BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Cine este inventatorul de 27 de ani din România care schimbă lumea cu invenţia lui. El a creat obiectul care ar putea ajuta milioane de oameni care suferă de această problemă

    Autor: Alexandra Cepareanu

    Cine este antreprenorul român Cornel Amariei, fondatorul dotLumen, prin care vrea să dezvolte ochelari pentru nevăzători, şi care a atras o finanţare de 9 mil. euro de la UE

    Sistemul .lumen se află în stadiul de cercetare şi dezvoltare, fiind testaţi cu peste 200 de nevăzători, implicaţi în diferite forme de testare, de la tehnologii fundamentale, la produs. „O să publicăm un timeline de lansare a produsului în lunile ce urmează, focusul acum este pe scalarea companiei.”

    „Avem un target de preţ de 5.000 de euro, dar nu dorim ca nevăzătorii să plătească pentru acest sistem. Pe tot globul există sisteme de rambursare sau subvenţionare ale tehnologiilor asistive.” 

    Cornel Amariei, 27 ani, este antreprenor român şi fondator al start-up-ului românesc dotLumen, prin care dezvoltă o pereche de ochelari pentru nevăzători şi care a atras recent o finanţare în valoare de peste 9 milioane de euro din partea Acceleratorului Consiliului European pentru Inovaţie (EIC), unul dintre cele mai competitive programe de finanţare la nivel european, unde rata de succes e de 8,1%, punând astfel România pe harta investiţiilor Europene.

    „Este un moment istoric pentru România să câştigăm cele mai selecte fonduri de inovaţie din Europa. Ne pune pe o hartă cu care ar trebui să ne mândrim. Majoritatea sumei se va împărţii între research and development (R&D) – să avansăm cercetarea fundamentală, dezvoltarea produsului şi finalizarea procesului de a face produsul manufacturabil; şi Business Development – să fondăm o echipa solidă de business developers ce să crească partner network-ul companiei”, a spus într-un interviu pentru MEDIAFAX Cornel Amariei, CEO al start-up-ului .lumen – Glasses for the Blind.

    Cititi aici materialul integral

  • Real Estate. Real Talk: 8 întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk pentru Anca Bidian, CEO al KIWI Finance

    Cum a evoluat apetitul oamenilor pentru creditare, ce ar trebui să facă cei care au deja credite, cum a evoluat numărul investitorilor în locuinţe – sunt doar câteva întrebări care îi preocupă pe români în actualul context de piaţă, aşa cum s-a văzut la cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance, a răspuns acestora, conturând felul în care se vede piaţa imobiliară la mijloc de an. 

    „Preţurile nu au de ce să scadă: piaţa imobiliară este la echilibru, avem un indice de accesibilitate în jurul valorii de doi – în Bucureşti este de 1,7 – indicator de care nu se bucură mulţi locuitori ai altor ţări. Noi nu avem o mobilitate a forţei de muncă şi nici socială – nu avem oameni care să spună <<Dacă nu pot să îmi cumpăr o locuinţă în Ploieşti, mă duc să cumpăr în Buzău, poate sunt preţurile mai mici acolo.>> Atunci, va exista un segment de clienţi care va trebui să aştepte până va începe următorul ciclu de scădere a preţurilor – că se va termina şi perioada aceasta – iar ei se vor putea încadra pentru achiziţia pe care şi-o doresc”, a observat Anca Bidian în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. CEO-ul KIWI Finance se referă la indicele de accesibilitate, care reprezintă raportul dintre pretul locuinţei/mp raportat la salariul mediu pe economie, dintr-o perioadă anume şi care este favorabil pieţei locale, chiar şi în actualul context. „Dacă facem o comparaţie cu singura bulă pe care o cunoaştem şi noi, cea din 2008, prin echivalenţă, ar trebui ca preţul mediu pe metrul pătrat în România să fie acum 4.600 de euro/mp ca să spunem că suntem în aceeaşi situaţie ca acum 14 ani. Noi avem preţul pe metrul pătrat, mediu, de 1.386 de euro”, explică ea. Astfel, din punctul de vedere al accesibilităţii, România, în Europa, se clasează în primele trei locuri din perspectiva accesibilităţii locuinţelor, mai cu seamă şi pentru că salariul mediu este cu 126% mai mare acum decât în 2013. 

    „Noi în România am ajuns cu puterea de cumpărare la 82% din media Uniunii Europene – am depăşit ţări ca Grecia, Ungaria, Letonia, Slovacia şi suntem foarte aproape de Portugalia, Polonia si Spania. Desigur, toată lumea este afectată de creşterile de preţuri din ultimul timp – dar trebuie să ne uităm şi la faptul că, în doi ani pandemici, depozitele populaţiei au crescut – la ultimul raport BNR, erau 60 de miliarde de euro depozitele populaţiei – soldul creditelor ipotecare este de 20 de miliarde. Nu suntem atât de săraci pe cât ne place să spunem că suntem. Desigur că suntem afectaţi, dar poate că din aceste perioade învăţăm ce înseamnă o cultură financiară, o mai mare grijă etc .”, a subliniat CEO-ul KIWI Finance în încheiere. 

    Care sunt curiozităţile celor care au urmărit webinarului Real Estate. Real Talk, ca urmare a observaţiilor Ancăi Bidian?

    ÎNTREBĂRI DE LA PUBLICUL REAL ESTATE. REAL TALK:

    1.     Cum a evoluat apetitul oamenilor pentru creditare?

    A existat un recul în primele săptămâni din februarie, după începerea războiului, apoi am ajuns la aceleaşi valori zilnice ca înainte de război. Se schimbă segmentele de clienţi care aplică acum pentru creditare – pe contractele semnate sau pe antecontracte, nu am avut renunţări şi ştiu de la partenerii noştri, dezvoltatori în marile proiecte, că nu există clienţi care să fi renunţat la achiziţie. 

    2.     Există vreo diferenţă de evoluţie între locuinţele premium şi cele cu preţuri mai scăzute?

    Există, pe locuinţele premium am înregistrat cel mai mare ecart între ce se cere şi ce se oferă, sigur că acestea sunt şi mai puţine; sunt zone însă unde preţurile sunt supraîncălzite deja. Nu pot generaliza aceasta la întreaga piaţă imobiliară – sunt zone punctuale; probabil că acolo va exista o stagnare de preţ. Pe o piaţă aflată în creştere, viteza de creştere a preţurilor este de la centru spre periferie, în timp ce pe o piaţă aflată în stagnare sau contracţie, preţurile scad dinspre periferie spre centru. 

    3.     Cum îmi dau seama dacă preţul unui apartament este mic sau mare?

    Recomand, în primul rând, un raport de evaluare, care ia în calcul şi materialele, şi preţul pieţei, şi valoarea de înlocuire, şi un eventual randament din chirie. Preţul unei case nu este mic sau mare în valoare absolută – acesta evoluează în funcţie de zonă şi de piaţă, precum şi de momentul în care cumpăr locuinţa aceea. Ce trebuie să ştim este că există o ciclicitate economică – în vremurile acesta trebuie să luăm în calcul mai multe aspecte. 

    4.     Ce fac cei care au deja credite?

    Sunt doi indicatori folosiţi în calcul, ROBOR şi IRCC, iar trecerea de la ROBOR la IRCC nu este soluţia magică pentru că aceasta reprezintă o amânare a problemei – între acestea există un decalaj de vreo şase luni, adică, în timp ce ROBOR creşte, IRCC este calculat pe valorile din urmă cu şase luni. Trebuie să avem în vedere faptul că atunci când se va inversa trendul şi aceşti indicatori vor începe să scadă, ROBOR va scădea primul, iar IRCC se va calcula tot cu valorile din urmă cu şase luni din acel moment.  De asemenea, trecerea de la ROBOR la IRCC este ireversibilă. În această perioadă, cele mai solicitate şi recomandate au fost dobânzile fixe. În general, regula este că o dobândă fixă este mai mare decât o dobândă variabilă în aceeaşi perioadă de timp. Nimeni nu prevede viitorul, dar calculul probabilităţilor este o ştiinţă matematică. 

    5.     Ce se întâmplă cu preţul locuinţelor de la ţară?

    Depinde dacă vorbim despre zonele limitrofe marilor oraşe sau de la ţară-ţară, la bunica? Pentru tranzacţiile acelea, din păcate, nu sunt multe informaţii. Din fondul locativ total în România, 66% sunt case – dintre acestea, doar 24% sunt fără canalizări – prin comparaţie, în 2007, aveam 40%. Suntem cam 50-50, proporţia rural-urban, dar despre casa de la ţară nu există informaţii. Dacă vorbim despre ţara aflată în apropierea marilor oraşe sau de ţara unde s-au dezvoltat platforme industriale, acestea intră la categoria oraş în judeţul respectiv, atunci când calculăm preţul mediu. Desigur, faţă de preţul reşedinţei de judeţ sunt la 50-70% din preţ. 

    6.     Cum a evoluat categoria investitorilor în imobiliare?

    De aproximativ cinci ani, numărul acestora a început să crească, fie că vorbim despre cei care se duc înspre chirii pe termen lung, cât şi cei care merg înspre chirii pe termen scurt – AirBnb, Booking etc. Este foarte important să vezi cât de mare este procentul veniturilor din chirii în total venituri în România – dar acest segment – al micilor investitori, familii cu o locuinţă a lor, care au cumpărat o a doua sau o a treia locuinţă în acest scop, a fost îngroşat de românii cu venituri din străinătate. Din 2019 sau chiar 2018, am avut creşteri de 50% de la an la an pe acest segment. 

    7.     Vor creşte preţurile, ca urmare a numărului mai redus de livrări?

    Nu prea cred, piaţa va fi suplimentată şi alimentată de piaţa secundară, a locuinţelor mai vechi care au o elasticitate puţin mai redusă a preţurilor.  Există o limită, iar mare parte din spaţiul pe care noi l-am fi avut pentru creşterea preţurilor caselor este ocupat de creşterea dobânzilor – deci o creştere în continuare a preţurilor ar decupa cererea de ofertă şi piaţa s-ar bloca ca număr de tranzacţii în acel moment . În momentul în care creditarea trage jumătate din numărul tranzacţiilor, are un cuvânt foarte greu de spus – din punctul de vedere al creditării, acolo nu va fi loc de creştere, nu se întâlneşte cererea cu oferta. 

    8.     Cum vor evolua preţurile din Braşov după finalizarea aeroportului din Ghimbav?

    Braşovul şi Constanţa au o particularitate, Braşovul a avut cea mai mare creştere, în valoare absolută, iar Constanţa are cel mai mare indice de accesibilitate, ceea ce spune că de fapt locuinţele din Constanţa sunt mai puţin accesibile. Însă, mulţi clienţi care cumpără în Constanţa nu sunt constănţeni, indicele de accesibilitate îl calculăm pe salariul din Constanţa, dar clienţii de acolo nu sunt constănţeni; la fel stau lucrurile şi cu Braşovul. Desigur, aeroportul va ajuta, dar nu cred că în sensul unei creşteri a preţurilor – Braşovul oricum are o creştere destul de rapidă. Dacă, urmare a acestui aeroport, vor veni şi alte investiţii, desigur, zona va fi foarte atractivă. 

    Citiţi mai multe despre perspectivele de dezvoltare a pieţei imobiliare în contextul actual, precum şi despre evoluţia preţurilor în sectorul rezidenţial, în următoarele articole rezultate webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care a avut-o ca invitată pe Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance. 

    Storia.ro este platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS şi Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de credit ipotecar şi nu numai.

     

                                                 

     

     

     

     

     

  • Industria alimentară are tot mai puţini angajaţi în statistici, dar companiile caută oameni

    ♦ „Sunt companii care oferă şi 4.000 de lei net unui muncitor necalificat şi nu găsesc oameni“.

    Companiile din industria ali­men­ta­ră aveau anul trecut peste 151.000 de salariaţi, cu circa 4.000 mai puţini faţă de anul precedent, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comer­ţului. Astfel, nu­mă­rul de angajaţi din sectorul care generează afaceri de peste 57 de miliarde de lei continuă să scadă. Faţă de 2009, în industria ali­men­tară sunt cu peste 14.000 de anga­jaţi mai puţin. Pe de altă parte, numă­rul de firme din domeniu a fost în creş­te­re în ultimii ani, cu excepţia anului tre­cut. În 2021, în producţia de alimen­te (cod CAEN 10) activau peste 12.600 de firme, cu 1.000 mai puţine decât în 2020. Însă, în 2009 erau înregistrate circa 9.700 de întreprinderi, mai arată datele de la Registrul Comerţului.

    „Nu mai sunt suficienţi oameni în ţară să-i angajăm. Avem posturi de muncitori necalificaţi şi cu salarii de 4.000 de lei net şi nu reuşim să găsim oameni. Pe lângă românii care au rezi­denţă în străinătate, sunt sigur că sunt mult mai mulţi români plecaţi în afară. Acolo au plecat atât oamenii calificaţi, dar şi cei necalificaţi, care lucrează în agricultură, construcţii, menaj etc.“, a spus Bogdan Gabor, country manager al firmei de recru­tare Lugera. El spunea anterior că problema majoră în sectorul alimen­tar este în zona de oameni necalifi­caţi şi că majorarea salariului minim nu ajută atragerea specialiştilor în industria alimentară, iar în ceea ce priveşte blue collar – adică angajaţii care lucrează în afara birourilor – ajută, dar nu este suficient.

    De altfel, Alexandru Ardelean Toth, proprietarul firmei Sandy Impex din Oradea, activă în sectorul panifica­ţiei şi al patiseriei, spunea recent că a cumpărat doi roboţi care să lucreze în fabrică, în condiţiile în care nu a găsit forţă de muncă.

    Prac­tic, cei doi roboţi înlocuiesc 21 de oa­meni, după cum spunea antrepre­norul. Astfel, companiile investesc în tehnologie pentru a suplini angajaţii.

    O analiză recentă a ZF arată că marii jucători din industria alimen­tară măresc în acest an salariile medii cu valori cuprinse între 6% şi 13%, un imbold fiind majorarea salariului minim în sector cu 18% de la 1 iunie.

    Astfel, salariul minim net a ajuns de la 1.524 de lei pe lună la 1.774 lei pe lună. În luna iunie a anului curent (ultimele date disponibile), salariul mediu net lunar în sector era de 3.247 de lei, faţă de 2.635 de lei pe lună în mai, potrivit datelor INS. Practic, se vede prin această majorare a venitu­lui mediu măsura creşterii salariului minim din sector de la 1 iunie.

    Câştiguri nete mai mici decât în industria alimentară sunt înregistrate doar în sectorul hotelurilor şi restaurantelor (2.242 lei lunar), fabricarea de mobilă (2.594 lei lunar) şi în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (2.186 de lei), conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

    Cel mai mare angajator din sectorul alimentar rămâne compania din industria cărnii Unicarm, controlată de Vasile Lucuţ, cu peste 3.000 de salariaţi. De altfel, în top cinci angajatori, patru sunt din sectorul producţiei de carne. Vel Pitar, cel mai mare jucător din sectorul panificaţiei, este şi cel mai mare angajator din această piaţă.

  • „Bomba datoriilor“. Peste 40 de ţări riscă defaultul, iar aceasta este o problemă pentru noi toţi

    Lumea se află în faţa posibilităţii unei serii de colapsuri economice care ar putea destabiliza vieţile a mili­oane de oameni, scrie Grid.

    Sri Lanka ar putea fi doar înce­putul. Ţara sud-asiatică, considerată cândva o „bijuterie ascunsă“, a fost absorbită într-o gaură neagră finan­ciară după ce munţi de datorii au zdr­obit sector după sector. Criza datorii­lor a declanşat proteste pe scară largă.

    Însă Sri Lanka nu este singură, avertizează experţii, în condiţiile în care o serie de ţări se clatină sub gră­mezi uriaşe de datorii. Pe mă­sură ce crizele datoriilor se intensifi­că, iar o economie mondială fragilă se luptă să facă faţă impactului răz­boiului din Ucraina, consecinţele se pot reper­cuta cu mult dincolo de gra­niţele ţări­lor respective. Lumea se a­flă în faţa posibilităţii unei serii de co­lapsuri economice care ar putea des­ta­bi­liza vieţile a milioane de oameni.

    O analiză Bloomberg recentă a identificat 19 ţări cu probleme acute legate de datorii. Acestea ar putea fi forţate să apeleze la instituţii ca FMI pentru un bailout. Unele ar putea ob­ţine un bailout, altele nu. Pachetele FMI, de exemplu, vin cu condiţii stric­­te şi adesea dureroase. Fără bailout, economia unei ţări se poate prăbuşi. Obţinerea unui bailout, între timp, ar putea însemna durere eco­nomică generală pentru cei peste 900 de mili­oane de locuitori ai acestor ţări.

    Pentru economişti, acest lucru în­seamnă că scenele din Sri Lanka ar pu­tea reprezenta doar începutul unui în­treg nou coşmar mondial postpan­demic. În urma reducerii dobânzilor după criza financiară din 2008, o mul­ţime de ţări s-au împrumutat, însă nu de la creditori bilaterali sau multila­terali, ci de la creditori privaţi.

    Acum, cu nivelurile record ale in­flaţiei şi ma­jorarea dobânzilor, ţările mai sărace se confruntă cu costuri în creştere le­gate de rambursarea datorii­lor acu­mu­late. Iar acest lucru se întâm­plă într-o perioadă cu preţuri mai mari la alimente şi carburanţi şi un context economic încă fragil după pandemie.

    China este văzută ca a fi jucat un rol major în alimentarea acestei crize a datoriilor. Totuşi, Matthew Mingey, analist la Rhodium Group, susţine că responsabilitatea privind problemele legate de datorii aparţine ambelor părţi: ţărilor care s-au îndatorat şi Chinei.

    Acum, întrebarea urgentă este cum se poate ieşi din această criză. Poate că cea mai rapidă cale este de a diminua o sursă majoră de presiune asupra tuturor economiilor cu veni­turi scăzute: preţurile extrem de ridi­cate la alimente şi carburanţi.

    Mai multe detalii pe www.zf.ro

    Între timp, economiştii fac apel pentru acţiuni concertate la nivel mondial din partea celor mai bogate ţări ale lumii pentru a ajuta ţările mai sărace să-şi gestioneze sau restructureze poverile datoriilor. Însă Atlantic Council remarcă lipsa de voinţă a G7 pentru astfel de acţiuni.

    Ce este clar, pentru analişti şi strategici, este că ceva trebuie făcut în legătură cu crizele datoriilor de la nivelul lumii cu venituri scăzute. Lipsa de acţiuni, avertiza recent şefa FMI Kristalina Georgieva, ar putea declanşa o serie întreagă de dezastre internaţionale.

     

  • Ce meserie îşi dorea să aibă şi nu a mai apucat unul dintre miliardarii României. Când şi cum a pus bazele celei mai puternice afaceri româneşti

    Fondator şi acţionar al Dedeman, cel mai mare business antreprenorial românesc, a povestit pentru o ediţie specială a Ziarului financiar care a fost visul său de carieră în tinereţe.

    ˜Programatorul care nu s-a gândit că poate face business

    ˜„Mi-am dorit să profesez în domeniul programării calculatoarelor, nu mă gândeam că vreodată aş putea să înfiinţez o firmă. Nici măcar când am absolvit facultatea, în 1990, nu aveam astfel de idei. Spiritul antreprenorial s-a trezit în mine odată ce am descoperit, la locul meu de muncă de atunci, oportunitatea de a construi un sistem mai modern şi mai performant. Abia în acel moment, mi-a venit şi ideea de a începe, pe cont propriu, o afacere făcută diferit. Nu am stat prea mult pe gânduri şi la scurt timp s-a născut Dedeman, în 1992.”

    ˜Dedeman, afacerea începută în 1992 de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl este, astăzi cea mai mare companie cu capital privat românesc, unul dintre cei mai mari angajatori din România şi lider detaşat pe piaţa de bricolaj. Nucleul de investiţii al fraţilor Pavăl s-a extins însă în multe sectoare din economie, de la real estate la industrie şi până la susţinerea unor noi firme antreprenoriale locale.

  • Simptomele de „COVID lung” afectează unul din opt oameni. Ce este si cum se manifestă „COVID lung”?

    Unul din opt oameni care se îmbolnăvesc ajung să aibă cel puţin un simptom de „COVID lung. Cel puţin, asta arată cel mai complex studiu de până acum, publicat joi.
    S-a vorbit şi s-a scris mult despre boala „COVID lung” (long COVID), ceea ce contribuit la creşterea gradului de îngrijorare, mai ales în rândul celor care au trecut prin boală o dată sau de mai multe ori.

    Cel mai recent studiu compară, pentru prima dată, simptomele celor care suferă de COVID lung cu ale persoanelor care nu au fost vreodată infectaţi cu SARS-CoV-2, pentru a vedea diferenţele şi a stabili care care sunt „din cauza” bolii.

    Prin urmare, noul studiu, publicat în jurnalul The Lancet, a analizat starea de sănătate a peste 76.400 de adulţi din Olanda, din martie 2020 (debutul pandemiei) până în august 2021. Fiecare participant a completat un chestionar referitor la simptome, de 24 de ori.

    Astfel, în perioada precizată, peste 4.200 dintre aceştia (5.5%) au făcut COVID. Dintre aceştia, peste 21% au avut unul sau mai multe simptome la trei-cinci lună de la momentul infectării.

    Totuşi, aproape 9% din grupul de control (cei neinfectaţi) au declarat că au avut câteva simptome din cele de pe „lista” de COVID lung.

    Aşadar, cercetătorii cred că aproape 13% din persoanele care au avut COVID (circa una din opt) suferă de simptome pe termen lung, strict legate de trecerea prin boală.
    Cum se manifestă „COVID lung”?

    Cele mai comune simptome sunt durere în piept, dificultăţi de respiraţie, dureri musculare, pierderea gustului şi a mirosului şi stare de oboseală.

    Aranka Ballering, de la Universitatea din Groningen şi una dintre autorii studiului spune că simptomele resimţite de către grupul de control şi de către cei care au trecut deja prin COVID arată totuşi că o parte dintre aceste stări pot fi şi rezultatul impactului pe care pandemia l-a avut asupra tuturor, întrucât a provocat stres şi nesiguranţă, aşadar că cineva nu poate fi 100% sigur/ă că suferă de „COVID lung”, diferenţa fiind dată doar de durata stărilor (cu cât durează mai mult, cu atât e clar că e vorba despre COVID lung).

    Studiul are şi o serie de limitări, dar nu atât de majore. Autorii nu au cercetat ultimele variante (Delta, Omicron) şi nu au analizat şi efectele asupra sănătăţii mintale. Prin urmare, recomandarea este ca alte cercetări ulterioare să includă simptomele asupra psihicului uman (precum depresie, anxietate, ceaţă mentală).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia se mai ţine pe picioare doar datorită lui: Cine este Maxim Oreshkin, unul dintre cei mai apropiaţi oameni din cercul puterii lui Vladimir Putin şi arhitectul planurilor de salvare care au scăpat ţara de la colapsul economic absolut

    Când tirul sancţiunilor europene a început să lovească Rusia din toate părţile, economistul Maxim Oreshkin a intrat în scenă şi a pariat totul împotriva Occidentului. Datorită lui ţara a rezistat şocurilor economice care ameninţau să distrugă fortăreaţa rusească, scrie Bloomberg.

    Pe 23 martie, ca răspuns la sancţiunile occidentale Vladimir Putin trece la atac şi cere Europei plata gazului în ruble. În spatele acestei decizii s-a aflat Oreshkin care a pariat pe nerespectarea contractelor pentru gazul rusesc, într-o mişcare a cărui scop a fost să oprească asediul economic al Occidentului.

    Economistul în vârstă de 40 de ani a devenit după 24 februarie unul dintre membrii cheie ai cercului intim al lui Vladimir Putin, care împreună cu dictatorul de la Kremlin decid direcţiile în care Rusia trebuie să meargă.

    Planurile lui Maxim Oreshkin a făcut posibilă evitarea celor mai sumbre scenarii pentru economia rusească atunci când sancţiunile au lovit pentru prima oară. Economiştii prognozează acum o contracţie a economiei ruseşti cu 50% mai mică decât se preconizase anterior.

    Economistul a mizat pe influenţa uriaşă pe care o are Rusia atunci când vine vorba de livrările de gaz către europeni şi a câştigat. În cele din urmă, a forţat Uniunea Europeană să dea înapoi pentru că majoritatea consumatorilor de energie importanţi au fost obligaţi să închieie acorduri speciale cu Gazprombank, a treia cea mai mare bancă din ţară. Prin această măsură, Oreshkin a ţinut departe marele creditor de sancţiunile europene.

    Mai mult, economistul a contribuit inclusiv la elaborarea planurilor care au protajat Rusia de eliminarea din sistemul SWIFT, a cărei efecte se anunţau a fi devastatoare.

    Înainte să devină unul dintre cei mai importanţi oameni din cercul lui Putin, economistul a fost bancher în cadrul filialei Societe Generale din Rusia. El face parte dintr-un grup de politicieni şi economişti care încercau înainte de război să împace nevoia de investiţii a ţării şi regimul tot mai asupru dirijat de Kremlin.

    Maxim Oreshkin este parte din generaţia care a trăit ultimii ani ai erei sovietice şi primii ani ai haosului economic şi social care au caracterizat Rusia după 1990, cunoscând o lume total diferită faţă de Rusia postbelică, în care a făcut primii paşi Vladimir Putin.

  • Noua Zeelandă le cere oamenilor să poarte măşti. Sistemul de sănătate se luptă cu COVID

    Guvernul Noii Zeelande a anunţat joi măşti gratuite şi teste rapide antigen, în încercarea de a opri răspândirea COVID-19 şi de a reduce presiunea asupra sistemului de sănătate, care se confruntă cu un aflux de pacienţi cu COVID şi gripă.

    În ultimele două săptămâni, în Noua Zeelandă s-a înregistrat un salt semnificativ al numărului de noi cazuri de COVID, iar autorităţile prognozează că acest val de Omicron ar putea fi mai grav decât primul.

    Sistemul spitalicesc se luptă deja cu creşterea timpilor de aşteptare şi cu operaţii care trebuie anulate.

    “Nu există nicio îndoială că îmbinarea între o creştere bruscă a numărului de cazuri de COVID-19 şi de spitalizări, cel mai grav sezon de gripă din ultima vreme şi absenţele angajaţilor din sănătate pune întregul sistem de sănătate sub o presiune extremă”, a declarat Ayesha Verrall, ministrul pentru COVID-19, conform Reuters.

    Noua Zeelandă, care are o populaţie de 5,1 milioane de locuitori, a înregistrat joi 11.382 de cazuri noi de COVID, cu un total de 68.737 de persoane infectate în prezent cu acest virus. Dintre acestea, 765 de cazuri se află în prezent în spital.

    Fost cap de afiş pentru modul în care a combătut coronavirusul, răspunsul rapid al Noii Zeelande la pandemie şi izolarea sa geografică au făcut ca ţara să rămână în mare parte liberă de COVID până la sfârşitul anului trecut. La începutul acestui an, odată ce populaţia a fost în mare parte vaccinată, virusul a fost lăsat să se răspândească.

    Verrall a declarat că, deşi „politica zero-COVID” nu mai este o posibilitate, oamenii trebuie să poarte măşti, să se testeze şi să se izoleze dacă ei sau cineva din casa lor este testat pozitiv la virus.

    Guvernul face ca măştile şi testele gratuite să fie disponibile pe scară mai largă, permiţând farmaciilor să vândă medicamente COVID şi extinzând criteriile pentru cine este eligibil pentru medicamente antivirale.

    “Acum nu este momentul să nu mai purtaţi măşti. Dovezile ne spun că purtarea unei măşti reduce la jumătate şansele de a fi infectat cu COVID-19. De asemenea, vă ajută să vă protejaţi împotriva gripei şi a altor boli de iarnă, aşa că, dacă nu purtaţi o mască pentru dumneavoastră, vă rugăm să purtaţi una pentru personalul medical”, a declarat Verrall.

  • Ce este varianta COVID BA.5 şi de ce reinfectează atât de mulţi oameni?

    BA.5, care face parte din familia Omicron, este cea mai recentă variantă de coronavirus care provoacă valuri puternice de infecţii la nivel mondial. E la originea a peste jumătate din cazurile secvenţiate la sfârşitul lunii iunie.

    Potrivit celui mai recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, acesta se află la originea a 52% din cazurile secvenţiate la sfârşitul lunii iunie, faţă de 37% într-o săptămână. În Statele Unite, se estimează că este cauza a aproximativ 65% din infecţii, explică Reuters.

    BA.5 nu este ceva nou. Identificată pentru prima dată în ianuarie, a fost urmărită de OMS din aprilie. Este o variantă a tulpinii Omicron, care a fost dominantă la nivel mondial de la sfârşitul anului 2021 şi a provocat deja vârfuri de cazuri – chiar şi cu teste puţine – în ţări precum Africa de Sud, unde a fost găsită pentru prima dată, precum şi în Regatul Unit, în părţi din Europa şi în Australia.

    Cazurile de coronavirus la nivel mondial au crescut patru săptămâni la rând, au arătat datele OMS.

    La fel ca „fratele său”, BA.4, BA.5 este deosebit de abil în a se sustrage protecţiei imunitare oferite fie de vaccinare, fie de o infecţie anterioară.

    Din acest motiv, “BA.5 are un avantaj de creştere faţă de celelalte subvariante ale Omicron care circulă”, a declarat Maria Van Kerkhove, responsabilul tehnic al OMS pentru COVID-19.

    Pentru mulţi oameni, acest lucru înseamnă că se reinfectează, adesea chiar la scurt timp după ce au avut COVID-19. Van Kerkhove a declarat că OMS evaluează rapoartele de reinfectare.

    “Avem numeroase dovezi că persoanele care au fost infectate cu Omicron se infectează cu BA.5. Fără îndoială”, a declarat Gregory Poland, virusolog şi cercetător în domeniul vaccinurilor la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota.

    Dacă acest lucru pare deosebit de comun acum, ar putea fi pur şi simplu pentru că foarte mulţi oameni au luat Omicron, au sugerat cercetătorii.

    În timp ce creşterea numărului de cazuri a provocat mai multe spitalizări în unele ţări, decesele nu au crescut dramatic.

    Acest lucru se datorează în mare parte faptului că vaccinurile continuă să protejeze împotriva formelor grave şi a deceselor, dacă nu împotriva infecţiei, iar producătorii şi autorităţile de reglementare analizează, de asemenea, vaccinuri modificate care să vizeze direct noile variante Omicron.

    De asemenea, nu există nicio dovadă că BA.5 este mai periculos decât oricare dintre celelalte variante Omicron, a subliniat Van Kerkhove, deşi vârfurile de cazuri pot pune serviciile de sănătate sub presiune şi riscă să fie mai multe persoane care să se îmbolnăvească de COVID de lungă durată.

    OMS şi alţi experţi au declarat, de asemenea, că pandemia în curs de desfăşurare – prelungită de inechitatea vaccinurilor şi de dorinţa multor ţări de a “depăşi” COVID-19 – nu va duce decât la apariţia mai multor variante noi şi imprevizibile.

    Oamenii de ştiinţă atrag deja atenţia asupra variantei BA.2.75, identificată pentru prima dată în India, care are un număr mare de mutaţii şi se răspândeşte rapid.

    OMS declara că pandemia rămâne o urgenţă de sănătate la nivel mondial, iar ţările ar trebui să ia în considerare măsuri de sănătate publică, cum ar fi masca de protecţie şi distanţarea socială atunci când apar cazuri, alături de vaccinare.

    “Ceea ce oamenii nu înţeleg în mod fundamental este că, atunci când există acest nivel ridicat de transmitere comunitară, aceasta va suferi mutaţii”, a spus Gregory Poland: “Cine ştie ce va urma. Ne jucăm cu focul”.

  • Încă un paradox românesc: România este în clubul ţărilor cu venituri mari, dar oamenii din rural îşi iau concediu medical de la job ca să mai câştige un ban în plus la cules de porumb

    ♦ România se află în grupul ţărilor cu venituri ridicate, alături de ţări precum Luxemburg, SUA, Monaco sau Germania, potrivit clasificării Băncii Mondiale ♦ Cu toate acestea, 1,3 milioane de români câştigă, oficial, un salariu minim de 300 de euro net.

    „În România veniturile mari sunt în special în oraşele mari. Acolo suntem peste media Uniunii Europene – în Bucureşti, Timişoara şi aşa mai departe. De aici vine şi creşterea PIB per capita şi clasarea României printre ţările cu venituri mari”, explică Adrian Codirlaşu, vicepreşedintele CFA România, asociaţia analiştilor financiari.

    Cu alte cuvinte, cel puţin în cazul Româ­niei, clasarea printre ţările consi­derate a avea venituri mari arată, de fapt, prăpastia uriaşă dintre oraşele mari, mai ales Bucureşti, şi restul ţării, unde nu s-a investit şi localităţile se golesc de oameni.

    „Este o mare discrepanţă şi se vede şi în migrarea aceasta: lumea pleacă din localităţile mici către localităţile mari sau în afară”, mai spune Adrian Codirlaşu.  Conform clasificării Băncii Mondiale, Venitul Naţional Brut (VNB) în România a depăşit 13.000 de dolari pe cap de locuitor în 2021, astfel ţara ajungând, din nou în 2021, în clubul ţărilor cu venituri mari, alături de Germania, Franţa, Luxemburg sau SUA. În afară de Bulgaria, toate ţările membre ale Uniunii Europene se află în această categorie.

    Potrivit metodologiei Băncii Mondiale, venitul naţional brut per capita în România este de 14.200 de dolari, în vreme ce în Bulgaria este de 10.700. Spre comparaţie, VNB per capita în Polonia este de 16.700 de dolari, în Germania de 51.000 şi în Elveţia de 90.400 de dolari.

    Venitul Naţional Brut este constituit inclusiv din salariile brute care se plătesc într-o ţară. Astfel, cu un VNB de 14.200 de dolari, România a intrat în ţările „verzi” pe harta lumii în ceea ce priveşte nivelul veniturilor. Cu toate acestea, acest indicator scoate în evidenţă contrastul dintre regiunile României, în care salariul mediu în Bucureşti este la circa 1.000 de euro net, iar în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Botoşani, Călăraşi, salariul mediu net abia trece de 500 de euro. Ce se poate face pentru a dezvolta şi zonele mai sărace din România, astfel încât să se amelioreze şi depopularea?

    „Ca soluţii ar fi banii din PNRR pentru investiţii în localităţile mici: canalizare, gaze etc. Munca remote ar mai fi o soluţie, pentru că ar merge o parte din venituri şi în astfel de localităţi. Aici mai văd soluţii, în afara de dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor sociale: sănătatea, educaţia”, mai spune Adrian Codirlaşu.