BusinessMagazin

Tag: presedintie

  • The Economist clasează preşedinţia Trump în topul riscurilor globale

    Câştigarea preşedinţiei americane de către Donald Trump este cotată printre primii 10 factori de risc la nivel mondial. Un eveniment care ar perturba economia mondială, care ar putea duce la un haos politic în SUA, potrivit Economist Intelligence Unit (EIU), informează Politico

    Alegerea lui Trump ar putea declanşa un război comercial cu China, comerţul cu Mexic ar avea de suferit şi ar fi o mână cerească pentru recrutorii terorişti din Orientul Mijlociu, potrivit previziunilor EIU.

    Alte riscuri alese de EIU ar fi încetinirea accentuată a economiei chineze, o fracturare a zonei euro şi posibilitatea unui Brexit. Intrarea în recesiune a Chinei şi intervenţiile militare ale Rusiei în Ucraina şi Siria care ar putea preceda un nou ‘război rece’ sunt, în opinia analiştilor EIU, evenimentele potenţiale cu cel mai mare grad de periculozitate la nivel mondial.

    Remarcile controversate ale lui Trump la adresa musulmanilor ar fi un cadou pentru “potenţiali recrutori care de mult încearcă să clasificie SUA ca fiind anti-musulmani. Discursul lui Trump i-ar ajuta pe recrutori”, spune Robert Powell, manager global risk EIU.
    Înainte de Trump, niciun candidat la preşedinţie nu a fost considerat un risc geopolitic pentru SUA sau pentru lume. Compania nu intenţionează să includă pe listă pe Hillary Clinton, Ted Cruz sau John Kasich.

    Powell a remarcat şi apelurile lui Trump pentru o campanie agresivă împotriva ISIS. “Dacă Trump va hotărâ să invadeze Siria pentru a distruge ISIS, Statele Unite vor trebui să cheltuiască aproximativ 25 miliarde de dolari pe campania militară. De asemenea, Trump a spus că ar lua din mâinile teroriştilor terenurile şi rafinăriile de petrol şi ar vinde petrolul pentru a plăti campania militară. Dacă acest lucru se întâmplă, la preţul curent, SUA ar câştiga doar în jur de 500 milioane de dolari”, este de părere Powell.

  • Preşedinţia vrea sistem de irigaţii pentru curtea Cotroceniului în valoare de peste 2,4 mil. lei

    Administraţia Prezidenţială a lansat pe SEAP o cerere de ofertă pentru lucrări de execuţie a unui sistem de irigaţie a vegetaţiei din Parcul Palatului Cotroceni.

    “Valoarea estimată a contractului este de 2396638.83 lei fără tva, compusă din: 2256322.69 lei fără tva – Cheltuieli pentru investiţia de bază, 27500 lei fără tva – Organizare de şantier, 112816.13 lei fără tva – Cheltuieli diverse şi neprevăzute (5% aplicat conform HG 28/2008).

    Valoarea aferentă cheltuielilor pentru diverse şi neprevăzute va acoperi, după caz, cheltuieli cu lucrări care pot fi incidente pe parcursul derulării contractului, cheltuieli rezultate în urma modificărilor de soluţii tehnice, cheltuieli suplimentare de lucrări, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derularii investiţiei, precum şi cheltuielile de conservare pe parcursul întreruperii execuţiei din cauze independente de autoritatea contractantă, se arată în documentul Preşedinţiei.

    Printre condiţiile de eligibilitate se află şi cea potrivit căreia ofertantul să nu fi fost condamnat în ultimii 5 ani, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pentru fraudă, corupţie, spălare de bani sau activităţi criminale.

    De asemenea, firmelor participante la licitaţie li se impune o medie a cifrei de afaceri globală pe ultimii 3 trei ani -2013, 2014 şi 2015 – cel puţin egală cu 4,5 milioane lei.

    “Ofertanţii vor face dovada executării, în ultimii 5 ani, a unor lucrări de natură şi complexitate similară/comparabilă cu lucrările care fac obiectul prezentei proceduri, conforme cu normele profesionale în domeniu, în valoare/valoare cumulată de minimum 2.000.000,00 lei, exclusiv TVA, la nivelul a cel puţin 1 contract, maximum 2 contracte”, se mai menţionează în cererea Administraţiei Prezidenţiale.

    Data limită de depunere a ofertelor este 1 aprilie.

  • Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi

    Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.

    Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.

    Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.

    Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.

    Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.

  • Unul dintre favoriţii pentru preşedinţia Statelor Unite: Este inacceptabil ca România să aibă Internet mai rapid decât Statele Unite. Trebuie să schimbăm asta!

    El a declarat că ”locuitorii României se bucură de o viteză de Internet net superioară celei de care se bucură cetăţenii americani, ceea ce este inacceptabil şi trebuie schimbat”. El a adăugat că internetul de mare viteză nu mai este un lux, ci este crucial pentru America pentru a putea fi conectată cu restul lumii, scrie Ziarul Financiarul.
     
    Răspunsurile pe care le-a primit pe Twitter au fost cel puţin amuzante: ”Bănuiesc că acum ar trebui să invadăm România şi să le furăm Internetul”, sau ”Dacă scopul nostru este să ajungem din urmă Bucureştiul nu înseamnă că vom câştiga vreo medalie”.
     
     
     

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Joseph Biden a decis să nu candideze în cursa prezidenţială din 2016

    “Am ajuns la concluzia că a fost depăşită oportunitatea de a intra în cursa democrată pentru desemnarea candidatului la preşedinţie”, a declarat Biden în cursul unei conferinţe de presă organizată la Casa Albă alături de soţia sa, Jill Biden, şi de preşedintele SUA, Barack Obama.

    “Beau rămâne sursa noastră de inspiraţie”, a spus vicepreşedintele SUA, referindu-se la fiul său decedat recent care, potrivit presei, i-ar fi recomandat să candideze.

    “Din nefericire, cred că nu mai avem timp pentru organizarea campaniei electorale”, a subliniat Joe Biden.

    Vicepreşedintele SUA s-a angajat să se implice în continuare în cursa pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la preşedinţia Statelor Unite.

    Decizia lui Joseph Biden a fost luată în contextul în care fostul secretar de Stat Hillary Clinton pare să se impună în cursa democrată, ea dominând prima dezbatere organizată înaintea scrutinului intern.

    Potrivit unui sondaj CNN/ORC, Hillary Clinton are o susţinere de 45% pentru a reprezenta Partidul Democrat în cursa prezidenţială, în timp ce Bernie Sanders, senator de Vermont, este creditat cu 29%. Pe locul al treilea în preferinţe era Joseph Biden, cu 18%, urmat de fostul senator Jim Webb, cu 1%, de Lincoln Chafee, fost guvernator al statului Rhode Island, Larry Lessig, profesor la Universitatea Harvard, şi de Martin O’Malley, fost guvernator în Maryland, – toţi având sub 1%.

  • Alegeri prezidenţiale în Belarus: Aleksandr Lukaşenko câştigă al cincilea mandat – exit-poll

    Sondajele efectuate la ieşirea de la urne au arătat că Lukaşenko va fi reales cu 80-84% din voturi, în timp ce rata de participare la vot era de 81% cu două ore înainte de închiderea secţiilor de vot, potrivit Comisiei Electorale Centrale.

    Realegerea lui Lukaşenko, în urmă cu cinci ani, a dus la proteste ample şi la arestarea liderilor opoziţiei, dar sprijinul pentru regimul său de 20 de ani a crescut de când acesta pozează în garant al stabilităţii în faţa crizei economice şi a conflictului separatist prorus din Ucraina.

    El a fost criticat mult timp de Occident pentru situaţia drepturilor omului şi reprimarea disidenţei politice, fiind denumit cândva de Washington “ultimul dictator al Europei”. Occidentul a impus sancţiuni economice asupra unor oficiali belaruşi şi companii.

    Uniunea Europeană este pregătită însă să suspende sancţiunile împotriva lui Lukaşenko, după eliberarea surprinzătoare, în august, a ultimilor deţinuţi politici, au declarat vineri surse europene.

    Lukaşenko, care a exploatat tensiunile dintre Moscova şi Occident, şi-a îmbunătăţit recent imaginea în faţa UE, criticând anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia şi găzduind negocieri de pace la Minsk, pe tema conflictului din estul Ucrainei, la care au participat preşedintele francez, Francois Hollande, cancelarul german, Angela Merkel, şi Vladimir Putin.

    “Am făcut tot ce a vrut Occidentul înaintea alegerilor. Dacă există dorinţa în Occident de a ne îmbunătăţi relaţiile, nimeni şi nimic nu poate împiedica acest lucru”, a declarat Lukaşenko în timp ce vota. “Mingea este acum în terenul Occidentului”, a adăugat el.

    Preşedintele belarus este susţinut de Rusia, care furnizează ţării cu 9,5 milioane de locuitori energie la preţuri reduse, preţuind Belarusul ca aliat şi ca zonă-tampon în faţa unor state membre NATO, precum Polonia.

    Dar Lukaşenko a avut uneori şi divergenţe cu preşedintele rus, Vladimir Putin. Cei doi lideri sunt implicaţi în prezent într-o dispută privind intenţia Rusiei de a înfiinţa o bază aeriană în Belarus.

    În relaţia cu Occidentul, încarcerarea opozanţilor politici a dus la izolarea internaţională a lui Lukaşenko şi la impunerea de sancţiuni asupra unor oficiali belaruşi, în urma alegerilor contestate din 2010.

    Propunerea a generat critici din partea acelor lideri ai opoziţiei care şi-au petrecut viaţa protestând faţă de liderul autoritar şi promovând valorile democraţiei.

    “Dacă ei sunt alături de acest asasin, criminal, atunci democraţia înseamnă doar vorbe”, a declarat liderul opoziţiei Mikola Statkevici, care a fost graţiat în august după cinci ani de închisoare.

    Sâmbătă, disidentul belarus care tocmai a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură pe 2015 a declarat că UE ar trebui să aibă grijă cu Lukaşenko. “La fiecare patru ani, noi oficiali europeni vin la putere şi cred că pot rezolva problema Lukaşenko fără să ştie că el nu este de încredere”, a declarat Svetlana Alexievici într-o conferinţă la Berlin, apreciind că alegerile vor fi fraudate.

    La un miting neautorizat din capitala belarusă Minsk, desfăşurat sâmbătă, la care a participat şi Statkevici, liderul opoziţiei Vladimir Nekliaiev a cerut UE să fie fermă în faţa lui Lukaşenko. “Ştim sigur un lucru: cu Lukaşenko la putere, situaţia nu se va schimba niciodată”, a afirmat el.

    Nekliaiev a fost încarcerat în 2010, în urma protestelor de amploare faţă de victoria disputată a lui Lukaşenko la alegeri.

    Liderul belarus şi fiul său în vârstă de 11 ani, Nikolai, au făcut o fotografie alături de familia Obama luna trecută, cu ocazia Adunării Generale a ONU.

    Lukaşenko îl pregăteşte pe Nikolai, cunoscut drept Kolia, pentru a-i fi succesor. Adesea îmbrăcaţi în haine identice, cei doi s-au întâlnit cu lideri ca Papa sau preşedintele chinez, Xi Jinping.

    Lukaşenko a avut trei contracandidaţi aproape necunoscuţi opiniei publice, dintre care numai unul, Tatiana Korotkevici, şi-a făcut campanie electorală.

    Oferind singura alternativă susţinătorilor opoziţiei, Korotkevici, în vârstă de 38 de ani, are rezultate bune în sondaje, dar chiar şi echipa sa se îndoieşte că poate duce alegerile în turul doi.

    Secţiile de vot s-au deschis la ora 5.00 GMT (8.00, ora României) şi s-au închis la 17.00 GMT (20.00, ora României).

  • Câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână şi avea propria grădină zoologică – GALERIE FOTO

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Hollande le-a acordat Legiunea de Onoare celor trei americani şi britanicului din Thalys

    Hollande le-a prins la piept medalia celei mai înalte distincţii franceze lui Spencer Stone, în vârstă de 23 de ani, un membru al Forţelor americane aeriene (USAF), Alek Skarlatos, în vârstă de 22 de ani, din cadrul Gărzii Naţionale americane, şi lui Anthony Sadler, în vârstă de 23 de ani, un prieten de-al lor mai vechi, într-o ceremonie la Palatul Elysée.

    Cei patru l-au imobilizat pe El Khazzani, care mergea prin tren cu o puşcă de asalt Kalaşnikov, la bustul gol.

    Omul de afaceri Chris Norman, în vârstă de 62 de ani, a primit, de asemenea, Legiunea de Onoare.

    Ei au arătat că “în faţa terorii, avem puterea să rezistăm”, a declarat şeful statului francez. “De asemenea, aţi dat o lecţie de curaj, de voinţă şi, prin aceasta, de speranţă”, le-a spus el celor patru.

    Marocanul Ayoub El Khazzani, în vârstă de 26 de ani,, este reţinut şi interogat de către serviciile franceze antiteroriste la periferia Parisului.

    Pasagerul francez care a încercat primul să-l neutralizeze pe tânărul islamist – un absolvent Edhec în vârstă de 28 de ani care lucrează pentru o bancă franceză la Amsterdam şi care doreşte să-şi păstreze anonimatul – şi cetăţeanul franco-american Mark Moogalian, în vârstă de 51 de ani, rănit de un glonţ în timpul atacului, spitalizat în continuare la Lille, vor primi la rândul lor cea mai înaltă distincţie franceză ulterior, a anunţat Palatul Elysée.

  • Preşedintele l-a decorat post-mortem pe subinspectorul de poliţie Gheorghe Ionescu

    Potrivit unui comunicat de presă transmis sâmbătă de Administraţia Prezidenţială, “în semn de înaltă apreciere pentru devotamentul şi profesionalismul de care a dat dovadă în slujba legii, îndeplinindu-şi datoria cu preţul sacrificiului suprem, Preşedintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler subinspectorului de poliţie Gheorghe Ionescu”.

    Decorarea a fost făcută la propunerea viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, decretul de decorare fiind semnat vineri de preşedintele Klaus Iohannis.

    Subinspectorul de poliţie Gheorghe Ionescu, de la Brigada Rutieră a Capitalei, a decedat vineri dimineaţă, după aproape trei săptămâni în care a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. Poliţistul fusese dus în comă la spital, în 2 august, după ce omul de afaceri turc Abdullah Atas a refuzat să oprească pentru un control în trafic şi a intrat cu maşina în acesta.

    Gheorghe Ionescu va fi înmormântat, duminică, probabil în jurul orei 13.00, la Cimitirul Ghencea 2 Militar, cu onoruri militare. Vicepremierul Gabriel Oprea şi întreaga conducere a Ministerului Afacerilor Interne vor participa la ceremonialul religios de înmormântare a subinspectorului post-mortem Gheorghe Ionescu.

    Trupul neînsufleţit al poliţistului a fost dus vineri la casa pe care acesta o construia împreună cu familia, iar sâmbătă seară va fi depus la capela cimitirului.

    Agentul şef principal Gheorghe Ionescu a fost trecut în corpul ofiţerilor, fiind înaintat în gradul de subinspector de poliţie post-mortem, prin ordin al ministrului Afacerilor Interne.

    Ministerul Afacerilor Interne va organiza funeraliile militare şi va sprijini familia cu tot ce este necesar. Soţia lui Gheorghe Ionescu va fi angajată la MAI şi va primi un ajutor de 20.000 de euro, conform legislaţiei.

    Subinspectorul post-mortem Gheorghe Ionescu avea 44 ani şi lucra de 23 de ani în Ministerul Afacerilor Interne.

    “Cu profundă tristeţe anunţăm plecarea timpurie dintre noi a colegului şi prietenului nostru, subinspector de poliţie p.m. Gheorghe Ionescu, din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti. Un profesionist de excepţie, un om de o mare nobleţe sufletească, devotat profesiei de poliţist, dăruit pe deplin familiei şi ţelurilor pe care le-a avut în viaţă, ne-a părăsit pentru totdeauna, lăsând în inimile şi sufletele noastre un gol imens, sentimente de tristeţe şi regrete eterne. Dumnezeu să te odihnească în pace,“Dulăule”!”, au scris reprezentanţii MAI, amintind de porecla poliţistului.

    Accidentul în urma căruia ofiţerul Gheorghe Ionescu a murit s-a produs în 2 august, în jurul orei 03.30, în zona intersecţiei străzii Nicolae Caramfil cu Şoseaua Pipera, unde acesta se afla împreună cu alţi agenţi de la Brigada Rutieră a Capitalei, pentru un control în trafic. Poliţistul i-a făcut semn lui Abdullah Atas să oprească maşina pe care o conducea, omul de afaceri turc a încetinit, dar când a ajuns în dreptul lui Gheorghe Ionescu, a accelerat şi l-a lovit. Gheorghe Ionescu a fost târât pe capotă pe o distanţă aproximativ 350 de metri, apoi a fost aruncat pe şosea la 10 metri. Anchetatorii au stabilit că şoferul avea o alcoolemie de 1,65 la mie şi mergea cu o viteză de 180 – 200 de kilometri la oră.

    Omul de afaceri Abdullah Atas a fost arestat preventiv în 3 august, de Tribunalul Bucureşti.

    În urma decesului lui Gheorghe Ionescu, atas va fi acuzat de omor calificat, riscând o pedeapsă de 15 – 25 de ani de închisoare sau detenţie pe viaţă, au declarat pentru MEDIAFAX surse judiciare.