Tag: reusita
-
Un tânăr de 17 ani a luat 30.000 de lire din contul mamei sale pentru a săpa un şanţ. Cum a reuşit să pună pe picioare o afacere de milioane
Când avea doar 17 ani, Andrew Michael a luat o decizie care avea să-i schimbe viaţa: el a cheltuit 30.000 de lire sterline de pe cardul de credit al mamei sale, fără să-i spună acesteia nimic.În 1997, Michael locuia alături de părinţii săi în Cheltenham, în vestul Marii Britanii, când a descoperit o oportunitate de afaceri. În timp ce înregistra un website alături de un coleg, el şi-a dat seama că foarte puţine companii de găzduire web ofereau servicii pentru organizaţiile mici.“Toate centrele de găzduire din Marea Britanie ţinteau companii mari”, povesteşte pentru cei de la BBC Andrew Michael, ajuns acum la vârsta de 39 de ani. “Am observat că sunt multe afaceri mici sau simpli indivizi care caută un serviciu simplu şi uşor de folosit.”Fără să stea pe gânduri, el a pus bazele unei companii de găzduire web numite Fasthosts. “Aveam deja calculatoare acasă, iar software-ul l-am scris singuri. Mai aveam nevoie doar de o conexiune ultra-rapidă la internet, lucru care, la acea vreme, necesita săparea unui şanţ.”Andrew a folosit cardul de credit al mamei sale pentru a comanda lucrarea şi pentru a publica câteva reclame în ziarele locale; pariul său a fost că încasările din prima luna vor putea acoperi suma de 30.000 de lire sterline pe care o luase din contul mamei sale.În mod surprinzător, pariul său a fost unul câştigător: “La finalul lunii, aveam destui clienţi şi bani pentru a restitui toată suma.”Nouă ani mai târziu, Andrew Michael a vândut afacerea pentru 61,5 milioane de lire sterline; cu partea sa, de 46 de milioane, a mai pus pe picioare o firmă de stocare în cloud. A vândut-o şi pe aceasta, pentru o sumă care nu a fost făcută publică.În prezent, Andrew Michael este CEO al Bark, o companie care permite oamenilor să comande online servicii de la diverşi profesionişti. -
Cum a reuşit un primar din Botoşani să reducă numărul asistaţilor social din comuna lui de la 382 la 8
Un primar din judeţul Botoşani a reuşit să reducă numărul asistaţilor social din comună de la 382 la 8. Edilul a adus, pe fonduri elveţiene, un psiholog, cu ajutorul căruia a aflat că asistaţii social sunt deprimaţi şi nu cunosc beneficiile angajării, apoi le-a găsit locuri de muncă.
Primarul comunei Dângeni, Cătălin Rotundu, a reuşit, cu sprijinul unui psiholog şi cu accesarea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă din fonduri elveţiene, să convingă sute de oameni, asistaţi social, că e mai bine pentru toată lumea să muncească.
„Când am venit la Primărie aveam 382 de asistaţi sociali. Am făcut o evaluare a fiecărei gospodării prin aplicarea unor chestionare şi am căutat soluţii. Am scris un proiect pe fonduri elveţiene pentru a putea aduce un psiholog în comună, pe lângă compartimentul de asistenţă socială al Primăriei, şi am reuşit. Am colaborat cu Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cu mediul privat pentru a vedea de ce calificări e nevoie pentru muncitori şi am solicitat AJOFM să organizeze cursul de calificare la noi în comună, pe nevoile din mediul privat. Luna trecută am avut opt asistaţi sociali, luna aceasta sunt 11, dar mai mult de 60 de zile nu îi ţinem ca asistaţi social pe cei care au adeverinţă că sunt apţi de muncă. Îi ajutăm să se integreze în piaţa muncii”, a declarant, pentru corespondentul MEDIAFAX, primarul comunei Dângeni, Cătălin Rotundu.
-
Povestea de succes a unui tânăr farmacist român. La 28 de ani, are propria linie de produse dermato-cosmetice şi concurează cu brandurile consacrate
Tânărul şi-a descoperit marea pasiune încă din clasa a VIII-a, iar datorită părinţilor lui care deţineau o farmacie în Alba Iulia, a reuşit să-şi împlinească visul şi să-l transforme într-o carieră înfloritoare.
Prima cremă preparată în laboratorul propriu din Alba Iulia a ieşit pe piaţă în 2014. Produsul a avut mare succes, iar de atunci Emanuel Lazăr şi-a propus să creeze produse dermato-cosmetice de calitate, fabricate 100% în România, accesibile ca preţ, ca o alternativă la cremele străine mult prea scumpe. „Este foarte greu să te lupţi de la egal la egal cu marile branduri internaţionale care investesc sute de milioane de euro anual în marketing. Cu toate acestea, nu m-am lăsat descurajat şi mi-am propus să analizez unde greşesc acestea, astfel încât să nu repet aceeaşi greşeală şi să vin cu ceva nou. Scopul meu a fost să produc creme cu un conţinut natural aproape de 100%, iar preţul să fie mult mai mic decât concurenţa străină”, declară Emanuel Lazăr.
La începutul lunii martie, farmacistul român a lansat un nou produs – o loţiune micelară, fabricată în totalitate în laboratorul său din Alba Iulia, produs pe care doreşte să îl impună şi în pieţele din Europa.
-
Povestea omului ce a construit afacerea care ne face cunoscuţi în toată lumea. Ar putea fi evaluată la 7 mld. dolari
Business Magazin a plecat oficial în căutarea unicornului românesc în mai 2016. Vorbeam atunci de potenţialii unicorni precum Bitdefender, eMAG, Vector Watch, Axosuits sau CodaFootprint. Toate dintre aceste companii aveau pedigriul necesar pentru a ajunge în acest select club mondial, însă niciuna dintre ele nu a avut onoarea de a primi această distincţie. Nu, primul unicorn românesc a apărut aproape de niciunde (deşi compania există din 2005), dintr-o dată şi pe neaşteptate, exact ca un unicorn adevărat. UiPath este primul unicorn românesc.
Dar ce e un unicorn şi ce e UiPath? Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Uber, Airbnb, Snapchat sau Xiaomi sunt cele mai îndemână exemple din clubul unicornilor. Start-up-ul UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, 36 de ani, s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.
Cine sunt românii care au clădit prima companie evaluată la un miliard? Daniel Dines a terminat Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1997, iar cu un an înainte a început să lucreze în cadrul companiei Crinsoft. După aproape cinci ani, s-a angajat ca inginer de dezvoltare software în cadrul gigantului american Microsoft. A petrecut o perioadă în SUA, apoi s-a gândit să se întoarcă în ţara natală şi să înfiinţeze o firmă; a pus astfel bazele unei companii de dezvoltare de software specializate în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing. La un interviu, când voia să recruteze angajaţi, în 2005, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, care s-a angajat la companie pe vremea când era student la Politehnică. Precum şi alţi mari antreprenori americani, Dines a lucrat alături de alţi câţiva oameni într-un apartament din Bucureşti, echivalentul legendarului garaj din Silicon Valley, la tehnologia care avea să definească start-up-ul UiPath. „Noi doi am avut o discuţie prin 2012, când ni se părea că ne ratăm cariera, şi ne-am zis să mai dedicăm doi ani să construim o tehnologie foarte bună; doar că în 2013 nu aveam niciun client. Ne gândeam să tragem cortina”, mărturiseşte Dines.
Au lucrat opt ani la primul produs şi în 2013 au încheiat primul mare contract, un client din India, o companie de BPO (Business Processes Outsourcing). „A fost un moment astral când am descoperit primul client, o companie de BPO din India. Am trimis trei oameni acolo şi au înţeles că e piaţa enormă, fiind extrem de mulţi oameni care fac doar procese repetitive ce ar putea fi înlocuite de un program”, continuă antreprenorul.
Ce a urmat apoi este o creştere accelerată, explozivă, am putea spune. În 2014, compania avea o cifră de afaceri de 500.000 de dolari şi avea în jur de 10 angajaţi, potrivit declaraţiilor lui Vlad Ionescu, director de marketing în cadrul UiPath, pentru Ziarul Financiar. În 2018, UiPath are 590 de angajaţi în 14 ţări, peste 700 de clienţi, dintre care şi cinci companii din Top 10 Fortune (adică cinci dintre următoarele companii: Walmart, Berkshire Hathaway, Apple, Exxon Mobil, McKesson, UnitedHeath Group, CVS Health, General Motors, AT&T şi Ford Motor) şi o cifră de afaceri situată „între 50 şi 100 de milioane de dolari” şi, bineînţeles, o evaluare de 1,1 miliarde de dolari. „Ce s-a întâmplat în cazul nostru este oarecum unic. În enterprise software este foarte rar să vezi o asemenea creştere. Majoritatea companiilor care ajung la o asemenea evaluare vin din spaţiul destinat consumatorilor”, spune antreprenorul. Sigur, mai există companii româneşti care valorează mai mult sau la fel de mult, Banca Transilvania sau Dedeman sunt exemple la îndemână, dar nu se încadrează la categoria unicorn pentru că nu activează în domeniul tehnologic.
Daniel Dines este CEO-ul şi „faţa” UiPath. El este speaker la evenimente şi conferinţe, iar Marius Tîrcă, CTO-ul companiei, este tăcut şi se fereşte de lumina reflectoarelor.

Întrebaţi care este dinamica dintre cei doi fondatori, dacă avem de-a face cu un cuplu asemănător Steve Jobs – Steve Wozniak, Marius Tîrcă spune că „pentru mine ăsta este primul job. Ne-am cunoscut la interviul de angajare şi am lucrat mult timp împreună, în acelaşi birou”, spune Marius Tîrcă. Tot el adaugă că „noi suntem amândoi ingineri software la origini, dar în ultima vreme ne-am mai despărţit. Eu mă ocup mai mult de partea de tehnologie, de echipa tehnică, iar Daniel de partea de product management, ce «features» să adăugăm, cum să facem”. UiPath s-a dezvoltat la început din fonduri proprii, pe baza veniturilor obţinute din proiectele derulate de compania anterioară, iar în 2015 a reuşit să obţină o finanţare de 1,6 milioane de dolari de la trei fonduri de investiţii americane – Credo, Early Bird şi Seedcamp. Investiţia a fost folosită pentru dezvoltarea companiei – creşterea echipei (specialişti IT şi oameni de vânzări), extinderea în străinătate şi activităţi de marketing.
UiPath a atins statutul de primul unicorn românesc după ce recent a atras o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA, fondul care a investit în Facebook şi Atlasia, şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers, cei care au fost printre primii investitori ai Google şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet, firma-mamă a Google. „Nu aveam neapărat nevoie de această finanţare, dar ea ne va accelera ritmul de creştere. Vrem să fim cei mai rapizi, cei mai agili din piaţă”, spune Dines; mărturiseşte şi că e mai greu să obţii o finanţare de 1 milion de dolari decât una de 153 de milioane de dolari. Îşi aduce aminte că negocierile pentru prima finanţare, de 1,6 milioane de dolari, au durat 14 luni, iar negocierile pentru cea mai recentă finanţare au ţinut doar două luni. Daniel Dines nu a dezvăluit cât la sută din companie a cedat pentru această finanţare, dar spune că încă se află la controlul companiei.
În 2017, portofoliul de clienţi al UiPath a crescut de la mai puţin de 100 la peste 700; printre noii clienţii ai firmei se numără BMW Group, Dairy Farm Group, Dentsu sau Huawei. Noua finanţare va fi folosită pentru a accelera evoluţia produsului, în particular în inovaţii care integrează machine learning (ML) şi alţi algoritmi de inteligenţă artificială (AI) în operaţiunile digitale ale clienţilor companiei.
Planurile pentru anul în curs sunt ambiţioase şi ritmul de creştere înregistrat în 2017 este aşteptat şi pentru 2018. „Cerul este limita. Pentru noi, dublarea (n.r. – cifrei de afaceri) este un eşec”, spune Daniel Dines încrezător.
RPA, un acronim de ţinut minte
UiPath dezvoltă roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii, demers cunoscut în industrie drept Robotic Process Automation (RPA). Astfel, software-ul dezvoltat de echipa UiPath este folosit astăzi de milioane de maşini din întreaga lume, instalat în diferite produse şi utilizat de companii pentru automatizarea activităţilor precum gestiunea documentelor, call center, industria sănătăţii, industria financiară, analiza de date, automatizarea proceselor sau instalarea de API-uri.
Start-up-ul este specializat în dezvoltarea de soluţii de robotică, în principal pentru piaţa de automatizare a proceselor interne ale unei companii, produsele şi soluţiile dezvoltate de UiPath adresându-se companiilor mari şi foarte mari care externalizează anumite procese către firme specializate – BPO (business process outsourcing) şi IT outsourcing. „Noi am plecat de la automatizarea proceselor de backoffice din partea de finance şi contabilitate. Dar în momentul de faţă am depăşit de mult bariera asta. Avem aplicaţii în HR, partea de middle office, claim manangement, contact centers. În viitor o să atingem toată gama de procese de business”, spune Marius Istrate, people operations leader la UiPath.
„Nu facem roboţi fizici, nu ne ocupă cu robotica, ci vrem să automatizăm munca umană”, a explicat Bogdan Nedelcov, senior product manager la UiPath, la începutul conferinţei de presă.

Cuvântul „robot” te poate duce cu gândul la Terminator sau la un film SF văzut recent, dar în acest caz un robot este un software care automatizează procesele de bază, urmând anumite reguli, astfel încât să nu mai fie nevoie de un om pentru asta sau de supravegherea unui angajat.
Un robot software utilizează un software pentru a gestiona aplicaţii software precum ERP-uri, aplicaţii de help desk şi aşa mai departe, în acelaşi mod în care l-ar utiliza o persoană. Un robot imită acţiunile unei persoane: poate apăsa butoane, poate face copy şi paste, poate lua date dintr-un document, căuta anumite informaţii într-un formular. Astfel, un robot poate grăbi acest proces cu până la 50%, potrivit Institute for Robotic Process Automation. Se estimează că un singur robot ar putea înlocui până la cinci angajaţi full time. De asemenea, un robot poate face o muncă repetitivă fără să greşească, spre deosebire de un om, care face în medie 10 erori într-un proces cu 100 de paşi.
În România, compania are centrul de cercetare-dezvoltare, precum şi echipele de implemenare, în timp ce sediul din India se axează în prezent pe partea de suport, iar în Marea Britanie şi SUA este localizată divizia de dezvoltare de business şi de vânzări. Compania are sedii în New York, Amsterdam, München, Paris, Madrid, Dubai, Singapore, Tokio, Hong Kong, Bucureşti, dar şi în Australia; şi nu se vor opri aici. În 2018 va mai apărea încă un centru de dezvoltare în România (nu în Capitală), unul în Bangalore, India, şi altul în Seattle, SUA. „Acum un an, niciunul dintre competitorii nostri nu era în Japonia. Când am văzut că merge businessul acolo am investit masiv, mult înaintea pieţei. Strategia noastră de business a fost este strategia lui Gingis Han: cucereşte lumea”, explică antreprenorul. În momentul de faţă, cei mai mulţi angajaţi, în număr de 250, se află în România, apoi urmează SUA şi India, cu peste 100 de angajaţi în fiecare ţară. „Pentru noi este foarte greu să găsim inginer de software în România la calitatea pe care o vrem noi. Ţinta noastră în România este să angajăm 1% dintre cei mai buni ingineri software. E foarte greu să ajungi la ei. De aceea este important să gândeşti global”, explică Dines.
„Acum, 42% dintre cele mai mari companii din lume au un proiect RPA în derulare şi intenţionează să extindă aceste proiecte, iar restul companiilor afirmă că vor demara un astfel de proiect în următoarele 12 luni. Nu mai este vorba de o tehnologie futuristică, ci de o tehnologie care este aici, acum. Ce altă dovadă mai bună că adopţia tehnologiei se extinde putem avea decât faptul că Blue Prism, compania care a inventat acest termen, RPA, este acum evaluată la aproximativ 1 miliard de euro?”, a declarat Vargha Moayed, leading partner al centrului de excelenţă dedicat RPA al EY, în cadrul unei conferinţe a ZF.
Proiectele RPA au început să devină uzuale în cadrul marilor companii pentru că „roboţilor le place să facă aceleaşi lucruri zi de zi, în timp ce oamenilor nu”, a adăugat Mike Robinson, senior sales consultant în cadrul Blue Prism, în cadrul aceluiaşi eveniment. „Proiectele de tip RPA au devenit a treia opţiune de externalizare a unor procese, pe lângă onshore şi offshore. Acum există şi o a treia variantă, de a aduce înapoi aceste activităţi, folosind o forţă de muncă digitală. Practic noi oferim un sistem de operare pentru forţa de muncă digitală”, a punctat Robinson.

„Noi nu înlocuim oamenii. Noi nu reducem joburile. Dacă ne gândim la ce face un om în fiecare zi, o să vedem că foarte multe activităţi sunt repetitive. Esenţa tehnologiei noastre este ca oamenii să colaboreze cu roboţii”, explică Daniel Dines.
În momentul de faţă, în companii lucrează mai mulţi oameni decât roboţi software. Totuşi, acest lucru se va schimba, este de părere Venu Kannan, chief solutions officer în cadrul companiei UiPath. „Noi credem că în 2018 – 2019 mai multe companii de top vor avea mai mulţi roboţi decât angajaţi pentru a realiza anumite activităţi de tip backoffice. Ce se va schimba? Astăzi un om cere unui robot să facă ceva, iar noi credem că peste 1-2 ani roboţii vor fi cei care vor începe să ceară oamenilor să execute anumite sarcini.”
Potrivit unui raport al EY, software-ul RPA se implementează destul de rapid şi costurile nu sunt mari, deoarece poate fi aplicat peste infrastructura IT existentă. „Costurile se reduc destul de rapid după implementare. Acesta a fost şi unul dintre avantajele programului. Poţi să vezi rapid un return of investment, vorbim de luni, nu de ani”, spune Marius Tîrcă, cofondator şi CTO al UiPath.
Piaţa roboţilor software ar urma să ajungă, conform estimărilor, la valoarea de 8,75 mld. de dolari pe an în 2024, conform Grand View Research. În prezent, piaţa de licenţe software RPA are o valoare de 250 mil. dolari, dar va ajunge la 3 mld. dolari în patru ani; în acelaşi timp, serviciile asociate vor genera o sumă de zece ori mai mare, conform estimărilor EY. „Acum, 80% din piaţă este deţinută de cele trei companii (n.r. – UiPath, Automation Anywhere şi Blue Prism)”, explică Daniel Dines. El adaugă că acesta este doar începutul, „acum am penetrat doar 10-20% din piaţa globală. În următorii doi-trei ani urmărim să ne listăm la bursă NASDAQ”.
Primul decacorn românesc?
Un decacorn este un start-up a cărui evaluare a ajuns să depăşească 10 miliarde de dolari. „Avem şansa să facem o companie mare care să valoreze zeci de miliarde de dolari. Putem deveni o companie «huge», poate cea mai mare companie de tech din estul Europei, dar o putem face doar dacă rămânem umili. Asta nu înseamnă a fi slab. A fi umil înseamnă a-l înţelege pe celălalt şi doar un om umil poate fi hotărât şi încrezător; dacă eşti arogant şi nu eşti umil, atunci eşti un dobitoc”, spune Dines, care menţionează că elementele secrete care au transformat UiPath în primul unicorn românesc sunt echipa din spate, dar şi cultura companiei.
„Noi nu avem o supertehnologie. Sigur, avem o paletă largă de tehnologii, dar nu e acest lucru fundamentul. Noi am construit UiPath uitându-ne la Silicon Valley. Care este secretul construcţiei unei companii? Mulţi cred că este tehnologia. Pentru noi cultura a fost cel mai important lucru. Noi nu suntem manageri. În UiPath cultura este antimanager, antiboss, nimeni nu are voie să dea directive de sus, «Tu faci asta pentru că aşa vreau eu»”, spune Dines. El menţionează că această politică de conducere va continua şi în viitor şi este de părere că nu poţi gestiona 600 de oameni cu un stil de management autoritar şi că-i poţi face să meargă în aceeaşi direcţie „doar aplicând «no-boss strategy»”.
Compania a înregistrat anul trecut un ritm de creştere de peste 500% atât a cifrei de afaceri, a numărului de angajaţi, cât şi a numărului de clienţi; iar compania românescă (deşi Dines insistă că UiPath nu este o companie românească, ci una globală) are toate şansele să-şi continue traiectoria unei rachete abia lansate. După finanţarea de 30 de milioane de dolari de anul trecut, Dines a declarat pentru ZF că UiPath este ca o rachetă care a decolat şi tremură din toate încheieturile. „Încă nu şi-a dat jos niciuna din piese. Suntem precum Space X, încă nu s-au detaşat motoarele”, râde Dines.
„Planurile noastre sunt scalabile la nivelul 4 sau 5 x. Vom ajunge să avem până la finalul anului peste 1.500 de clienţi”, a declarat Alexandru Mihailciuc, global head of pre-sales la UiPath. Însă nimic nu a venit servit pe tavă pentru fondatorii UiPath. Cei doi au lucrat la dezvoltarea tehnologiei mai bine de opt ani până au găsit primul client. „Am avut multe «near death experience», când ne uitam în cont şi erau zero bani. La un moment dat, un client oarecare din lume ne-a pus un ordin de plată”, îşi aduce aminte Dines, care adaugă că au ajuns aici datorită norocului şi perseverenţei.
„Competitorii noştri din 2014-2015 îmi păreau giganţi. Nu credeam că-i puteam învinge. Fără să ne uităm la ei, am început să creştem folosind nişte principii. Şi am explodat. Trebuie să ai puţină nebunie în ceea ce faci”, spune antreprenorul. Daniel Dines spune că Marius Tîrcă a fost esenţial în dezvoltarea companiei, datorită abilităţii sale de a-l provoca; povesteşte că asociatul său „ridica un soi de «challenge», dezbateri, câteodată foarte aprinse, cu pasiune şi nimeni nu putea să impună o decizie, ci trebuia să-l convingi pe celălalt”. El spune că poate nu este cea mai bună metodă de a avansa o companie, dar că pentru ei a funcţionat.
Tot el adaugă că este foarte important să angajezi oameni mai deştepţi decât tine. „Aşa cum există un Federer în tenis, aşa există şi un Federer în software, în business, în sales, marketing. Sunt peste tot în lume. Jobul nostru e să-i găsim”, spune antreprenorul.
Viitorul muncii
Având în vedere că UiPath, dar şi alte companii, dezvoltă aceste tehnologii de RPA şi astfel se vor automatiza tot mai multe sarcini, va mai fi nevoie de angajaţi oameni? Cum va arăta piaţa muncii în 10-20 de ani? „E foarte complicat să prezici viitorul. O să apară foarte multe slujbe noi. Oamenii o să se mute tot mai mult de la a face lucruri repetitive la a face lucruri creative”, explică Dines, care atrage atenţia că este nevoie de o schimbare în educaţie, atât în România, dar şi la nivel mondial. „Sistemul de învăţământ global este greşit în momentul acesta pentru că nu pune accent pe creativitate. Sarcinile care nu presupun creativitate o să fie eliminate de software”, spune antreprenorul.
În acest moment procesele de backoffice dintr-o bancă se pot automatiza în măsură de 30%, dar în viitor, odată cu dezvoltarea tehnologiilor de machine learning, inteligenţă artificială anumite joburi vor fi îndeplinite exclusiv de roboţi, iar oamenii vor trece în slujbe care presupun creativitate sau se vor concentra pe interacţiunea cu clienţii. Deocamdată, potrivit fondatorilor UiPath, roboţii vor prelua slujbele oamenilor care se retrag la pensie. „În Japonia înlocuim bătrânii cu roboţii. Populaţia îmbătrâneşte foarte rapid. Nu găsesc oameni să-i înlocuiască pe cei care se retrag. Şi în România situaţia este similară, şi aici populaţia îmbătrâneşte, chiar dacă din alte cauze, în principal emigraţia”, spune Dines.
În postura de CEO al unei companii globale cu sedii în 14 ţări, Daniel Dines recunoaşte că nu stă mai mult de două săptămâni într-un loc şi că este o plăcere să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea. „E o plăcere să fac ceea ce fac acum. Pot să lucrez 24/7. Energia vine din succes, din întâlniri cu oameni. Este un mare joc care este extraordinar de interesant”, povesteşte antreprenorul.
Cei doi români spun că acum nu este momentul să se gândească la un exit. „Avem foarte multe de făcut şi abia acum experienţa este cu adevărat recompensatoare. Acum putem face lucruri pe care le vrem. Până acum am făcut şi lucruri pe care nu voiam să le fac, dar era nevoie. Acum avem oportunitatea să luăm oameni inteligenţi, să ne extindem global”, încheie Daniel Dines.
-
Cum a reuşit o antreprenoare din România să cucerească Parisul cu mititei, sarmale şi papanaşi şi ce planuri mai are
Până când acest lucru va deveni realitate, noi aici, în Micul Paris, ne întrebăm un singur lucru: cum a fost posibil ca mititeii noştri să devină vedete chiar pe scena pariziană, una dintre cele mai rafinate ale lumii?„Restaurantul a fost deschis în decembrie 2018, chiar de ziua României, pe 1 decembrie. Nu am calculat, dar aşa a fost să fie. Este cel de-al doilea proiect al meu, după o cafenea deschisă tot în Paris, cu denumirea Ibrik“, spune Ecaterina Paraschiv – Poirson, proprietara celor două unităţi.Cafeneaua Ibrik a fost deschisă în martie, 2017, în cel de-al nouălea district din cele 20 câte are Parisul, o zonă cunoscută pentru repere precum Opera, bulevardul Haussmann sau Galeriile Lafayette.Lucrurile au mers foarte bine, astfel că în vara anului trecut, Ecaterina Paraschiv-Poirson începe cel de-al doilea său proiect, restaurantul Ibrik Kitchen. De data aceasta, antreprenoarea şi-a dorit ca restaurantul să fie în cel de-al doilea district parizian, o zonă care se conturează a fi tot mai hip, un fel de Centrul Vechi al Bucureştiului, dar cu doza de rafinament parizian la pachet.Atât cafeneua, cât şi restaurantul au o inspiraţie comună, şi anume bunica antreprenoarei şi al său ritual de relaxare.„Am părăsit România, alături de familie, când aveam şase ani şi jumătate, bunica fiind persoana de care m-am simţit foarte legată. De altfel, Ibrik, numele cafenelei, vine de la ritualul ei de preparare a cafelei. Chiar dacă părinţii mei au fugit din ţară, eu mereu am rămas foarte ataşată de România.“ -
Cum a reuşit o tânără să economisească suficienţi bani ca să iasă la pensie la 28 de ani. Vezi câţi bani face acum stând acasă
J.P. Livingston a reuşit să se retragă din mediul corporatist la 28 de ani după ce a reuşit să economisească mai mult de 2 milioane de dolari, potrivit unui articol publicat de Business Insider.
A reuşit acest lucru având un job de entry level în domeniul finanţelor care îi aducea venituri anuale de 100.000 de dolari. Până la finalul primului an de muncă, a reuşit să economisească 70% din salariul ei. Din aceşti bani, a investit 40% din business şi a economisit 60% din sumă. Când primea măriri salariale, în loc să-şi crească limita de cheltuieli, a economisit diferenţa.„Atunci când am început să mă gândesc la pensie, eram epuizată. Mi-am imaginat cum ar fi să stau pe canapea şi să mănânc bomboane, să dorm până târziu dimineaţa, să fac genul acesta de lucruri”.
Înspre surpriza ei, anii de corporaţie nu au fost singurii care i-au asigurat venituri în creştere. După ce „s-a pensionat”, a continuat să câştige bani:
„Am mâncat şi bomboane stând pe canapea, dar a devenit plictisitor într-un final şi am ajuns într-un final din nou activă prin diferite hobby-uri şi proiecte”, a mai spus tânăra. „În cele din urmă, unul dintre acele multe proiecte au început genereze venituri. Este greu să fii treaz timp de mai mult de 60 de ore fără să găseşti o singură modalitate prin care să câştigi bani”.
A început să scrie pe un blog financiar, „The Money Habit”, fiindcă subiectul era de interes pentru ea timp de mai mulţi ani.„Nu m-am aşteptat să câştig bani fiindcă există milioane de bloguri, dar în cele din urmă acesta a crescut suficient de mult încât să încep să mă gândesc cum aş putea să îl monetizez astfel încât să îşi plătească singur costurile generate”. După primul an de funcţionare (2016) blogul a generat venituri de peste 62.000 de euro, în timp ce ea a petrecut mai puţin de cinci ore pe săptămână pentru a scrie articolele de pe blog.
„La începutul acestui an, am devenit mamă. Am fost complet offline timp de trei luni, dar blogul a generat venituri de 14.000 de dolari în acel interval de timp”, a adăugat ea. Livingston avea posturi programate să fie publicate o dată pe săptămână, astfel că majoritatea veniturilor veneau din aceste postări şi anunţuri.
-
Prima lună cu Ordonanţa 114 pe masă: Bursa de la Bucureşti a scăzut cu 12 miliarde de lei, mai multe companii au transferat povara către clienţi iar euro a atins maximul istoric
„Nu putem trăi izolaţi unii de alţii. Nu poate exista un guvern închis în nişte camere de unul singur şi care să ia decizii care ne privesc pe toţi”, spune Dragoş Roşca, preşedintele Romanian Business Leaders (RBL), o asociaţie care reuneşte o comunitate de antreprenori şi manageri din România, în cadrul unui eveniment organizat săptămâna trecută, ce a avut ca temă efectele economice ale OUG 114 după prima lună de la intrarea în vigoare, precum şi modul în care antreprenorii văd proiectul de buget anunţat de guvern.
„OUG 114 este mărul discordiei şi al problemelor cu care se confruntă mediul economic, dar şi cel politic”, spune Dragoş Roşca.
Acţiunile guvernamentale luate în lipsa unui dialog cu mediul de business derutează antreprenorii şi investitorii, care nu mai ştiu la ce costuri să se aştepte, ce anume ar putea să se întâmple şi în ce formă. Astfel, OUG 114 pune sub stres mediul de afaceri românesc, care ia poziţie şi critică hibele ordonanţei din decembrie 2018.
Analiştii consideră că noile modificări fiscale determină scăderea profitabilităţii şi a veniturilor companiilor, scăderi care pot duce la oprirea sau îngreunarea investiţiilor. De asemenea, şi şeful Romgaz a ieşit public cu estimări preliminare conform cărora atât cifra de afaceri, cât şi profitabilitatea companiei vor scădea cu 20-25% în 2019.
Pe piaţa de capital, brokerii consideră că amânarea publicării bugetului a tras în jos bursa locală. Companiile listate la Bucureşti au pierdut 12 miliarde de lei din capitalizare de la Ordonanţa 114, echivalentul a 7,5%, ajungând astfel la 149 de miliarde de lei.
Reprezentanţi ai companiilor au comparat ordonanţa din decembrie cu alte ordonanţe pe care guvernul le-a introdus de-a lungul timpului şi la care a renunţat în scurt timp sau nu au fost adoptate de Parlament tocmai pentru că au prezentat multe hibe. Taxa pe stâlp, acciza la carburant, split TVA-ul, transferul contribuţiilor de la angajator la angajat sunt doar câteva dintre măsurile menţionate. Acele taxe mergeau către primării, care au constatat că duc lipsă de bani. Astfel, constituirea noului buget, de anul acesta, dă naştere la mari tensiuni în zona politică în ceea ce priveşte administraţia publică locală.
Companiile româneşti, faţă în faţă cu OUG 14
Dragoş Petrescu, preşedinte şi fondator City Grill şi membru în boardul RBL, consideră că această ordonanţă a fost marketată ca fiind o acţiune împotriva lăcomiei companiilor, cu predilecţie a companiilor străine, dar aceasta este o promovare falsă. Petrescu spune că, în realitate, companiile româneşti vor fi cel mai afectate, prin creşterea cheltuielilor de finanţare, dar şi, în mod indirect, prin oprirea investiţiilor.
Costurile suplimentare pe care le au companiile nu pot fi suportate de creşterea preţului serviciilor sau produselor. „Raţional, pentru bugetul pe 2019 avem trei puncte importante de creşteri de cost. Unul pleacă de la costul valutar, cu o incidenţă între 5% şi 10% (costuri cu materii prime, costuri cu servicii, tot ce înseamnă import ş.a.). Apoi, costul cu resursa umană, între 10% şi 15%, pe fondul creşterii bazei salariului minim pe economie. Trei, costurile cu energia, pe care noi le-am estimat între 20% şi 30% pe tot anul”, spune antreprenorul, care menţionează că nu ne mai putem gândi la investiţii atât timp cât marja de profitabilitate este astăzi, cel puţin în prognoză, aproape de 0.
Fără 5G din cauza politicului
Primele reacţii din partea companiilor de telecomunicaţii arată că acestea nu mai vor să participe la licitaţia privind tehnologia 5G, „pentru că nimeni nu poate să facă o investiţie atât de mare atât timp cât nu ştie care va fi cadrul legislativ clar pe următorii 10-15 ani”, spune Dragoş Roşca. Investiţiile în fibră optică de acum 15-20 de ani fac ca România să fie astăzi extrem de competitivă în acest domeniu. Acele investiţii au pus bazele unei industrii IT care la acest moment înseamnă aproape 10% din PIB-ul României. Dacă investiţia în tehnologia 5G ar fi ratată pe fondul OUG 114, alte ţări ar putea face acest pas înaintea noastră. „Ne vom trezi peste 4-5 ani că nu mai suntem acea destinaţie bună de investiţii”, spune Dragoş Roşca.
Kilometri de autostrăzi, din nou în aşteptare
Industria cimentului şi a fier-betonului nu intră sub incidenţa ordonanţei, fiind vorba despre materiale semifabricate, dar efectele acesteia se simt şi în sectorul construcţiilor. Conform producătorilor de materiale de construcţii şi constructorilor, faptul că guvernul recunoaşte sectorul construcţiilor ca sector de prioritate naţională este o măsură binevenită.
Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM, spune că 1 euro investit în construcţii atrage în economia pe orizontală circa 3 euro. Este o măsură foarte binevenită, dar nu suficientă, spune acesta. „Din bugetul recent, studiile de fezabilitate pentru autostrada A7 nu s-au finalizat, autostrada A8, care a fost decisă de Parlament, nu s-a bugetat nici ea şi suntem în urmă cu 400 de kilometri de cale ferată pentru anul 2017 faţă de angajamentele luate în cadrul UE”, spune Mihai Rohan.
„Stabilirea acelui plan de 80% din cifra de afaceri pe acele domenii CAEN, vreo 16 la număr, este arbitrară. Altă năzbâtie este stabilirea cifrei de afaceri lunar şi cumulat la începutul anului. În ianuarie, februarie, martie, în sectorul construcţiilor nu prea există activitate”, spune Mihai Rohan, care a afirmat că o altă idee la care s-au gândit ar fi suspendarea aplicării Ordonanţei 114 până anul viitor, timp în care se pot observa toate consecinţele pe care le are o astfel de abordare.
Mai puţine finanţări
În sectorul financiar-bancar, impactul major se resimte în rândul finanţărilor. Tiberiu Moisa, directorul general adjunct al Băncii Transilvania, spune că accesul la finanţare nu este constant, este foarte bun în zona de vârf şi este foarte modest la bază, unde doar în ultimii trei ani Banca Transilvania a finanţat peste 50.000 de IMM-uri mici.
„Accesul la finanţare este dependent de profit şi de capacitatea de dezvoltare a instituţiilor financiare. În momentul în care afectezi profitul, afectezi capacitatea de dezvoltare a acestor companii şi, implicit, modul în care instituţiile financiare susţin economia şi societatea românească. Dacă sectoarele transversale, care susţin toate celelalte sectoare pentru a crea valoare adăugată, îşi regândesc bugetele ca să poată susţine financiar acest nivel excesiv de taxă, asta înseamnă mai puţine investiţii, fapt care atrage mai puţină valoare adăugată în întreg lanţul valoric din economie. Ce investim astăzi face diferenţa mâine, iar dacă sectoarele transversale nu pot investi doar ca să poată susţine o taxă suplimentară, atunci avem o economie mincinoasă”, spune şeful adjunct al BT, care are convingerea că OUG 114 va avea în 2020 cu totul altă formă decât cum arată astăzi, pentru că este injustă în primul rând pentru economie şi este contraproductivă.
Costuri mai mari cu factura de energie
La nivel energetic, în urma restrângerii veniturilor pe care companiile din energie le au pentru energia vândută consumatorilor casnici, efectul final este, cel mai probabil, creşterea preţurilor către consumatorii finali, dar şi inflaţia. Dragoş Roşca spune că pentru companiile din servicii impactul va fi mai mic decât pentru companiile din producţie.
Statul român a pierdut 1,16 miliarde de lei din capitalizarea companiilor din energie în 2018. Adrian Volintiru, directorul general al Romgaz, unul din cei mai mari doi producători de gaze naturale din România şi singurul controlat de stat, a făcut deja estimări preliminare conform cărora atât cifra de afaceri, cât şi profitabilitatea companiei vor scădea cu 20-25% în 2019, în ciuda unei estimări în creştere a producţiei de gaze.
Critici au existat şi în ceea ce priveşte ordonanţa de la nivel guvernamental prin care se translatează amenzile referitoare la acest subiect de la un cuantum între 2.000 şi 100.000 de lei la procente din cifra de afaceri, de 3-4-5%. Acest sistem de amendare este foarte restrâns la nivelul Uniunii Europene, domeniul concurenţei fiind unul dintre puţinele în care se aplică.
Creşterea salariului minim pe economie la 3.000 de lei este o altă chestiune cu implicaţii majore (presiune pe costuri, pe preţuri) contestată de companii.
Reprezentanţii businessului românesc spun că greva fiscală nu reprezintă o rezolvare şi că se aşteaptă la o comunicare mai eficientă cu guvernanţii şi la modificări favorabile ale Ordonanţei 114. -
Cum au reuşit doi pensionari să învingă loteria şase ani la rând folosind doar aritmetica elementară. Ei au câştigat 26 de milioane de dolari
Jerry şi Marge Selbee au făcut milioane câştigând diverse extrageri ale loteriei de stat de-a lungul a şase ani, şi i-au ajutat şi pe alţi prieteni şi cunoscuţi din oraşul Evart, Michigan, să învingă sistemul.În 2003, perechea a vândut magazinul pe care l-a deţinut timp de 17 ani, după ce Selbee a făcut o descoperire care avea să le schimbe viaţa. Bărbatul are o diplomă de licenţă în matematică de la Universitatea de Vest din Michigan şi când a văzut o broşură pentru o nouă loterie numită Winfall, şi-a dat seama imediat cum să câştige. El a invins loteria profitând de o clauză care impune distribuirea jackpotului către cei care au ghicit trei, patru sau cinci numere şi care se aplică atunci când nimeni nu ghiceşte combinaţia corectă de şase numere.Prima sa încercare de a sparge codul i-a adus un câştig dublu faţă de investiţie, după ce a cumpărat bilete în valoare de 3.600 de dolari şi a obţinut un câştig de 6.300 de dolari. El a investit apoi 8.000 de dolari la următorul bilet şi aproape că a dublat din nou suma. După ce i-a spus soţiei sale despre câştiguri, Jerry şi Marge au început să joace pentru sume de sute de mii de dolari.Selbee, care lucra pentru Kellogg’s în Battle Creek, Michigan, unde proiecta cutii destinate creşterii termenului de valabilitate a alimentelor şi cerealelor, a înfiinţat apoi o corporaţie numită GS Investment Strategies şi a invitat familia şi prietenii să cumpere acţiuni la preţul de 500 de dolari.Când loteria din Michigan a fost închisă din cauza vânzărilor slabe, cuplul s-a reorientat spre loteria din Massachusetts, la aproximativ 1.500 de mile depărtare.¨E doar aritmetică elementară¨, a declarat Jerry Selbee celor de la CBS News. ¨Mi-e greu să înţeleg cum de nu sunt şi alţii care să profite de ocazie.¨Timp de şase ani, grupul lui Selbee – care număra în jur de 25 de membri – şi alte câteva persoane au câştigat toate premiile redistribuite. În consecinţă, trezoreria de stat din Massachusetts a închis loteria Cash Winfall şi a cerut o investigaţie, temându-se că jocul a fost falsificat. După o serie de cercetători, autorităţile au decis că biletele plasate de Selbee nu au influenţat în niciun fel rezultatele loteriei.Selbee a folosit banii pentru a-şi reface casa şi a-şi ajuta cei şase copii, 14 nepoţi şi 10 strănepoţi să plătească cursurile şcolilor pe care le urmează. Acum ei au vândut drepturile asupra poveştii unor producători care intenţionează să facă un film despre viaţa lor. -
Cine sunt cei doi bucătari ROMÂNI care au CUCERIT Parisul. Chefii români care i-au bătut pe francezi la ce se pricep cel mai bine: bucătăria – VIDEO
Publicaţia franceză Vogue a descris un restaurant dezvoltat de doi români în Paris drept „restaurantul momentului”. Astfel, alături de Le Chardenoux, Raw-Saint-Germain, Vivant 2, Pastificio, în top 5 restaurante ale momentului se se află şi restaurantul Ibrik al chefilor români Bogdan Alexandrescu şi Ovidiu Malişevschi.

Gulaş de pui, sarmale, mămăligă, salată boef, dar şi trufe negre se află în meniul creat de români în Paris – o combinaţie pe care specialiştii Vogue o descriu drept „exotică şi foarte reuşită”.
-
Românul care a renunţat să mai muncească pentru alţii şi a decis să-şi facă o afacere. Acum câştigă 1 milion de dolari stând pe un şezlong pe o plajă din Bali
Acest tânăr român a găsit o metodă să facă bani şi pentru asta îi este suficient un calculator conectat la internet. Acest sistem de lucru îi permite să călătorească oriunde şi oricând, iar anul trecut firma lui a avut o cifră de afaceri de 1 milion de dolari. Cum a reuşit asta?Exploatând oportunitatea pe care o oferă comerţul global. Întins pe un şezlong de pe o plajă din Bali, românul a povestit într-un articol publicat de Business Magazin anul acesta cum a reuşit să-şi îndeplinească visul.
Alex Hudiţan povesteşte că era angajat într-o multinaţională de doi ani de zile, unde ”aveam un titlu pompos, dar nu făceam mare lucru şi adevărul e că munceam cam 10 minute pe zi şi în rest mă uitam pe net“, când s-a gândit că trebuie să-şi părăsească jobul în căutare a ceva mai satisfăcător. ”Aveam un job stabil, călătoream de două ori pe an şi mi se părea că duc o viaţă bună, dar în acelaşi timp simţeam că mor pe dinăuntru.“ Avea nevoie de o schimbare.
Mai mult, Alex Hudiţan spune că a avut un şoc când un prieten de-al lui a murit şi a mărturisit că ”dacă viaţa se poate termina oricând, atunci de ce să nu fac în viaţă doar ceea ce îmi place?“. Cu acest scop în minte, şi-a propus să călătorească, să vadă întreaga lume şi, de ce nu, să facă şi bani cât să-i permită să trăiască confortabil.
El a găsit o metodă să câştige bani fără să fie nevoit să respecte un program fix sau meargă, zi după zi, în aceeaşi clădire de birouri. Tot ce are de făcut este să se asigure că are calculatorul la îndemână şi acces la internet; anul trecut, firma lui a avut o cifră de afaceri de 1 milion de dolari şi o marjă de profit de 25-30%, potrivit tânărului. A reuşit acest lucru cumpărând produse din China şi vânzându-le pe Amazon în SUA. Şi face acest lucru fără să fie nevoit să viziteze fabrici în China sau depozite în SUA; este suficient să aibă un laptop şi conexiune la internet. ”Am vândut peste 100.000 de unităţi şi nu am atins nicio cutie cu marfă“, mărturiseşte românul.
Totul a început după ce un prieten i-a povestit că a găsit o metodă de a face bani vânzând online după ce a urmat un curs. De curiozitate, Alex Hudiţan a căutat cursul pe internet; l-a găsit pe un site de torrente, de unde l-a şi luat. A urmărit cursul şi a înţeles că ar putea fi o metodă de a câştiga bani uşor. Alături de alţi patru prieteni a hotărât să încerce să vândă pe Amazon produse achiziţionate din China; activitatea s-a dovedit a fi şi profitabilă.

Cum funcţionează acest model? |n primul rând, conform lui Hudiţan, este foarte importantă cercetarea, căutarea unui produs potrivit; pentru asta, o soluţie este identificarea unor produse cu potenţial pe Amazon, ”însă nu trebuie să fie produse extrem de căutate, pentru că acolo competiţia este prea mare“. Tânărul spune că trebuie selectate produse din rangul doi care pot ”să-ţi asigure vânzări constante“ şi unde presiunea concurenţilor nu este foarte mare. Aşadar, această perioadă de cercetare poate varia de la caz la caz. ”Eu am fost ultimul dintre noi patru care şi-a ales produsul“, spune românul fără a da detalii despre ceea ce comercializează. După alegerea produsului urmează căutarea acestuia la retailerii chinezi pe platforme precum Alibaba sau Aliexpress.
Odată găsit produsul, trebuie transformat într-un brand autentic. ”Acesta este secretul!“ Un prim pas ar trebui să fie comandarea mai multor mostre de produse de la producători diferiţi, pentru a vedea exact calitatea, cum arată şi se comportă produsul. ”Alegi producătorul pe care-l doreşti cu care negociezi un preţ convenabil şi îi spui cum să arate produsul: ce culoare să aibă, unde să pună logo-ul tău şi aşa mai departe.“
Antreprenorul spune că în unele cazuri comunicarea cu furnizorii chinezi poate fi dificilă, însă majoritatea sunt serioşi şi lucrurile se desfăşoară normal odată ce sunt convinşi că au clienţi de bună credinţă. Mai departe, produsele sunt trimise în SUA, în depozitele Amazon. Contra cost, compania americană se ocupă de depozitare, sortare şi aşa mai departe. ”Amazon ia un comision de listare de 15% şi încă 15% pentru a se ocupa de aceste lucuri“, explică Hudiţan. Apoi urmează vânzarea propriu-zisă. ”Pentru ca produsul tău să se vândă trebuie ca acesta să fie găsit uşor, să aibă o strategie de marketing şi, bineînţeles, recenzii bune.“
Hudiţan a început această activitate în urmă cu trei ani şi în 2016 a atins cifra de afaceri de 1 milion de dolari. O sumă despre care spune că ar putea fi şi mai mare; menţionează că un prieten de-al lui câştigă chiar 1 milion de dolari pe lună. ”Marja de profit a unei afaceri pe Amazon ar trebuie să se situeze în jur de 20-30%. Dacă aceasta e mai mică, atunci businessul este mai riscant“, spune el.

Antreprenorul român susţine că este nevoie de cel puţin 5.000 de dolari pentru comanda iniţială, transport, marketing, apoi mai este necesară o sumă de bani pentru următoarea comandă. Hudiţan recomandă comandarea unui stoc de 500 de unităţi, iar la un cost de 3 dolari pe produs, înseamnă 1.500 de dolari pentru comandă; trebuie luat în calcul şi costul transportului, de 1.000 de dolari, şi mai sunt şi alte ”cheltuieli iniţiale. De exemplu, ca să intri în algoritmul Amazon şi să te ia în vedere, trebuie să mai cheltuieşti încă 1.000 de dolari, apoi luăm o marjă mică pentru că dacă merge bine trebuie să ai nişte bani pentru următoarea comandă“.
De ce Amazon şi nu alt magazin online? Amazon este un gigant care a crescut împreună cu piaţa comerţului online din SUA; iar cifrele arată că tot mai mulţi oameni preferă să-şi facă cumpărăturile online. Valoarea pieţei de e-commerce din SUA în 2016 a fost estimată de Statista la 360 de miliarde de dolari, iar prognozele se referă la o valoare de peste 630 de miliarde de dolari până în 2020. |n prezent, în SUA ponderea vânzărilor online din totalul vânzărilor este de 9%; spre comparaţie, în China ponderea achiziţiilor online din totalul vânzărilor este de 23%.
Amazon a devenit o soluţie evidentă pentru americani atunci când aceştia aleg să cumpere ceva online. Conform firmei de cercetare de piaţă eMarketer, 44 de cenţi din fiecare dolar cheltuit online în SUA merge în buzunarele Amazon, în creştere de la 38 de cenţi cât era în 2016. ”Americanii folosesc Amazonul pentru cumpărături cum folosim Google pentru informaţii“, spune antreprenorul român.
Americanii sunt consumatori înrăiţi,iar Black Friday din SUA este unul dintre cele mai mari evenimente de shopping din lume. Cumpărăturile nu se rezumă doar la lucruri de care oamenii au nevoie, ci şi la obiecte neesenţiale fără de care o persoană ar putea trăi liniştită. Potrivit Bloomberg, în al treilea trimestru al anului 2017 puţin peste 18% din achiziţii făcute de americani sunt obiecte din categoria lucrurilor nonesenţiale, cel mai mare procentaj din iunie 2010 până în prezent.

Alex Hudiţan este de părere că te poţi ocupa liniştit de un astfel de business după orele de job, ”chiar recomand celor care au serviciu să şi-l păstreze şi să se ocupe de asta în timpul liber, iar atunci când part time-ul ajunge să-ţi aducă la fel de mulţi bani ca jobul, atunci poţi să-ţi dai demisia“. El consideră că o astfel de afacere are riscuri mici pentru că un astfel de model presupune cumpărarea de mărfuri ieftine, vândute relativ scump, ceea ce permite chiar reduceri de preţ. ”Poţi face o lichidare de stoc pentru a vinde toate unităţile pentru a fi break-even sau puţin pe pierdere“, crede antreprenorul.
Hudiţan a ales varianta de a nu se ocupa de business full time şi dedică o parte importantă din timpul său călătoriilor. Acum are o echipă de cinci oameni care se ocupă de vânzarea celor nouă produse pe care românul le are în portofoliu în acest moment. ”Pentru timp liber am început businessul, nu pentru a face din ce în ce mai mulţi bani, ci să mă bucur de cei pe care-i fac“, explică Hudiţan.
Pentru că, susţine el, nu era satisfăcut doar de acest business, a decis să împărtăşească secretele şi cu alţii şi să pornească alături de prietenul său Claudiu Stănculescu, care şi el are o afacere pe Amazon, un curs pentru cei care vor să le urmeze paşii. Este vorba despre un curs de 14 săptămâni în care cursantul va învăţa practicând cum să vândă pe Amazon.
Totuşi, cum nimic nu este gratis în viaţă, cursul nu este unul ieftin, pragul de intrare fiind de 1.500 de dolari, ceea ce-l face inaccesibil pentru mulţi români, recunoaşte şi Hudiţan, care spune că afacerea nu este pentru oricine şi cei care vor să se apuce de această activitate ar trebui să aibă un capital iniţial de cel puţin 5.000 de dolari până să pună pe picioare procesul de vânzare constantă şi să aibă un cash-flow pozitiv. ”Nu este o oportunitate pentru toată lumea. Se adresează oamenilor care au o afinitate pentru antreprenoriat, celor care vor să facă lucruri. Ai nevoie de nişte bani şi nu recomand oamenilor care sunt la limită să intre în această afacere“, spune Hudiţan.

Antreprenorul predă alături de Claudiu Stănculescu cursul SetUP, ajuns la a cincea ediţie. Numărul de participanţi a crescut de la o ediţie la alta; la primul SetUP, din iunie 2016, au fost 100 de participanţi. Pe parcursul celor cinci ediţii derulate până acum, peste 2.200 de persoane au urmat cursurile. Dintr-un simplu calcul reiese că de pe urma cursurilor cei doi au încasat peste 3 milioane de dolari dintr-un foc, adică mai mult decât i-a adus lui Hudiţan afacerea într-un an. ”Dacă există cerere, îl facem şi pe următorul. Nu ştiu câţi oameni vor urma cursul în viitor“, explică el.
La întrebarea ”Dacă tu ai reuşit cu un curs de pe internet, alţii de ce nu ar reuşi?“, Hudiţan spune că oamenii sunt liberi să aleagă şi susţine că poţi reuşi să vinzi pe Amazon şi fără să urmezi cursul lui.
Cursurile se ţin la distanţă şi aproximativ jumătate dintre cursanţi au şi început să vândă pe Amazon, în timp ce restul au diferite motive pentru care nu au făcut un business: fie nu au avut bani suficienţi, fie nu le place businessul sau ”nu simţeau că li se potriveşte“.
Alex Hudiţan aseamănă cursul pe care-l conduce cu o şcoală de şoferi unde înveţi, practici, apoi ar trebui să ştii să conduci. ”Este un curs de 14 săptămâni şi în timpul cursului înveţi, dar şi practici. La sfârşitul cursului ar trebui să ai primul produs pe Amazon care să-ţi aducă venituri constante“, spune antreprenorul. Adaugă că nu există un tipar al cursantului şi este de părere că nu e nevoie de o pregătire specială pentru a putea face o asemenea afacere. ”Avem jucători de poker, antreprenori din offline, mămici care stau acasă, tot felul de oameni din medii diferite care au venit la cursurile noastre“, spune el.
Alex Hudiţan îşi aduce aminte de o conferinţă în Ucraina unde a întâlnit mai mulţi tineri care vindeau pe Amazon fără ca măcar să cunoască limba engleză. ”M-am gândit că nu pot să vândă prea bine. Dar unul vindea de 30.000 de dolari, altul de 20.000 de dolari şi tot aşa. Cum se descurcă? Folosind Google Translate; în plus, au învăţat unde sunt butoanele şi cum arată meniul.“
Alex Hudiţan nu ştie ce urmează după Bali, ”dar mai am multe de văzut. Peste o săptămână se împlinesc trei ani de când călătoresc continuu“.
