BusinessMagazin

Tag: liceu

  • De ce foarte puţini români se înscriu la o şcoală profesională, în timp ce Germania 70% dintre absolvenţii de clasa VIII-a aleg această variantă

    Doar 20% din tinerii români se înscriu la şcoala profesională; în Germania, procentul e de 70%. În opinia lui Alexandru Blemovici de la Schaeffler, problema lipsei de personal se rezolvă prin orientarea corectă a tinerilor. Sunt mulţi tineri care nu au luat bacalaureatul – numai 50.000 anul acesta – şi se află într-o situaţie în care nu ştiu încotro să se îndrepte, fiindcă nu au alternativă.

    „Unii poate ar fi interesaţi să aibă un job, o meserie. Dar ce şansă au în clipa de faţă? Se pot duce undeva să facă un curs de formare adulţi, care costă, sau merge la unele finanţate din fonduri europene. Mai sunt unele cursuri pe care le fac companiile de la care ar avea certitudinea unui loc de muncă. Dar şi aici sunt multe situaţii nelalocul lor, pentru că ajung să facă un curs de formare pentru o calificare pe care deja o au dacă au absolvit liceul industrial“, a spus Alexandru Blemovici, director general, Schaeffler.

    Cu alte cuvinte, dacă un absolvent de liceu industrial vrea să se angajeze şi să urmeze un curs de operator de maşini controlate de calculator la o companie, de exemplu, ar trebui să primească o diplomă care îi atestă un anumit nivel de cunoştinţe. Însă oficial nu se poate înregistra o diplomă a cuiva care a absolvit un astfel de curs cu nivelul 3, având în vedere că la absolvirea liceului industrial respectiva persoană a primit o diplomă cu o calificare superioară, de nivel 4.

    „În afară de faptul că se organizează cursuri care nu pot fi anunţate oficial, şi tinerii au o problemă, pentru că vin în fabrică, învaţă o meserie pentru care deja au o calificare din liceu fără să fie plătiţi în acea perioadă, în timp ce compania depune un efort foarte mare în pregătirea unor oameni despre care nu se ştie dacă vor putea face faţă. S-a format un cerc vicios, te-ai aştepta ca orice om care nu are un loc de muncă să vină să facă aceste cursuri. Dar nu este aşa de mare interesul“, explică Blemovici. Un grad ridicat de interes vine din partea persoanelor mai în vârstă care îşi dau seama că se plimbă de la un loc de muncă la altul, care văd că nu au un viitor şi vor să vină să înveţe o meserie.

    „În România, 20% dintre absolvenţii de clasa a VIII-a se îndreaptă spre o şcoală profesională. Spre comparaţie, în Germania 70% se duc spre o şcoală profesională, pentru că au toate variantele deschise: au un anumit statut, învaţă o meserie, au o sursă de venituri, iar a avea o meserie este un lucru acceptat social. Ulterior, dacă simt nevoia, angajaţii se pot înscrie la bacalaureat, pot urma chiar şi o facultate tehnică şi pot ajunge ajunge director de companie pe această rută educaţională profesională“, adaugă Blemovici.

    În schimb, în România există ideea preconcepută că şcoala profesională este pentru copiii cei mai slabi şi chiar iniţiativele private  – cum e şcoala profesională Kronstadt, în care s-au implicat 12 companii – au dificultăţi în a atrage candidaţi. Principalele dificultăţi, mai ales la oraş, sunt generate de mentalitatea părinţilor, care au de ales: „Dau copilul la şcoala profesională să mă fac de râs în faţa tuturor celorlalţi pentru că al meu e mai prost sau îl dau la un liceu? Şi aleg liceul, pentru că, dacă ia sau nu bacul, copilul va primi o diplomă care atestă o pregătire peste nivelul celei obţinute la şcoala profesională“, mai spune Blemovici.

    Şi alţi angajatori susţin este obligatorie implicarea companiilor în educaţia următoarelor generaţii de angajaţi. „Cred că viitorul constă în implicarea companiilor în calificarea şi pregătirea forţei de muncă tinere şi nu numai“, a spus Olga Savaniu, directorul de resurse umane al producătorului de componente pentru industria aeronautică Premium-AEROTEC. Iar directorul de personal din cadrul Continental spune că grupul deja se implică foarte mult în relaţia cu universităţile şi încearcă să îi ajute inclusiv în promovarea lor în licee, pentru a atrage cei mai buni viitori studenţi. „În aceste condiţii sperăm că putem contribui la creşterea numărului şi mai ales a calităţii studenţilor din facultăţile tehnice“, declară Anica Stoica de la Continental.

  • ADMITERE LICEU 2016. Rezultatele primei etape a repartizării computerizate în învăţământul liceal. Topul celor mai bune licee din ţară

    “Dintre cei 119.578 de elevi care au completat fişe de înscriere, au fost repartizaţi 118.661 (99,2%) de elevi, conform uneia dintre opţiunile exprimate. Dintre aceştia, 70.692 (51,48%) de elevi au ales filiera teoretică, iar 47.969 de elevi au optat pentru filiera tehnologică. Numărul total de opţiuni selectate de către candidaţi a fost de 1.792.870, ceea ce conduce la o medie de 15 opţiuni/elev. 971 de elevi nu au putut fi repartizaţi, deoarece nu au completat suficiente opţiuni care să le permită încadrarea într-o unitate de învăţământ liceal. Aceştia vor intra în a doua etapă a repartizării, programată în data de 28 iulie”, anunţă Ministerul Educaţiei într-un comunicat de presă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Singurul liceul din România unde timp de şase ani niciun elev nu a luat BAC-ul

    Un liceu din Timiş a reuşit „performanţa” ca în decurs de şase ani să nu aibă nici măcar un singur elev care să promoveze examenul de bacalaureat. Doi au încercat şi în acest an, s-au prezentat la examenul maturităţii la Liceul Tehnologic Agricol din Orţişoara, căci aceasta este şcoala cu zero promovaţi, dar nici unul dintre ei nu a reuşit să obţină media de trecere, scrie Digi24

    Profesori, directori, părinţi sau simpli locuitori ai comunei – nimeni nu îşi mai aminteşte cine e ultimul om din Orţişoara care e luat bacul. De cel puţin 6 ani încoace, pe liste nu apare niciun promovat.

  • Absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează primesc stimulente financiare

    Absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează primesc stimulente financiare, la cerere, potrivit legii privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, la fel ca şi cei care îi angajează, a anunţat marţi ANOFM.

    Potrivit unui comunicat de presă emis de Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Foreţei de Muncă marţi, absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează vor primi o primă de încadrare ca absolvent de 500 de lei. Pentru cei care se angajează la o distanţă mai mare de 50 de kilometri de localitatea de domiciliu se va acorda o primă de încadrare doar dacă este şi beneficiar de indemnizaţie de şomaj. Pentru cazul în care absolvenţii îşi găsesc un loc de muncă în altă localitate şi sunt nevoiţi să îşi schimbe domiciliul stabil se va acorda, de asemenea, o primă de instalare, doar dacă sunt şi beneficiari ai indemnizaţiei de şomaj.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează primesc stimulente financiare

    Absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează primesc stimulente financiare, la cerere, potrivit legii privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, la fel ca şi cei care îi angajează, a anunţat marţi ANOFM.

    Potrivit unui comunicat de presă emis de Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Foreţei de Muncă marţi, absolvenţii de liceu şi de facultate care se angajează vor primi o primă de încadrare ca absolvent de 500 de lei. Pentru cei care se angajează la o distanţă mai mare de 50 de kilometri de localitatea de domiciliu se va acorda o primă de încadrare doar dacă este şi beneficiar de indemnizaţie de şomaj. Pentru cazul în care absolvenţii îşi găsesc un loc de muncă în altă localitate şi sunt nevoiţi să îşi schimbe domiciliul stabil se va acorda, de asemenea, o primă de instalare, doar dacă sunt şi beneficiari ai indemnizaţiei de şomaj.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A început cu o grădiniţă în camera copiilor, iar acum are o şcoală cu 600 de elevi a cărei taxă de şcolarizare, în medie, este de 6.500 de euro pe an

    Simona Baciu vorbeşte cu entuziasm despre felul în care elevii claselor primare au interpretat o piesă după povestea „Hansel şi Gretel“ a Fraţilor Grimm, pe care am avut ocazia să o urmăresc cu câteva minute înainte de discuţie. Discursul ei este presărat de clinchete de râs şi zâmbete largi. Este o zi în care încă o generaţie de elevi termină liceul şi pleacă mai departe pentru a-şi urma traseului academic; 65% dintre ei spre ţări străine. „Am început în camera copiilor mei fără nimic. Aveam doar jucării de pluş şi  jucării tricotate, pe care le-am făcut eu. Doi ani de zile am ţinut grădiniţa acasă la noi. Apoi am închiriat o cameră cu sobă, pe care o porneam la 4 dimineaţa. Treptat am găsit oameni care veneau din străinătate şi ne confirmau că făceam ceva bine. Că suntem pe drumul cel bun“, povesteşte Simona Baciu începutul şcolii fondate alături de soţul ei, Dan Baciu, acum 23 de ani.

    Ca mulţi români, după 1989, cei doi au decis să emigreze, numai că nu au stat prea mult departe de casă şi s-au întors în ţară odată cu unul dintre programele fundaţiei Soros, care a fost înfiinţată de miliardarul american George Soros în 1990. După doi ani în care a ţinut grădiniţa în apartamentul propriu, cererea a depăşit oferta şi a închiriat mai multe locuinţe pentru a ţine orele. În 1998, cu ajutorul finanţărilor obţinute de la prietenii din străinătate, Simona şi Dan Baciu au construit prima grădiniţă privată din România. „Am luat o grădină cu porumb în mijlocul Clujului. Ţin minte când ne-am dus la autorităţi şi am cerut o autorizaţie pentru grădiniţă şi ne-au spus că numai statul face grădiniţe. Într-un final am reuşit să primim o autorizaţie. A fost un moment crucial pentru noi. Sala de sport era în pivniţă şi primul „assembly“ tot acolo s-a ţinut“, spune ea râzând.

    Au căutat să-şi îmbunătăţească metodele de predare şi au oferit pregătire cadrelor didactice cu ajutorul profesorilor străini. Un nume notabil este Daniel Shapiro, care în prezent conduce catedra de negociere de la Harvard, şi care prin intermediul fundaţiei lui Soros a ajuns la Cluj, unde a ţinut un curs de „peer counseling“.

    În 2000, povesteşte Simona Baciu, au luat primul credit BERD din România, de 50.000 de dolari, cu ajutorul căruia au dezvoltat afacerea şi au construit şcoala. „Mi s-a părut că au fost milioane de dolari la vremea aceea“, apoi menţionează un alt credit de la BERD în valoare de 1,6 milioane de dolari pe care l-au obţinut ulterior. A fost corectată de către Ruxandra Mercea, directorul executiv al şcolii şi fiica Simonei, precizând că este vorba de 1,2 milioane în 2007, apoi restul de 400.000 de dolari în 2011-2012. Ruxandra Mercea a fost implicată în dezvoltarea şcolii, afacere de familie, încă de mică ca „teacher assistant“, iar acum conduce instituţia.

    Mai târziu, Simona Baciu a primit o bursă şi a plecat în SUA pentru a studia sistemul de învăţământ de acolo. „Am călătorit în şcolile din SUA. Am avut şase săptămâni de „shadowing“ (urmărirea activităţilor zilnice) la directorii de şcoli. Apoi ei au venit aici şi ne-au ajutat. Ne-au arătat ce trebuie să facem, pas cu pas.“

    Evoluţia instituţiei s-a datorat şi ambiţiei fondatorului de a accede în rândurile organizaţiilor şcolare imporante. Simona Baciu mărturiseşte că a participat la o întâlnire a Round Square, organizaţie a şcolilor din peste 40 de ţări de pe cinci continente, ce are la bază filosofia educaţională a lui Kurt Hahn, educator şi filosof german. A fost atât de impresionată de ce a văzut acolo, încât şi-a dorit imediat să facă parte din această organizaţie. „Vreau să fac parte din Round Square“, le-am zis. „Nu se poate deoarece nu aveţi liceu“, mi s-a spus. „Cu gimnaziu ne primiţi?“ am întrebat; reprezentantul mi-a răspuns că nicio şcoală nu a intrat doar cu gimnaziu. Şi am intrat cu gimnaziu, efectiv am construit şcoala pentru a putea face parte din această organizaţie, printre instituţiile de învăţământ de elită“, spune amuzată Simona Baciu. Dezvoltarea şcolii s-a realizat treptat şi multe lucruri s-au învăţat pe propria piele, prin încercări şi pas cu pas. „La început n-am ştiut ce înseamnă o afacere, cine suntem. Singura mea dorinţă era să plătesc rata la bancă, dobânda şi salariile, era orizontul şi mă gândeam de unde să găsesc susţinere. Am învăţat să facem un buget, cum să ne administrăm timpul. Cel mai greu a fost să găsesc oameni de încredere“, spune fondatoarea şcolii.

    „Multe lucruri nu am învăţat în şcoală şi încă învăţ acum. Nimeni nu ne-a zis: „Hai că ai nevoie de o misiune în viaţă“, „Hai că ai nevoie de o viziune în viaţă“. Dacă vrei să ajungi undeva trebuie să ştii unde să ajungi, trebuie să-ţi planifici timpul şi multe alte lucruri, pe care copiii noştri le învaţă de la 3 ani“, completează şi Ruxandra Mercea, care mă priveşte cu ochii de un albastru pătrunzător.

  • O nouă materie pentru elevi: Moda

    Un proiect de modificare a programei din sistemul de învăţământ din Marea Britanie le va permite, după implementarea sa, elevilor din ultimii ani de liceu să-şi facă o idee despre cerinţele industriei modei.

    La orele alocate noii discipline, scrie The Independent, aceştia vor învăţa despre istoria creaţiei de modă şi despre creatori importanţi precum Dior, Channel sau Vivienne Westwood, vor dobândi cunoştinţele de matematică necesare calculării cantităţii de material pentru proiectele lor, precum şi cunoştinţe de marketing şi branding şi vor fi încurajaţi să vină cu propriile creaţii, pentru ca după terminarea liceului să se poată îndrepta, dacă doresc, spre o carieră în domeniul modei.

     

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Povestea Lupului de pe Wall Street: cum a ajuns de la vânzător de îngheţată la o avere de zeci de milioane de dolari


    Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.

    De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.

    Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.

    Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.

    FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.