Tag: Lupta

  • Încă o importantă ţară europeană ia măsuri extreme pentru a opri răspândirea coronavirusului

    Polonia a închis toate şcolile, muzeele şi cinematografele, în timp ce capitala Ucrainei, Kiev, va închide toate centrele educaţionale din cauza temerilor de răspândire a coronavirusului, în ciuda faptului că cele două ţări au rate mai mici de infecţie în comparaţie cu restul Europei, scrie Daily Mail. 

    În cadrul unei conferinţe speciale cu privire la coronavirus, miniştrii polonezi au spus că preşcolarii şi şcolarii vor înceta să meargă la şcoală de joi. Universităţile, muzeele, teatrele şi cinematografele se vor închide şi ele de joi timp de două săptămâni, au spus oficialii, atât în Polonia cât şi în Kiev.

    Polonia a confirmat 26 de cazuri de coronavirus, dar analizând cât de rapid se răspândeşte virusul în unele alte ţări europene, guvernul a decis să ia măsuri preventive, au spus oficialii. Primarul Kievului, Vitaly Klitschko, a declarat că introduce „măsuri preventive” similare, deşi în Ucraina s-a înregistrat un singur caz.

    Ratele de infecţie atât în Polonia cât şi în Ucraina sunt mult mai mici decât în restul Europei. Marea Britanie are 382 de cazuri confirmate de boală şi şase victime.
    „Ne aflăm într-o situaţie foarte dificilă, dar exemplul Italiei ne arată că această poziţie poate fi mult mai dificilă”, a declarat în conferinţa de presă premierul polonez Mateusz Morawiecki.

    „Nu există ameninţări epidemiologice în şcoli, încercăm doar să prevenim (virusul să se răspândească)”, a declarat ministrul Sănătăţii, Lukasz Szumowski, în aceeaşi conferinţă. El a spus că copiii trebuie să stea acasă şi să se abţină de la utilizarea mijloacelor de transport în comun. Marţi, ministrul dezvoltării din Polonia a declarat că în 2020, creşterea economică ar putea fi cu 0,5 până la 1,3 puncte procentuale mai mică decât se aşteptase. Bugetul de stat presupune o creştere brută a produsului intern la 3,7% în acest an. „Nu există pericolul ca deficitul public general să depăşească 3% din PIB în acest an”, a spus un purtător de cuvânt al Ministerului Finanţelor. Măsurile din Poloniei vin după ce principalul comandant militar al ţării, generalul Jaroslaw Mika, a contractat coronavirusul în timpul unei misiuni în Germania, potrivit ministerului apărării. Într-un tweet postat ieri, ministerul a adăugat că se descurcă bine şi că alţi pasageri care au zburat alături de el sunt în carantină.

    Polonia a interzis, de asemenea, evenimentele cu un număr mare de persoane şi a extins controalele de sănătate existente pe frontierele germane şi cehe, pentru a acoperi, de asemenea, Ucraina, Belarus şi Lituania. Călătorilor care sosesc cu maşina, cu trenul sau cu feribotul li se va lua temperatura şi datele lor vor fi colectate în cazul în care trebuie să fie contactaţi. Majoritatea cazurilor COVID-19 din Polonia s-au dezvoltat la persoanele care se întorc din Germania. De asemenea, universităţile din toată ţara au anunţat suspendarea completă sau parţială a cursurilor timp de cel puţin două săptămâni. De asemenea, asociaţia naţională de fotbal PZPN din Polonia a anunţat că fanilor li se va interzice accesul la două meciuri amicale programate mai târziu în această lună cu Finlanda şi Ucraina.

    De asemenea, Polonia a confirmat că va anula evenimentele în masă pentru a stopa răspândirea mortală a coronavirusului.

    În Ucraina, grădiniţele, sălile de cinema şi centrele de divertisment vor fi, de asemenea, închise, iar evenimentele mari, anulate, a spus Klitschko pe Facebook.  „Chiar dacă s-a înregistrat un singur caz de coronavirus la Kiev, am decis să nu aşteptăm şi să-i protejăm pe locuitorii oraşului”, a spus primarul. Măsurile sunt cu atât mai necesare deoarece mulţi ucraineni lucrează în ţările europene afectate de virus, inclusiv în Italia. Măsura priveşte aproximativ 113.000 de copii din grădiniţe şi 308.000 de elevi din ciclul primar şi gimnazial, a declarat pentru AFP un reprezentant al primăriei.

     

  • Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, 27% din PIB global, se luptă cu COVID 19

    Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă cu virusul COVID 19, iar o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Apariţia a sute de cazuri de coronavirus în două economii majore din afara Chinei a alungat spreanţele de recuperare economică rapidă după epidemia de coronavvirus care a rupt deja lanţurile de aprovizionare la nivel mondial şi a afectat profiturile companiilor.

    Numărul de persoane infectate din Coreea de Sud, producător important de maşini, electronice şi utilaje, a ajuns la peste 890. Italia, care a început weekendul cu doar cîteva cazuri, are acum peste 270 şi şapte decese confirmate. Funcţionarii au închis clădirile publice, şcolile şi evenimentele sportive în unele părţi din nordul industrial al ţării.

    Întrucât şi Japonia a raportat deja sute de infecţii, patru dintre cele mai importante 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă acum cu virusul, în timp ce o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Evoluţiile din afara Chinei semnalează o nouă fază de evoluţie, cu un risc mai mare pentru companii şi pentru lucrătorii lor, dar şi pentru creşterea economică globală.

    În cadrul scenariului optimist, cu fabricile din China repornite rapid, creşterea globală în acest an ar fi doar cu 0,1 puncte procentuale mai slabă decât se aştepta, a declarat Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internaţional în weekend. Şeful FMI a avertizat, totuşi, că există şi scenarii mai grave”.

    Pieţele bursiere, care până acum au rezistat ameninţărilor coronavirusului, reflectă în prezent temerile privind afectarea întro mult mai mare măsură a economiei globale.

    Creşterea accentuată a bolii în Italia şi Coreea de Sud, a opta şi a douăsprezecea economie din lume, a generat reacţii puternice din partea investitorilor. Indicii bursieri din Coreea de Sud au închis luni cu un minus de aproape 3,9%, cea mai proastă zi din octombrie 2018. În Italia, principalul indice al pieţei a scăzut cu peste 5%. Dow Jones a pierdut 1.031 de puncte, sau 3,6%, în cea mai grea zi din ultimii doi ani.

    Cererea redusă de bunuri şi servicii şi închiderea fabricilor din China erau deja aşteptate să slăbească creşterea economică chineză în primul trimestru, să afecteze comerţul şi să încetinească creşterea globală. Dar răspândirea virusului creşte riscul de deteriorare substanţială a economiilor care creşteau într-un ritm mult mai lent decât China – sau, ca în cazul Germaniei, Italiei şi Japoniei, deja cu risc de recesiune.

    “Când virusul se limita la China şi alte ţări din apropiere, era privit ca o problemă economică pentru Asia”, a declarat Kevin Giddis, strategul la Raymond James. “Răspândirea virusului în Italia îl transformă într-o problemă europeană şi, probabil, într-o problemă globală care ar putea frânge lanţul de aprovizionare în lunile sau anii următori.”

    Economia Italiei s-a contractat cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului 2019, comparativ cu trimestrul precedent, iar unii economişti se aşteptau ca ţara să cadă în recesiune la începutul acestui an, înainte de apariţia coronavirusului.

    Boala a apărut în nordul industrializat, în Lombardia, a cărei capitală este Milano. În zona se află Torino, care este reşedinţa Fiat Chrysler, iar alţi producători auto, inclusiv Ferrari, sunt situate la sud-est. Milano este, de asemenea, centrul multor producători de articole de lux.

    Coronavirusul creşte, de asemenea, riscul de recesiune în alte ţări. Economia Japoniei, care a raportat 840 de îmbolnăviri inclusiv 691 de la nava de croazieră Diamond Princess, s-a redus cu 1,6% în al patrulea trimestru al anului 2019, iar un alt trimestru de contracţie va trimite a treia cea mai mare economie din lume în recesiune.

    Germania, cea mai mare economie din Europa şi numărul patru din lume, s-a oprit chiar înainte de apariţia epidemiei de coronavirus. Companiile germane se bazează pe China pentru a cumpăra maşini şi alte produse, iar economiştii de la banca Berenberg au declarat luni că se aşteaptă ca economia să se contracte în primul trimestru al anului 2020. Datele oficiale publicate marţi au confirmat că PIB nu a crescut în ultimele trei luni ale anului 2019.

    Şi Coreea de Sud se află într-o poziţie vulnerabilă.

    Exporturile către China, cea mai mare piaţă a acesteia, au fost pozitive în decembrie, pentru prima dată în 14 luni. Dar firma de cercetare Oxford Economics se aşteaptă ca exporturile şi producţia industrială să sufere din cauza epidemiei. Compania a avertizat că producătorii de electronice, automobile şi echipamente electrice din Coreea de Sud ar putea avea dificultăţi în obţinerea pieselor de care au nevoie din China. Hyundai a fost deja nevoit să oprească producţia la fabricile din Coreea de Sud din cauza lipsei de piese.

    Şi pentru că oamenii vor rămâne acasă, pentru a evita să se îmbolnăvească, şi cererea ar putea avea de suferit în Coreea de Sud.

    O mulţime de companii, inclusiv Apple, au avertizat că virusul le va împiedica să îşi respecte obiectivele de vânzări sau de profit pentru primele trei luni ale anului.

    International Air Transport Association a avertizat săptămâna trecută că virusul ar putea genera pierderi peentru transportatorii mondiali de aproape 30 de miliarde de dolari. Cererea globală ar scădea cu 4,7%, primul declin de la criza financiară.

    Băncile centrale majore şi-au folosit o mare parte din muniţia disponibilă pentru a lupta împotriva crizei economice începând cu 2008, iar nivelul datoriilor globale nu a fost niciodată mai ridicat, iar aceşti factori ar putea limita răspunsul factorilor de decizie din întreaga lume.

    Diane Swonk, economistul principal la Grant Thornton, a declarat luni că există un consens tot mai mare în rândul economiştilor că Rezerva Federală a SUA va trebui să reducă ratele dobânzilor, poate chiar de luna viitoare, ca răspuns la coronavirus. „Este posibil să nu fie încă o pandemie în sănătate, dar este o pandemie în economie”, a spus Swonk.

  • Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, 27% din PIB global, se luptă cu COVID 19

    Patru dintre cele mai mari 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă cu virusul COVID 19, iar o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Apariţia a sute de cazuri de coronavirus în două economii majore din afara Chinei a alungat spreanţele de recuperare economică rapidă după epidemia de coronavvirus care a rupt deja lanţurile de aprovizionare la nivel mondial şi a afectat profiturile companiilor.

    Numărul de persoane infectate din Coreea de Sud, producător important de maşini, electronice şi utilaje, a ajuns la peste 890. Italia, care a început weekendul cu doar cîteva cazuri, are acum peste 270 şi şapte decese confirmate. Funcţionarii au închis clădirile publice, şcolile şi evenimentele sportive în unele părţi din nordul industrial al ţării.

    Întrucât şi Japonia a raportat deja sute de infecţii, patru dintre cele mai importante 12 economii ale lumii, reprezentând aproximativ 27% din PIB global, se luptă acum cu virusul, în timp ce o cincime, Germania, este în pragul recesiunii.

    Evoluţiile din afara Chinei semnalează o nouă fază de evoluţie, cu un risc mai mare pentru companii şi pentru lucrătorii lor, dar şi pentru creşterea economică globală.

    În cadrul scenariului optimist, cu fabricile din China repornite rapid, creşterea globală în acest an ar fi doar cu 0,1 puncte procentuale mai slabă decât se aştepta, a declarat Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internaţional în weekend. Şeful FMI a avertizat, totuşi, că există şi scenarii mai grave”.

    Pieţele bursiere, care până acum au rezistat ameninţărilor coronavirusului, reflectă în prezent temerile privind afectarea întro mult mai mare măsură a economiei globale.

    Creşterea accentuată a bolii în Italia şi Coreea de Sud, a opta şi a douăsprezecea economie din lume, a generat reacţii puternice din partea investitorilor. Indicii bursieri din Coreea de Sud au închis luni cu un minus de aproape 3,9%, cea mai proastă zi din octombrie 2018. În Italia, principalul indice al pieţei a scăzut cu peste 5%. Dow Jones a pierdut 1.031 de puncte, sau 3,6%, în cea mai grea zi din ultimii doi ani.

    Cererea redusă de bunuri şi servicii şi închiderea fabricilor din China erau deja aşteptate să slăbească creşterea economică chineză în primul trimestru, să afecteze comerţul şi să încetinească creşterea globală. Dar răspândirea virusului creşte riscul de deteriorare substanţială a economiilor care creşteau într-un ritm mult mai lent decât China – sau, ca în cazul Germaniei, Italiei şi Japoniei, deja cu risc de recesiune.

    “Când virusul se limita la China şi alte ţări din apropiere, era privit ca o problemă economică pentru Asia”, a declarat Kevin Giddis, strategul la Raymond James. “Răspândirea virusului în Italia îl transformă într-o problemă europeană şi, probabil, într-o problemă globală care ar putea frânge lanţul de aprovizionare în lunile sau anii următori.”

    Economia Italiei s-a contractat cu 0,3% în ultimele trei luni ale anului 2019, comparativ cu trimestrul precedent, iar unii economişti se aşteptau ca ţara să cadă în recesiune la începutul acestui an, înainte de apariţia coronavirusului.

    Boala a apărut în nordul industrializat, în Lombardia, a cărei capitală este Milano. În zona se află Torino, care este reşedinţa Fiat Chrysler, iar alţi producători auto, inclusiv Ferrari, sunt situate la sud-est. Milano este, de asemenea, centrul multor producători de articole de lux.

    Coronavirusul creşte, de asemenea, riscul de recesiune în alte ţări. Economia Japoniei, care a raportat 840 de îmbolnăviri inclusiv 691 de la nava de croazieră Diamond Princess, s-a redus cu 1,6% în al patrulea trimestru al anului 2019, iar un alt trimestru de contracţie va trimite a treia cea mai mare economie din lume în recesiune.

    Germania, cea mai mare economie din Europa şi numărul patru din lume, s-a oprit chiar înainte de apariţia epidemiei de coronavirus. Companiile germane se bazează pe China pentru a cumpăra maşini şi alte produse, iar economiştii de la banca Berenberg au declarat luni că se aşteaptă ca economia să se contracte în primul trimestru al anului 2020. Datele oficiale publicate marţi au confirmat că PIB nu a crescut în ultimele trei luni ale anului 2019.

    Şi Coreea de Sud se află într-o poziţie vulnerabilă.

    Exporturile către China, cea mai mare piaţă a acesteia, au fost pozitive în decembrie, pentru prima dată în 14 luni. Dar firma de cercetare Oxford Economics se aşteaptă ca exporturile şi producţia industrială să sufere din cauza epidemiei. Compania a avertizat că producătorii de electronice, automobile şi echipamente electrice din Coreea de Sud ar putea avea dificultăţi în obţinerea pieselor de care au nevoie din China. Hyundai a fost deja nevoit să oprească producţia la fabricile din Coreea de Sud din cauza lipsei de piese.

    Şi pentru că oamenii vor rămâne acasă, pentru a evita să se îmbolnăvească, şi cererea ar putea avea de suferit în Coreea de Sud.

    O mulţime de companii, inclusiv Apple, au avertizat că virusul le va împiedica să îşi respecte obiectivele de vânzări sau de profit pentru primele trei luni ale anului.

    International Air Transport Association a avertizat săptămâna trecută că virusul ar putea genera pierderi peentru transportatorii mondiali de aproape 30 de miliarde de dolari. Cererea globală ar scădea cu 4,7%, primul declin de la criza financiară.

    Băncile centrale majore şi-au folosit o mare parte din muniţia disponibilă pentru a lupta împotriva crizei economice începând cu 2008, iar nivelul datoriilor globale nu a fost niciodată mai ridicat, iar aceşti factori ar putea limita răspunsul factorilor de decizie din întreaga lume.

    Diane Swonk, economistul principal la Grant Thornton, a declarat luni că există un consens tot mai mare în rândul economiştilor că Rezerva Federală a SUA va trebui să reducă ratele dobânzilor, poate chiar de luna viitoare, ca răspuns la coronavirus. „Este posibil să nu fie încă o pandemie în sănătate, dar este o pandemie în economie”, a spus Swonk.

  • Retailerii continuă lupta pentru angajaţi. Un mare lanţ de hipermarketuri vrea să angajeze 1.000 de oameni şi vrea să ofere un salariu minim cu mult peste media pieţei

    Kaufland România majorează venitul minim brut începând cu 1 martie 2020, la 3.650 lei, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Astfel, începând cu 1 martie 2020, venitul minim brut în companie va fi de 3.650 lei, putând creşte în funcţie de specificul socio-economic al fiecărei regiuni din ţară. Ca urmare a planurilor de extindere prevăzute pentru acest an, ce presupun deschiderea de noi magazine la nivelul întregii ţări, compania va crea peste 1.000 de noi locuri de muncă în România.

    „La nivelul companiei ne-am asumat activ angajamentul de a crea un mediu de lucru corect şi de a oferi pachete salariale competitive. Este motivul pentru care, în continuarea majorărilor salariale anunţate anul trecut, începând cu 1 martie 2020, vom mări venitul minim brut la 3.650 lei. Ne preocupăm constant să extindem şi lista de beneficii de care se bucură colegii noştri cu unele adaptate nevoilor reale, prin care să contribuim cu adevărat la creşterea lor profesională şi personală, în funcţie de etapa din viaţă în care se află şi de direcţia în care îşi doresc să se dezvolte. Premiile obţinute validează eforturile depuse pentru asigurarea unor condiţii cât mai bune de muncă şi arată potenţialilor candidaţi că merită să aleagă un angajator premiat aşa cum preferă clienţii să aleagă un produs de calitate, care a primit multe certificări”, a declarat Marco Hößl, CEO Kaufland România.

    Kaufland a lansat şi un program de includere în câmpul muncii, prin care au fost create peste 500 de posturi adaptate diferitelor tipuri de dizabilităţi. În plus, Kaufland a demarat şi o serie de iniţiative prin care îşi doreşte să contribuie la susţinerea dezvoltării sistemului educaţional românesc. Unul dintre proiectele lansate în acest scop, cu sprijinul Academiei de Studii Economice Bucureşti şi a altor actori din mediul academic şi comercial din România, îşi propune introducerea studiului dual la nivel universitar ca alternativă la învăţământul tradiţional existent în prezent pe acest segment.

    În completarea distincţiei primite la nivel local, sigla europeană, obţinută pentru al doilea an la rând, atestă la nivel de grup atitudinea bazată pe respect, orientată pe susţinerea evoluţiei angajaţilor şi pe dezvoltarea comunităţilor în care se află, aspecte care au devenit deja o marcă asociată Kaufland.
    Pentru a obţine cele două distincţii, Kaufland România, lider pe piaţa de retail, a trecut printr-un proces amplu şi riguros de auditare realizat de Top Employers Institute, o organizaţie independentă din Olanda, în cadrul căruia au fost analizate şi evaluate practicile de resurse umane, pachetele salariale şi beneficiile oferite, condiţiile de muncă, programele de formare profesională şi oportunităţile de dezvoltare în companie, alături de studierea culturii organizaţionale.  

     

  • Cum a devenit arta sufletul protestelor din Hong Kong: virală, rapidă Şi incredibil de puternică

    Protestele uriaşe din Hong Kong contra încercărilor Chinei de a-şi extinde autoritatea asupra Regiunii Administrative Speciale au atras atenţia lumii mai ales prin strategiile şi coordonarea aproape militare ale demonstranţilor, prin încăpăţânarea acestora şi prin dimensiunile căpătate de ele în politicile externe ale altor superputeri. Protestele din Hong Kong au şi o dimensiune aparte, una artistică, aşa cum au de obicei mişcările sociale de însemnătate istorică.
    En Liang Khong, editorialist la openDemocracy şi Financial Times, a documentat la faţa locului dimensiunile artistice ale protestelor într-un material publicat de FT şi intitulat „Hong Kong şi arta disidenţei”.

     
    Fumul se întinde în aer prin căldura de septembrie în timp ce mă îndrept spre frontiera Hong Kongului cu China continentală. Este ajunul festivalului de la jumătatea toamnei, iar destinaţia mea este satul de frontieră din Ping Che. Această regiune agricolă din teritoriile nord-estice ale oraşului-stat a fost mult timp locul de rezistenţă creativă împotriva eforturilor guvernului de a ceda terenurile intereselor imobiliare. În această seară, Clara Cheung m-a invitat să văd un dans al dragonului de foc: un spectacol pe care ea şi alţi artişti l-au creat alături de localnici. Este un ritual festiv care protejează simbolic satul, precum şi un act de protest subtil. „Când oamenii se simt neputincioşi, trebuie să ne întoarcem la ceva mai vechi”, spune Cheung. „Este important să conectăm prezentul cu trecutul.” Mulţimea din faţa noastră se întoarce, apoi se întoarce din nou, purtând un dragon din răchită uriaş ancorat de bastoane cu tămâie fumegânde. În timp ce ne plimbăm, linia copacilor se întrerupe, iar Shenzhen, megaoraş de pe continent, apare la orizont, aprinzând cerul cu fascicule de lumină albastre şi roşii. De partea noastră, pământul este scufundat în întuneric, luminat doar de stoluri de lanterne şi de pintenii fumegând ai dragonului. La sfârşitul nopţii, participanţii îşi fac fotografii, fluturând degetele în aer pentru a reprezenta cele „cinci cereri”: retragerea proiectului de lege care permite extrădarea în China, cel care a provocat şase luni de manifestaţii antiguvernamentale transformând viaţa de zi cu zi din Hong Kong într-o baie cu gaze lacrimogene; eliberarea protestatarilor din închisori; abrogarea clasificării protestelor ca revolte; o anchetă independentă privind violenţa poliţiei; şi sufragiul universal. Pentru a-ţi face o imagine despre era exploziunilor sociale din Hong Kong, de la mişcarea prodemocraţie Umbrella din 2014 până la protestele uriaşe de astăzi, trebuie să te gândeşti la ce înseamnă să trăieşti într-un oraş pe cale de dispariţie. Numărătoarea inversă până în 2047 continuă. Atunci, aranjamentul „o singură ţară, două sisteme” cu China – care permite regiunii „gradul său mare de autonomie” – va expira. Este o întrebare care a pus rapid stăpânire pe cultura din oraşul-stat, de la galerii la graffiti şi imnuri revoluţionare.

     
    Mergând pe străzile din Hong Kong în acest an, am vrut să înţeleg modul în care arta a devenit armă, umplând oraşul cu imagini intense care definesc şi alimentează disidenţa. Luaţi în considerare colectivul de artă Midnight Glue, ale cărui lucrări îi confruntă pe navetişti cu imagini ale nedreptăţii. Artiştii lipesc imagini în alb-negru despre brutalitatea poliţiei pe zidurile oraşului şi dau sensuri noi semnelor de la metrou. În loc să avertizeze pasagerii să fie atenţi pe unde calcă, autocolantele lipite pe trenuri cer „eliberarea tuturor protestatarilor arestaţi”. Kacey Wong crede că a găsit o altă modalitate de a contopi creativitatea cu ritmul protestelor. Un artist zvelt din Hong Kong, în primii treizeci de ani ai vieţii, cu ochii pătrunzători şi cu un zâmbet larg, este binecunoscut pentru operele de artă suprarealiste pe care le-a expus pe străzile oraşului pentru a protesta împotriva amestecului continental de-a lungul anilor.
    Wong a plimbat prin oraş un tanc din carton roz şi un robot roşu uriaş împodobit cu ciocanul şi secera galbene, simbolurile comuniste. La începutul anului trecut, în timpul unui protest, Wong a scos pe străzi o celulă de închisoare mobilă cu bare roşii. „Este ca şi cum am picta coşmarul”, îmi spune el la o bere. Îmbrăcat în poliţist chinez continental, el i-a arestat simbolic pe participanţii la o manifestaţie prodemocraţie şi i-a biciuit în public. Dar, pe măsură ce violenţa din stradă a degenerat, Wong a trecut la intervenţii mai uşoare şi la deghizări mai subtile. „Pentru a continua să-mi practic arta alternativă în primele linii ale frontului, trebuie să fiu mai agil”, explică el. Într-o reprezentaţie din august, pe care artistul o numeşte „Cele cinci porunci”, Wong s-a alăturat frontului protestelor costumat în Moise, ţinând un baston şi o tablă pe care stăteau scrise cerinţele protestatarilor. Artistul vede umorul şi frivolitatea pe care le poate injecta mulţimii importante pentru o mişcare încărcată cu emoţii crescute şi cu un sentiment de nedreptate. „Scopul meu este de a oferi un moment de uşurare, pentru a ne aminti că arta poate juca un rol de umanizare chiar şi în cele mai tragice momente.“


    Toate protestele sunt marcate de culturi distinctive. S-ar putea să vă gândiţi la caracatiţa uriaşă roz scoasă de protestatarii Extinction Rebellion din Londra, în octombrie, fugăriţi de poliţie de-a lungul bdului Whitehall. Sau la „microfonul uman” al mişcării Occupy Wall Street din New York din 2011, în care protestatarii au format cercuri concentrice pentru a amplifica şi microfona boxele. În mişcarea Vestelor Galbene din Franţa, vestele de lucru de culori aprinse au fost preluate atât ca simbol al muncii „precare”, cât şi la un nivel mai pragmatic, ca o piesă de uzură de zi cu zi care permite protestatarilor să intre sau să iasă cu uşurinţă din mulţime. Similar, în Hong Kong, protestatarii au fost nevoiţi să creeze o cultură care apare, se răspândeşte şi dispare rapid – un răspuns la tacticile poliţiei care încearcă să preia controlul asupra mediului în sine, umplând aerul cu gaze lacrimogene.
    Când am vorbit cu Wong, el era ocupat să facă un felinar „Pepe the Frog” pentru a-l duce în parcul Victoria pentru o întâlnire de noapte. „Este al dracului de urât”, spune artistul. Popularitatea memei cu Pepe în rândul protestatarilor din Hong Kong – o broască antropomorfă derivată dintr-o bandă desenată americană din 2006 şi adoptată faimos de altul drept simbol al urii – este controversată. Cum poate o icoană a supremaţiei albe să devină un simbol al mişcării din Hong Kong? Şi totuşi, imaginile cu Pepe au proliferat, adesea imprimate pe tricouri şi bannere. Wong îmi spune că pentru el, Pepe reprezintă ideea de broască gătită încet de vie, aşa cum este oraşul său natal. „O memă”, după cum îmi spune cercetătorul Gabriele de Seta, care a studiat cum a fost primit Pepe în China, „nu este intrinsec ceva progresist, reacţionar sau jignitor sau de bun augur.” Aceste imagini, care nu au autor şi sunt încontinuu prelucrate, sunt notoriu fluide. „Când ceva devine o memă, este întotdeauna mai greu de stabilit cu exactitate ce înseamnă”, spune el. „Când protestatarii din Hong Kong l-au transformat pe Pepe într-o icoană, nu a contat că alţi utilizatori din SUA îi dădeau valori rasiste. Dacă îl folosesc, este pentru că funcţionează.” Artiştii din Hong Kong caută, de asemenea, modalităţi mai liniştite de a exprima angoasa pe care o simt faţă pericolele care le ameninţă casa. O vedeţi clar în galeria de artă contemporană Blindspot, ale cărei ferestre hexagonale de la etajul 15 au vedere spre zona industrială a Wong Chuk Hang de pe coasta de sud a insulei Hong Kong. Imprimante impresionante cu jet de cerneală ale fotografului local South Ho Siu Nam stau aliniate de-a lungul pereţilor. Adesea surprinzând oraşul în liniştea nopţii târzii şi dimineaţa devreme, fotografiile documentează rănile provocate Hong Kongului de taifunul Mangkhut de anul trecut: „Martorii copacilor” (2018) înfăţişează copaci decapitaţi din tot oraşul – membrele lor schilodite întinse peste tot pe autostrăzi, vărsându-se în porturi – împotriva mareelor claustrofobe. Acestea sunt scene dintr-un oraş în ruină.


    Artiştii de aici parcurg acest teren de zeci de ani. Pe măsură ce inversarea identificării cu „chinezismul” în oraşul-stat continuă în ritm rapid (un număr copleşitor de tinerii se consideră cetăţeni ai Hong Kongului, nu chinezi), oamenii au dezvoltat modalităţi de a face faţă unui sentiment alunecos al identităţii. Teoretician cultural originar din Hong Kong, Ackbar Abbas a susţinut în 1997 că predarea – transferul suveranităţii către China continentală în acelaşi an – a dus la o schimbare profundă a producţiei culturale a oraşului. Deodată, ideile Hong Kongului ca o casă distinctivă s-au simţit ameninţate. Puteţi vedea acest lucru în noile producţii cinematografice din Hong Kong, argumenta Abbas, în care regizorii au fost obsedaţi de a scoate în prim-plan timpul, fie în scenele pline de atmosferă de pasiune în descompunere din operele lui Wong Kar-wai, fie în acţiunea înceţoşată aproape impresionistă din filmele de arte marţiale. La fel ca în anii ’90, artiştii de astăzi se luptă pentru a înţelege un oraş a cărui identitate pare imposibil de reţinut. Recunosc această emoţie într-un alt artist de la Blindspot, Luke Ching Chin Wai, care a făcut din ideea de criză meteorologică o nouă modalitate de a reflecta asupra lunilor de protest care i-au zguduit casa. Bărbosul de 47 de ani este foarte cunoscut în lumea artei din Hong Kong pentru creaţiile sale ludice şi conceptuale. Pe un colaj de sute de cărţi poştale care prezintă scene din peisajul urban din Hong Kong, el împrăştie picături mari de vopsea care acoperă fotografiile până la punctul în care imaginile deveni de neînţeles. Aceste imagini pierdute sar în ochi, sugerând ceva paradoxal: faptul că pierderea vederii ar putea deschide noi modalităţi de a privi oraşul. În ultima sa lucrare de artă, „Complexul de panică” (2019), Ching a presărat pe podeaua galeriei gândaci origami, împăturiţi meticulos cu bandă de adezivă brună (insecta este o referire la o insultă pe care poliţia din Hong Kong a aruncat-o protestatarilor în confruntările recente din stradă). Roiul de gândaci care traversează galeria rupe sentimentul siguranţei interne. Mă încordez.


    Alţi artişti din Hong Kong joacă rolul arhivarilor, surprinzând instantanee ale demonstraţiilor pentru posteritate. Unul dintre aceştia este Yuk King Tan, o femeie caldă, generoasă, care îmi oferă imediat o farfurie cu fructe proaspăt tăiate atunci când îi vizitez studioul, situat într-o zonă industrială dinspre partea de est a insulei. În interior, Tan a strâns rămăşiţe ale protestelor din trecut – bastoane, difuzoare, căşti – provenite din întreaga lume, inclusiv Coreea, Noua Zeelandă şi Hong Kong. „Mă văd documentând aceste proteste”, îmi spune ea, „plutind între lumi diferite.” Sampson Wong – un tânăr universitar, artist şi activist – a reunit un grup de designeri la începutul protestelor din acest an într-o încercare de a documenta toţi „Pereţii Lennon” din oraş. Aceştia poartă numele unui zid din Praga pe care au fost postate tributurile aduse lui John Lennon în 1980, transformat apoi într-un loc de promovare a opiniilor prodemocrate sub stăpânirea comunistă. Acum, sute de colaje murale strălucitoare au apărut în jurul Hong Kongului purtând mesaje de speranţă şi sprijin pentru protestatari. Prima mişcare a lui Wong a fost să păstreze un mural în cartierul Amiralitate, salvându-l fizic în iulie de forţele de demolare ale poliţiei. Epoca exploziilor sociale din Hong Kong dădea de mult timp semne de apariţie. Când am ajuns în oraş la sfârşitul lunii noiembrie 2014, în timpul mişcării Umbrella, ocupaţia prodemocraţie intra în jocul final, în timp ce protestatarii se străduiau să găsească o strategie de ieşire. Dar în Amiralitate, miezul oraşului, am fost şocat: am văzut o mare de corturi, piaţa era încă plină de biblioteci improvizate, concerte improvizate şi sesiuni de pictură de portrete. Piese monumentale de artă de protest au anunţat războiul pe fondul strălucirii districtelor de lux şi financiare. Uneori întâlneşti ceva atât de puternic încât te tulbură doar trecând pe lângă el. Îmi amintesc că am avut această senzaţie când am văzut o vastă copertină curcubeu formată din 250 de umbrele rupte (folosite ca scuturi împotriva norilor de gaze lacrimogene ale poliţiei) protejând protestatarii care se aflau pe o autostradă: o piesă extraordinară de teatru politic.


    În aceste zile, operele monumentale de artă utopică au dispărut, iar creativitatea mulţimii s-a împrăştiat în Hong Kong, artiştii fiind acum mult mai atenţi în a-şi produce opera rapid şi adesea anonim. Astăzi, în Hong Kong conceptul de artă de protest ca instigare la acţiune prin meme – ocuparea spaţiului, crearea de acţiuni – ne ajută să înţelegem cum o mişcare fără conducere centralizată pentru a o direcţiona a persistat atât de mult timp, înfruntînd un război de uzură orchestrat de la Beijing. Prin intermediul aplicaţiei de mesagerie criptată Telegram, este nevoie de puţin efort pentru a găsi un protest al studenţilor în piaţa Edinburgh, pe malul apei, din districtul central din Hong Kong. Starea de spirit este relaxată; majoritatea au venit în culoarea mişcării – negru – şi unii poartă ochelari şi căşti, dar în această după-amiază este uniformă, nu armură. În timp ce voluntarii mai în vârstă se deplasează prin mulţime împărţind măşti şi apă, un grup de protestatari intonează un cântec grav. Alţii se mută pentru a se alătura cântăreţilor. Ceilalţi dintre noi stăm şi ascultăm cum se desfăşoară imnul revoluţionar „Gloria Hong Kongului”. Compusă de un muzician anonim, lucrarea a fost răspândită iniţial de voluntari pe forumul online, LIHKG, de tip Reddit. Versiuni adiţionale au apărut ulterior pe internet, inclusiv un clip cu o orchestră simfonică completă, cu membrii îmbrăcaţi în echipament negru de protest (măşti şi pălării) cântând în ceea ce seamănă cu un nor vaporos de gaze lacrimogene. Spectatorii au intonat imnul ​​la un meci de fotbal între Hong Kong şi Iran, iar la un centru comercial, o reprezentaţie a stârnit o confruntare corală cu o mulţime pro-Beijing care urla ca răspuns imnul naţional chinez. A numi „Glorie Hong Kongului” melodie este a subestima piesa. Aceasta este ceva mai mult. Este arta ca memă: transmisibilă, transformabilă, virală. În săptămâna care a urmat, pe măsură ce trec de la malluri cu aer condiţionat la staţii de metrou, aud cum aceste spaţii devin săli de concert improvizate. Această perturbare a spaţiului oraşului de către muzică ne oferă o perspectivă importantă asupra modului în care cultura a susţinut mişcarea: acţionează ca un imn care adună oamenii la luptă; reflectă mentalitatea flashmob a protestatarilor (mişcare constantă, care se topeşte rapid, în faţa tacticii unei poliţii din ce în ce mai militarizate); şi creează momente de spectacol viral, care sunt apoi difuzate pe reţelele de socializare. Bannerele, afişele şi memele sunt împărtăşite prin grupurile Telegram în fiecare minut şi apoi se revarsă în viaţa reală, lipite pe „zidurile Lennon” din oraş.


    Artiştii protestatari din Hong Kong poartă un sentiment de superioritate estetică ca pe o armă. Distinctă faţă de alte mişcări de protest din întreaga lume, unde sunt adesea desfăşurate pancarte fabricate acasă pentru a pretinde autenticitatea, o dorinţă puternică de a crea „frumuseţe” contagioasă a devenit o insignă a mândriei în Hong Kong.
    Dar este mai mult decâtun  spectacol. „Creativitatea nu este doar la suprafaţă. Împinge mişcarea înainte“, spune Sampson Wong. Când istoricii viitorului vor studia acest moment, disecând motivele pentru care o mişcare fără lider a persistat atât de mult timp, cu siguranţă atenţia le va fi atrasă de modul în care cultura a devenit sufletul protestelor, cum ea a devenit virală: rapidă, infecţioasă şi incredibil de puternică.

  • Retailul nou şi vechi

    „Ne-am poziţionat în principal ca centru de proximitate şi centru comunitar. În acest sens avem Evidenţa Populaţiei şi în curând vom avea şi poştă”, spune Andrei Pogonaru, owner’s representative şi business partner al Veranda Mall. În completare, Maria Crăciun, center manager al mallului, spune că „poate părea ciudat, dar ne dorim ca odată intrat în Veranda să poţi să îţi rezolvi treburile pe care le ai cât mai repede pentru a-ţi rămâne timp suficient pe care să-l petreci cu familia”.
    Deschis în urmă cu trei ani şi dezvoltat pe o suprafaţă totală de circa 35.000 de metri pătraţi, centrul comercial Veranda Mall din zona Obor are un portofoliu de peste 90 de chiriaşi, printre care se numără branduri precum Carrefour, H&M, Benvenuti, CCC, Deichmann, LC Waikiki, Orsay, C&A, Noriel, Pepco, Gerovital, Yves Rocher, Lila Rossa, Optiblu, Sensiblu, KFC, Starbucks, Pizza Colosseum, McDonald’s, Toan’s, Xin Yue, English Home, Orange, Arsis-Vodafone sau IQ Box – Telekom. În 2018 businessul a înregistrat venituri din chirii de circa 8 milioane de euro. Potrivit lui Andrei Pogonaru, cele mai mari vânzări pe metru pătrat vin din partea magazinului de cosmetice Cupio, a retailerului Pepco şi a farmaciilor, însă per total retailerul Carrefour înregistrează cele mai mari vânzări. Preţul chiriilor, spune Pogonaru, a rămas constant şi e determinat de cererea şi oferta dintre malluri. Plecarea unor chiriaşi a făcut loc altor jucători, printre nou-intraţi numărându-se Decathlon, World Class, Meli Melo sau Cărtureşti. „Pe cei care au ales să îşi mute businessul în altă parte nu i-am eliminat noi pentru că nu ne-a plăcut de ei sau viceversa, doar că lucrurile nu au funcţionat în direcţia care trebuie, pentru publicul căruia noi ne adresăm sau au avut ei înşişi ceva probleme la nivel de companie, de organizare –  Tati (retailer franţuzesc – n. red.), de pildă, a dat faliment şi a închis operaţiunile din România”, punctează Crăciun. Un alt jucător „tăiat de pe listă” din start este liderul pieţei de retail vestimentar, Inditex, şi asta pentru că „nu ne plac politicile lor”, spune Pogonaru.
    În prezent numărul angajaţilor din cadrul complexului se ridică la peste 600 de persoane, „mai puţini decât ar trebui. Sunt foarte multe magazine care nu îşi găsesc suficienţi angajaţi”, menţionează Andrei Pogonaru. În ceea ce priveşte clienţii mallului, aceştia sunt, potrivit descrierii lui, „cei 400.000 de oameni aflaţi la zece minute de noi, urmaţi de cei din zona Moşilor, Ştefan cel Mare, Tei. Sunt peste media Bucureştiului din punctul de vedere al veniturilor, din perspectiva studiilor superioare, foarte mulţi dintre ei lucrează în Pipera, în nord, dar locuiesc aici”. „Vrem să atragem şi hipsterii care îşi fac piaţa în Obor şi vin aici doar ca să îşi lase maşina în parcare, însă la întoarcere realizează că au uitat ceva şi intră, de exemplu, în Carrefour”, adaugă el. Printre strategiile companiei de atragere a clienţilor obişnuiţi să îţi facă cumpărăturile în piaţa Obor se numără, de pildă, organizarea unor evenimente precum festivaluri de vinuri, „păstrând însă tot ce înseamnă piaţa Obor şi tradiţia negustorească”, punctează reprezentanţii mallului. Cu toate că perioada sărbătorilor de iarnă este cea mai aglomerată din an, Pogonaru spune că aceasta este urmată la foarte scurtă distanţă de luna august, când mulţi români plecaţi la muncă în străinătate vin acasă în concedii şi fie îşi fac aprovizionarea cu medicamente, fie îşi scot rudele şi prietenii la masă.
    Cât despre mediul online, pe care unii jucătorii din piaţa locală încă îl privesc cu teamă, Maria Crăciun spune că „este în creştere, dar eu cred că în România clientul încă îşi doreşte şi magazine fizice. Deocamdată, pe cifre, impactul din online nu este atât de mare pe offline şi pe malluri. Încă este spaţiu de creştere, lumea îşi doreşte experienţe şi probabil că aici e cheia raportului dintre online şi offline. Nu mai este vorba despre mâncare, despre satisfacerea unei nevoi primare, pentru că îţi este foame. Vrei să vezi mâncarea aranjată frumos în farfurie. Cred că foarte mulţi clienţi care merg la un restaurant fotografiază mâncarea înainte să o mănânce şi o pun pe Instagram. La fel şi în alte magazine. Încă ne dorim să punem mâna pe un lucru, să îl vedem”. Andrei Pogonaru subliniază, la rândul său, că mai ales în Bucureşti stocul total de metri pătraţi de retail modern este în continuare foarte, foarte jos. „Dacă nu ar fi existat online-ul şi creşterea care în momentul de faţă reprezintă 8% din consum, mai ales pe electrocasnice, care sunt mutate în online, probabil că în acest moment aţi mai fi văzut încă trei-patru proiecte de malluri în Capitală. Rezultatul online-ului este că dezvoltatorii nu au avut acelaşi avânt pe care îl aveau înainte. Lucrul acesta avantajează mallurile deja existente. Mallurile se transformă uşor, uşor, fie în centre locale, în care clienţii vin să rezolve ceva, fie în centre de destinaţie, în care te duci dimineaţa şi te întorci acasă seara. În sensul ăsta s-au polarizat experienţele, dar în România pornim de la o bază foarte joasă.”
    La nivel de extinderi, pe lângă o serie de magazine de retail, precum Mercari, jucători din servicii, ca Poşta Română, precum şi nume noi în zona de food court, de departe cea mai importantă deschidere din perioada următoare este Cinemax, primul cinematograf deschis de operatorul slovac de cinematografe în piaţa locală. După o serie de amânări date de necesitatea respectării unor reguli foarte stricte de construcţie, acesta va fi pus în funcţiune până la sfârşitul anului, pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi, cu 12 săli, dintre care una destinată exclusiv copiilor şi două săli vip, şi o capacitate totală de aproximativ 1.300 de locuri. De altfel, Pogonaru spune că cea mai mare provocare din ultimul an a fost construirea cinematografului în mallul deja finalizat. „Nu mi-am imaginat cât de greu poate fi să construieşti un cinematograf într-un mall deja existent. În momentul în care ai un şantier şi vrei să păstrezi experienţa consumatorilor la fel, este necesar un efort colosal.” Investiţiile realizate anul acesta s-au ridicat la peste 10 milioane de euro, din care mai mult de jumătate au fost direcţionate în amenajarea cinematografului, acestea neincluzând însă toată tehnologia pe care o aduc slovacii de la Cinemax.
    Pe lista competitorilor, Pogonaru menţionează centrul comercial Mega Mall, aflat la circa 3 km distanţă, „bătălia” dându-se mai ales pentru clienţii care locuiesc la distanţă egală de ambele malluri.

  • Cei trei muschetari care luptă împotriva sărăciei

    Abhijit Banerjee, Esther Duflo şi Michael Kremer sunt laureaţii premiului Nobel pentru economie pentru studiile lor de combatere a sărăciei globale, potrivit unui anunţ făcut săptămâna trecută.
    Banerjee şi Duflo – care sunt un cuplu atât în muncă, cât şi în viaţa privată – sunt profesori la Massachusetts Institute of Technology, iar Kremer este profesor la Universitatea Harvard.
    La 46 de ani, Duflo este a doua femeie care primeşte un premiu Nobel pentru economie, după economista americană Elinor Ostrom, care a câştigat premiul în 2009, pentru munca ei în direcţia cooperării între oameni, potrivit Financial Times. Ea este de asemenea cel mai tânăr laureat din toate timpurile din domeniul economiei: recordul anterior a fost deţinut de Kenneth Arrow, care avea 51 de ani în 1972, atunci când a primit premiul.
    Cei trei au primit premiul, cunoscut în mod oficial drept premiul Sveriges Riksbank, în memoria lui Alfred Nobel, pentru dezvoltarea unor metode experimentale legate de identificarea celor mai eficiente politici de intervenţie pentru a lupta împotriva sărăciei prin studii pe teren. Un exemplu citat de comitetul care a acordat premiul a fost  munca lor legată de „criza învăţării”, care a relevat faptul că furnizarea de manuale în sine nu îi va ajuta pe copii să înveţe mai mult în şcoală fără o educaţie mai bună, construită strict pe nevoile lor. 

  • Cum trăiesc oamenii în sigurele oraşele din lume care au interzis maşinile. “Scopul nostru e să redăm străzile oamenilor”

    În ultimul secol, maşinile au dominat peisajul urban. Străzile au fost lărgite pentru a acomoda numărul tot mai mare de vehicule, în vreme ce spaţiile verzi au fost convertite în parcări. Maşina personală a revoluţionat mobilitatea, dar a adus şi numeroase probleme, precum poluarea aerului sau accidentele din trafic. Astăzi, câteva oraşe încearcă să redeseneze oraşele fără maşini, scriu cei de la BBC.
     
    Capitale precum Oslo sau Madrid au ţinut primele pagini ale ziarelor cu planuri de a interzice maşinile din zonele centrale – niciuna dintre localităţi nu a reuşit, încă, să ducă planul la bun sfârşit. Cu toate acestea, există o tendinţă evidentă de a îngreuna mersul cu maşina, fie că vorbim de taxele impuse de autorităţile londonez, fie de sistemul par-impar impus în Mexico City (cei cu numere de înmatriculare pare pot conduce doar în anumite zile ale săptămânii, la fel în cazul celor cu numere impare).
     
    “Scopul nostru e să redăm străzile oamenilor”, a declarat Hanna Marcussen, viceprimar al oraşului Oslo, responsabilă cu dezvoltarea urbană. “Totul se rezumă la cum vrem să folosim străzile; din punctul nostru de vedere, acestea ar trebui să fie locuri în care să cunoşti oameni, să ieşi la restaurant, locuri în care să poată fi expusă arta.”
     
    Cum ar arăta, însă, un oraş fără maşini? Rasford Acheampong, cercetător la Universitatea Manchester, notează că eliminarea maşinilor ar reduce poluarea şi ar putea îmbunătăţi sănătatea cetăţenilor, dar autorităţile trebuie să aibă în vedere că oamenii au nevoie de mijloace de transport. În multe locuri din Europa, atrage el atenţia, mulţi oameni nu pot ajunge la muncă fără maşină.
     
    Aici apare conceptul “ultimului kilometru”, adică conexiunea dintre transportul public şi ultima parte a călătoriei efectuată de o persoană. Cât timp autorităţile nu vor rezolva această idee, eliminarea maşinilor din oraşe nu pare o idee fezabilă.
     
    Rămâne de văzut cât şi cum va putea fi implementat planul de a elimina maşinile din oraşe, însă un lucru rămâne sigur: acele locuri în care nu există autovehicule – Veneţia e un bun exemplu – par a fi mult mai prietenoase cu proprii locuitori.
  • Din ocean pe umeraş

    Ele ignoră însă o sursă importantă de populare, consideră creatorul Roland Mouret, mai precis umeraşele, care, afirmă acesta, sunt la fel de rele ca paiele de plastic, scrie Financial Times. Hainele create de industria modei sunt atârnate pe umeraşe, iar atunci când acestea din urmă nu mai sunt necesare sunt aruncate, contribuind la poluarea provocată de acest sector. Modalitatea de luptă împotriva poluării aleasă de Mouret este folosirea de umeraşe realizate în parteneriat cu producătorul olandez Arch & Hook, care conţin în proporţie de 80% plastic recuperat din oceanele planetei şi sunt disponibile sub marca Blue. 

  • Philip Hammond: Avem numerele necesare pentru a-l învinge pe Johnson în lupta Brexit

    „Cred că avem numerele necesare. Cred că vor fi suficienţi oameni pentru a rezolva această problemă”, a declarat Philip Hammond.

    „Mulţi colegi au fost enervaţi de acţiunile din ultima săptămână.. Cred că este un grup de parlamentari conservatori care consideră că acum este momentul să pună interesele naţionale în faţa oricărei ameninţări personale de carieră”, a adăugat fostul ministru britanic de Finanţe.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro