BusinessMagazin

Tag: saracie

  • Cum au ieşit din sărăcie 5 dintre miliardarii lumii

    1. Howard Schultz, fondator Starbucks

    “În copilărie simţeam că mă aflu de cealaltă parte a baricadelor. ştiam că oamenii din partea cealaltă au mai multe resurse, mai mulţi bani, familii mai fericite. Simţeam nevoia să mă caţăr peste gardul care ne despărţea şi să realizez ceva ce părea imposibil celorlalţi. Poate am o cravată şi un costum acum, dar nu am să uit niciodată de unde vin”, spunea Schultz într-un interviu anterior acordat tablodiului britanic Mirror. Schultz a câştigat o bursă sportivă la Universitatea Northern Michigan şi, după încheierea studiilor, a început să lucreze în cadrul Xerox. La scurt timp, a preluat conducerea lanţului de cafenele Starbuck, care avea în acel moment 60 de cafenele în reţea. A devenit CEO-ul companiei în 1987 şi a adus Starbucks la peste 16.000 de cafenele răspândite în întreaga lume. Are o avere estimată la două miliarde de dolari.

    2. Oprah Winfrey,fondator reţeaua de televiziune OWN

    Oprah Winfrey are în prezent o avere estimată la 2,9 miliarde de dolari, dar s-a născut într-o familie săracă din Mississippi. A câştigat o bursă de studii la Tennesse State University şi a devenit primul corespondent de ştiri afro-american din Statele Unite ale Americii la vârsta de 19 ani.În 1983 s-a mutat la Chicago pentru a lucra pentru un talk-show care s-a transformat ulterior în “The Opraw Winfrey Show”.

    3.Leonardo Del Vecchio, Ray-Ben

    Născut într-o familie cu cinci copii, a fost singurul trimis de mama sa, care, după ce a rămas văduvă, nu mai reuşea să îl întreţină. S-a angajat într-o fabrică producătoare de componente auto şi rame de ochelari, iar la vârsta de 23 de ani, şi-a deschis primul atelier care a ajuns ulterior cel mai mare producător de ochelari de soare, cu branduri precum Ray Ban şi Oakley în portofoliu şi care i-au adus o avere de 15,3 miliarde de dolari.

    4. Larry Ellison, Oracle

    Ellison s-a născut în Brooklyn, New York. Fiind fiul unei mame singure, a fost crescut de către unchiul şi mătuşa lui din Chicago. După ce mătuşa sa a murit, Ellison a renunţat la colegiu şi s-a mutat în California unde a avut numersoae joburi. În 1977, a fondat Oracle, una din cele mai mari companii de tehnologie din lume şi care i-a adus o avere estimată la 41 miliarde de dolari.

    5. George Soros

    În adolescenţă, Soros s-a prefăcut drept nepotul unui angajat al Ministerului de Agricultură din Ungaia pentru a fi în siguranţă în perioada ocupaţiei naziste. A fugit din ţară în 1947 şi s-a stabilit în familia unor rude din Londra. A reuşit să se înscrie la London School of Economics după ce a strâns bani muncind ca hamal şi chelner. Înainte de a primi un job de banker, s-a angajat la un magazin de suveniruri din New York. În 1922, faimosul său pariu împotriva lirei britanice l-a transformat în miliardar în dolari, cu o avere estimată în prezent la 20 de miliarde de dolari.

    Sursa: Business Insider

  • Povestea incredibilă a unui oraş-fantomă – GALERIE FOTO

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ

  • Numărul italienilor care trăiesc sub nivelul sărăciei absolute s-a triplat în ultimul deceniu

    Numărul săracilor “absoluţi” – sau cei care nu îşi pot permite să cumpere un coş al bunurilor şi serviciilor necesare – ajungea la 4,7 milioane, anul trecut, de la 1,7 milioane, în 2006, potrivit Istat, Institutul Naţional de Statistică din Italia, reprezentând 7,9% din populaţie, majoritatea concentrându-se în regiunile sudice ale ţării.

    În contextul în care Italia a trecut în perioada 2008-2013 prin cea mai acută şi lungă recesiune de la Al Doilea Război Mondial, mai mult de un sfert din producţia industrială a ţării a fost afectată. În aceeaşi perioadă a crescut şomajul, rata ajungând la 13% în 2014, de la 5,7% în 2007. Rata şomajului a fost de 11,3%, în mai.

    Timp de zeci de ani, Italia a raportat o rată scăzută a fertilităţii, doar 1,35 copii per femeie, comparativ cu media de 1,58 din cele 28 de state membre ale UE, în 2015.

    “Raportul pe sărăcie arată cât de inutil este să evidenţiezi de ce sunt mai puţin nou-născuţi în Italia”, a spus Gigi De Palo, directorul Forumului Asociaţiilor de Familii din Italia.

    Numărul celor săraci absoluţi a crescut, anul trecut, în segmentul celor tineri, ajungând la 10% pe intervalul de vârstă 18-34 de ani. Rata a scăzut cu 3,8% pentru populaţia cu vârstă de peste 65 de ani, potrivit raportului Istat.

    La începutul acestui an, Parlamentul a aprobat un nou instrument care să combată sărăcia, numit venitul de incluziune, care înlocuieşte măsurile existente care sprijină venitul, în urma cărora vor beneficia 400.000 de gospodării, 1,7 milioane de oameni, în total, potrivit publicaţiei Il Sole 24 Ore, care citează documente parlamentare. Programul va fi finanţat cu resurse de aproape două miliarde de euro, anul acesta, finanţare care ar trebui să crească la 2,2 miliarde de euro, în 2018, potrivit aceleiaşi surse.

     

  • Omul de afaceri care a folosit banii de nuntă ai fiicei sale pentru a construi 90 de case pentru săraci

    Este vorba de indianul Ajay Munot care plănuise să cheltuiască 93.000 de lire sterline pe o nuntă luxoasă pentru fiica. A decis că cu banii aceştia ar putea construi nu mai puţin de 90 de case pe un teren de 2 acri pe care le-ar putea dona celor care nu au un acoperiş deasupra capului. Cei care au primit casele trebuie să fi fost săraci, să trăiască printr-o mahala şi să nu fie dependenţi de droguri. După cum era de aşteptat, casele sunt mici, au două ferestre, două uşi şi sunt racordate la curent electric.

    Fata nu s-a supărat pe tatăl ei, ci chiar i-a lăudat gestul spunând că este cel mai bun cadou pe care-l putea primi. 

  • Cât de sărac este un român faţă de un european din zona euro

    Fiecare român are în medie o avu­ţie netă de aproximativ 11.000 de euro, de peste zece ori mai mică decât un european din zona euro, în timp ce datoria pe persoană ajun­ge în România la circa 1.400 de euro, po­trivit datelor BNR din Raportul asupra sta­bilităţii financiare 2017.

    Avuţia netă a populaţiei a continuat ten­din­ţa ascendentă începută în anul 2012, iar în pe­rioada septembrie 2015-septembrie 2016 a avan­­sat cu 9%, până la peste 1.000 mld. lei (cir­ca 220 mld. euro). Saltul avuţiei a fost deter­mi­nat în principal de creşterea acti­ve­lor nefinan­cia­re, cu peste 11%. În 2015, avu­ţia netă a popu­laţiei crescuse cu 7,1% faţă de anul anterior.

    Activele financiare nete, calculate ca diferenţă între activele financiare şi pasivele financiare (datorii), au urcat în ultimii ani de aproximativ trei ori, de la 126 miliarde lei în 2009. Activele nefinanciare au avut o con­tri­bu­ţie importantă la dinamica pozitivă a ave­rii ne­te, valoarea acestora crescând cu 11,3% în pe­rioa­da analizată, susţin specialiştii de la BNR.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cât de sărac este un român faţă de un european din zona euro

    Fiecare român are în medie o avu­ţie netă de aproximativ 11.000 de euro, de peste zece ori mai mică decât un european din zona euro, în timp ce datoria pe persoană ajun­ge în România la circa 1.400 de euro, po­trivit datelor BNR din Raportul asupra sta­bilităţii financiare 2017.

    Avuţia netă a populaţiei a continuat ten­din­ţa ascendentă începută în anul 2012, iar în pe­rioada septembrie 2015-septembrie 2016 a avan­­sat cu 9%, până la peste 1.000 mld. lei (cir­ca 220 mld. euro). Saltul avuţiei a fost deter­mi­nat în principal de creşterea acti­ve­lor nefinan­cia­re, cu peste 11%. În 2015, avu­ţia netă a popu­laţiei crescuse cu 7,1% faţă de anul anterior.

    Activele financiare nete, calculate ca diferenţă între activele financiare şi pasivele financiare (datorii), au urcat în ultimii ani de aproximativ trei ori, de la 126 miliarde lei în 2009. Activele nefinanciare au avut o con­tri­bu­ţie importantă la dinamica pozitivă a ave­rii ne­te, valoarea acestora crescând cu 11,3% în pe­rioa­da analizată, susţin specialiştii de la BNR.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Paralela 45, campanie de CSR pentru copiii care nu au văzut niciodată marea

    Copiii, care au vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, şi se află în grija Organizaţiei Umanitare Concordia, vor petrece cinci zile pe litoralul românesc. Programul campaniei cuprinde activităţi educativ-distractive la malul Mării Negre (staţiunea Jupiter), dar şi vizitarea Definariului, Portului Tomis, Cazinoului Constanţa, Fermei Animalelor Ograda Veseliei la Constanţa şi a Palatului Parlamentului la Bucureşti, în perioada 31 mai – 4 iunie.

    Campania #PrimaZiLaMare a apărut ca urmare a evidenţierii în mediul public a unor studii de piaţă despre numărul românilor care nu au văzut niciodată Marea Neagră. Astfel, un studiu IRES arată că 22% dintre români nu au fost niciodată la mare, în timp ce unul realizat de World Vision Romania şi de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca evidenţiază că jumătate din copiii din România au risc de sărăcie şi excluziune socială.

     „Susţinem de mai multă vreme tânara generaţie în dezvoltarea ei, şi mai ales copiii cu posibilităţi materiale reduse. De data acesta, chiar de ziua lor, pe 1 Iunie, prezentăm Marea Neagră unor copii care nu au văzut-o niciodată. Ne dorim ca #PrimaZiLaMare să devină o campanie naţională şi din 2018 mai multe agenţii de turism membre sau nemembre ale Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism să ni le alăture şi cât mai mulţi copii să se bucure de o vacanţă pe litoralul românesc”, spune dr. Alin Burcea, CEO Paralela 45 şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism. 

    #PrimaZiLaMare face parte dintr-o serie de campanii de responsabilitate socială derulate de turoperatorul Paralela 45 de-a lungul timpului, care au în prim plan educaţia, copiii defavorizaţi, protejarea mediului şi activităţile culturale. 

  • Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România

    Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles au constatat că peste jumătate din populaţia României trăieşte în mediul rural, iar acest lucru nu era acceptabil. Astfel, problema s-a rezolvat româneşte. Peste 50 de comune au primit statutul de oraş, dar fără beneficiile unei urbe, însă cu taxele aferente. Localnicii au rămas prinşi între taxe „de oraş“ şi agricultura de subzistenţă.

    Odată cu această transformare, li s-a promis modernizarea localităţii: asfalt în loc de praf şi canalizare în loc de toaleta din spatele curţii. Asta s-a întâmplat în urmă cu aproape zece ani. „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică. România a promis în Consiliul Uniunii Europene că până în 2018 toţi românii vor fi conectaţi la reţeaua de apă şi canalizare. Însă de atunci şi până acum, numărul celor conectaţi a crescut doar cu circa 1 milion şi jumătate.

    Potrivit ultimului recensământ realizat în 2012, în România numărul total al oraşelor şi al municipiilor a ajuns la 319, dacă nu luăm în calcul şi Capitala. Astfel, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

    Conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“, „de regulă“ o localitate poate primi rangul III şi poate fi numită astfel oraş dacă aceasta are o populaţie stabilă cuprinsă între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori şi dacă are o rază de servire de 10 până la 20 de kilometri.

    În prezent, conform calculelor noastre, în România există 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002, şi 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, faţă de 41 în 2002. Cel mai mic oraş în funcţie de numărul de locuitori este Băile Tuşnad, cu peste 1.600 de locuitori.

    La 1 ianuarie 2015, în cele 2.861 de comune locuiau 9,707 milioane de persoane. Mărimea medie a unei comune din punctul de vedere al numărului de persoane cu domiciliul în localitatea respectivă a fost de 3.393 persoane. Faţă de această medie, valorile individuale variază între 24.941 locuitori în comuna Floreşti (judeţul Cluj) şi 131 locuitori în comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

    După 1989 oraşele proaspăt capitaliste s-au dezvoltat în toate direcţiile, în mod haotic, fără a fi implementat un plan de dezvoltare bine stabilit. Astfel, unele orase, precum Braşov, Oradea sau Cluj, aproape că şi-au triplat suprafaţa intravilană, dar infrastructura nu a ţinut pasul. Nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură, potrivit datelor INS (1993-2013).

    În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%. Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă. În Iaşi situaţia este puţin atipică, în sensul în care suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. În schimb, lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%. În general, în majoritatea oraşelor din România suprafaţa intravilană a crescut, însă nu în aceeaşi măsură s-au dezvoltat reţelele de drumuri sau canalizare.

    Conform site-ului numbeo.com, care măsoară în toată lumea indicatori precum rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, Cluj-Napoca pare a fi oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii din România. Este situat pe locul 53 în lume, înaintea unor metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69) sau Bucureşti (74).

    Cinci regiuni din România rămân printre cele mai sărace din UE, excepţie făcând Ilfov-Bucureşti, Vest şi Centru, însă Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE, potrivit Eurostat.

    Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

  • Cum au reuşit aceşti antreprenori să scape de sărăcie şi să devină milionari

    Entrepreneur.com a întrebat mai mulţi antreprenori cum au reuşit să treacă peste eşec şi ce sfaturi au pentru viitori oameni de afaceri.

    1. Descoperă-ţi pasiunea

    Grant Cardone, fondatorul unei firme de imobiliare de 500 milioane de dolari şi autor bestseller, a povestit ca atunci cand era mic a pierdut o monedă într-o gură de canal, iar tatăl său i-a spus că trebuie să aibă grijă de bani, în timp ce bunicul i-a spus că nu este o problemă că a pierdut moneda, ci că a pierdut singura monedă pe care o avea. “E amuzant faptul că la 12 ani aveam mai mulţi bani decât aveam la 25. Eram sărac lipit, dependent de droguri. Azi sunt milionar şi câştig într-o singură zi mai mulţi bani decât făceam pe an. Asta datorită faptului că mi-am permis să devin obsedat de succes”, spune el. Cardone este de părere că obsesia este cea mai valoroasă unealtă pe care un om o are. “Găseşte-ţi obsesia şi accept-o”

    2. Adaptează-te la noile realităţi

    Tom Ferry, fondator şi CEO al Tom Ferry International, este de părere că adaptarea este cel mai important element al succesului. Acesta a explicat faptul că în 2007-2009 a trebuit să se adapteze la realităţile curente cauzate de criză. “Am ajutat clienţii tradiţionali de retail să-şi diversifice abordările în lucrul cu băncile sau cum să-şi gestioneze activele neperformante”.

    3. Munceşte inteligent, nu mai mult

    “La un moment dat aveam 47 de dolari în cont, nu aveam diplomă de la facultate, nu aveam maşină, nu aveam o slujbă, şi nici obiective. Cărţile şi mentorii m-au scos din asta.” mărturiseşte Tai Lopez, investitor. El susţine că este important să munceşti inteligent, nu doar din greu şi multe ore. “Oameni ca Bill Gates sau Warren Buffett au avut mentori care i-au ajutat să muncească mai puţin, mai eficient, arătându-le scurtături. Adevăratul obiectiv este să munceşti mai puţin câştigând mai mult”, mai spune el.

    4. Renaşte din cenuşă

    Chris Plough, fondator al ExponentialU, explică perioada grea prin care a trecut în urmă cu 10 ani. Compania pe care a fondat-o a intrat in faliment, iar “ego-ul şi identitatea mea era legată de companie. Odată cu falimentul acestia şi eu mă simţeam ca un ratat. Mă simţeam gol şi eram trist”. Un prieten i-a sugerat să se alăture unui club numit “The Adventurists” ai cărei membrii călătoresc în Mongolia pe motociclete sau cu maşini. El spune că s-a regăsit în această aventură în Mongolia şi că astfel compania înfiinţată de el a putut renaşte fără el.

    5. Persistă

    “În 2008 nu puteam vinde nimic. Recuperatorii mi-au luat maşina în timpul nopţii. Aveam datorii de 80.000 de dolari, telefonul şi curentul mi-au fost “tăiate” de mai multe ori, dar am mers mai departe”, povesteşte Steve Griggs, CEO al Steve Griggs Design. El spune că a persistat şi nu s-a lăsat, a coborât preţurile şi şi-a luat un job part time pentru a putea câştiga destul. Nu a renunţat la visul de a-şi conduce propria companie. “Mi-a luat aproape 10 ani să recuperez ce am pierdut, dar am reuşit pentru nu am renunţat niciodată”. 

  • Tânărul care a trăit pe străzile din Mozambic, iar acum este un fotograf de top cu fotografii expuse în Londra sau în Lisabona

    A învâţat singur secretele fotografiei, iar 12 ani mai târziu a ţinut prima expoziţie în Lisabona. Mario Macilau a explicat într-un articol BBC cum a reuşit această performanţă.

    Pentru a ajuta familia să se întreţină, Mario făcea tot felul de slujbe pentru oamenii din piaţă: spăla maşini, căra bagajele oamenilor etc. Acesta a recunoscut că a intrat intr-o sferă influenţă negativă, şi a fost implicat în cazuri de criminalitate minoră, după cum spune el.

    “La 14 ani am împrumutat camera foto a unui prieten şi am început să fac fotografii, să documenteze mediul înconjurător. Mi-am developat pozele într-o cameră obscură pe care am construit-o singur. Practicam fotografia de fiecare dată când puteam, dar era dificil pentru mine deoarece nu aveam bani pentru film şi pentru chimicale”, a spus Mario.

    Nu avea de gând să-şi facă o carieră din fotografie, dar într-o zi, în 2007, când un prieten s-a oferit să-i vândă o cameră, Mario nu a ezitat şi i-a oferit la schimb telefonul mobil pe care-l primise de la mama sa.

    “Mi-a fost greu să-i spun mamei ce am făcut, aşa că am minţit-o şi i-am spus că cineva mi-a furat telefonul”, a spus Macilau.
    Pentru a-şi face munca mai vizibilă, Mario s-a dus la bibliotecă pentru a folosi internetul. Şi-a creat un blog, apoi feedback-ul pozitiv a început să apară şi a fost invitat să-şi expună operele în cadrul unor expoziţii.

    În 2009 a fost invitat de o parohie din Lisabona pentru a ţine o expoziţie. Înainte de asta, el a luat parte la mai multe expoziţii de grup la Berardo Collection Museum şi la Saatchi Gallery din Londra.

    Familiei i-a luat foarte mult să înţeleagă că poate face bani din fotografie. “Chiar şi acum mama mea nu înţelege exact, dar e ok, îmi acceptă decizia”, a mai spus el.

    “Am încercat să mă revanşez faţă de mama mea pentru că i-am vândut telefonul, iar acum, de fiecare dată când călătoresc îi aduc un telefon nou”, a încheiat Mario Macilau.