BusinessMagazin

Tag: Imagine

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Cum să-ţi deschizi un centru de dezmembrări auto

    Parcurgerea acestui ghid oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de dezmembrare a autovehiculelor scoase din uz, în scopul comercializării ulterioare a pieselor şi accesorilor rezultate, începând cu prezentarea schematică a procesului de autorizare în vederea funcţionării, autorizarea claselor de activităţi corespunzătoare activităţilor desfăşurate, parcurgerea etapei privind autorizarea din partea Registrului Auto Român, a etapei privind obţinerea autorizaţiei de mediu şi a altor obligaţii în acest domeniu, precum şi prezentarea altor informaţii cu privire la obligaţii specifice obiectului de activitate prestat.

    Trebuie menţionat faptul că conţinutul acestui ghid nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, scop pe care de altfel autorul nici nu şi l-a propus, menirea acestuia fiind acela de a ajuta un potenţial antreprenor în a-şi contura o imagine de ansamblu în ceea ce priveşte iniţierea unui business în acest domeniu de activitate.

    Când aveţi în vedere identificarea unei locaţii pentru deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul valorificării şi comercializării pieselor rezultate, trebuie să aveţi în vedere în prealabil, două aspecte importante şi anume:

    A. Locaţia trebuie să dispună de platforme betonate sau terenul să permită construirea acestora (cu respectarea legislaţiei în domeniul construcţiilor), astfel încât să permită amenajarea unor spaţii distincte (platforme acoperite şi neacoperite) necesare diferitelor etape de lucru precum ar fi zona de recepţie a vehiculelor scoase din uz (VSU), zona de depozitare a VSU asupra cărora nu s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a VSU asupra cărora s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a pieselor rezultate din dezmembrare, etc, aşa cum această configurare a spaţiului este prevăzută în Anexa nr.2 din Legea nr.212/2015, privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz.

    B. Locaţia respectivă mai precis amplasarea acesteia, să corespundă anumitor prevederi legale cu implicaţii directe asupra procesului de autorizare şi care de regulă sunt aplicabile în cazul desfăşurării oricărei activităţi economice.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul comercializării pieselor rezultate

  • Cum să-ţi deschizi un centru de dezmembrări auto

    Parcurgerea acestui ghid oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de dezmembrare a autovehiculelor scoase din uz, în scopul comercializării ulterioare a pieselor şi accesorilor rezultate, începând cu prezentarea schematică a procesului de autorizare în vederea funcţionării, autorizarea claselor de activităţi corespunzătoare activităţilor desfăşurate, parcurgerea etapei privind autorizarea din partea Registrului Auto Român, a etapei privind obţinerea autorizaţiei de mediu şi a altor obligaţii în acest domeniu, precum şi prezentarea altor informaţii cu privire la obligaţii specifice obiectului de activitate prestat.

    Trebuie menţionat faptul că conţinutul acestui ghid nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, scop pe care de altfel autorul nici nu şi l-a propus, menirea acestuia fiind acela de a ajuta un potenţial antreprenor în a-şi contura o imagine de ansamblu în ceea ce priveşte iniţierea unui business în acest domeniu de activitate.

    Când aveţi în vedere identificarea unei locaţii pentru deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul valorificării şi comercializării pieselor rezultate, trebuie să aveţi în vedere în prealabil, două aspecte importante şi anume:

    A. Locaţia trebuie să dispună de platforme betonate sau terenul să permită construirea acestora (cu respectarea legislaţiei în domeniul construcţiilor), astfel încât să permită amenajarea unor spaţii distincte (platforme acoperite şi neacoperite) necesare diferitelor etape de lucru precum ar fi zona de recepţie a vehiculelor scoase din uz (VSU), zona de depozitare a VSU asupra cărora nu s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a VSU asupra cărora s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a pieselor rezultate din dezmembrare, etc, aşa cum această configurare a spaţiului este prevăzută în Anexa nr.2 din Legea nr.212/2015, privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz.

    B. Locaţia respectivă mai precis amplasarea acesteia, să corespundă anumitor prevederi legale cu implicaţii directe asupra procesului de autorizare şi care de regulă sunt aplicabile în cazul desfăşurării oricărei activităţi economice.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul comercializării pieselor rezultate

  • H&M, nevoită să îşi ceară scuze pentru o fotografie publicitară, acţiunile scad

    Disputa a fost generată de artistul canadian The Weeknd, pseudonimul lui Abel Makkonen Tesfaye, care a postat un tweet cu imaginea, în care anunţa că nu va mai colabora cu producătorul de îmbrăcăminte. După tweet-ul artistului canadian au reacţionat şi starul NBA LeBron James, precum şi rapperul şi producătorul muzical Sean „Diddy” Combs, care a publicat o versiune modificată ale imaginii, unde „monkey” era înlocuit cu „king”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce banana este la un pas de extincţie. Explicaţiile oamenilor de ştiinţă

    Oamenii de ştiinţă au străbătut junglele din sudul Pacificului, fie cu maşina sau pe jos, având alături două gărzi de corp. Ei aveau în minte o imagine ce circulase online, surprinsă de localnici, care prezenta un bananier foarte înalt, cu frunze ce atingeau 4 metri şi jumătate, scriu cei de la Wall Street Journal.


    Deşi cercetătorii au găsit numeroase varietăţi ale bananei, căutarea lor s-a dovedit în zadar.

    Nu erau însă singurii care caută sau dezvoltă noi tipuri de banane; motivul este că sortimentul Cavendish, cel care se găseşte în majoritatea supermarketurilor din lume, este pe cale să dispară.

    Varietatea Cavendish este afectată de o ciupercă răspândită în mai multe părţi ale lumii, afectând plantele care poartă frunctul. Cavendish este un sortiment fără sâmburi, astfel că plantele sunt clone din punct de vedere genetic, fiind vulnerabile în faţa bolii.

    Ciuperca a afectat deja peste 30% din plantaţiile de banane din Asia şi Australia, având un impact considerabil şi în Africa şi Orientul Mijlociu. Dacă ajunge în America Latină şi Marea Caraibelor, zone ce aduc 85% din producţia mondială de banane, pagubele s-ar putea ridica la zeci de miliarde de dolari, scriu Wall Street Journal.

    Cercetătorii sunt astfel puşi în situaţia de a găsi cea mai bună alternativă la bananele “clasice”: există peste 1.500 de tipuri de banane, majoritatea comestibile. Problema este că cele mai multe au fie un gust bizar, fie arată destul de ciudat. Unele banane sunt roşii, altele de mărimea unei alune.

    Speranţa vine însă din Taiwan:în urmă cu un deceniu, a apărut accidental o mutaţie a bananelor Cavendish care par rezistente la ciuperca în cauză. În momentul de faţă, sortimentul se produce pe o mică plantaţie din Filipine şi este vândut exclusiv în Japonia. Gustul este similar, dar puţin mai dulce decât bananele clasice, aminteşte sursa citată.

     

  • Ghid privind deschiderea unui business în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (atelier reparaţii, vulcanizare, tinichigerie-vopsitorie, spălătorie auto)

    Acest ghid reprezintă o variantă actualizată şi completată faţă de Ghidul publicat iniţial, oferind un şir logic de informaţii utile, oricărei persoane care doreşte să deschidă o afacere în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor. Informaţiile cuprinse în cadrul acestuia sunt cu caracter public şi nu substituie sub nicio formă prerogativele altor instituţii cu competenţe în domeniu şi totodată specific în mod expres faptul că informaţia cuprinsă în acesta nu reprezintă activitate de consultaţă juridică.

    Datorită deselor schimbări legislative, este posibil ca în decursul unei anumite perioade de timp de la redactarea acestuia, unele informaţii să nu mai fie de actualitate, astfel încât este recomandat oricărei persoane care se informează din această lucrare, să verifice ulterior în ce măsură informaţiile respective şi-au păstrat autenticitatea în timp.

    Dezvoltarea permanentă a parcului auto existent la nivel naţional a creat premisa creşterii business-urilor iniţiate în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor, în momentul actual, chiar în condiţiile în care numărul operatorilor economici care activează în acest segment al prestărilor de servicii a cunoscut o creştere seminificativă, un viitor antreprenor poate avea succes în condiţiile în care raportul pret – calitate este unul competitiv, dovedeşte operativitate şi punctualitate, cunoscând faptul că aceste atribute au un rol esenţial în reuşita unui business în sectorul prestărilor de servicii.

    Parcurgerea acestui ghid, chiar dacă acesta nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de reparaţii auto, vulcanizări, spălătorii, vopsitorii auto, începând cu aspectele legale pe care trebuie să le aveţi în vedere în alegerea unui spaţiu, alegerea unei forme de organizare a activităţii, autorizarea activităţii principale şi eventual a activităţilor secundare la Registrul Comerţului, parcurgerea procedurii de autorizare la RAR, obligaţii pe linie de mediu şi dotări necesare în vederea autorizării, avize şi autorizaţii legate de diferite instituţii ale statului, documentele obligatorii de afişat în incinta unităţii, toate aceste informaţii având menirea de a ajuta potenţiali antreprenori de a iniţia noi afaceri în acest domeniu de activitate.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui business în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (atelier reparaţii, vulcanizare, tinichigerie-vopsitorie, spălătorie auto)

  • Consilier general:Firea cheltuie peste 10 milioane de lei din bani publici pentru imaginea personală

    Potrivit sursei citate, în prezent, la nivelul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniu lui Turistic (AMPT) este în curs atribuirea a două contracte, unul de 9,2 milioane de lei pentru realizarea de emisiuni radio şi tv, iar altul, de 1,6 milioane de lei, pentru un concert organizat la Palatul Patriarhiei.
     
    „Solicităm suspendarea imediată a procesului de atribuire a acestor contracte pentru că ambele achiziţii au, de fapt, o singură miză, şi anume să o ajute pe Gabriela Firea să-şi facă imagine pe banii bucureştenilor”, a declarat, miercuri, preşedintele USR Bucureşti şi consilier general din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) Roxana Wring, în cadrul unei conferinţe de presă.
     
    Potrivit sursei citate, caietul de sarcini pentru achiziţia serviciilor de realizare şi difuzare materiale radio şi TV este atât de vag şi ar putea acoperi „eventuale campanii de imagine pentru Gabriela Firea”.
     
    În caietul de sarcini al acestui contract de achiziţii al AMPT, intrat în posesia MEDIAFAX, la capitolul „Descrierea serviciilor solicitate” se arată: „Proiectul depus va conţine conceptul original privind producţia de materiale audiovizuale dedicate Centenarului Marii Uniri şi respectând tema Proiectului Cultural «Bucureşti-Centenar» şi obiectul de activitate al AMPT şi graficul de difuzare, începând cu luna decembrie 2017 până la data de 31 decembrie 2018, (…) servicii de producţie TV a materialelor audiovizuale constând în reportaje, interviuri, dezbateri, documentae, ştiri şi altele”.
     

  • Experţii NASA ne arată cum “respiră” Pământul: “Cea mai completă imagine a vieţii” pe Terra de până acum

    Filmuleţul imortalizează rezumatul a 20 de ani de viaţă pe uscat şi pe mare, în ceea ce oamenii de ştiinţă numesc “cea mai completă imagine globală a vieţii pe Pământ, până în prezent”.

     

  • Gadget Review: Cel mai bun iPhone creat vreodată – VIDEOREVIEW

    Primul lucru pe care-l observi la noul iPhone este ecranul, însă nici marginea rămasă în partea de sus a ecranului nu trece neobservată.

    Apple a venit după mulţi ani cu un nou design pentru telefoanele sale şi astfel compania americană s-a alăturat modei smartphone-urilor cu ecranele întinse până în margini. Mai mult, a schimbat display-urile IPS LCD în favoarea OLED, regăsit în majoritatea smartphone-urilor high-end Android. Noul ecran Retina HD este impresionant, plăcut de privit, culorile sunt redate corect, destul de luminos pentru a putea fi folosit fără probleme în orice situaţie.

    Spre deosebire de Samsung, care vrea să-ţi dea impresia că ecranul este infinit, fără margini, Apple a mers în direcţia opusă şi a înconjurat tot ecranul cu o margine neagră contrastantă, pentru a delimita intenţionat suprafaţa. Cât despre marginea de sus, e un pic bătătoare la ochi la început, însă apoi te obişnuieşti şi nu este deranjată. Singurele momente când chiar o observi este atunci când urmăreşti un film sau când joci, deoarece marginea mănâncă din spaţiul de vizualizare. Atunci când te uiţi la un video, îl poţi vedea în modul clasic, cu margini negre în stânga şi în dreapta, sau în modul zoom, întinzând imaginea până în margini. Al doilea mod reprezintă un mod mai estetic de a consuma media, însă telefonul taie din imagine, cu alte cuvinte dacă ai informaţii în partea de jos a ecranului, o să le vezi tăiate, ceea ce este păcat.

    Tot la capitolul design merită menţionat faptul că acum telefonul este îmbrăcat în sticlă, pentru a putea fi încărcat wireless, ceea ce-l face mai fragil. Aşadar, telefonul arată premium, se simte premium, mai puţin ieşirea din relief a camerei de pe spate. Nu este o alegere foarte inspirată, mie unul nu-mi place, şi nici practică, deoarece dacă foloseşti telefonul în timp ce se află pe masă, se va clătina puţin din cauza camerei.

    Apple a eliminat butonul de home şi astfel te obligă să înveţi gesturi noi de navigare, însă sunt destul de intuitive şi nu cred că vor da bătăi de cap utilizatorilor. Mai mult, după câteva zile, eu mă obişnuisem deja cu gesturile şi le făceam şi pe telefonul meu Android. Face ID, metoda de securitate şi de deblocare a telefonului cu faţa utilizatorului, funcţionează surprinzător de bine şi în perioada de testare am încercat diferite metode de deblocare şi au funcţionat foarte bine (în soare, în întuneric, la distanţă). De menţionat este faptul că deşi sistemul este eficient, nu este la fel de rapid ca vechiul sistem, Touch ID. În plus, asta înseamnă că nu poţi debloca telefonul fără să-l priveşti, astfel că nu poţi să citeşti discret un SMS în timp ce vorbeşti cu cineva.

    Cum era de aşteptat, iPhone X, oferit pentru test de iStyle – Apple Premium Reseller, funcţionează foarte bine, aplicaţiile, jocurile sunt foarte fluente şi nu o să ai probleme cu el la acest capitol. Cei 3 GB de RAM, alături de procesorul A11 Bionic şi procesorul grafic Apple duc orice sarcină la bun sfârşit cu brio. Am jucat jocuri cu grafică impresionantă, precum Gear Club sau Marvel Champions, dar şi joculeţe de realitate agumentată şi totul a mers bine. Totuşi, de fiecare dată când am jucat mai mult de 4-5 curse în cadrul Gear Club am sesizat că telefonul se încălzea destul de tare în zona camerei foto. Important de ştiut este faptul că şi iPhone 8 şi 8 Plus sunt la fel de performante ca şi X.

    Acum să trecem la un element extrem de important pentru majoritatea persoanelor care sunt dispuse să dea sute şi chiar mii de euro pe un telefon: performanţa fotografică.  La fel ca şi în cazul iPhone 8 Plus, iPhone X are un sistem de două camere de 12 MP, doar că senzorul teleobiectiv de pe X are o deschidere maximă a diafragmei de f/2.4 faţă de f/2.8 (8 Plus). Ambele camere au stabilizare optică, pot filma 4K la 60 cadre pe secundă şi full HD la 240 de cadre pe secundă. Camera de selfie este una de 7 MP şi cu o deschidere de f/2.2. Cert este că atât iPhone 8, 8 Plus, cât şi X fac fotografii bune, excelente pe timp de zi, deşi în tonuri mai calde decât în realitate, şi cu destul de puţin zgomot în imagine în fotografiile de noapte. Marile noutăţi la iPhone X sunt modul portret şi noile metode de iluminare a subiectului (în postproducţie).

    Aşadar, modul portret face portrete foarte bune, fundalul este frumos înceţoşat, iar de cele mai multe ori subiectul este bine delimitat de fundal. Cât despre calitatea efectelor de iluminare, aşa şi aşa, câteodată aduc îmbunătăţiri semnificative fotografiei, alteori o strică. Depinde mult de lumina în care a fost pozat subiectul şi gustul în materie de imagine al utilizatorului. De exemplu, eu am găsit că doar modul de ”studio light“ este util, cel de ”countour light“ mi se pare că doar înnegreşte subiectul, iar acelora de ”stage light“ nu le văd rostul. Probabil că Apple va face îmbunătăţiri legat de acest aspect în viitor.

    Dacă modul de portret funcţionează aproape perfect cu camera principală, în schimb camera frontală cu modul nu pare a funcţiona chiar atât de bine, blurând destul de artificial backgroundul, de multe ori prea mult din părul subiectului fotografiat. De asemenea, am observat că imaginea îşi pierde destul de mult din calitate în cazul selfie-urilor făcute seara pe stradă, într-un local, în situaţii de luminozitate scăzută etc.

    Videourile sunt clare, culorile redate corect, stabilizarea optică funcţionează foarte bine şi se descurcă destul de bine şi pe timp de noapte, fără să supraexpună şi fără prea mult zgomot.

    De asemenea, o noutate o reprezintă Animoji, emoticoanele ce prind viaţă sub bagheta Apple: adică îţi poţi trimite mesajele vocale către prieteni întruchipat într-un panda, o vulpe sau chiar… un rahat. Tehonologia funcţionează bine, emoticoanele sunt expresive şi-ţi ”copiază“ destul de bine mişcările muşchilor feţei. Sunt distractive, însă utilizabile doar în iMessages.

    iPhone X are o baterie de 2.716 mAh, ceea ce înseamnă o autonomie de o zi, o zi şi jumătate de lucru, Apple susţinând două ore în plus de funcţionare faţă de modelul iPhone 7. Nu este rău, se putea şi mai bine, însă problema este timpul de încărcare destul de lung, de peste două ore de la 0 la 100%. De exemplu, în 30 de minute, cu aparatul din dotare, s-a încărcat doar 16%. Cu un alt tip de încărcător, cumpărat de la Apple, compania din California susţine un procent de încărcare de 50% în 30 de minute. Asta mi se pare că este ca şi cum ai promite că Dacia atinge 200 km/h, dar trebuie să-i cumperi un alt motor faţă de cel cu care vine dotată.

    Este frumos, performant şi face fotografii bune, dar întrebarea rămâne: merită telefonul peste 1.000 de euro, este iPhone X telefonul viitorului? La prima întrebare fiecare răspunde cu propriul buzunar, iar eu consider că este prea scump. Iar la a doua întrebare răspunsul este nu chiar, dar este un pas în direcţia potrivită.
     

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,8 INCHI, SUPER AMOLED (2.436 X 1.125 PIXELI, 458 PPI)
    SISTEM DE OPERARE IOS 11.1
    PROCESOR APPLE A11 BIONIC
    PROCESOR GRAFIC APPLE GPU
    MEMORIE 3 GB RAM
    STOCARE INTERNĂ 64 GB
    CAMERA PRINCIPALĂ SISTEM DUAL DE 12 MP F/1.8 & F/2.4, STABILIZARE OPTICĂ, ZOOM OPTIC 2X, FILMARE 4K 24/30/60 FPS, 1.080 P 30/60/120/240 FPS
    CAMERA FRONTALĂ 7MP, F/2.2, 1.080 P 30 FPS
    BATERIE 2.716 MAH
    GREUTATE 174 G
    PREŢ 5.398 LEI

     

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,8 INCHI, SUPER AMOLED (2.436 X 1.125 PIXELI, 458 PPI)
    SISTEM DE OPERARE IOS 11.1
    PROCESOR APPLE A11 BIONIC
    PROCESOR GRAFIC APPLE GPU
    MEMORIE 3 GB RAM
    STOCARE INTERNĂ 64 GB
    CAMERA PRINCIPALĂ SISTEM DUAL DE 12 MP F/1.8 & F/2.4, STABILIZARE OPTICĂ, ZOOM OPTIC 2X, FILMARE 4K 24/30/60 FPS, 1.080 P 30/60/120/240 FPS
    CAMERA FRONTALĂ 7MP, F/2.2, 1.080 P 30 FPS
    BATERIE 2.716 MAH
    GREUTATE 174 G
    PREŢ 5.398 LEI

  • Ţara care obligă CREŞTINII SĂRACI să îşi înlocuiască ICOANELE cu portretul preşedintelui daca vor să mai primească AJUTOR SOCIAL

    Credincioşii creştini s-au repezit să înlocuiască tablourile religioase din locuinţe cu postere care proslăvesc partidul comunist şi conducătorul acestuia; celor care au făcut acest lucru li s-a promis că vor scăpa de sărăcie, relatează SCMP.
     
    Mii de creştini dintr-un sat extrem de sărac din Sud-Estul Chinei au înlocuit imaginile cu Isus cu cele ale preşedintelui Xi Jinping; autorităţile au promis că dezvoltă pentru aceştia un program de ajutor şi încearcă, totodată, „să transforme credincioşii creştini în membri loiali ai partidului”.
     
     
    Plasat la marginea lacului Poyang, cel mai mare lac cu apă dulce din China, provincia Yugan este cunoscută deopotrivă pentru nivelul de sărăcie extremă al locuitorilor dar şi pentru procentul ridicat de creştini din această zonă. Peste 11% din cei 1 milion de locuitori sunt, conform statisticilor, sub limita de sărăcie extremă, iar 10% dintre locuitori sunt creştini.
     
     
    Iar în timp ce oficialii locali dau asigurări căvor dubla eforturile pentru a combate sărăcia în regiune, locuitorilor li s-a spus clar să-şi scoată din locuinţe toate reprezentările religioase şi să le înlocuiască cu imagini ale lui Xi, idee care duce cu gândul la practica larg răspândită în trecut, când potretele cu Mao Zedong erau aproape nelipsite din locuinţele chinezilor.