BusinessMagazin

Tag: investitor

  • S-a născut în Casablanca, a copilărit în Italia, Anglia, Maroc şi India, dar a ales să investească în România

    Ion Florescu vorbeşte româneşte cu accent englez, italiană şi franceză. Nu-i place să facă poze, vorbeşte cumpănit şi ţine la program. Într-o zi are, în medie, trei-patru întâlniri, iar timpul alocat pentru un interviu trebuie respectat; îşi petrece jumătate din timp în România şi jumătate la Londra, iar într-o lună merge, de regulă, în 3-4 călătorii.

    Vrea să comaseze la Bucureşti şi activitatea din birourile de la Londra şi din Serbia, de aceea sunt aşa multe cutii prin birouri, spune. „În plus, la Londra am acasă un birou mare unde pot să lucrez.“ Zece oameni lucrează în biroul din Bucureşti, aflat în preajma Teatrului Naţional, şi fiecare dintre ei este implicat în activitatea a 4-5 firme. Spune că nu e în căutare de noi investiţii, dar că este o perioadă bună pentru aşa ceva, „dacă ai timp să le lucrezi“. Or fondul mizează pe implicare în firmele unde are participaţii, „nu punem bani şi să stăm deoparte“.

    Acum, RC2 are în portofoliu pachete de acţiuni la producătorul de lactate Albalact, producătorul de vopsele Policolor, hotelul Golden Tulip din Mamaia şi Top Factoring, firma de recuperare de creanţe.

    Parcursul său profesional poate părea neaşteptat, dat fiind că a studiat istoria, la Cambridge, absolvind în 1988. „Practic am avut noroc că România a început să se deschidă exact când am terminat facultatea“, spune el. A venit pentru prima oară în România cu tatăl său, care la rândul său de mic copil a trăit în străinătate, bunicul lui Florescu fiind diplomat de carieră, iar după al doilea război mondial a rămas în Anglia. La acea vreme lucra într-o bancă. Prima slujbă a fost ca ziarist, în SUA, unde a lucrat cu David Frost, care a realizat interviurile cu candidaţii pentru prezidenţie de la acel moment. A lucrat apoi pentru o emisiune săptămânală, de politică internaţională, care acoperea evenimentele la nivel mondial.

    S-a hotărât însă, având model experienţa de bancher a tatălui său, să aleagă o carieră în afaceri, aşa că s-a angajat la Schroders, o bancă de familie, preluată ulterior de Citibank. „City-ul de atunci e foarte diferit de cel de acum. Acum este dominat de băncile universale, foarte mari, care sunt de obicei rezultatul unor fuziuni între băncile de afaceri mai mici şi bănci comerciale. Când am început eu erau mai multe bănci tradiţionale, afaceri de familie, care erau mici din prisma activelor, dar aveau tradiţie în diferite domenii, cum ar fi capital raising, M&A.“

    La Schroders a urmat un curs intensiv pe finanţe, „foarte util, foarte bine făcut, cu un examen la sfârşit, dar diploma era folositoare doar în cadrul instituţiei“. A preluat apoi o funcţie în cadrul departamentului de credit, ca să înveţe cum se analizează o firmă. A urmat o altă poziţie, în departamentul de M&A corporate finance, unde i s-a părut foarte interesant şi a învăţat foarte mult, „dar după ce am început să vin în România am vrut să fac ceva legat de această ţară. Iar ei nu erau interesaţi“.

    Spune că la prima vizită, când a venit să cunoască rudele îndepărtate şi vechii prieteni de familie, nu a avut un şoc. „N-am crescut numai în ţări dezvoltate, am copilărit puţin şi în Maroc, şi în Italia, care în anii ’70 nu era foarte dezvoltată, în India, câteva luni (eram foarte mic). Sunt un tip cosmopolit.“ Spune că a fost foarte interesant, pentru că auzise foarte multe despre România dar nu o vizitase niciodată. Însă totul părea trist: „Nu era lumină când ajungeam la aeroport, aeroportul avea o notă militară, lumea nu se purta bine cu tine, nu era lumină pe străzi. Pe de altă parte căldura umană mă făcea să mă simt ca acasă“. Dar a fost suficient pentru a se decide că vrea să lucreze aici. „Am o intuiţie şi îmi place tot ceea ce ţine de schimbarea postcomunistă.“ Iar pentru că banca nu era interesată de România, ci doar de Polonia, Ungaria şi Rusia, a părăsit instituţia financiară. A cunoscut alţi români din medii financiare influente, cu care a pus bazele unei firme ce făcea, spune Florescu, „un fel de project finance, corporate finance, aranjare de finanţare pentru proiecte din România, intermediere de achiziţii“. Între proiectele la care a lucrat pe atunci dă exemplul unei finanţării pentru modernizarea unei instalaţii la Oltchim.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Mişu Negriţoiu, locul al şaptelea

    Din primăvara acestui an, Negriţoiu s-a pliat pe profilul de funcţionar public şi a fost numit preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, fiind singurul din acest catalog care a părăsit arena mediului de afaceri. 

    Un personaj simbolic al primilor ani de tranziţie, Mişu Negriţoiu a ajuns, în 2006, primul bancher român la conducerea executivă a unei bănci cu capital străin, fiind cunoscut în rândul marelui public atât prin criticile sale la adresa politicilor BNR, cât şi prin relativ scurta sa carieră de politician. Economist de formaţie, a fost admis în 1969 la Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE din Bucureşti, unde a şi predat ulterior în calitate de asistent universitar. Negriţoiu a lucrat în comerţul exterior până în 1990, după care a făcut parte dintre specialiştii recrutaţi de noul guvern al FSN: ca şef al Agenţiei pentru Investiţii Străine (ulterior Agenţia Română pentru Dezvoltare).

    A fost şi consilier al preşedintelui Ion Iliescu şi, în 1996, a avut prilejul unei cariere politice ca deputat, însă a părăsit domeniul din senzaţia de plictiseală şi ineficienţă pe care i-o dădea politica. Recrutat de ING Bank la 47 de ani, în 1997, ajunge ca în 2006 să preia şefia filialei din România a băncii olandeze. După 15 ani de carieră în ING, a preluat o poziţie de nonexecutiv, ca chairman al băncii şi al consiliului de administraţie, devenind consultantul sau „înţeleptul“, după cum el însuşi spunea pe blogul său.

    Mişu Negriţoiu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Scurt ghid de atragere a banilor într-un start-up: Cine atrage atenţia investitorilor?

    Poate o să vă mire: este vorba în primul rând de echipă. Antreprenorul Marius Ghenea spune că ‘investitorii fac ochii mari şi ciulesc urechile tocmai la acest gen de informaţii”. “Chiar şi în cazul unui investitor solitar, trebuie prezentaţi oamenii de suport, chiar dacă nu sunt parteneri în afacere – oameni de vânzări, de marketing, de dezvoltare, care trebuiesc menţionaţi, fie şi pentru faptul că, dacă nu faci  acest lucru, nu vei fi băgat în seamă.
    Echipa inoculează înceredere.

    În businessul de tehnologie investitorii pun accentul pe echipă, nu doar pe un om sau pe un proiect. Implicarea, ajutorul primit din partea unei persoane cunoscute în mediul de afaceri sau în cel tehnic va fi privită pozitiv; nu trebuie să fie angajat, ci doar mentor, dar asta înseamn că a văzut ceva acolo, le-a plăcut, aşa că şi investitorul va încerca să afle mai multe”.

    Echipa poate fi definitorie pentru succesul unei afaceri; să ne gândim la lansarea Apple, unde Steve Jobs a fost omul cu vânzări, dar care avea şi un simţ estetic bun, în timp ce Steve Wozniak era foarte bun la partea tehnică.

    Un alt atu al unei prezentări trebuie să fie şi piaţa. “La modul ideal, un business ar trebui să se susţină din clienţi, iar finanţarea ar trebui să apară ca o resursă suplimentară la business-ul respectiv”, spune antreprenorul ăi bloggerul Dragoş Rouă. O afacere ar trebui să genereze venituri astfel încât investitorul să vadă că există deja nişte procese gestionabile, repetabile şi care creează profit, chiar dacă nu se bagă bani în business-ul respectiv, pentru a-şi face evaluările de genul return-of-investment.

    “Focusul unui antreprenor nu ar trebui să fie după finanţare, ar trebui să fie după clienţi şi după rafinarea proceselor. Finanţarea, banii, sunt o resursă care ar trebui pusă cam pe acelaşi loc cu resursa umană: “Am nevoie de un programator bun şi am nevoie de 50.000 de dolari” – cam aşa stau lucrurile, nu e ca şi cum ai zice “cu 50.000 de dolari ne-am rezolva alte probleme din business”, spune Dragoş Rouă.

    Una din primele întrebări o să fie “OK, care este piaţa?”, spune Dan Vişoiu partner la BAC Investment Banking. Dacă răspunsul este România, un investitor îşi poate face calculele şi poate ajunge la concluzia că riscurile sunt ridicate. “Dacă este vorba de o afacere care are potenţial global şi aş putea să fac exit la 2 milioane, devine mai interesant”.

  • Scurt ghid de atragere a banilor într-un start-up: Am o idee de afacere. E valoroasă?

    Mai mult de jumătate dintre studenţii români vor să înceapă propria afacere. Între tehnologie şi succes stau banii: 90% dintre antreprenorii români consideră accesul la finanţare dificil sau foarte dificil. Ce-i rămân tânărului întreprinzător de făcut? Să îşi găsească un “business angel”, un investitor sau un fond de investiţii.

    Cum găseşti investitorul, ce îi spui, când şi cum, cum îţi concepi prezentarea pentru un eveniment menit să faciliteze accesul la finanţare, care ar trebui să fie punctele forte pe care trebuie să insişti, iată câteva întrebări la care încercăm să raspundem în continuare.
    Prima întrebare pe care trebuie să ţi-o pui este: “Am o idee de afacere. E valoroasă?” Răspunsul este greu de acceptat, dar trebuie să ştiţi că o idee nu valorează prea mult.

    Din punctul de vedere al unui investitor, valoarea unei idei este este aproape zero, spune Dan Vişoiu, partner la BAC Investment Banking. “Îmi spune foarte multe lucruri despre o persoană faptul că nu a putut să avanseze, să evolueze din faza unei idei ca să lanseze afacerea”, adugă el.
    Dragoş Rouă, antreprenor în serie şi blogger, crede că ideile sunt commodities: “Şansele ca cineva să aibă ideea ta sau să o fi avut deja de 1.000 de ori înainte sunt extrem de mari. Din perspectiva mea, ideea are o importanţă minoră; contează mult mai mult implementarea”.

    Implementarea unei idei, adaugă Rouă, poate să nu fie spectaculoasă dar poate să se dovedească mult mai atrăgătoare decât o idee fabuloasă dar care nu e implementată bine. “Contează mult mai mult ce faci, felul în care îţi creezi procesele, clienţii şi furnizorii şi îţi gestionezi cheltuielile şi îţi faci brandingul decât ideea.

    Focusul pe idee nu mi se pare că ar trebui să fie extraordinar”. Un corolar: ideea în sine trebuie să fie cât mai simplă. “Hai să distribuim imagini de la unii la alţii, este Instagram. O idee foarte simplă, dar implementarea a fost foarte bună.

    Un alt exemplu este Whatsapp – hai să facem oamenii să vorbească între ei. Punct. Atât. Idee extrem de simplă, făcută de zeci de ori, înainte existând în piaţă, încă de pe vremea ICQ-ului în cazul Whatsapp – sau şi Flicker exista înainte să existe Instagram – dar implementate într-un mod mult mai adaptat pe nevoile pieţei şi la ceea ce clienţii vor”.

  • Scurt ghid de atragere a banilor într-un start-up. Cum mă prezint, eu şi afacerea mea?

    În jurul anului 2000 doi jurnalişti americani au introdus conceptul “elevator pitch” – o prezentare de 30 de secunde până la câteva minute, în care cineva îşi expune oferta, astfel încât să capteze atenţia unui potenţial partener, investitor sau client. Un investitor poate fi contactat şi în mod direct, printr-un mail, sau poate în cadrul unui eveniment public.

    Mulţi business angel români răspund la mail-uri, dacă sunt bine scrise şi nu foarte lungi, aşa că este posibilă chiar şi varianta unui e-mail direct, deşi este mult mai eficient dacă cineva te prezintă. Antreprenorul ar trebui să îşi creeze legături cu potenţialii investitori cu cel puţin un an înainte de a avea nevoie de banii respectivi şi să-i ţină pe aceştia la curent cu progresul şi cu obiectivele atinse.

    Oricum, oriunde, antreprenorul va trebui să se prezinte pe sine şi afacerea sa. “În  primul rând trebuie să atragă atenţia, cu o prezentare puternică, cu curaj. Trebuie să faci o demonstraţie de forţă, de cunoaştere a businessului pe care îl prezinţă. Sa fii sigur pe  informaţiile pe care le prezinţi”, spune Marius Dosinescu, de la FlorideLux.

    În privinţa proiectului, trebuie să explice în cât mai puţine cuvinte ce problemă rezolvă şi de ce o face mai bune. “Dacă este o nevoie, probabil că este deja adresată, şi atunci o întrebare importantă este cum o adresăm noi mai bine. Aici sunt câtva greşeli care se repetă: sunt tineri antreprenori care cred că ideea lor nu a mai fost pusă în practică de nimeni, deci nu au concurenţă, ceea ce este, întotdeauna, o greşeală”, spune Marius Ghenea.

    O altă greşeală este prezentare propriului produs ca având doar calităţi şi desconsiderarea produselor concurente. “Nu este credibil. Dacă demonstrezi un mic avantaj competitiv, eşti deja pe drumul cel bun. Nu trebuie să mergi  atât de departe încât să spui că ai un produs extraordinar, iar celelalte sunt proaste”.
    La fel de periculoasă este şi extrema cealaltă, când, la întrebarea “care este avantajul cometitiv?”, antreprenorul răspunde “este la fel cu celelalte, dar asta e, toate fac acelaşi lucru”. Trebuie să ai încredere în rodusul tău, iar încrederea nu trebuie să fie oarbă şi bazată doar pe nişte prejudecăţi, adaugă Ghenea.

    “Trebuie să  arăţi faptul că ştii despre ce problemă vorbeşti. Şi problema pe care vrei să o rezolvi. Există foarte multe businessuri care rezolvă problema unui singur om, a unui antreprenor, care zice “Vai, am avut nişte epifanii, mi-am dat seama că dacă am furculiţă cu trei dinţi mănânc mai bine decât dacă am o furculiţă cu doi dinţi”, însă asta îmi rezolvă doar mie problema, nu rezolvă problema mai multor oameni care pot să-mi devină clienţi” spune Dragoş Rouă, antreprenor.


    “Este drept  că şi o piaţă dinamică te ajută foarte mult. Dacă vii să prezinţi o idee de business pe o piaţă saturată sau dacă nu vii cu o idee nouă atunci clar nu vei atrage atenţia investitorilor”, adaugă Marius Dosinescu, antreprenor, Flori de Lux.
    La fel de importante sunt, şi trebuiesc a fi prezentate, opiniile celor ce deja au folosit produsul.
    Şi nu poate fi evitată, desigur, partea de cifre a prezentării. “Cine nu este bun la cifre trebuie să aducă în echipă o presoană care se pricepe; poate fi un colaborator, nu un partener sau anagajat, dar care să poată să facă nişte estimări rezonabile în privinţa costurilor, a veniturilor, cu privire la piaţă sau altele.

    Mi s-a întâmplat de multe ori ca numerele prezentate de antreprenori să fie diferite de cele la care ajungeam în cele din urmă, împreună cu ei, fără să-i forţez. Fie că erau mai mari, fie că erau mai mici, de multe ori erau net diferite de cele estimate de ei. Dacă le arăţi toate implicaţiile, atunci lucrile devin mai clare şi poţi ajunge la nişte cifre rezonabile”, spune Marius Ghenea.

    Trebuie să spunem că foarte importantă este suma în sine solicitată. Nu trebuie să cereţi mai mult decât puteţi digera. De multe ori se solicită sume semnificative, fără o idee foarte clară; nu din lăcomie sau din rea credinţă, ci pentru că antreprenorul crede că mai mulţi bani înseamnă mai bine. “Nu este  o concluzie corectă, pentru că de cele mai multe ori se respectă principiul “esay come, easy go”, zâmbeşte Marius Ghenea. “Dacă primeşti cu uşurinţă sume mari, probabil că nu vei fi  foarte atent la modul cum cheltui sau cum investeşti”.

    Mai mult, în momentul în care antreprenorul a obţinut banii respectivi şi ajunge la partea de implementare, abia atunci încep problemele reale. “După ce ai cheltuit 6-9 luni din viaţă căutând finanţare şi zici “ok, în momentul ăsta am găsit finanţare, abia atunci încep problemele, pentru că abia atunci începi să fii răspunzător pentru ce faci, abia atunci începi să-ţi dai seama dacă ţi se validează intuiţiile, abia atunci începi să-ţi dai seama dacă într-adevăr ai un business care să genereze profituri conform aşteptărilor investitorilor”, explică Dragoş Rouă.

  • BERD a intrat acţionar la Bursa de la Bucureşti. “Vom munci pentru a defini BVB ca o bursă de referinţă”

    La preţul de ieri de 30,6 lei/titlu, pachetul de acţiuni cumpărat de BERD valorează 11,7 mil.lei (2,6 mil.euro)

    Prin această deţinere de acţiuni, BERD a anunţat că susţine programul Guvernului pentru dezvoltarea pieţei de capital, care are ca scop îmbunătăţirea funcţionării pieţei, creşterea lichidităţii acesteia şi a disponibilităţii ofertelor de obligaţiuni şi acţiuni pe piaţă de capital locală.

    România şi-a stabilit ca obiectiv pentru bursă clasificarea ca piaţă emergentă şi includerea acţiunilor româneşti în indicele MSCI Emerging Markets, faţă de includerea actuală în indicele MSCI Frontier Markets. BERD a anunţat va susţine reforma cadrului juridic şi de reglementare pentru a contribui la atingerea acestui obiectiv.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un investitor elveţian dezvoltă un bloc de locuinţe în centrul Capitalei, pentru care parcarea costă cât o garsonieră

    “Terenul, de circa 700 de metri pătraţi, a fost cumpărat în anul 2007, iar construcţia a fost începută în primele luni ale anului. În momentul de faţă blocul este ridicat şi se lucrează la interioare. Imobilul are patru etaje şi va cuprinde doar apartamente cu 3 camere, plus 2 penthouse”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Georgian Marcu, directorul general al firmei imobiliare Green Angels, promotorul exclusiv al proiectului, prezent la Târgul Imobiliar Naţional -tIMOn.

    El a adăugat că investitorul are o experienţă de 15 ani pe piaţa imobiliară din întreaga lume şi că acesta mai deţine două terenuri de dimensiuni mai mari în Bucureşti, în zone centrale şi ultracentrale, unde intenţionează să construiască de asemenea locuinţe.

    Locuinţele din imobilul de pe Batiştei au suprafeţe cuprinse între 95 metri pătraţi utili şi 141 metri pătraţi utili, iar penthouse-urile au terase de circa 100 de metri pătraţi.

    “Clienţii ţintă sunt cei care vor să stea în zone ultracentrale şi caută locuinţe de calitate, dar şi cu design. Arhitectul proiectului a venit cu o noutate pe piaţă, astfel că la nivelul doi al subsolului vor fi amenajate boxe de 10-18 metri pătraţi, unde va fi spălătorie pentru locatarii blocului. Nu am început încă oficial vânzările, dar deja avem 3-4 clienţi pentru cele două penthouse-uri, ambele fiind rezervate”, a adăugat Marcu.

    Unul dintre cumpărătorii potenţiali este un antreprenor român, care intenţionează să plătească 540.000 de euro pentru una dintre locuinţe, cu bani cash.

    Preţul de vânzare al locuinţelor este de 2.100 de euro pe metru pătrat, cel mai mare din zona ultracentrală din Bucureşti, potrivit lui Marcu, iar un loc de parcare costă 25.000 de metri pătraţi, echivalentul preţului unei garsoniere de circa 35 de metri pătraţi într-o zonă mai îndepărtată de centru.

    “Sunt interesaţi să cumpere antreprenori, consultanţi, avocaţi. Nu există acest gen de produs pe piaţă, există potenţial de vânzare. Preţul de construcţie al proiectului este de circa 1.000 de euro pe metru pătrat, plus preţul terenului”, a explicat Marcu decizia investitorului elveţian de a construi în acest an un astfel de proiect.

    În opinia sa, piaţa este în prezent polarizată, clienţii fiind interesaţi fie de preţurile cele mai mici, fie de locuinţele scumpe.

    “Cea mai mare problemă a pieţei imobiliare în prezent este că segmentul de mijloc nu e acoperit cu produse competitive. Nu există produse competitive din punct de vedere al locaţiei, suprafeţei şi preţurilor. Terenurile în zone centrale şi semicentrale sunt încă foarte scumpe, iar dezvoltatorii consideră că e mai uşor să faci acelaşi tip de produs, decât să vii cu ceva nou”, a adăugat Marcu.

    Târgul Imobiliar Naţional -tIMOn se va desfăşura în perioada 16-19 octombrie în Piaţa Constituţiei din Bucureşti.

  • Un investitor elveţian dezvoltă un bloc de locuinţe în centrul Capitalei, pentru care parcarea costă cât o garsonieră

    “Terenul, de circa 700 de metri pătraţi, a fost cumpărat în anul 2007, iar construcţia a fost începută în primele luni ale anului. În momentul de faţă blocul este ridicat şi se lucrează la interioare. Imobilul are patru etaje şi va cuprinde doar apartamente cu 3 camere, plus 2 penthouse”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Georgian Marcu, directorul general al firmei imobiliare Green Angels, promotorul exclusiv al proiectului, prezent la Târgul Imobiliar Naţional -tIMOn.

    El a adăugat că investitorul are o experienţă de 15 ani pe piaţa imobiliară din întreaga lume şi că acesta mai deţine două terenuri de dimensiuni mai mari în Bucureşti, în zone centrale şi ultracentrale, unde intenţionează să construiască de asemenea locuinţe.

    Locuinţele din imobilul de pe Batiştei au suprafeţe cuprinse între 95 metri pătraţi utili şi 141 metri pătraţi utili, iar penthouse-urile au terase de circa 100 de metri pătraţi.

    “Clienţii ţintă sunt cei care vor să stea în zone ultracentrale şi caută locuinţe de calitate, dar şi cu design. Arhitectul proiectului a venit cu o noutate pe piaţă, astfel că la nivelul doi al subsolului vor fi amenajate boxe de 10-18 metri pătraţi, unde va fi spălătorie pentru locatarii blocului. Nu am început încă oficial vânzările, dar deja avem 3-4 clienţi pentru cele două penthouse-uri, ambele fiind rezervate”, a adăugat Marcu.

    Unul dintre cumpărătorii potenţiali este un antreprenor român, care intenţionează să plătească 540.000 de euro pentru una dintre locuinţe, cu bani cash.

    Preţul de vânzare al locuinţelor este de 2.100 de euro pe metru pătrat, cel mai mare din zona ultracentrală din Bucureşti, potrivit lui Marcu, iar un loc de parcare costă 25.000 de metri pătraţi, echivalentul preţului unei garsoniere de circa 35 de metri pătraţi într-o zonă mai îndepărtată de centru.

    “Sunt interesaţi să cumpere antreprenori, consultanţi, avocaţi. Nu există acest gen de produs pe piaţă, există potenţial de vânzare. Preţul de construcţie al proiectului este de circa 1.000 de euro pe metru pătrat, plus preţul terenului”, a explicat Marcu decizia investitorului elveţian de a construi în acest an un astfel de proiect.

    În opinia sa, piaţa este în prezent polarizată, clienţii fiind interesaţi fie de preţurile cele mai mici, fie de locuinţele scumpe.

    “Cea mai mare problemă a pieţei imobiliare în prezent este că segmentul de mijloc nu e acoperit cu produse competitive. Nu există produse competitive din punct de vedere al locaţiei, suprafeţei şi preţurilor. Terenurile în zone centrale şi semicentrale sunt încă foarte scumpe, iar dezvoltatorii consideră că e mai uşor să faci acelaşi tip de produs, decât să vii cu ceva nou”, a adăugat Marcu.

    Târgul Imobiliar Naţional -tIMOn se va desfăşura în perioada 16-19 octombrie în Piaţa Constituţiei din Bucureşti.

  • Traian Băsescu a cumpărat aproape 3.000 de acţiuni Romgaz şi titluri de stat denominate în dolari

     Potrivit  Ziarul Financiar, portofoliul de investiţii al pre­şedintelui este cel al unui in­vestitor echilibrat, cu un profil de risc peste media populaţiei, care preferă mai degrabă investiţiile conservatoare în fonduri de obligaţiuni, spun adminis­tratorii de fonduri.

    Peste 10.000 de investitori au cum­pă­rat acţiuni Romgaz în oferta publică de­rulată de companie în toamna anului tre­cut, prin care cel mai mare produ­că­tor de gaze din România a strâns 1,7 mi­liar­de de lei de pe bursă.

    Printre investitorii în acţiunile Rom­gaz se numără şi preşedintele Tra­ian Băsescu. Potrivit declaraţiei de inte­rese pe anul 2013, preşedintele Ro­mâniei de­ţi­nea la data de 11 iunie 2014 un pachet de 2.948 de acţiuni pe care le-a cum­pă­rat cu o sumă de 87.763 lei (preţ de achi­ziţie).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Frumuseţea Deltei Dunării, descrisă într-un reportaj publicat în The New York Times

     Reporterul american Elizabeth Zach, care are origini maghiare şi a vizitat pentru prima dată România în 1999, a revenit în ţara noastră în vara anului trecut, după ce a aflat că un investitor indian a construit un complex turistic în Delta Dunării. Dorind să includă Delta Dunării în circuitul turistic mondial, omul de afaceri Diwaker Singh a inaugurat în 2005 complexul Delta Nature Resort, care include peste 30 de bungalow-uri, la vest de Tulcea. Între timp, complexul are un nou proprietar.

    Elizabeth Zach a aflat cu această ocazie că în Delta Dunării, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO din anul 1991, trăiesc peste 1.200 de specii de plante, peste 100 de specii de peşti, dar şi broaşte ţestoase, vulpi, vidre şi porci mistreţi şi că aceasă regiune reprezintă un veritabil “paradis” pentru 300 de specii de păsări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro