Tag: masina

  • OPINIE – Marius Mihailovici, director general Porsche Engineering: „Viitorul automobilelor… inteligent(e)”

    Visurile şi aspiraţiile copilăriei mele, deşi măreţe şi inspirate din filmele science fiction pe care le urmăream pe casete VHS, nu m-au dus niciodată atât de departe încât să-mi imaginez că aş putea să fac parte din viitorul automobilelor. Cât de puţin ştiam! M-am alăturat celor de la Porsche Engineering într-o perioadă în care viitorul industriei auto este regândit şi remodelat. În care nu suntem doar încurajaţi, ci şi stimulaţi să îndrăznim să visăm şi să ne imaginăm că interacţiunea cu maşinile nu va fi doar una cu un simplu produs al ingineriei mecanice de vârf, ci cu un produs complex, care încorporează de la aerodinamică şi mecanică până la electronică, software şi inteligenţă artificială.

    Ceea ce facem presupune nu doar reinventarea felului în care maşinile sunt pornite şi ţinute în mişcare, ci şi a felului în care comunicăm cu ele. Se schimbă şi ceea ce pot face acestea pentru noi: să ne ghideze, să ne protejeze, să ne ajute să economisim timp şi să ne ferească de haosul din trafic. Multe dintre aceste transformări se întâmplă acum în Cluj, unde 200 de programatori şi ingineri dezvoltă soluţii care acum zece ani erau de domeniul fantasticului. Acestea presupun sisteme avansate de asistenţă la condus, care colectează date dintr-o varietate de surse online şi de la faţa locului, prin senzori. Sunt informaţii legate de dinamica şi starea maşinii, care, împreună cu cele legate de mediul înconjurător, creează percepţia generală pe care sistemele inteligente o analizează şi pe baza căreia sunte dezvoltate diferite funcţii de siguranţă şi confort. De la asistenţa în viraje, la asistenţa la depăşire sau la parcare, toate aceste „servicii” devin, în curând, parte din rutina noastră zilnică, fiind menite să ne uşureze viaţa.
    Lucrăm aici, în mod special, la un sistem care să înveţe maşinile despre condusul agresiv şi cum să reacţioneze la acesta. Oamenii sunt fiinţe intuitive, fapt care le permite să anticipeze când un alt şofer urmează să le taie calea. Maşinile nu au acest instinct – încă. Prin folosirea celor mai noi metode AI, cum ar fi reţelele neuronale sau machine learning, dezvoltăm noi sisteme de asistenţă la condus, care deschid calea către automobilele autonome ale viitorului. 
    Funcţia de detectare a maşinilor care urmează să îţi taie calea foloseşte o reţea neuronală: oamenii se uită la imagini cu maşinile care circulă pe autostradă şi semnalează momentul în care realizează că o maşină din faţă urmează să taie calea cuiva. În faza de pregătire, reţeaua neuronală corelează acest instinct natural al oamenilor cu semnalele primite de la senzorii automobilului, în aşa fel încât maşina învaţă treptat să prezică atunci când cineva urmează să îţi taie calea, analizând datele primite de la senzori. Cu ajutorul inteligenţei artificiale, suntem in era HAD, Highly Automated Driving, un concept care defineşte interacţiunea maşină-om, o interacţiune proactivă, intuitivă şi utilă în moduri nemaiîntâlnite până acum, până în punctul în care maşinile devin total automatizate. După cum spunea, atât de frumos, profesorul Frank Kirchner de la Centrul German de Cercetare a Inteligenţei Artificiale, o maşină automatizată va fi „un robot pe care poţi să îl conduci” sau, mai degrabă, un robot care va putea să te conducă oriunde ai nevoie. Funcţiile condusului autonom presupun, după cum am putut observa, colectarea unui volum mare de date care sunt stocate şi procesate ulterior. Prin urmare, ne aşteptăm ca noua reţea wireless 5G să joace un rol important în viitorul automobilelor inteligente. Această reţea este proiectată special pentru comunicarea dintre maşini, cu o întârziere de reacţie de aproximativ o milisecundă. Ea ne va permite să dăm frâu liber imaginaţiei şi, în acelaşi timp, să dezvoltăm noi sisteme de asistenţă la condus. Momentan, reţeaua 5G este disponibilă doar în marile oraşe din România, dar lucrurile se mişcă destul de repede şi tehnologia ne ajunge din urmă – singura întrebare ar fi: vom fi, la rândul nostru, în stare să ţinem pasul?
    Chiar dacă e greu de crezut, în Cluj avem o tradiţie academică de peste 40 de ani în cercetarea şi descoperirea de metode de a utiliza AI în produse pe care le folosim zilnic. Parteneriatul nostru cu universităţile tehnice de aici a deschis o lume plină de oportunităţi nu doar pentru noi, prin împărtăşirea de idei şi posibilitatea de a lucra cu o cantitate imensă de date şi informaţii, dar şi pentru studenţi şi profesori, care pot să găsească la noi o finalitate tangibilă pentru studiile lor. Învăţăm acum nu doar să visăm, ci şi să ne urmărim visurile până când acestea devin realitate şi apar pe modelele de serie – la început ca opţionale, iar apoi ca funcţii standard – în tot ceea ce ţine de viitorul automobilelor.

  • Mai bine să-ţi vezi casa de sus

    Ca atare, la mare căutare sunt proprietăţile unde pot ateriza elicoptere sau care au în apropiere un mic aeroport pentru avioanele particulare ale proprietarilor sau potenţialilor cumpărători, scrie The Telegraph. Superbogaţii se plimbă cu elicopterul între insulele din Grecia, iar dezvoltatorii de locuinţe de lux se adaptează, prevăzând din construcţie eliporturi. La fel şi la Miami, unde există eliporturi pe acoperiş, mici aeroporturi ori chiar eliporturi pe apă, în Golful Biscayne. Şi Riviera Franceză, dar nu numai, se conformează tendinţei. Facilităţile pentru avioane particulare şi elicoptere prind bine şi dezvoltatorilor sau agenţiilor care vor să vândă proprietăţi de lux, potenţialii clienţi considerând că e mai simplu şi mai rapid să vadă proprietăţile care-i interesează din aer, fiind plimbaţi pe deasupra ei cu avionul sau elicopterul, ori, dacă sunt prea ocupaţi, trimiţându-şi prietenii la asemenea vizionări, pentru a reduce lista de vizitat. Mai sunt şi proprietari de locuinţe de lux care preferă un mic aeroport în apropiere pentru a putea transporta mai uşor materiale, opere de artă şi piese de mobilier în vederea renovării. Unii dezvoltatori plănuiesc să le ofere clienţilor ceva şi mai avansat, cum ar fi Omniyat din Dubai care colaborează cu Aston Martin pentru crearea unor drone care să transporte oameni. 

  • Renault lucrează la un model electric pentru marca Dacia, ce va fi produs la Mioveni. Cu o maşină de 20.000 de euro şi un volum anual de 50.000 de unităţi, Dacia ar produce anual maşini electrice de un miliard de euro

    Gama Dacia va include atât un model hibrid, cel mai probabil următorul SUV Duster facelift, cât şi un model 100% electric în gamă. Accelerarea planurilor are loc în contextul în care începând cu anul viitor fiecare grup auto din Europa va trebui să se încadreze într-o medie de 95 de grame de dioxid de carbon per kilometru la nivel de flotă.

    „Dacia va avea un model electric. Se va întâmpla. Dar nu pot spune când. Trebuie un automobil făcut cu ADN-ul Dacia, altfel nu are sens. Avem tehnologia, avem tot ce ne trebuie, decizia e luată, Dacia va avea acest automobil şi vom anunţa când va fi momentul“, explică Hakim Boutehra, directorul general al Renault Commercial Roumanie şi director general al clusterului pentru Europa de Sud-Est în cadrul Renault, pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova.

    Cel mai probabil scenariu pentru Dacia ar fi ca modelul Renault K-ZE lansat de francezi în China sub brandul propriu să fie adaptat pieţei europene. Acesta a fost prezentat în septembrie 2018 în cadrul Salonului Auto de la Paris pentru a fi lansat pe pieţele emergente, aceasta fiind şi ultima lansare importantă sub conducerea lui Carlos Ghosn înainte de a fi arestat de procurorii japonezi.

    Maşina ar putea costa circa 15-20.000 de euro pentru a veni în concurenţă directă şi va veni la un preţ sub cel de circa 20.000 de euro al VW e-Up!, care însă promite o autonomie de 270 km, faţă de circa 250 km în cazul modelului Renault. Francezii mai au în portofoliu modelul ZOE, care însă are un preţ de la circa 30.000 de euro cu TVA. Cu o maşină de 20.000 de euro şi un volum anual de 50.000 de unităţi, Dacia ar produce anual maşini electrice de un miliard de euro.

    Într-un interviu acordat ZF, Christophe Dridi, directorul general al Automobile Dacia, declara că Dacia va avea în gamă hibride şi maşini electrice, iar întrebarea este când, nu dacă. Dacă în urmă cu 15 ani, când Renault a lansat Logan, modelele Dacia primeau motorizări „amortizate“, în prezent maşinile produse sub brandul românesc sunt echipate cu cele mai noi propulsoare, inclusiv cu motorul de 1,33 litri dezvoltat de Renault alături de Mercedes-Benz, sau noul 1,0 TCe dezvoltat alături de Nissan.

    Pentru a respecta limita de dioxid de carbon, Renault a lansat în acest an cea de-a cincea generaţie a modelului de clasă mică Clio într-o versiune hibridă, în timp ce noul Captur, SUV-ul mic al mărcii şi Megane, modelul compact, vor veni în versiuni plug-in hybrid – hibride care pot fi alimentate cu energie electrică şi de la priză. La nivelul pieţei auto locale, autoturismele “verzi” (electrice şi hibride) au ajuns la nivelul anului trecut la  o cotă de circa 3%.

  • Start-up-urile care vor să schimbe modul în care călătoresc românii

    CityLink, un start-up care a dezvoltat o platformă de sharing pentru biciclete şi autoturisme, în care sunt implicaţi şi antreprenorii Călin Fusu (Neogen) şi Dan Boabeş, are în plan ca în cinci ani să aibă operaţiuni în toate oraşele mari din România, dar şi pe pieţe externe.
    „CityLink va fi în cinci ani în toate oraşele mari din România, dar va fi şi în alte ţări şi în primul rând acolo unde avem noi astăzi produse, în Republica Moldova, în Ucraina şi alte ţări mai mici din Europa“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Igor Grosu, cofondator şi CEO al CityLink. Proiectul CityLink s-a conturat la finalul lui 2018, iar start-up-ul a făcut primii paşi începând cu martie 2019. În companie s-au investit 700.000 de euro, iar în proiect un milion de euro. În sezonul de vară am oferit 350 de biciclete pentru închiriere în Bucureşti. Ne vom relansa în 2020 serviciul de închiriere de biciclete oferind posibilitatea ca acestea să poată fi preluate şi lăsate oriunde în Bucureşti, la fel cum se întâmplă acum cu mai multe platforme care închiriază trotinete electrice.“
    În prima etapă start-up-ul va pune gradual pe străzile din Bucureşti peste 100 de autoturisme hibride Toyota. „Am comandat 130 de maşini Toyota Yaris şi Corolla hibride. Ţinând cont de faptul că structura de staţii de încărcare electrice este în dezvoltare ne-am propus să facem tranziţia cu maşini hibride, să fie comod şi pentru clienţi în caz că nu au unde să alimenteze în afara oraşelor sau la munte maşina pur electrică. Am vrut să oferim şi alternativa de alimentare cu benzină, de aceea am ales autoturisme hibride. Am analizat mai multe oraşe în care sunt active servicii de car-sharing, am calculat dimensiunile oraşelor, numărul de maşini şi gradul lor de utilizare per client şi ne-am propus ca distanţa maximă până la maşină să fie de cel mult un kilometru, adică mergând pe jos ca într-o plimbare să fie până în zece minute. Aşa am ajuns la o formulă de 150 – 180 de maşini“.
    Un alt start-up local, Perpetoo, a investit 450.000 euro pentru dezvoltarea unei platforme online care le oferă proprietarilor de maşini posibilitatea de a-şi închiria automobilul dacă nu îl folosesc în mod curent, aceştia stabilindu-şi singur tariful de închiriere. Astfel, cei care au nevoie de o maşină pentru câteva zile pot apela la serviciul Perpetoo, tarifele pornind de la sub 20 euro/zi, la care se adaugă şi costul asigurării CASCO – circa 5-7 euro/zi.
    Aurelian Marin, cofondatorul Perpetoo, estimează că până la finalul acestui an platforma va genera în total venituri de 1,5 milioane de euro, sumă din care firma va reţine circa o cincime sub formă de comision, restul mergând la proprietarii care îşi închiriază maşinile prin intermediul platformei.
    „În prezent avem 50 de maşini disponibile în platformă, însă alte câteva sute de maşini se află în aşteptare, fiind în diferite faze de înscriere. Sunt şi maşini care aparţin aceloraşi proprietari ce au deja câteva maşini înscrise în platformă, dar aşteaptă să mai vadă cum funcţionează, iar pe măsură ce apar mai multe cereri de închiriere, îşi vor aduce mai multe maşini în platformă”, a declarat Aurelian Marin, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Serviciul Perpetoo a fost lansat simultan în toamna anului trecut în patru oraşe din ţară – Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.
    „În aceste patru oraşe sunt cele mai active aeroporturi din România. Intenţionăm ca pe parcursul acestui an să mai lansăm serviciul în alte patru oraşe din ţară – Constanţa, Oradea, Braşov şi Sibiu, fiindcă sunt locaţii cu potenţial turistic foarte mare”, a precizat el.
    Potrivit lui Mihai Rotaru, antreprenorul român care a pus bazele Clever Taxi, aplicaţia mobilă de taxi vândută în urmă cu doi ani indirect gigantului german Daimler, piaţa de ride-sharing din România este evaluată la circa 1 mld. dolari anual.
    Recent, Rotaru a pus bazele unui nou start-up în zona de mobilitate urbană, numit Neobility, pentru care a primit deja o finanţare de 600.000 euro din partea fondului de investiţii Early Game Ventures şi a Simple Capital, vehiculul de investiţii al lui Andrei Pitiş. Neobility se axează tot pe zona de tehnologie pentru mobilitate urbană, scopul fiind îmbunătăţirea transportului din oraşe. Mai exact, Neobility lucrează în prezent la dezvoltarea unei platforme care să integreze soluţiile alternative de mobilitate urbană.


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation


    Proiect: Ecotree
    Ce face? Platformă online pentru facilitarea reciclării deşeurilor
    Investiţia iniţială: 100.000 euro
    Evaluare proiect: 1 mil. euro
    Necesar de finanţare: 500.000 euro
    Invitaţi: Marius Cîrstea, cofondator şi director dezvoltare al Ecotree, şi Alexandru Petrescu, cofondator şi director operaţiuni Ecotree


    Proiect: Nummo
    Ce face? Aplicaţie mobilă de logopedie
    Investiţia iniţială: 60.000 euro
    Evaluare proiect: 800.000 euro
    Necesar de finanţare: 100.000 euro
    Invitat: Ana Maria Onică, fondator UberPixel


    Proiect: eMove.io
    Ce face? Platformă software pentru companiile specializate în mutări
    Investiţia iniţială: 60.000 euro
    Evaluare proiect: 1 mil. euro
    Necesar de finanţare: minimum 100.000 euro
    Invitaţi: Fabian Clain, fondator eMove.io, şi Cosmin Filipaş, director dezvoltare în cadrul eMove.io


    Proiect: ProfiCircle
    Ce face? Platformă online B2B de tip marketplace pentru digitalizarea licitaţiilor în cazul proiectelor de amenajare a spaţiilor comerciale
    Investiţia iniţială: 100.000 euro
    Necesar de finanţare: 400.000 euro
    Invitat: Eduard Daniliuc, cofondator ProfiCircle


    Proiect: Bob
    Ce face? Aplicaţie mobilă de realitate augmentată pentru spaţii de co-working
    Investiţia iniţială: circa 5.000 euro
    Necesar de finanţare: 750.000 euro
    Invitat: Andrei Ciubotaru, cofondator Bob 

  • Românii vor primi 35.000 de lei de la stat pentru a-şi cumpăra o maşină nouă. Care sunt condiţiile şi de când intră în vigoare legea

    Familiile cu mai mult de trei copii vor putea cumpăra o maşină nouă, având la dispoziţie 35.000 de lei nerambursabili pentru un autoturism cu şapte locuri.

    Românii pot primi bani pentru o maşină nouă dacă accesează programul „Un autoturism pentru fiecare familie”, iniţiat de UDMR, care va intra în vigoare de la 1 iulie 2020.

    Suma de 35.000 lei reprezintă 25-30% din preţul de cumpărare al unui autoturism cu şapte locuri, pentru toată familia.

    Deputaţii UDMR care au avut iniţiativa se gândesc la familiile care au mulţi copii sau copii cu probleme speciale etc.

    „Importanţa achiziţionării unei maşini noi este punctul de bază al programului întrucât acestea sunt construite conform ultimelor standarde de siguranţă, ceea ce în viaţa unei familii reprezintă cel mai important criteriu în alegerea unei maşini. Luând în considerare că preţul unui astfel de autovehicul este unul destul de ridicat, finanţarea acordată de maxim. 35.000 lei de către stat vine în ajutorul a numeroase familii, creând astfel nu doar confort ci şi accesibilitate”, se arată în expunere.

    „Sunt tată a doi copii şi tocmai am aflat de curând că soţia este însărcinată cu al treilea copil. Acest program ar fi de un real folos familiei noastre. Deşi suntem o familie tânără şi am fi avut posibilitatea să ne realizăm în orice ţară din lume, am ales să rămânem în România. După 12 ani în câmpul muncii în care ne-am achitat contribuţiile către stat, acest program ar reprezenta o încurajare pentru noi. Dacă vrem oameni educaţi, trebuie să le oferim copiilor noştri un minim de decenţă. Siguranţa pe drumurile din România poate fi îmbunătăţită prin înnoirea parcului auto. Pentru o famile cu 3 copii cheltuielile lunare sunt foarte mari, iar achiziţia unui autoturism nu ar fi posibilă. Susţin în totalitare acest proiect de lege”, spune un bărbat, încântat de ideea deputaţilor.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Dacia Sandero i-a impresionat pe britanici. Analiză specială făcută maşinii din România: ”Pentru 8.200 de euro primiţi plafon, uşi şi un fel de motor”

    Jurnaliştii de la TopGear au realizat un ”portret” în stilul lor caracteristic maşinii din România.”Cea mai ieftină maşină din UK. Poate fi a voastră pentru 8200 de euro, iar pentru suma asta primiţi o maşină adevărată. Cu plafon, uşi, roţi şi un fel de motor. Care e smecheria de fapt?”, şi-au început cei de la TopGear materialul.

    ”OK, preţul lui Sandero începe de la 8200 de euro cu dotările de bază. Şi când spunem ‘de bază’ ne referim la uşi care se deschid manual, fără radio, fără aer condiţionat. Porsche şi Ferrari duc preţul la o sumă din şase cifre pentru astfel de dotări sadomasochiste. Şi nici măcar nu îţi oferă cinci locuri”, au mai scris jurnaliştii britanici.

    Concluzia specialiştilor pentru cumpărătorii britanici a fost că în ciuda faptului că Dacia Sandero nu străluceşte prin dotări sau aspect este o maşină fiabilă şi potrivită în traficul din Marea Britanie: ”Nu doar din cauza preţului, dar Dacia Sandero merită pentru că este reconfortant de simplă. Simplu de condus, simplu de folosit, simplu de cumpărat şi de condus. Este o mică maşinuţă onestă, perfectă pentru scopul pentru care a fost creată, fără să promită lucruri pe care nu le poate îndeplini”.

  • Cum s-a lăsat umanitatea subjugată de maşină

    Humble a produs o ilustraţie şocantă pentru a-şi face cunoscut punctul de vedere: o imagine a gheţarului Taku din Alaska, una dintre cele mai masive şi mai rezistente mase de gheaţă din lume. Compania a fost mai puţin impresionată de imaginea gheţarului decât de propria sa capacitate de a-l distruge. „Acest gheţar uriaş a rămas nealterat de secole”, anunţa textul de sub imagine. „Cu toate acestea, energia din petrol pe care Humble o furnizează – dacă este transformată în căldură – l-ar putea topi la o rată de 80 de tone pe secundă!” Opriţi-vă la o benzinărie Humble, continua anunţul, „şi veţi vedea de ce semnul «Şofaţi fericiţi» este «Prima alegere a lumii»!”. Am aflat, în anii care au urmat, că ceea ce îl face fericit pe şofer nu este întotdeauna un tril vesel în existenţa continuă a planetei noastre. Dar acea imagine a inocenţei şi a ignoranţei, inclusă în noua expoziţie a muzeului Victoria and Albert „Maşini: accelerarea lumii moderne” acţionează ca un salut dat sistemului. A existat într-adevăr un timp, în urmă cu doar câteva decenii, când eram atât de insensibili la natura noastră preţioasă aflată într-un echilibru delicat? A fost dependenţa noastră de maşini atât de neputincioasă şi totală? Şi ce fel de seducţie colectivă ar fi putut induce o asemenea orbire?


    Nu există niciun obiect care să fi acoperit toate problemele sociale, politice şi culturale din ultimul secol aşa de bine cum o face automobilul. A crescut alături de şi a inspirat mişcări de artă – futurism, Art Deco, cântecele lui Bruce Springsteen – fiind în acelaşi timp la vârful inovaţiei tehnologice. Utilizările sale practice au transformat modul în care am socializat şi am făcut afaceri; dar atracţia sa, chiar din primele zile, a fost mai degrabă instinctivă decât practică. Emoţia şofatului, indiferent dacă este vorba de viteza în linie dreaptă sau de cuprinderea cu braţul de către cel de la volan a celei ce va deveni persoana iubită, este ceea ce a făcut din maşină cea mai semnificativă invenţie a timpurilor moderne. „Ne întrebăm des ce schimbă un lucru proiectat de om şi cum ne afectează”, spune curatorul expoziţiei de la muzeu Brendan Cormier. „Dar aici, chiar sub nasul nostru, avem acest lucru care a schimbat lumea mai mult decât orice altceva. Acesta arată că puteţi avea o piesă de design excelentă la un nivel singular, dar care poate deveni extrem de problematică atunci când este înmulţită. Atunci trebuie să te confrunţi cu consecinţele nedorite ale situaţiei de a avea un miliard de astfel de piese. Este invenţia maşinii cel mai mare act al hybrisului umanităţii?

    „Hybrisul este în mod normal atribuit unor motive individuale”, vine răspunsul. „Dar acest lucru a fost hybris la nivel macro. Şi nimeni nu conducea nava.”
    Şi totul începuse atât de fericit. Idealismul primilor inventatori şi producători ai maşinii de la sfârşitul secolului XIX i-a plasat ferm pe aceştia în tradiţia romantică a vremurilor. Ce nu este de plăcut în povestea lui Bertha Benz, care l-a ajutat pe soţul său Karl să dezvolte primul automobil de producţie în 1885, efectuând prima călătorie pe distanţă lungă (60 de mile) din lume, în încercarea de a face publicitate pentru noua invenţie? Călătoria plină de evenimente a Berthei pe Patent-Motorwagen No. 3 a inclus curăţarea carburatorului cu un ac de pălărie, utilizarea portjartierului pentru izolarea firelor şi apelarea la un cizmar pentru a prinde în cuie piele pe blocurile de frână subţiate rapid.

    Vehiculul cu trei roţi se deplasa prin Heidelberg cu viteze care abia atingeau 16 km/h, dar ceva din spiritul uman s-a dezlănţuit de atunci: pe măsură ce maşinile deveneau mai rapide şi mai fiabile, visul drumului fără limite, decolând într-un spirit de aventură şi explorare existenţială, s-a cimentat în psihicul epocii. Cu toate acestea, acel aer de spontaneitate şi romantism a fost înlocuit în curând de vizionari mai cu picioarele pe pământ. Pragmaticul Henry Ford a introdus linia de asamblare în mişcare pentru modelul său T în 1913, permiţând producţia în masă la preţuri relativ accesibile. Obsesia lui Ford a fost mai degrabă o producţie eficientă decât estetică, dar a avut grijă de lucrătorii săi în vremurile de început, plătindu-le un venit decent de 5 dolari pe zi (nu în ultimul rând pentru a putea folosi o parte din bani pe maşinile Ford) şi recunoscându-le dreptul la un un fel de minimă demnitate: principiile sale operaţionale erau „că un om nu va trebui să facă niciodată mai mult de un pas… şi că niciun bărbat nu are nevoie să se oprească vreodată”.

     
    În vreo două decenii, toate tensiunile şi contradicţiile pe care maşina le-a adus societăţii civilizate erau deja prezente. A fost o forţă pentru eliberare personală sau un nou tip de înrobire? Îndeplinea maşina o nevoie care nu fusese încă articulată sau a stârnit dorinţe noi pe care nu ştiam că le avem? Maşina a intrat în instinctele noastre de competiţie – primele curse formale au fost organizate aproape imediat după călătoria inaugurală a Benzului – dar a şi răspuns gusturilor claselor privilegiate pentru lux. Aceasta a alimentat o dorinţă de uniformitate – orice culoare, cât timp este negru, a decretat Ford – dar cu posibilitatea de personalizare în stiluri extrem de individuale. În 1900 a apărut primul ghid Michelin, cu un tiraj de 35.000 de exemplare. Doar 3.000 de maşini au fost înmatriculate în Franţa la acea vreme. Pionierii publicităţii învăţau cum să zgândăre aspiraţiile. Între timp, planeta era acolo pentru a fi prădată pentru creşterea neobosită a industriei. Ford a deschis calea atunci când a cumpărat 2,5 de milioane de acri de pădure tropicală amazoniană în Brazilia în 1928 pentru a oferi companiei sale cauciuc din abundenţă. Un mic oraş din prefabricate, Fordlandia, a fost construit în mijlocul terenului pentru a-i adăposti pe muncitori. Epoca romantică a maşinii a durat până la epoca de aur a maşinii, cândva în jurul anilor ’50, când înotătoarele codale extravagante ale automobilelor americane extrem de stilizate vorbeau despre o încredere în sine care era aproape irezistibilă. Şi apoi au venit semnele de avertizare. Un accident groaznic în cursa Le Mans de 24 de ore din 1955, în care au murit 84 de oameni şi au fost rănite mai mult de 120 de persoane, a pus întrebări despre nevoia de viteză şi despre atitudinea laxă faţă de siguranţa rutieră. Zece ani mai târziu, Ralph Nader, un viitor gardian al drepturilor consumatorului, a publicat „Nesiguranţă la orice viteză”, un rechizitoriu acid al refuzului producătorilor de automobile americani de a introduce elemente de siguranţă în maşinile care erau deja prea puternice pentru caroseriile lor asamblate ieftin. Atacul său a iritat ţintele: General Motors a început o campanie de discreditare a constatărilor sale doar pentru a fi lovit de un proces pentru încălcarea dreptului la viaţă privată, rezultatul fiind plata către Nader a 425.000 de dolari cinci ani mai târziu. În deceniul următor, agitaţiile din Orientul Mijlociu au adus o altă lovitură împotriva maşinii. Războiul dintre Israel şi Egipt în 1973 a forţat OPEC să crească preţurile petrolului cu 70%, cu efect imediat. Maşinile s-au micşorat, literalmente, cu aripioarele codale între picioare. Şofatul a trecut la modul defensiv. Siguranţa, economia şi valoarea pentru bani au devenit legea. Însă proliferarea globală a automobilelor a continuat neîntreruptă. „Drumurile fără limite” visate de pionierii automobilismului au devenit înfundate şi inerte, sufocate de fumuri toxice, neducând nicăieri repede. Un fel de întuneric a prins rădăcini în relaţia dintre automobilişti şi vehiculele lor. Cultura populară a observat schimbarea: doar un deceniu şi jumătate a despărţit mult ascultata „Little Deuce Coupe” cântată în 1963 de formaţia Beach Boys („Ei bine, nu mă plâng, gagico, aşa că nu mă da deoparte/Dar eu am cel mai rapid set de roţi din oraş”) şi tehnoparanoia „Cars” a lui Gary Numan de la sfârşitul anilor ’70 („Aici, în maşina mea, mă simt cel mai sigur, îmi pot bloca toate uşile, este singurul mod de a trăi, în maşini”). În iarna anului 2012 a venit poate cel mai neplăcut simbol cultural al relaţiei noastre schimbătoare cu maşina, când Clint Eastwood a apărut într-o reclamă ciudată, distopică, pentru Chrysler, redată la Super Bowl şi intitulată „Halftime in America („America la pauză”). Ţara, anunţa glasul sumbru al lui Eastwood, era în necaz, acoperită de o „ceaţă a diviziunii, a discordiei şi a învinuirii”. Recesiunea îi făcuse pe toţi să sufere, însă exista o cale de ieşire din criză: renaşterea industriei auto din America.


    „Lumea va auzi urletul motoarelor noastre”, spune Eastwood pe un ton aspru. America era pregătită pentru a începe a doua repriză. Eastwood şi-a concentrat discuţia inspiraţională de echipă pentru naţiune pe Detroit, oraşul motoarelor, care începe să se lupte după un declin economic dezastruos care l-a făcut să piardă două treimi din populaţia sa de la apogeul atins în 1950. Există un aspect ironic într-unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de regenerare a oraşului. În 1988, staţia centrală din Michigan, o frumoasă clădire în stilul Beaux-Arts din 1913, a fost închisă definitiv după anii de declin al numărului de pasageri. Staţia a fost practic abandonată şi a figurat în poze de tipul „ruine-porn” în ultimele două decenii. Sfârşitul său a reprezentat un exemplu de manual al efectelor maligne ale creşterii proprietăţii de maşini asupra transportului public. Cu toate acestea, Ford, compania care va fi asociată pentru totdeauna cu oraşul, a intervenit pentru a salva clădirea. Compania a cumpărat staţia anul trecut şi intenţionează să o folosească pe post de campus, un centru de proiectare şi dezvoltare a maşinilor autonome. Această renaştere a fost importantă pentru psihicul oraşului. „Sentimentul era că dacă staţia se prăbuşea, Detroitul era terminat”, spune Rick Bardelli, directorul de construcţii a ceea ce este acum un şantier zgomotos. Iată o cale de progres pentru maşină: dezvoltarea vehiculelor autonome va solicita un grad mai mare de coordonare în planificarea urbană: nu este imposibil de imaginat marii producători de maşini care deschid think tankuri şi laboratoare prestigioase în toate marile oraşe ale lumii, contribuind la conceperea unor infrastructuri de transport complet integrate împreună cu autorităţile guvernamentale.


    Partea finală a provocatoarei expoziţii a V&A priveşte spre viitor, care ia forma fantastică a Pop-Up Next, un vehicul-transformer proiectat cu un şasiu electric, o capsulă şi o dronă ce oferă şoferului opţiunea de a călători la sol şi prin aer. Principalele teme ale viitorului autoturismului sunt abordate: conducere autonomă, energie electrică, orientare către servicii şi zborul. Pare totul posibil, dar cu siguranţă conceptului îi lipseşte calitatea viscerală care a făcut omul să se îndrăgostească de maşină în primul rând, senzaţia de control şi putere pe care o are cel ce stă la volan. În schimb, nevoia de siguranţă este acoperită prin computerizare. Ce va alege şoferul? Spre ce direcţie vor înclina autorităţile?
    Între timp, planeta continuă să ne amintească de transformările prin care trece. La începutul acestei luni, impunătorul gheţar Taku din Alaska, până acum încăpăţânat să nu afişeze semnele efectelor schimbărilor climatice, a arătat că se retrage, după toţi aceşti ani.

  • Cum i-a salvat Siri viaţa unui tânăr căzut cu maşina într-un râu îngheţat

    Gael Salcedo, în vârstă de 18 ani, se întrepta către Colegiul Comunitar din Iowa de Nord când Jeep-ul său a derapat pe o porţiune îngheţată a drumului. Şoferul a pierdut controlul maşinii, care s-a prăvălit drept  în Râul Winnebago, după cum a relatat CNN.

    „Nu ştiam ce se întâmplă şi nici ce să fac. Nu mă gândeam decât că urmează să mor ”, a povestit Salcedo.  Tânărul a coborât geamurile, îngrijorat că maşina s-ar putea scufunda. Temperatura apei din jurul său era însă cu mult sub pragul de îngheţ.

    Şoferul nu-şi putea găsi telefonul, aşa că a apelat la ajutorul lui Siri, asistentul virtual Apple. Autorităţile şi ajutoarele au sosit la locul accidentului în scurt timp, dar curenţii râului imobilizaseră potriera din dreptul victimei. „Aveam mâinile îngheţate. Nu-mi mai simţeam picioarele, iar cursul apei era foarte puternic”, a povestit Salcedo. „Am reuşit cu greu să ajung pe uscat.”

    Cu ajutorul salvatorilor, tânărul a fost preluat de o ambulanţă. Acesta a fost externat în scurt timp.

  • Cea mai bună afacere. Cum a reuşit un cuplu să câştige 1 milion de dolari cu o investiţie de doar 100 de dolari

    În 1989, un cuplu din Long Island, New York, a plătit 100 de dolari pentru a cumpăra conţinutul unui garaj, scos la licitaţie „pe nevăzute”. Mai exact, nici vânzătorul, nici cumpărătorii nu ştiau ce conţine încăperea. Se înţelege de ce au fost şocaţi când, la deschiderea garajului, au descoperit că înăuntru se afla, parcat, un autoturism sport Lotus Esprit din 1976, care fusese folosit în 1977 cu ocazia filmării peliculei „The Spy Who Loved Me” din seria James Bond.

    În film, faimoasa maşină, supranumită „Wet Willie”, se transforma într-un submarin care împrăştia proiectile pe sub apă, fiind singurul autoturism din serie folosit pentru filmarea unei scene subacvatice. După terminarea secvenţelor, maşina a fost parcată şi uitată în garaj mai bine de un deceniu, până a intrat în posesia celor doi tineri, care au preferat să rămână anonimi. La început, nici nu realizaseră că „au pus mâna” pe o maşină de colecţie, mai ales că nu văzuseră niciun film din seria James Bond. Abia când au comandat o platformă pentru a o aduce acasă, au aflat că este un automobil celebru.

    Peste ani, ei au avut parte însă de o a doua supriză de proporţii. Cineva le-a oferit suma de aproape 1 milion de dolari pentru maşină, însă acea persoană era nimeni altul decât Elon Musk. Ei nu au ştiut însă de la bun început cine este cumpărătorul, şi asta pentru că au vândut autoturismul prin intermediul unei licitaţii, în 2013, iar cel care o achiziţionase şi-a păstrat iniţial identitatea sub anonimat.

    Musk spune că încă din copilărie era pasionat de filmele cu celebrul spion şi că a văzut „The Spy Who Loved Me” pe când se afla în Africa de Sud, fiind impresionat de maşina-submarin. „Am fost dezamăgit când am aflat că, în realitate, aceasta nu se transformă în submarin. Însă ceea ce voi face este să o dotez cu un şasiu electric produs de Tesla pentru ca transformarea să poată deveni realitate”, a declarat el la momentul achiziţiei. Recent, miliardarul a adăugat că maşina a fost o sursă de inspiraţie pentru noul model Tesla, Cybertruck. 

  • Un alt urs a fost lovit mortal de o maşină, în Mureş. Cum a fost găsit animalul

    Prefectul judeţului Mureş, Mircea Duşa, a declarat, pentru MEDIAFAX, că o maşină a lovit în localitatea Suseni un urs.

    „Imediat am declanşat procedura pe care am aprobat-o în asemenea cazuri. Într-un timp foarte scurt echipajul de Poliţie din zonă s-a deplasat acolo şi mi-a confirmat cazul”, a spus prefectul.

    Poliţiştii i-au spus prefectului că ursul lovit nu a mai fost găsit la locul accidentului.

    Ulterior, autorităţile au găsit animalul mort, la câţiva kilometri distanţă. Ursul mort a fost preluat de paznicii de vânătoare din zonă.

    Ultimul caz de urs lovit de o maşină în judeţul Mureş s-a înregistrat în urmă cu o săptămână, în localitatea Găieşti, când primele informaţii arătau că animalul a murit, însă reprezentanţii Prefecturii Mureş au constatat că era viu. Înainte de acest caz, un urs a fost lovit de maşină în judeţul Harghita şi a agonizat aproape o zi la locul accidentului. Apoi, ursul a fost împuşcat de vânători.

    Anterior, un alt urs fusese lovit mortal de o maşină, în comuna Ghindaru din judeţul Mureş.