BusinessMagazin

Tag: pasiune

  • Imprimarea de tricouri, o afacere profitabilă. “La un tricou imprimat se poate obţine un profit de 6-7 euro”, Cornel Pauna, managing partner Dacora Print

    “Din ce în ce mai mulţi tineri care încep acest business. Există companii de personalizare tricouri, designeri, cafenele care fac asta. Piaţa este într-o creştere mare şi datorită acestor tipuri de imprinate deoarece sunt facil de utilizat şi de achiziţionat”, spune Pauna, în cadrul evenimentului de lansare a imprimante Epson SureColor SC-F2100, la evenimentul Romanian Design Week.

    „Am preţuit întotdeauna industriile creative şi una dintre pasiunile noastre este să putem da viaţă ideilor originale cu ajutorul tehnologiei. Tocmai de aceea, ne bucurăm să le putem oferi designerilor din România noul model de imprimantă pentru tricouri, care este 100% optimizat, oferind o imprimare de o calitate superioară, timp redus de realizare, totul la costuri de exploatare reduse. Această soluţie completă este alegerea ideală atât pentru businessurile mici şi medii ce oferă servicii de printare pe textile, cât şi pentru designerii de modă deja consacraţi sau la început de drum”, a declarat Simona Decuseară, Sales & Marketing Manager Epson România şi Bulgaria.

    Cornel Pauna exemplifică faptul că până nu demult se realizau imprimeu cu ajutorul unor folii de transfer care “acea folie este plasticoasă şi transpiri, nu este foarte ecologică, se duce destul de uşor la spălat”.

    Tot el susţine că tipărirea tricourilor cu cerneală pigment care incorporeaza un adeziv ajută imaginea sa adere pe tricou. O rezistenţă mai mare a imaginilor pe tricou.

    “O astfel de imprimantă ca Epson SureColor SC-F2100 costă 12-13 mii de euro. Costurile de imprimare sunt foarte bune, iar la un tricou se poate obţine un profit de 6-7 euro. Dacă tipăreşti 1000 de tricouri pe lună atunci profitul brut ajunge la 6000 de euro, iar plata unui asemenea echipament se poate face în 5 ani la o rată de 400 de euro ceea ce înseamnă că vei avea bani să-ţi acoperi şi alte costuri de operare, pierderi”, este de părere Cornel Pauna.

  • Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat in România. Un kilogram costă între 11.000 şi 25.000 de dolari

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
     

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate. E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat in România. Un kilogram costă între 11.000 şi 25.000 de dolari

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
     

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate. E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Altă Lara, aceeaşi Croft

    Facem cunoştinţă cu o Lara Croft tânără, pasionată de arheologie, care nu e însă foarte sigură de cum va arăta viitorul ei. În urma unui incident cu autorităţile, ea ajunge în compania Anei Miller (Kristin Scott Thomas), cea care conduce compania pornită de tatăl Larei. Acesta lipseşte de ani buni, fiind dat dispărut în timp ce încerca să găsească mormântul pierdut al lui Himiko, o puternică regină din Japonia; Lara nu acceptă însă că tatăl său a murit şi pleacă în căutarea acestuia.
    Diferenţa majoră faţă de filmele ce o aveau ca protagonistă pe Angelina Jolie este că Roar Uthaug se concentrează mai mult pe defectele Larei, aşa cum ar fi statura ei, decât pe abilităţile ei ieşite din comun.
    Alegerea Aliciei Vikander pentru rolul Larei Croft e una corectă din punctul meu de vedere, pentru că franciza avea nevoie de o faţă nouă, care să nu fie încă asociată multor filme. Poate părea surprinzător ceea ce am scris, având în vedere că Vikander a câştigat deja un premiu Oscar pentru interpretarea sa din The Danish Girl; ea nu a fost însă imaginea vreunui blockbuster, preferând rolurile complexe în locul celor superficiale. A fost o decizie bună până acum, zic eu, şi sunt curios cum va evolua cariera ei după episodul Tomb Raider.
    Aici, Vikander îşi face treaba destul de bine, găsind echilibrul între agresivitate şi fragilitate. Nu e aceeaşi Lara Croft pe care spectatorii şi-o aminteau din filmele cu Jolie, iar asta e foarte bine; filmele care tratează originea personajelor trebuie să îţi prezinte omul de dinainte de erou, cel care ezită şi îşi pune semne de întrebare înainte de a se arunca în cine ştie ce aventură.
    Şi pentru că am vorbit la început la apetitul americanilor pentru relansarea unor filme de succes, anul acesta vă mai puteţi aştepta la versiuni noi ale unor poveşti vechi cu Peter Pan, Grinch, Corbul, The Grudge, Re-Animator, Robin Hood sau Sherlock Holmes.
    Revenind la Tomb Raider, am remarcat că multe scene spectaculoase din film seamănă extrem de mult cu cele folosite pentru a promova seria de jocuri Tomb Raider. Nu ştiu dacă e o întâmplare şi nu ştiu cât din acţiunea prezentată în joc se regăseşte şi în film, dar mi s-a părut o idee bună.
    Pe de altă parte, vorbim de un film bazat pe un joc, iar asta înseamnă că la un moment dat va trebui să renunţi la sentimentul de realism şi să le dai oamenilor spectacolul pentru care au plătit biletul de acces. Lara Croft trebuie să sară din avioane în flăcări şi să doboare, de una singură, câte 10-20 de adversari, altfel n-ar mai fi Lara Croft.
    O să concluzionez spunând că Tomb Raider e un film care va fi pe placul celor care urmăresc aventuri nerealiste, cu personaje care au puteri supranaturale şi cu întâmplări care pun la grea încercare logica. Pe scurt, ar trebui să aibă destul de mulţi fani.

    Nota: 7/10

  • Cum au transformat doi tineri nostalgia românilor într-o afacere de milioane de euro

    Dar pasiunea s-a transformat în business şi sub acest brand sunt produse anual 25.000 de biciclete. Iar afacerile se măsoară în milioane. De euro. Următorul pas? O fabrică, astfel ca pegas să fie din nou 100% ”made in romania“.

    Pegas este, poate, cel mai cunoscut brand românesc ce a fost readus la viaţă în ultimii ani la iniţiativa unor antreprenori locali. Pe urmele Pegas însă vin acum alte branduri româneşti cu istorie, ca motocicletele Mobra, ceasurile Optimef şi schiurile Reghin.

    ”Pegas a început cu un cadru de bicicletă construit într-o fabrică de armament, la Zărneşti, Braşov“, îşi aminteşte Andrei Botescu, unul dintre antreprenorii care au readus la viaţă brandul. Designul era inspirat de muscle bike-urile americane şi britanice, care la rândul lor imitau stilul unei motociclete chopper.

    ”Silueta Pegasului, cu şa lungă şi coarne, avea să devină pentru mii de copii din România comunistă definiţia cuvântului «bicicletă». Practic, bicicleta Pegas a fost un obiect cult, poate chiar cel care defineşte cuvântul «copilărie» pentru toţi cei care au învăţat să meargă pe bicicletă în anii ’70 şi ’80“, povesteşte el. După ’89, Pegas a dispărut de pe piaţă. După mai bine de 20 de ani, în 2011, un proiect independent a readus la viaţă marca Pegas şi vechea bicicletă într-o nouă formă, pentru a se bucura din nou de ea copiii de toate vârstele, după cum spun antreprenorii care au vrut să dea o nouă şansă la viaţă acestui brand.

    Când şi de ce s-au gândit să readucă Pegas la viaţă? Varianta academică pentru această întrebare este că Andrei Botescu, cofondatorul Atelierelor Pegas şi cel care conduce în prezent compania din funcţia de general manager, a scris o teză despre branding national identity. Varianta neacademică şi mai puţin somptuoasă este că lui Andrei Botescu îi fusese furată din balcon bicicleta cumpărată cu puţin timp înainte, ceea ce l-a determinat să se gândească la Pegas, bicicleta copilăriei, pe care o avea toată lumea şi care nu reprezenta neapărat un bun de furat.

    ”Căutând pe internet, am descoperit că producţia se oprise şi că Pegasul se vindea la after market. După uimirea propriu-zisă, a urmat o vizită la OSIM şi ceea ce astăzi înseamnă Atelierele Pegas.“ Cine sunt însă ceilalţi fondatori ai businessului? Alexandru Manda, cel care i-a vândut bicicleta care i-a fost furată lui Andrei Botescu, în prezent se ocupă de managementul magazinelor Pegas. Ciprian Frunzeanu, directorul de design, lucra în publicitate, însă lucrarea lui de licenţă a cuprins prototiparea de biciclete, iar Andrei Botescu l-a găsit la o căutare pe Google, aşadar ”era un must asset pentru echipă“. Iar Adrian Teaşă (directorul tehnic) lucra deja în producţia tehnică de biciclete şi a venit la recomandarea unui specialist. ”Practic, Pegas a renăscut datorită competenţelor celor patru de a readuce pe piaţă bicicleta copilăriei.“

    Momentan, bicicleta Pegas este un produs cu design românesc, însă made in Asia; ansamblarea finală se face în România. Potrivit celor mai recente date, proiectarea şi prototipurile bicicletelor se realizează în atelierul Pegas, pe când cadrele se produc în Taiwan, ţară care deţine cea mai mare industrie de biciclete la nivel mondial, iar butucii în Japonia.
    ”În viitorul apropiat, bicicleta Pegas va fi un produs 100% românesc, obiectivul nostru fiind să redeschidem fabrica Pegas şi liniile de producţie“, spune Botescu. El explica anterior că dacă brandul va ajunge să vândă peste 30.000 de unităţi anual, atunci va începe construcţia fabricii proprii.

    Astăzi, în compania Atelierele Pegas, care operează brandul, cel mai mare acţionar este Network One Distribution (NOD) – liderul pieţei locale de distribuţie IT&C. Compania şi-a majorat în 2017 participaţia la Atelierele Pegas la circa 60% după ce intrase în acţionariat în 2015. NOD este deţinută integral de Iulian Stanciu – unul dintre cei mai puternici antreprenori din IT, care este proprietarul retailerului Flanco, precum şi acţionar şi CEO al grupului eMAG. Astăzi, în structura acţionariatului, pe lângă NOD şi Botescu îşi mai fac loc alţi trei antreprenori. |n 2018, potrivit datelor comunicate anterior de companie, NOD va mai prelua alte 10% din acţiuni de la Botescu, aceste mutări succesive având rolul de a atrage finanţarea necesară pentru construcţia unei fabrici.

    ”Obiectivul nostru principal este să obţinem finanţarea pentru redeschiderea fabricii. De asemenea, continuăm să ne dezvoltăm portofoliu de biciclete, ceea ce înseamnă că noi modele Pegas vor apărea şi anul acesta pe piaţă.“ Momentan, pe lângă bicicletele Pegas, compania mai vinde şi linia de kendama Samurai, o colecţie de role colorate retro, precum şi longboarduri şi trotinete electrice.

    În plus, compania urmează să mai deschidă în următoarele şase luni încă şase magazine noi Pegas în Bucureşti şi în ţară, urmând să dezvolte şi sistemul de franciză, pe care l-a perfectat.

    |n ceea ce priveşte vânzarea, Pegas vinde bicicletele prin sistemul propriu de magazine (în prezent, patru spaţii în Bucureşti, unul în Timişoara şi unul în Râmnicu Vâlcea), reţelele moderne de comerţ, parteneri locali cu magazine multibrand de biciclete şi produse sportive. Mai exact, bicicletele Pegas sunt vândute în 300 de magazine partenere, printre care şi în reţelele Intersport, Praktiker sau Dedeman.

    Andrei Botescu afirma recent că de creşterea anuală a producţiei de biciclete se leagă şi numărul tot mai mare de parteneri ai Pegas. Din 2017, Pegas a început expansiunea de tip monobrand, cu magazine proprii în principalele oraşe din ţară. Doar pentru 2018 compania vorbeşte de deschiderea a cel puţin şase magazine proprii Pegas şi câteva zeci în regim de franciză. Nu doar în România, ci şi în Europa, SUA şi Canada. Momentan, exportul reprezintă aproximativ 8% din business şi este în mare parte adresat diasporei româneşti. |ncepând cu anul 2018, compania îşi va concentra resursele pe dezvoltarea distribuţiei online şi oflline în ţările europene în principal.

    Andrei Botescu crede că marele pariu în UE este, în viziunea companiei, produsul de bike sharing, bicicletele putând fi manageriate printr-o aplicaţie de telefon mobil. Cu parteneri din Marea Britanie, Italia, Spania, Ungaria, Belgia şi Austria compania a început discuţii premergătoare implementării unor flote care variază de la 500 de biciclete într-un oraş până la câteva mii în faza iniţială. Reprezentanţii companiei îşi doresc să implementeze acest proiect şi la Bucureşti.

    Compania a produs anul trecut 25.000 de biciclete sub cele 28 de modele Pegas existente pe piaţă. Spre comparaţie, în 2016 a produs 15.000 de biciclete, în timp ce în 2015 producţia a fost de doar 8.000 de biciclete.

    Brandul Pegas a fost relansat în 2012 practic într-un garaj; la momentul respectiv, cei doi fondatori au avut posibilitatea să facă doar 500 de biciclete. Astăzi, ei au planuri serioase să producă suficient de multe biciclete încât să poată susţine fabrica Pegas.

    Atelierele Pegas, compania care a readus la viaţă brandul românesc de biciclete cu acelaşi nume, vizează să ajungă la afaceri de 5 milioane de euro până în 2020. Prin comparaţie, vânzările brandului cu o istorie de câteva zeci de ani au urcat în 2016 (ultimul pentru care există date publice) la 7 milioane de lei (1,6 mil. euro), de peste cinci ori mai mari decât în 2015, în timp ce profitul net a urcat şi el la aproape 400.000 de lei, de 18 ori mai mare decât în anul precedent, conform calculelor pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice.

    ”Provocarea este să convingem publicul că bicicleta este un mijloc de transport alternativ care înlocuieşte cu succes maşina sau mijloacele de transport în comun. Şi mai mult decât atât, înseamnă o grijă pentru mediu şi pentru propria sănătate, mai ales că în ultima vreme traficul a devenit o problemă reală“, mai spunea Botescu recent. Desigur, intervine şi problema infrastructurii pentru biciclişti, dar o echipare adecvată atât a biciclistului cât şi a bicicletei poate reprezenta o călătorie fără probleme, chiar şi cu lipsa de marcaje, crede el.

  • Noi metode de a fura din banii publici? Ce LUCRURI INUTILE a construit un PREŞEDINTE în satul natal cheltuind milioane de euro

    Din funcţia de premier, Orban şi-a făcut din clubul tinereţii o forţă de dezvoltare a fotbalului maghiar. A construit în satul copilăriei un stadion de fotbal extravagant, o operă de artă costisitoare şi scump de întreţinut. A vrut şi o linie de tren care să lege satul copilăriei de un alt sat apropiat şi a construit-o, cu bani europeni. Stadionul ”sătesc“ are o capacitate dublă în comparaţie cu populaţia satului. În prima lună de funcţionare, linia de tren a atras turişti cât să-i numeri pe degete.

    Unii compară proiectele de dezvoltare din satul copilăriei lui Orban cu ambiţiile lui Ceauşescu de a face din Scorniceşti un monument al dezvoltării socialiste. Şi Scorniceştiul are un stadion de fotbal, care acum 30 de ani rivaliza cu cea mai mare arenă a ţării. Acum construcţia este o ruină.

    Ambiţiile lui Orban, şi banii europeni cheltuiţi pentru ele, au atras atenţia Parlamentului European şi a biroului antifraudă al Uniunii Europene. Revista Politico povesteşte un episod din ancheta europarlamentarilor.

    O excursie de rutină în Ungaria a unor europarlamentari responsabili cu supravegherea cheltuirii fondurile UE a devenit o sursă de tensiune între Budapesta şi Bruxelles.

    Membrii Comisiei de control bugetar a Parlamentului European, organism însărcinat cu asigurarea că banii contribuabililor UE sunt folosiţi în spiritul principiilor UE, s-au dus luna trecută în Ungaria pentru a vizita mai multe proiecte finanţate de blocul comunitar.

    Însă decizia lor de a vizita o cale ferată care leagă două sate cu o importanţă aparte pentru premierul Viktor Orban – care şi-a petrecut primii 14 ani din viaţă acolo – a înfuriat guvernul, care i-a acuzat pe eurodeputaţi că încearcă să se amestece în politica maghiară înainte de alegerile din primăvară.

    ”Mi se pare deosebit de scandalos că dintre mii de investiţii cofinanţate se întâmplă să alegeţi să examinaţi un proiect implementat în satul primului-ministru al Ungariei“, i-a scris lui Ingeborg Grässle, eurodeputatul care conduce comisia parlamentară, János Lázár, şeful de personal al lui Orbán. Lázár este unul dintre cei mai de încredere locotenenţi ai premierului. El a criticat faptul că delegaţia şi-a ales propriile obiective pentru vizită în loc să urmeze lista sugerată de guvern. I-a dat ordin şi ambasadorului Ungariei la UE să intervină pentru a o convinge pe Grässle să-şi schimbe obiectivele. Lázár este responsabil cu distribuirea fondurilor UE din 2014.

    Atunci când Grässle a condus ultima dată o misiune de anchetă în Ungaria, în 2011, ministerul pentru dezvoltare naţională al Ungariei a organizat o petrecere în onoarea delegaţiei sale. Grässle este europarlamentar din 2004 şi se presupune că este foarte influentă. Ea pune accent în special pe transparenţă şi responsabilitate. Şase ani mai târziu, nemţoaica a venit fără invitaţii de la partid, deşi politic face parte din aceeaşi familie cu Orbán – Partidul Popular European. Mesajul lui Lázár n-a impresionat-o.

    Era într-o marţi dimineaţa când Grässle şi alţi opt deputaţi europeni au pornit să viziteze calea ferată uşoară din Valea Válului, la nici o oră de mers, spre vest, de Budapesta. Uniunea Europeană a contribuit cu  2 milioane de euro (aproximativ două treimi din costuri) la finanţarea căii ferate de doar 5,7 kilometri care leagă satele Felcsút şi Alcsútdoboz.

    Felcsút, cu o populaţie de 1.600 de locuitori, este locul în care Orbán a crescut şi unde are o casă de vacanţă. De asemenea, satul găzduieşte un stadion de fotbal de 3.500 de locuri (adică mai mult decât dublul populaţiei din Felcsút). Satul Alcsútdoboz are o populaţie de aproximativ 1.400 de locuitori. Stadionul – Pancho Arena – se află chiar peste drum de nou construita casă de vacanţă a lui Orban.

    Criticii liderului maghiar spun că linia ferată este doar un proiect realizat din vanitate, aproape imposibil de folosit. Guvernul se justifică spunând că este o modalitate utilă de a stimula turismul.

    În timp ce mergea pe câmp pentru a ajunge la trenul cu două vagoane – adus special pentru europarlamentari, pentru că în mod normal în septembrie merge doar după-amiaza – Grässle a oprit pentru a face o fotografie activiştilor din opoziţie care fluturau un semn pe care se putea citi: ”Viktor Orbán a devenit cel mai bogat maghiar prin furtul banilor contribuabililor din UE. Orbán este hoţul, nu poporul maghiar!“.

    Criticile puternice aduse vizitei sale au atras nu doar atenţia protestatarilor, ci şi a eurodeputaţilor care nu intenţionau să meargă în această călătorie.

    ”I-a făcut pe unii dintre membrii comisiei să ridice din sprâncene, spunându-şi că ar putea fi ceva putred la mijloc dacă autorităţile maghiare au o problemă cu venirea lor în control“, a povestit un oficial din parlament, care a vorbit sub condiţia anonimatului.

    Proiectul feroviar a fost ales pentru că este ”o chestiune dezbătută în presa maghiară, unde este pusă sub semnul îndoielii utilitatea proiectului. Lumea se întreabă dacă banii UE au fost cheltuiţi pe ceva necesar“, a adăugat sursa citată.

    În copilăria lui Orban linia de tren cu ecartament îngust încă era circulată, dar din cauza traficului insuficient compania feroviară de stat MAV a închis-o undeva prin anii 1970.

  • Noi metode de a fura din banii publici? Ce LUCRURI INUTILE a construit un PREŞEDINTE în satul natal cheltuind milioane de euro

    Din funcţia de premier, Orban şi-a făcut din clubul tinereţii o forţă de dezvoltare a fotbalului maghiar. A construit în satul copilăriei un stadion de fotbal extravagant, o operă de artă costisitoare şi scump de întreţinut. A vrut şi o linie de tren care să lege satul copilăriei de un alt sat apropiat şi a construit-o, cu bani europeni. Stadionul ”sătesc“ are o capacitate dublă în comparaţie cu populaţia satului. În prima lună de funcţionare, linia de tren a atras turişti cât să-i numeri pe degete.

    Unii compară proiectele de dezvoltare din satul copilăriei lui Orban cu ambiţiile lui Ceauşescu de a face din Scorniceşti un monument al dezvoltării socialiste. Şi Scorniceştiul are un stadion de fotbal, care acum 30 de ani rivaliza cu cea mai mare arenă a ţării. Acum construcţia este o ruină.

    Ambiţiile lui Orban, şi banii europeni cheltuiţi pentru ele, au atras atenţia Parlamentului European şi a biroului antifraudă al Uniunii Europene. Revista Politico povesteşte un episod din ancheta europarlamentarilor.

    O excursie de rutină în Ungaria a unor europarlamentari responsabili cu supravegherea cheltuirii fondurile UE a devenit o sursă de tensiune între Budapesta şi Bruxelles.

    Membrii Comisiei de control bugetar a Parlamentului European, organism însărcinat cu asigurarea că banii contribuabililor UE sunt folosiţi în spiritul principiilor UE, s-au dus luna trecută în Ungaria pentru a vizita mai multe proiecte finanţate de blocul comunitar.

    Însă decizia lor de a vizita o cale ferată care leagă două sate cu o importanţă aparte pentru premierul Viktor Orban – care şi-a petrecut primii 14 ani din viaţă acolo – a înfuriat guvernul, care i-a acuzat pe eurodeputaţi că încearcă să se amestece în politica maghiară înainte de alegerile din primăvară.

    ”Mi se pare deosebit de scandalos că dintre mii de investiţii cofinanţate se întâmplă să alegeţi să examinaţi un proiect implementat în satul primului-ministru al Ungariei“, i-a scris lui Ingeborg Grässle, eurodeputatul care conduce comisia parlamentară, János Lázár, şeful de personal al lui Orbán. Lázár este unul dintre cei mai de încredere locotenenţi ai premierului. El a criticat faptul că delegaţia şi-a ales propriile obiective pentru vizită în loc să urmeze lista sugerată de guvern. I-a dat ordin şi ambasadorului Ungariei la UE să intervină pentru a o convinge pe Grässle să-şi schimbe obiectivele. Lázár este responsabil cu distribuirea fondurilor UE din 2014.

    Atunci când Grässle a condus ultima dată o misiune de anchetă în Ungaria, în 2011, ministerul pentru dezvoltare naţională al Ungariei a organizat o petrecere în onoarea delegaţiei sale. Grässle este europarlamentar din 2004 şi se presupune că este foarte influentă. Ea pune accent în special pe transparenţă şi responsabilitate. Şase ani mai târziu, nemţoaica a venit fără invitaţii de la partid, deşi politic face parte din aceeaşi familie cu Orbán – Partidul Popular European. Mesajul lui Lázár n-a impresionat-o.

    Era într-o marţi dimineaţa când Grässle şi alţi opt deputaţi europeni au pornit să viziteze calea ferată uşoară din Valea Válului, la nici o oră de mers, spre vest, de Budapesta. Uniunea Europeană a contribuit cu  2 milioane de euro (aproximativ două treimi din costuri) la finanţarea căii ferate de doar 5,7 kilometri care leagă satele Felcsút şi Alcsútdoboz.

    Felcsút, cu o populaţie de 1.600 de locuitori, este locul în care Orbán a crescut şi unde are o casă de vacanţă. De asemenea, satul găzduieşte un stadion de fotbal de 3.500 de locuri (adică mai mult decât dublul populaţiei din Felcsút). Satul Alcsútdoboz are o populaţie de aproximativ 1.400 de locuitori. Stadionul – Pancho Arena – se află chiar peste drum de nou construita casă de vacanţă a lui Orban.

    Criticii liderului maghiar spun că linia ferată este doar un proiect realizat din vanitate, aproape imposibil de folosit. Guvernul se justifică spunând că este o modalitate utilă de a stimula turismul.

    În timp ce mergea pe câmp pentru a ajunge la trenul cu două vagoane – adus special pentru europarlamentari, pentru că în mod normal în septembrie merge doar după-amiaza – Grässle a oprit pentru a face o fotografie activiştilor din opoziţie care fluturau un semn pe care se putea citi: ”Viktor Orbán a devenit cel mai bogat maghiar prin furtul banilor contribuabililor din UE. Orbán este hoţul, nu poporul maghiar!“.

    Criticile puternice aduse vizitei sale au atras nu doar atenţia protestatarilor, ci şi a eurodeputaţilor care nu intenţionau să meargă în această călătorie.

    ”I-a făcut pe unii dintre membrii comisiei să ridice din sprâncene, spunându-şi că ar putea fi ceva putred la mijloc dacă autorităţile maghiare au o problemă cu venirea lor în control“, a povestit un oficial din parlament, care a vorbit sub condiţia anonimatului.

    Proiectul feroviar a fost ales pentru că este ”o chestiune dezbătută în presa maghiară, unde este pusă sub semnul îndoielii utilitatea proiectului. Lumea se întreabă dacă banii UE au fost cheltuiţi pe ceva necesar“, a adăugat sursa citată.

    În copilăria lui Orban linia de tren cu ecartament îngust încă era circulată, dar din cauza traficului insuficient compania feroviară de stat MAV a închis-o undeva prin anii 1970.

  • Capitalistul săptămânii – Philip Hampson Knight

    Phil Knight a absolvit Universitatea din Oregon, obţinând o diplomă în jurnalism, şi a urmat custuri postuniversi-tare la Stanford Graduate School of Business. Fiind pasionat de sport, omul de afaceri a câştigat în timpul studiilor numeroase premii la concursuri de alergat. Antrenorul său de atletism, Bill Bowerman, avea să devină peste ani cofondator al companiei Nike.

    După absolvirea Stanford, Knight a decis să facă o călătorie în jurul lumii. Una din opriri a fost în Japonia, unde Knight a descoperit pantofii de alergat Tiger, produşi de compania Onitsuka. El a fost atât de impresionat de calitatea superioară şi de preţul mic încât a aranjat o întâlnire cu directorul companiei, obţinând dreptul de a distribui pantofii în partea de vest a Statelor Unite.

    La întoarcerea în America, Knight a trimis o pereche de pantofi fostului său antrenor, Bill Bowerman, sperând că acesta va fi de acord să promoveze produsul. Cei doi au ajuns la o înţelegere şi au fondat Blue Ribbon Sports, compania care s-a transformat ulterior în Nike. Jeff Johnson, un prieten al celor doi, a sugerat ca numele să fie Nike, inspiraţi de zeiţa  grecească a victoriei. Logo-ul companiei, considerat unul dintre cele mai puternice din lume, a costat doar 35 de dolari. Nike este astăzi una dintre cele mai mari companii din lume, cu 44.000 de angajaţi şi încasări anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

    Phil Knight este implicat şi în producţia de filme prin compania Laika, al cărei investitor principal a devenit la sfârşitul anilor ’90. După ce a investit 180 de milioane de dolari în afacere, Knight l-a numit pe fiul său Travis în funcţia de CEO. Primul film realizat sub conducerea acestuia, “Caroline”, a ajuns pe marile ecrane în 2009.

    Phil Knight a renunţat la funcţia de CEO al Nike în noiembrie 2004, păstrând doar poziţia din consiliul de administraţie.

  • Cea mai norocoasă tânără din România. Cu o pasiune ieşită din comun este aproape de un record mondial – GALERIE FOTO

    Încă de mică, Andreea Reman a avut o pasiune ieşită din tiparele clasice: căuta trifoi cu patru foi oriunde ajungea.Pasiunea pentru inedita plantă i-a insuflat-o bunica, care purta tot timpul la pălărie “norocul” – un trifoi cu patru foi.

    “În copilăria mea, bunica mergea la muncile campului, ca tot omul de la ţară şi avea mereu în clop, seara când se întorcea, câte un trifoi cu patru foi. Întodeauna întrebam <buni, de unde ai trifoiul cu patru foi?>.

    Normal, răspunsul veşnic era: <pe toate şanţurile sunt trifoi cu patru foi, dar nu-i caută nimeni>. Din ambiţie m-am aşezat pe şanţ, în faţa porţii şi am căutat trifoi cu patru foi şi am căutat până am găsit. De atunci nu m-am oprit din căutat şi în doresc foarte mult să dobor recordul modial cu colecţia mea. Este un record foarte mare şi o să fie greu de doborât, dar speranţa moare ultima şi poate cândva voi reuşi să îl dobor”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Andreea Reman.

  • Cea mai norocoasă tânără din România. Cu o pasiune ieşită din comun este aproape de un record mondial – GALERIE FOTO

    Încă de mică, Andreea Reman a avut o pasiune ieşită din tiparele clasice: căuta trifoi cu patru foi oriunde ajungea.Pasiunea pentru inedita plantă i-a insuflat-o bunica, care purta tot timpul la pălărie “norocul” – un trifoi cu patru foi.

    “În copilăria mea, bunica mergea la muncile campului, ca tot omul de la ţară şi avea mereu în clop, seara când se întorcea, câte un trifoi cu patru foi. Întodeauna întrebam <buni, de unde ai trifoiul cu patru foi?>.

    Normal, răspunsul veşnic era: <pe toate şanţurile sunt trifoi cu patru foi, dar nu-i caută nimeni>. Din ambiţie m-am aşezat pe şanţ, în faţa porţii şi am căutat trifoi cu patru foi şi am căutat până am găsit. De atunci nu m-am oprit din căutat şi în doresc foarte mult să dobor recordul modial cu colecţia mea. Este un record foarte mare şi o să fie greu de doborât, dar speranţa moare ultima şi poate cândva voi reuşi să îl dobor”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Andreea Reman.