi pentru a scoate bugetul de sub starea  asediu

    Recentele măsuri adoptate de guvern(OUG 29/2020 publicată în Monitorul Oficial nr.230 din data de 21 martie 2020) pentru susţinerea mediului de afaceri, în contextul crizei generate de pandemia de coronavirus, au pus, din nou, în evidenţă dispreţul  în care  guveranţii tratează angajaţii din mediul privat . Prin această ordonaţă  guvernanţii dău o lovitură consistentă raţionalităţi şi echilibrului, tratându-şi diferit cetăţenii.

        Atât preşedintele  Iohannis cât şi  premierul au folosit în expozeul argumentativ al actului normativ cuvântul , de altfel nobil, solidaritate.

        Să vedem ce înseamnă solidaritate în acest context complex al crizei.

        Prin această ordonanţă se precizează că cei care  pleacă în somaj tehnic vor beneficia de 75%  din salariul brut, dar nu mai mult de 75% din salariul brut pe economie. Adică undeva pe la 2400 lei.

        Dar ce facem cu cei care aveau salarii de 10.000-20.000 lei. Le sugerăm să mai strangă puţin cureau cum ne învăţa cineva înainte de decembrie 1989.

        Ia să vedem ce se întâmplă în mediul bugetar în această perioadă  de criză.Nimic.

    Mare parte din administraţie lucrează (!?) “homework” pe salarii neatinse, ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

       Acelaşi buget trebuie să plătească pentru angajatul din mediul privat maxim 2400 lei, iar pentru cel de la stat, fără număr, conform doctrinei mantrice “ Noi dăm “ a  celor aflaţi la butoane.

       Dar cu solidaritatea cum ramâne ? Este criza , dar hai s-o suporte în acelaşi fel ambele entitaţi: privată şi de stat.

      Adică  privatul care primeşte  maxim 2400 lei trebuie să fie solidar cu directorul de la nu-ştiu-ce instituţie, plantat acolo de “influencerii” lui politici,  care la un salariu de 20.000 lei mai are şi spor de calculator(şi Solitair-ul este pe calculator, sic!) de 15 %.

       Pai 15% din 20.000 este cam cât primeşte privatul în perioada şomajului tehnic.Halal solidaritate !

     Această mărinimie bugetară are loc într-un context total nefavorabil. Bugetul este  pe drumul cimitirului, este praf si pulbere, iar cifrele despre deficit sunt dărâmătoare. Are găuri mai multe decât un svaiţer elveţian de calitate, încât nici Dunlop şi Michellin, la un loc, n-ar putea să-l peticească.

    Intreaga clasă politică calată,  în exclusivitate, numai pe rentă a trolat bugetul de stat, iar economiei i-a distrus imunitatea.

        Parcă vorbeaţi, cândva, de un guvern al tuturor românilor !

       Vrem egalitate, dar nu pentru căţei, spunea Grigore Alexandrescu…în fabula “Câinele şi căţelul”….Probabil această fabulă i-a inspirat şi pe autorii actului normativ !

     Dar mai apare o problemă,pentru că tot suntem la capitolul fabule,  furnica(privată) s-a cam săturat să întreţină greierul(bugetar).

    Iată că în acestă perioadă deosebit de  grea fragilizatul sector privat mai primeşte o lovitură de imagine-“tot mai bine e la stat”. Nici criza nu-l atinge, statul este patronul ideal. Seducatorul sector de stat intră în criză şi mai intărit ca oricând. Premiumizarea  pe timp de criza a bugetarilor, prin menţinerea avantajelor, constituie un afront pentru toti angajaţii din mediul privat. 

    Dacă se vorbeşte de democratizarea virusului-oricine poate să-l ia, atunci să vorbim şi de egalitate în faţa crizei. Nu pentru unul mumă, iar pentru altul ciumă( cam neinspirată zicala pentru aceste vremuri).

    Coronavirusul a  adus discriminări şi mai mari pe piaţa veniturilor între cele două sectoare de activitate, cel privat fiind plafonat iar cel de stat menţinăndu-şi salba de avantaje. Fiecare cu angajatorul lui, după cum şi la ales, puncta ironic un beneficiar al multor avanataje nemeritate.

    Mulţi au crezut că aceast pandemie generatore de criză economică va scrie  epitaful dezmăţului bugetar, dar s-au înşelat amarnic.

    Administraţia publică cazează acum aproximativ 1,2 milioane de angajaţi, după unele păreri ar fi necesari cam 800.000  de lucrători(da, lucrători).

    Criza aceasta este un prilej de porni o retructurare masivă a administraţiei publice astfel încât să rămână “on board”  doar cei care-şi fac treaba la nivel de Oscar, iar cei cu atitudine de Divă, aroganţi şi nazuroşi  să părăsească corabia.

    Când ai un buzunar rupt nu mai bagi bani în el, ci îl coşi.

    Ar fi un eveniment de pedigree pentru actuala putere, dacă  ar avea curajul să pună piciorul în prag şi să restructureze întreaga administraţie publică. Sprijinul opiniei publice există la niveluri maxime. Lucrătorii din această structură sunt invidiaţi la cele mai înalte cote pentru nivelul înalt al salarizării, în contradicţie cu nivelul scăzut de muncă şi, nu în ultimul rând, cu nivelul redus de şcolarizare, mulţi fiind doar cursanţi ai Şcolilor  de Vară.

    Motivaţia restructurării, pe langă suprapopularea structurii,  constă şi în faptul că livrabilul bugetar este de slabă calitate, atârnând ca un lest de gâtul întregii societăţi.

    Este deosebit de riscant pentru Romania să faca surfing pe creasta valului în plină criză coronavirus acompaniată de o administraţie publică hedonistă si necreativă, intrată în sevrajul lui ”more money“, mulţi dintre componentii acesteia fiind sedaţi cu bani publici la nivel de black belt.

    Cu o administraţie publică cladită pe principii fanariote, pe  clanuri, familii  şi pe relaţii amoroase, având ca exponent pe “Mister Solitaire”,   nu se poate depăşi criza actuală.

    Şi, înainte de a da save, m-am gândit la o propunere de restructurare a administraţiei publice după modelul lui Jack Welch(decedat de curând), fost presedinte la GE. A fundamentat conceptul de “curba vitalităţii” pentru a  defini procesul de restructurare din firmă: grupul A, 20% din angajaţi care pun lucrurile în mişcare, fiind indispensabili firmei, grupul B, 70% , esenţiali în ceea ce priveşte bunul mers al lucrurilor, gata oricând să se alăture grupului A, şi grupul C, 10% din angajaţi, neimplicaţi în rezolvarea problemelor,  care trebuie să plece. Această “curbă a vitalităţii” aplicată caţiva ani consecutivi va  elimina toţi dobrinii, şmecherii şi învârtiţii de duzină  din administraţie.

    Este momentul ca şi în sectorul de stat să  se dea competenţei podiumul de mult pierdut, deteriorat grav  de la an la an.

    Băcanu Gheorghe este şef serviciu la o companie privată din domeniul auto.

     

     

     

  • Ajutor pentru românii fără venituri în criza COVID-19: O primărie dă câte 700 de lei lunar pentru familiile cu un copil. Care sunt condiţiile

    Primăria Sectorului 4 a anunţat că va acorda sprijin financiar pentru familiile ale căror venituri au fost reduse sau chiar au dispărut în întregime, în contextul crizei COVID-19.

    „Primăria Sectorului 4 va susţine financiar familiile cu venituri reduse sau rămase fără niciun venit ca urmare a restricţiilor impuse mai multor companii prin decretele militare emise pentru stoparea răspândirii infecţiilor cu noul tip de coronavirus”, a anunţat Primăria.

    În acest context, măsurile sunt cuprinse într-o Hotărâre de Consiliu Local ce va fi supusă aprobării pentru a acoperi cheltuieli de bază precum alimente, medicamente sau produse igienico-sanitare.

    Ajutoarele acordate de Primărie vor fi acordate doar pentru perioada decretată ca fiind stare de urgenţă, fiind virate direct în contul curent al beneficiarului.

    Prin urmare, persoanele singure primesc 500 de lei lunar, în timp ce familiile cu un copil 700 lei lunar, iar familiile cu doi sau mai mulţi copii 1.000 de lei lunar.

    Pentru a putea accesa aest ajutor, solicitările trebuie trimise online către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4, însoţite de actele de identitate şi de o declaraţie pe propria răspundere în care beneficiarul trebuie să explice situaţia în care a răms fără venituri – sau cu veniturile reduse.

    Condiţiile în care se accesează: cel puţin un membru al familie nu poate beneficia de ajutor de şomaj; veniturile lunare nu depăşesc 1.000 lei pe membru de familie; nu au alte surse de venit; nu deţin depozite bancare mai mari de 1.000 lei.

  • „BERD e pregătită să finanţeze România în continuare”

    „Multe lucruri trebuie schimbate, dar ţara este în Uniunea Europeană şi acest lucru exercită multă presiune. Nu ezitaţi să creaţi o firmă în România, pentru că este mult talent în această ţară şi există o piaţă domestică destul de mare. Dacă aş fi român, aş rămâne aici să îmi creez compania, nu m-aş duce în Londra”, a spus Alain Pilloux, vicepreşedintele departamentului de banking şi membru executiv al Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), într-un interviu acordat înainte de amplificarea crizei cauzate de noul coronavirus.

    Alain Pilloux a devenit vicepreşedinte al departamentului de banking din cadrul BERD pe data de 15 noiembrie 2016, dar lucrează în cadrul acesteia încă din 1992. El este responsabil cu investiţiile şi activităţile consultative pentru 36 de ţări în care este prezentă BERD. Anterior, Alain Pilloux a ocupat funcţia de vicepreşedinte pentru politică şi parteneriate al BERD, unde era responsabil de coordonarea strategiilor şi politicilor băncii. După ce şi-a început cariera la Inspection Générale des Finances de la Paris, Alain a intrat în BERD în iunie 1992 în calitate de bancher senior. A deţinut de-a lungul anilor diverse responsabilităţi de management, printre care director responsabil pentru Polonia (1995-1997), director grupului de afaceri pentru Europa Centrală şi statele baltice (1998-2005), director general pentru Rusia, cu sediul la Moscova (2006-2009), şi director general pentru industrie, comerţ şi agroindustrie (2010-2015). Începând cu 2014, el a avut responsabilitatea pentru investiţiile directe ale băncii şi fondurile de capitaluri proprii în diferite sectoare şi regiuni.
    În cadrul strategiei BERD pentru România în următorii cinci ani sunt menţionate câteva dintre problemele existente în ţară, dar şi câteva soluţii care ar trebui luate în considerare. Reprezentanţii BERD observă că România se confruntă cu lacune în majoritatea sectoarelor economiei. Starea transporturilor şi infrastructura municipală agravează disparităţile regionale şi limitează integrarea pieţelor. Infrastructura de sănătate este sub standardele UE, din cauza operaţiunilor ineficiente şi a gestionării financiare, precum şi a lipsei de investiţii. Sectorul energetic a beneficiat de participarea sectorului privat, dar sunt necesare investiţii suplimentare pentru îmbunătăţirea eficienţei şi îmbunătăţirea conexiunilor transfrontaliere. Legislaţia adoptată la sfârşitul anului 2018 a afectat încrederea investitorilor. O guvernanţă îmbunătăţită va fi necesară pentru a îmbunătăţi climatul de afaceri şi pentru a soluţiona lacunele de tranziţie ale României. „În ultimii ani ne-am concentrat destul de mult pe sectorul privat pentru că nu am reuşit să demarăm o dezvoltare a infrastructurii, cu excepţia faptului că ne-am înteles foarte bine cu municipalităţile. La nivel municipal în ţară am găsit mereu parteneri foarte buni. Anul trecut, în ultima călătorie, am semnat ceva cu primarul din Bacău, de exemplu”, a spus Alain Pilloux.
    El mai observă că România are un sector privat vibrant, alimentat de investiţii străine mari în sectorul auto, agroindustrie şi imobiliare şi sprijinit de o bază puternică pentru IMM-uri. Cu toate acestea, îşi reduce potenţialul din cauza obstacolelor birocratice în afaceri şi a blocajelor induse de infrastructura naţională precară. Accesul la finanţe rămâne limitat din cauza practicilor solicitante de creditare bancară, a pieţelor de capital şi a capitalurilor de capital subdezvoltate şi a surselor alternative de finanţare pentru corporaţii şi IMM-uri. „Noi, ca instituţie de dezvoltare şi banking, avem nevoie de parteneri, de oameni cu care să vorbim, de oameni cu care să dezvoltăm proiecte. Cu sectorul privat a mers bine, cu sectorul municipalităţilor a mers bine, iar acum împreună cu această nouă administraţie din România vom face să meargă şi mai bine din punctul de vedere al infrastructurii şi energiei”, a mai spus încrezător Alain Pilloux.
    Din punctul de vedere al BERD, banca este bine poziţionată astfel încât să poată finanţa proiecte de infrastructură sustenabile, să sprijine sectorul energetic şi să contribuie la găsirea unor surse alternative de energie, care nu sunt atât de  dăunătoare pentru mediu precum cea cauzată de cărbune. Aceste finanţări în punctele cheie ale economiei din România vor reduce lacunele de tranziţie în guvernare, incluziune şi integrare, vor debloca oportunităţile economice şi vor îmbunătăţi calitatea instituţiilor şi a infrastructurii. În sectorul privat, banca îşi va concentra activităţile pe sprijinirea companiilor româneşti pentru a deveni mai competitive, pentru a îmbunătăţi inovaţia produselor şi a proceselor şi pentru a spori penetrarea tehnologică. BERD va continua să susţină diversificarea şi sofisticarea sectorului financiar, contribuind la dezvoltarea pieţelor locale de capital şi a soluţiilor de finanţare în valută locală şi colaborând cu bănci şi instituţii financiare nebancare pentru a creşte accesul la finanţare şi penetrarea financiară, inclusiv la IMM-uri.
    El spune că România are un potenţial pentru atragerea investiţiilor BERD de cel puţin 500 milioane de euro pe an. „Eu cred că există potenţial în această ţară pentru BERD să investească aproximativ 500 de milioane de euro pe an, poate chiar mai mult. Acum băncile sunt destul de lichide şi este greu să le convingem să ia bani de la BERD pentru a împrumuta întreprinderile mici şi mijlocii. Nu poţi obliga o bancă să împrumute”, a mai adăugat Alain Pilloux. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cel mai mare investitor instituţional străin din România, a fost de-a lungul timpului o susţinătoare importantă a sectorului bancar românesc. Instituţia a participat la procese de privatizare din bankingul local, fiind acţionar de-a lungul timpului chiar la cele mai mari bănci din sistem (BCR, Banca Transilvania şi BRD-SocGen), dar şi la grupurile greceşti Alpha Bank, Bancpost şi în ultimii ani la Piraeus Bank. În trecut, şi Banca Ţiriac şi Miro Bank (în prezent ProCredit Bank) s-au numărat printre băncile care au fost susţinute de BERD. BERD, alături de IFC, a cumpărat şi obligaţiuni emise de bănci.
    În 2019, BERD a finanţat
    22 de proiecte în diferite sectoare ale economiei româneşti, în valoare totală de peste 372 de milioane de euro. 

  • Cu ce se ocupă fiul marelui politician Ion Raţiu, stabilit la Londra: „Cel mai dor îmi este de legumele şi fructele pe care le găseşti în pieţe, acestea fiind mai gustoase decât orice poţi găsi în Occident”

    Nicolae Raţiu a studiat în Marea Britanie la Marlborough College, continuându-şi pregătirea la New York University, în Statele Unite. „Am început să lucrez în industria de transport imediat după absolvirea facultăţii, în 1971. Aveam o diplomă în transporturi maritime şi economie”, îşi aminteşte el. După doi ani de lucru s-a alăturat afacerii tatălui său, Ion Raţiu, o afacere tot în domeniul trasportului care avusese rezultate bune în anii ’60 dar care întâmpina dificultăţi în acea perioadă din cauza apariţiei containerelor, cu care ei nu puteau concura. „Businessul s-a închis în 1980 şi astfel ne-am concentrat atenţia pe investiţiile în real estate.”

    În paralel, Nicolae Raţiu a lucrat şi ca broker în industria petrolieră şi ţinând cont de evoluţia pieţei în acea perioadă a reuşit să câştige bani mulţi, după cum spune chiar el. Apoi a venit 1989, iar ianuarie 1990 l-a găsit în România, unde-l ajuta pe tatăl său la campania prezidenţială. „Am fondat împreună ziarul «Cotidianul» şi am dezvoltat o tipografie pentru a-l putea tipări.” El este cel mai mic dintre cei doi fii ai omului politic Ion Raţiu. Născut la Davos, în Elveţia, Nicolae Raţiu a venit în România în anii ’90, când avea deja 40 de ani, după ce regimul comunist se prăbuşise, iar tatăl său se întorsese acasă pentru a candida la preşedinţie.

    „În afară de asta (de «Cotidianul» – n.red.) nu am avut alte businessuri în România în anii ’90, însă am administrat afacerile familiei din Marea Britanie din domeniul imobiliar.” A investit în clădiri de birouri, în depozite şi chiar în sectorul rezidenţial, iar businessul a crescut puternic, după cum spune el.

    Începând cu anii 2000 a investit şi în România în domeniu – în terenuri, proprietăţi industriale, parcuri logistice, proiecte rezidenţiale şi hoteluri. „De asemenea, am pariat pe alte domenii, respectiv materiale de construcţii, fabrici de mobilă şi placaj. Cea mai recentă investiţie a mea în România este într-un centru de date în Câmpulung Muscel, mai exact pe fosta platforma Aro.”

    Datele publice arată că omul de afaceri este acţionar în circa zece firme din România. El a preluat de-a lungul timpului mai multe proprietăţi. Spre exemplu, prin firma Turda Development, Nicolae Raţiu a preluat în 2007 fosta fabrică de bere Ursus din Turda. Pe acest teren el trebuia să construiască un centru comercial de 15.000 mp, o investiţie estimată iniţial la 15 milioane de euro. Venirea crizei a pus pe pauză proiectul, astfel că în prezent firma apare a avea venituri zero. O altă firmă a omului de afaceri este Landmark Management, care a preluat în anul 2007 licenţele de fabricaţie şi platforma industrială Aro Câmpulung. Automobilul de teren Aro, produs la Câmpulung, a ieşit din fabricaţie în anul 2003. Iniţial Nicolae Raţiu anunţa chiar că ia în calcul reluarea producţiei, fapt ce nu s-a petrecut.

    Platforma industrială Aro Câmpulung are o suprafaţă de 49 de hectare, conform celor mai recente date ale Business MAGAZIN. După preluare, compania controlată de Nicolae Raţiu a derulat investiţii pentru reabilitarea platformei prin reconstrucţia infrastructurii şi reconversia unor hale. Aici a apărut şi centrul de date menţionat de omul de afaceri.

    „Un astfel de business are nevoie de curent electric constant, fără întreruperi, iar la Eurodatapark avem 36 de megawaţi, în special energie verde. Clienţii de centre de date din România ignoră faptul că Bucureştiul este amplasat pe o falie seismică şi se află doar cu trei metri deasupra nivelului mării.” Astfel, spune el, când se va produce un cutremur masiv, şi invariabil se va produce, întregul sector financiar se va prăbuşi şi nu va avea o rezervă. Niciunul dintre centrele de date din Capitală – majoritatea amplasate în subsolurile unor clădiri de birouri – nu va supravieţui. „Va fi o catastrofă.

    Acesta e motivul pentru care ne-am poziţionat în Eurodatapark pentru a avea back-up (rezervă), pentru a putea asigura continuitate în business. Eu sunt o persoană răbdătoare, oamenii se vor trezi la realitate, însă sper să fie înainte să se petreacă dezastrul. Dacă nu, va fi prea târziu. În România însă cine ştie dacă sau când se va întâmpla?”

    Se declară ca fiind antreprenor şi afirmă că nu îi place să lucreze pentru altcineva. A lucrat pentru tatăl său timp de şapte ani şi chiar şi aşa a fost dificil. „Am supravieţuit; deşi ne-am certat, am rămas prieteni.”

    Dacă ar fi să adune toate operaţiunile businessurilor pe care le deţine, ar reieşi că are circa 500 de oameni în subordine, deşi unii nu ştiu că lucrează pentru el. „Dacă ar fi să îmi evaluez businessul, aş zice probabil 30 de milioane de euro. Jobul meu presupune administrarea unui business folosindu-mă doar de tastatura computerului şi de telefonul mobil. Stau cu degetele fixate pe tastatură şi cu mobilul lipit de ureche.” Totodată, ca preşedinte al The Ratiu Family Charitable Foundation, o fundaţie înregistrată în Marea Britanie şi care are sediul la Londra, el prezidează un board care oferă anual până la 100 de burse – cu o valoare totală de 200.000 de lire – pentru studiu în varii domenii, pentru cercetare şi călătorii. „Eu nu am plecat din România, am venit aici. De altfel, revin destul de des, de regulă în fiecare lună. Se remarcă schimbări de fiecare dată însă lucrurile se mişcă greu.”

    Spune că cel mai dor din România îi este de legumele şi fructele pe care le găseşti în pieţe, acestea fiind mai gustoase decât orice poţi găsi în Occident. La polul opus, cel mai puţin îi e dor de letargie şi de defetism, de birocraţie şi de lipsa de flexibilitate. „Dacă ar fi să aleg trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România aş opta pentru reţeaua de autostrăzi, pentru reţeaua de cale ferată şi pentru guvern şi acţiunile sale.” Traficul din Bucureşti îl descrie ca fiind îngrozitor. Şoferii români pare că insistă să meargă prin centru de fiecare dată, spune el. „Trebuie să recunoaştem însă că şoselele de centură sunt într-o stare deplorabilă, încă o dovadă că infrastructura e slab dezvoltată.” La polul opus, cafeaua şi scena culinară sunt remarcabile, asta dacă poţi ajunge la ele ţinând cont de trafic şi de infrastructură.