Tag: miscare

  • Mănuşile care-ţi transformă mâinile în instrumente muzicale

    Dacă aţi vrut să creaţi muzică, dar nu aţi avut niciodată îndemânarea necesară de a cânta la un instrument, acest lucru ar putea deveni mult mai simplu cu ajutorul acestor mănuşi. Mi.mu Gloves este un proiect la care cântăreaţa britanică Imogen Heap a lucrat din 2010 alături de o echipă de şapte oameni, din care face parte şi Kelly Snook, pentru ca muzicienii să scape de constrângerile tradiţionale de a interpreta muzică electronică live. Mânuşile sunt un fel de mini-computere care controlează muzica prin conexiune wireless, bazându‑se pe gesturi programabile. Kelly Snook a fost invitată ca speaker la Bucharest Technology Week săptămâna trecută şi am avut ocazia să stau de vorbă cu ea câteva minute.

    Fiecare mănuşă este dotată cu o serie de senzori, de-a lungul degetelor şi la încheietură, ce urmăresc poziţia, mişcarea şi viteza mâinii utilizatorului. Fiecare mişcare este înregistrată de senzori, apoi informaţia este trimisă, prin Wi‑Fi, către un software ce permite utilizatorului să programeze anumite comenzi în funcţie de ce vor să facă.

    De exemplu, poţi programa mănuşile astfel încât să trebuiască doar să-ţi ridici mâna şi volumul din boxe să crească. Sau dacă vrei să adaugi un filtru unui sunet, tot ce trebuie să faci e să deplasezi mâna spre stânga. „Poţi realiza diferite înlănţuiri de sunete şi să le grupezi în seturi şi poţi trece de la un set la altul printr-un gest predefinit. De exemplu, aici sunt la începutul cântecului şi atunci când fac pumn mâna stângă ridicată trece la următorul set, dacă fac asta din nou trece la următoare la secţiune şi tot aşa“, îmi explică Kelly arătând spre laptopul de lângă ea. Practic este ca şi cum ai manipula un material fizic, sculptându-l, ceea ce vă poate aduce aminte de Theremin, instrumentul muzical electronic inventat de Leon Theremin în 1919, care putea fi utilizat fără a fi atins.

    Snook a lucrat ca cercetător în cadrul NASA pentru mai bine de 18 ani, este pasionată de muzică şi arte de mică şi a produs şi compus muzică şi în perioada când lucra la agenţia aerospaţială americană. A ales să plece de la NASA în 2010 şi să lucreze cu Imogen Heap ca tehnician de sunet în studio şi asistent muzical şi au început treaba la mănuşi. „NASA reprezintă o slujbă de vis pentru foarte multă lume, dar jobul visurilor mele este ceea ce fac acum“, spune Snook.

    În momentul de faţă se preocupă de dezvoltarea conţinutului creativ pentru produs şi participă la dezvoltarea designului, dar lucrează şi în mediul academic, tot în domeniul muzicii şi tehnologiei, pentru că face cercetare la Universitatea Brighton, Marea Britanie. Are şi un studio de muzică, numit Its Not Rocket Science Studios.

    Despre produs spune că se află într-o stare foarte avansată şi pregătesc şi o variantă pentru producţie în masă „pe care sperăm să o lansăm cândva anul viitor, dar asta depinde de ce fel de investiţii atragem“.

    În momentul de faţă mănuşile sunt create de mână şi se vând cu 5.000 de lire sterline. Este de aşteptat, atunci când aceste mânuşi vor intra în producţie de serie, ca preţul să scadă la jumătate, potrivit lui Kelly Snook. Echipa a avut o campanie de Kickstarter în 2014, dar a fost un eşec, reuşind să strângă doar 132.000 de lire sterline din obiectivul de 200.000.

    Până în prezent s-au vândut 25 de perechi de mânuşi, iar unul dintre utilizatorii celebri, excluzând-o pe Heap, este Ariana Grande, care foloseşte produsul în concertele live.

    Ideea pentru un asemenea produs, spune Kelly, i-a venit lui Imogen Heap în timp ce se afla în vizită la Kelly la MIT, „unde a văzut-o pe o colegă de-a mea utilizând o pereche de mănuşi asemănătoare pentru unul dintre cursurile ei de acolo. Când a văzut mănuşa a fost uimită şi s-a gândit la numeroasele utilizări pe care un astfel de device l-ar putea avea în muzică“.

    Cu toate acestea, un astfel de produs nu s-ar limita doar la muzică, forma de interactiune putând avea şi alte aplicaţii: controlul roboţilor (Mănuşile Ziro, prin care purtătorul putea controla roboţi de la distanţă, prezentate la CES 2016, sunt un astfel de exemplu), al obiectelor smart, aprinderea sau stingerea luminilor doar cu un gest, sau poate pentru a da voce celor nevoiţi să folosească limbajul semnelor. „Vrem să deschidem sistemul nostru publicului, sperăm ca în curând să facem asta şi suntem curioşi să vedem la ce o să se gândească. Noi ne concentrăm pe muzică“, povesteşte Kelly.

    Poate vă întrebaţi de ce mănuşi, de ce nu modul actual de lucru. Potrivit lui Heap, interacţiunea printr-un asemenea produs este mai naturală şi permite prezenţa alături de fani, altfel eşti blocat în spatele unui computer, apăsând butoane. Dacă produsul va fi unul de succes, linia de demarcaţie dintre muzică şi dans s-ar putea estompa. Un punct forte al Mi.mu este faptul că oricine poate utiliza aceste mânuşi: „Nu vrem să stabilim dinainte cine este muzician şi cine nu este. Cred că asta este o barieră în exprimarea liberă a oamenilor. Dacă poţi să-ţi mişti mâinile, vei putea face şi muzică“.

  • Cinci legende urbane înfricoşătoare care s-au dovedit a fi reale. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

    La un moment dat fiecare dintre noi a observat cu coada ochiului o umbră în forma unui om.  Ca şi cum cineva ar fi în acea cameră şi te-ar urmări. De fiecare dată când te întorci nu vezi însă nimic.

    Aceasta este cea mai veche legendă urbană. Pentru un bărbat, ea s-a dovedit a fi însă adevărată.

    Bărbatul locuia singur într-un apartament şi le tot spunea prietenilor că vede umbre în forma unor persoane care se mişcau prin casă. Jura că diverse lucruri dispăreau din apartamentul său, spunea că cineva îi mânca hrana şi îi mişca lucrurile prin casă.

    Vezi aici descoperirea şocantă pe care a făcut-o bărbatul. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

  • Cinci legende urbane înfricoşătoare care s-au dovedit a fi reale. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

    La un moment dat fiecare dintre noi a observat cu coada ochiului o umbră în forma unui om.  Ca şi cum cineva ar fi în acea cameră şi te-ar urmări. De fiecare dată când te întorci nu vezi însă nimic.

    Aceasta este cea mai veche legendă urbană. Pentru un bărbat, ea s-a dovedit a fi însă adevărată.

    Bărbatul locuia singur într-un apartament şi le tot spunea prietenilor că vede umbre în forma unor persoane care se mişcau prin casă. Jura că diverse lucruri dispăreau din apartamentul său, spunea că cineva îi mânca hrana şi îi mişca lucrurile prin casă.

    Vezi aici descoperirea şocantă pe care a făcut-o bărbatul. Cine este Omul Verde şi cum au ajuns turiştii să doarmă în pat cu un cadavru

  • Deutsche Telekom lansează primul joc de mobil care ajută cercetătorii să lupte împotriva demenţei

    Sub deviza să ne jucăm serios, Telekom a anunţat lansarea a jocului Sea Hero Quest, joc pentru dispozitivele mobile conceput pentru a contribui la dezvoltarea înţelegerii cu privire la orientarea în spaţiu şi la modul de funcţionare a zonei responsabile cu mişcarea din creierul uman. Aplicaţia este parte dintr-un demers coordonat pentru a avansa în gestionarea ameninţării din ce în ce mai mare pe care o constituie demenţa.

    Jocul a fost dezvoltat în colaborare cu o echipă de cercetători de la organizaţia de caritate Alzheimer Research, alături de University College London şi University of East Anglia. Pe măsură ce jucătorii îşi croiesc drum prin labirinturile de insule şi iceberguri, fiecare secundă de joc poate fi transpusă de experţi în date ştiinţifice. Fiecare 2 minute petrecute jucând Sea Hero Quest echivalează cu 5 ore de cercetare convenţională. Potrivit reprezentanţilor Telekom, dacă 100.000 de oameni joacă Sea Hero Quest pentru doar 2 minute fiecare se pot genera echivalentul a peste 50 de ani de cercetare în laborator.

    Jocul a fost lansat ieri la Berlin, iar până în azi aplicaţia a înregistrat peste 140.000 de downloaduri.

    Toate datele colectate din joc vor fi anonimizate şi stocate în siguranţă în cadrul centrului de date T-Systems din Germania, potrivit comunicatului. 

    “Nu am mai văzut până acum un proiect de o asemenea anvergură în domeniul cercetării demenţei. Setul de date pe care îl generează aplicaţia Sea Hero Quest realizată de Telekom este fără precedent…Cel mai mare studiu privind orientarea în spaţiu de până acum a cuprins mai puţin de 600 de voluntari”, a spus Hilary Evans, Chief Executive Al Alzheimer Research.

    “Acest proiect oferă şansă fără precedent de a studia modul în care mii de oameni din diferite ţări şi culturi se orientează în spaţiu. Acest lucru va face lumină în ceea ce priveşte modul în care ne utilizăm creierul pentru a ne orienta şi va susţine eforturile pentru desfăşurarea de programe de diagnosticare şi tratament pentru demenţă”, a declarat Dr. Hugo Spiers, University College London. 

  • „Generaţia Facebook” e tot mai bolnavă. De ce suferă cei care au înlocuit mişcarea cu computerul

    Tineri şi deja gârboviţi. Aşa putem descrie copiii care se uită ciudat la cei care le vorbesc despre jocuri în faţa blocului – raţele şi vânătorii, elasticul sau despre orele de sport cu a lor dificilă probă de rezistenţă.

    Îndrăgostiţi de tablete, mari fani ai scutirilor de la orele de sport şi certaţi cu aproape tot ce presupune efort fizic, copiii şi adolescenţii noştri se plâng de problemele bătrânilor. Claudia Drăgan, psihomotrician la Infant Kineto Clinicne vorbeşte despre probleme pe care nu avem voie să le ignorăm dacă suntem părinţi responsabili, transmite Mediafax.

    Doctorii americani se arată tot mai îngrijoraţi de numărul mare de copii care ajung la ei, plângându-se de dureri de spate. În cazul a peste două treimi dintre ei, analizele nu par să indice o cauză certă a durerilor. În România, ultimele statistici spun că 3 din 10 copii din România sunt supraponderali şi 8% obezi, ceea ce ne clasează pe locul 3 în Europa la capitolul de obezitate infantilă. Psihologii specializaţi în lucrul cu micii pacienţi au tot mai multe cereri, iar experţii în kinetoterapie pediatrică primesc numeroase solicitări de cazuri grave, nu de prevenţie aşa cum ar fi normal. Un tablou ca un semnal de alarmă. Ceva se întâmplă cu copiii noştri, tot mai lipiţi de ecrane şi mai feriţi de socializare şi de mişcare.

    Citiţi articolul integral pe www.csid.ro

  • Cum poate pierde PNL Bucureştiul cu Marian Munteanu. Detaliul esenţial pe care liberalii l-au uitat

    Fostul lider al Pieţei Universităţii, Marian Munteanu, candidat în 2000 la Preşedinţia României din partea PNR-ului condus, la acea vreme, de Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii, revine în prim-planul politicii româneşti. Susţinut de PNL la Primăria Generală a Capitalei şi felicitat de fostul lider al minerilor din anii ‘90, Miron Cozma, pentru asumarea candidaturii, Munteanu a stârnit pe Facebook o amplă reacţie negativă la adresa sa. Atât articolul din presă care redă declaraţia sa, din 1993, cu privire la asemănările dintre Mişcarea pentru România, o organizaţie condusă de acesta între 1992 şi 1995, şi Mişcarea Legionară, cât şi fotografia în care apare ţinându-se de mână cu Virgil Măgureanu, au devenit virale pe Facebook.

    Află aici cum poate pierde PNL Bucureştiul cu Marian Munteanu şi care este detaliul esenţial pe care liberalii l-au uitat

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Cum poţi să faci mii de euro din vânzarea de creioane: o antreprenoare de 25 de ani a construit un business cu produse vintage

    Aşa-numita mişcare a hipsterilor a readus în atenţia publicului un număr de produse, precum creioanele sau vinilurile; o tânără antreprenoare a profitat de asta şi a dezvoltat un business care produce mii de euro pe lună.

    Caroline Weaver, de 25 de ani, este proprietara magazinului CW Pencil Enterprise; ea comercializează creioane inspirate de modele ale unor scriitori celebri, precum John Steinbeck.

    “Este probabil cel mai cunoscut creion din America”, spune Weaver. “Chiar dacă trebuie să depui puţin efort ca să foloseşti un creion, mulţi oameni apreciază asta. Este acea conexiune între cât de des trebuie să ascuţi creionul şi volumul de muncă depus.”

    Chiar dacă cei mai mulţi clienţi ai ei sunt mileniali, aceştia nu sunt şi cei care aduc profitul. Comanda medie este de 50 de dolari online şi de 25 de dolari în magazin, iar cei care cheltuie sume mari au peste 50 de ani. Produsele sunt vândute la un preţ dublu faţă de cel de producţie.

    Weaver a investit 80.000 de dolari în afacere şi spune că aceasta îi aduce profit, fără a specifica exact marja.

  • Analist economic: Firmele locale nu au cunoştinţe şi curaj să iasă pe pieţele externe

    Firmele româneşti ar trebui încurajate să testeze pieţele străine, în condiţiile în care această mişcare le-ar deschide accesul la o piaţă comună cu 500 milioane de consumatori, este de părere analistul economic Aurelian Dochia.

    ”Firmele locale nu au cunoştinţe şi nu au curaj să iasă pe alte pieţe. Sunt puţine firmele cu acţionariat românesc care se uită către pieţele străine şi este păcat, pentru că după aderarea la UE ele au acces la o piaţă comună cu 500 de milioane de consumatori“, a adăugat Dochia.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Warren Buffett, cel mai mare investitor american, la prima mişcare directă în businessul românesc: 10 milioane de dolari într-o firmă de chimicale

    Warren Buffett, cel mai puternic investitor din lume, cu o valoare per­so­na­lă de aproape 67 mld. dolari şi un imperiu de business care se întinde de la căi ferate şi bănci până la mobilă, a făcut o majorare de capital în valoare de 10 milioane de dolari în compania Lubrizol România.

    Aceasta este a treia majorare de capital ca mărime înregistrată în România în luna februarie 2016 şi, potrivit informaţiilor disponibile, este prima intrare directă a unei firme controlate de miliardarul american în România.

    Datele de la Registrul Comerţului arată că firma fusese înregistrată în octombrie anul tre­cut, în Bucureşti, având ca acţionar com­pa­nia Lubrizol Oilfield Solutions, înregistrată în SUA. Fondurile folosite pentru majorarea de capital din februarie au venit, de asemenea, tot din SUA.

    Lubrizol este un business de 7 mld.do­lari, care are aproximativ 9.000 de angajaţi la nivel mondial. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro