BusinessMagazin

Tag: identificare

  • Cea mai relaxantă melodie din lume. Elimină stresul în câteva minute

    Cercetătorii din Statele Unite ale Americii au identificat cea mai relaxantă melodie din lume.

    Dintotdeauna muzica a fost asociată cu starea de bine, relaxarea, fericirea. Neuorologii din Marea Britanie cred că au descoperit o melodie care elimină stresul. 

    Mindlab Internaţional, o firmă de cercetare, a realizat un studiu în cadrul căruia participanţii realizau sarcini dificile în timp ce creierul lor era monitorizat. În acelaşi timp, pe fundal se auzeau mai multe melodii. O melodie a ieşit însă în evidenţă. Melodia ,,Weightless,” a trupei de muzică ambientală Marconi Union, a indus o scădere de 65% a stresului participanţilor.

    Melodia a fost cu 11% mai eficientă decât celelalte sunete.

    Terapia prin muzică ajută la eliminarea stresului, care este un factor important ce afectează sănătatea fizică şi psihică.

    Mai jos puteţi asculta melodia Weightless a Marconi Union.

     

  • Cum te pot urmări şi filma în timp real criminali cibernetici prin intermediul dispozitivelor inteligente

    Specialiştii în securitate cibernetică ai Bitdefender au identificat o vulnerabilitate într-un model popular de cameră web şi avertizează utilizatorii că, prin exploatarea acesteia, atacatorii ar putea să o transforme într-un instrument de spionaj în orice locuinţă.

    Camera web analizată este destinată familiilor şi este dotată, printre altele, cu senzori de mişcare şi sunet, microfon şi boxe, un set de cântece de leagăn pentru bebeluşi şi senzori de temperatură şi umiditate, putând fi folosită atât pentru supravegherea locuinţei, cât şi pentru a îngriji un copil.

    Pe durata analizei, specialiştii Bitdefender au identificat numeroase carenţe legate de securitate precum: hotspot deschis, care nu solicită parolă; date de identificare (nume utilizator şi parolă) ale reţelei transmise nesecurizat de la aplicaţia mobilă către camera web; date care circulă între aplicaţie, dispozitiv şi server fără să fie criptate.

    Astfel, atacatorii ar putea specula aceste vulnerabilităţi şi folosi aplicaţia care controlează camera cu aceleaşi drepturi ca proprietarul de drept al acesteia. Răufăcătorii pot activa microfonul, boxele sau chiar camera, obţine acces în încăperea copiilor şi transmite în direct sunet şi imagine pe internet.

    „Consecinţele compromiterii unui astfel de dispozitiv sunt înfricoşătoare. Nu doar că atacatorii au oricând acces neîngrădit la intimitatea unei familii, dar prin controlul cu uşurinţă de la distanţă pot crea reţele de tip botnet (dispozitive controlate de răufăcători pentru a răspândi spam şi a instala ameninţări pe alte calculatoare) şi orchestra atacuri ce opresc funcţionarea unor site-uri cunoscute”, spune Bogdan Botezatu, specialist în securitate cibernetică în cadrul Bitdefender.

    Recent, un atac cibernetic de amploare, denumit Mirai, operat folosind dispozitive inteligente, a condus la blocarea activităţii unor servicii precum Twitter, Spotify, The New York Times, Reddit, Yelp, Box, Pinterest şi Paypal, prin suprasolicitarea Domain Name System (DNS), o componentă de importanţă crucială a infrastructurii digitale.
    Recomandări pentru utilizatori

    Cercetarea le reaminteşte utilizatorilor riscurile de securitate la care se expun, dat fiind că exploatarea anumitor vulnerabităţi are consecinţe serioase. Dispozitivele conectate extind limitele supravegherii şi urmăririi, lăsând utilizatorii fără prea multe posibilităţi să îşi personalizeze setările legate de intimitate sau să controleze ce se întâmplă cu datele personale. Iată câteva recomandări:

    1. Faceţi o scurtă cercetare înainte de a cumpăra un dispozitiv smart pentru locuinţă. Cronicile de pe internet pot descrie problemele legate de confidenţialitate pe care alţi utilizatori le-au identificat.

    2. Testaţi gadgetul şi înţelegeţi cum funcţionează. Încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări: Cum se conectează la internet? Ce date accesează? Unde stochează datele şi în ce circumstanţe? Pot ajunge datele pe mâna unui necunoscut, dacă reţeaua Wi-Fi este atacată? Calculaţi raportul între riscuri şi beneficii.

    3. Citiţi declaraţia producătorului dispozitivului legată de tipul de informaţii colectate şi impactul acestora asupra dreptului la viaţă privată. 

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor.

    În 2016, specialiştii Bitdefender au analizat alte cinci dispozitive inteligente populare şi au reuşit să controleze gadgeturile fără cunoştinţa proprietarului: o priză electrică inteligentă (care le permite utilizatorilor să pornească sau să oprească alimentarea cu energie electrică direct de pe ecranul telefonului), WeMo Switch (dispozitiv care foloseşte o reţea Wi-Fi ca să controleze televizoare, becuri, boxe, termostate, etc.), Lifx (bec inteligent controlat prin Wi-Fi), MUZO Cobblestone Wi-Fi Audio Receiver (sistem audio care redă muzica de pe smartphone sau tabletă) şi Link Hub (consolă cu două becuri electrice care permite administrarea sistemului de iluminat). Rezultatele au fost publicate în raportul „Internet of Things. Riscuri în locuinţele conectate”.

    Numărul dispozitivelor conectate la Internet a depăşit nivelul de patru miliarde de unităţi la finele anului 2015, iar industria va continua să se dezvolte într-un ritm alert pe fondul plusului de confort oferit utilizatorilor. Până în 2020, numărul dispozitivelor IoT va ajunge la 20-50 de miliarde, conform estimărilor din piaţă.

    Politica de comunicare a vulnerabilităţilor

    Bitdefender a anunţat producătorul dispozitivului menţionat anterior despre rezultatele cercetării. Vulnerabilităţile identificate de către specialiştii în securitate cibernetică au fost comunicate în concordanţă cu politica Bitdefender de notificare şi dezvăluire a vulnerabilităţilor.

    Potrivit acesteia, furnizorii sunt înştiinţaţi în scris despre descoperiri şi sunt încurajaţi să remedieze erorile şi defecţiunile din produsele semnalate. La 30 de zile după comunicarea iniţială, rezultatele cercetării sunt transmise publicului larg. Problema semnalată persistă pe versiunea 2.02 a softului integrat, însă producătorul lucrează la remedierea vulnerabilităţii.
     

  • Ministerul Sănătăţii sesizează parchetul după un control la Institutul “Ana Aslan”

    Ministerul Sănătăţii sesizează Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 pentru posibile fapte penale, în urma verificărilor Corpului de Control al ministrului la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie “Ana Aslan”, fiind recomandată şi revocarea din funcţie a directorului medical al unităţii.

    Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că au fost identificate suspiciuni de fraudă, atât în cazul achiziţiilor făcute de institut, cât şi în cazul unor analize medicale, dar şi sporuri acordate ilegal ori medicamente decontate ilegal.

    “În privinţa achiziţiei de reactivi pentru laborator, există suspiciunea de fraudare a procedurilor de achiziţie publică. Corpul de control a identificat posibilitatea ca unele caiete de sarcini să fi fost întocmite astfel încât la procedura de achiziţie să participe o singură firmă. Raportul consideră că astfel s-a limitat accesul altor competitori.(…) Astfel, în 2014 reactivii au fost fost achiziţionaţi de la un singur furnizor, la o valoare de 7.685.512 lei. Când achiziţia a fost realizată pe loturi (în anul 2016), valoarea de achiziţie a reactivilor a fost de aproape patru ori mai mică, de doar 1.976.458 lei. Raportul recomandă verificarea pe mai mulţi ani a acestor practici”, se arată într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX.

  • Victimele incendiului de la Colectiv cer extinderea cercetărilor faţă de firma de construcţii, societatea care a montat buretele, ISU şi direcţia de urbanism

    Avocatul a 20 de părţi vătămate în urma incendiului din Colectiv a anunţat că a solicitat extinderea anchetei faţă de ISU, Departamentul de Urbanism al Primăriei Sectorului 4, firma de construcţii care a ridicat clădirea unde se afla clubul şi faţă de societatea care a montat buretele din încăpere.

    “După ce s-au materializat expertizele dispuse de către parchet, pe baza lor am identificat alte posibile paliere de răspundere şi, propriu-zis, a fost o cerere de extindere a urmăririi penale faţă de alte fapte, alte persoane. A fost disjunsă şi face obiectul unui dosar separat care va fi instrumentat şi finalizat intr-un fel. (…)

    S-a făcut o expertiză în construcţii din care rezultau şi alte nereguli, în sarcina altor persoane, funcţionari şi, corelativ, instituţii, iîn lipsa cărora clubul nu ar fi avut permisiunea să funcţioneze. Potrivit legilor în vigoare, Inspectoratul de Stat are atribuţia de a verifica în teren existenţa şi funcţionarea construcţiilor autorizate de primărie. Nu există niciodată o singură entitate care aprobă.

    Este şi una care verifică. Despre ISU, am mai spus, în sensul că există şi alte paliere de verificare decât cele care deja s-au explorat şi au dus la dosarul în care este parte responsabilă civilmente. În legatură cu construcţia, sunt identificate şi alte firme care şi-au adus contribuţia la construcţie, în privinţa cărora s-au identificat nereguli care trebuie verificate sub aspectul atragerii răspunderii. Din dosarul celor doi căpitani ISU, ei sunt acuzaţi acolo de o misiune în lipsa căreia clubul nu ar fi funcţionat. Activitatea lor, procedural vorbind, era supusă raportarii, verificării şi de către alţi funcţionari din cadrul instiţuiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Samsung: Nu am identificat corect problema care a dus la defectarea telefoanelor Note7, dar încercăm

    Cu mai mult de o lună după ce problema a intrat în atenţia opiniei publice, reprezentanţii companiei sud-coreene au declarat pentru publicaţia Wall Street Journal că încă nu ştiu cauza exactă pentru incidentele care au afectat seria Note7.

    După ce în septembrie anunţau oprirea de vânzare a telefoanelor Galaxy Note7, punând gestul pe seama unor probleme cu funcţionarea acumulatorului care necesită investigaţii suplimentare, oficialii companiei au forţat demararea unei campanii de înlocuire a tuturor dispozitivelor comercializate până atunci, oferind asigurări că problemele au fost pe deplin rezolvate.

    Însă, realitatea a dovedit exact contrariul, ultimul incendiu declanşat chiar la bordul unui avion de pasageri punând Samsung în situaţia de a opri definitiv producţia şi rechema toate dispozitivele rămase în circulaţie, potrivit Go4it.

    Cu mai mult de o lună după ce problema a intrat în atenţia opiniei publice, reprezentanţii companiei sud-coreene au declarat pentru publicaţia Wall Street Journal că încă nu ştiu cauza exactă pentru incidentele care au afectat seria Note7:

    “Recunoaştem că nu am identificat corect problema de prima dată, dar rămânem preocupaţi să descoperim sursa acestora”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, adăugând: “Prioritatea principală rămâne siguranţa clienţilor noştri şi recuperarea în proporţie de 100% a dispozitivelor Galaxy Note 7 rămase în circulaţie”.

    Potrivit unor dezvăluiri făcute de surse apropiate companiei, Samsung ar fi recrutat până şi angajaţi din echipa responsabilă cu dezvoltarea viitorului model Galaxy S8, în speranţa de a grăbi rezolvarea anchetei şi elimina orice temeri cum că aceleaşi vicii de proiectare ar putea fi preluate şi la alte modele smartphone.

  • Nu vă feriţi să fiţi admiraţi!

    Business Magazin lansează a şaptea ediţie a topului „100 cei mai admiraţi CEO“, fie că sunt români, fie că sunt expaţi. 

    Poate părea un top plictisitor, pentru că în fiecare an cel puţin jumătate dintre cei mai admiraţi sunt aceiaşi: Mariana Gheorghe – Petrom, Steven van Groningen – Raiffeisen Bank, fraţii Pavăl de la Dedeman, Iulian Dascălu de la eMAG, şi mulţi alţii.

    Topul este alcătuit pe baza nominalizărilor făcute de cei care lucrează în business. Aşa se face că aceia care trebuie să voteze îi nominalizează pe cei cu care fac afaceri, pe cei care le sunt prieteni, pe oamenii de care au auzit sau au citit, pe care i-au văzut la diverse conferinţe.

    Mulţi antreprenori, CEO sau manageri trăiesc prin companiile sau brandul pentru care lucrează. Mulţi chiar se identifică cu brandul. De fapt, dacă ţi-ai construit un brand, exişti şi vei fi admirat prin el.

    Ne place sau nu ne place, de ani de zile oamenii sunt aceiaşi, pentru că apar prea puţini noi. Ca o ironie amară, conform datelor, generaţia Revoluţiei, adică aceia care s-au născut cu +/- 5 ani faţă de 1989, nu prea au vrut să intre în business.
    România nu are alţi oameni care să fie admiraţi decât cei consacraţi, măcar pentru a varia topul şi a aduce „sânge proaspăt“?

    Are, dar mulţi sunt ascunşi, se feresc să-şi arate faţa, se feresc să îşi spună povestea, poate pentru că nu consideră necesar, sau poate ca să nu fie călcaţi de Fisc, aşa cum s-a întâmplat cu alţi oameni de afaceri mai puternici ca ei.
    Are sens să fii „admirat“? Cu certitudine da. Antreprenorii americani sunt înnebuniţi după acest lucru, fac tot posibilul să apară în ziare, reviste, la televizor, să-şi spună povestea şi să atragă atenţia lumii asupra lor. Europenii sunt puţin altfel, preferând să fie mai retraşi.

    Sunt mulţi CEO sau antreprenori mai tineri care ies greu din carapacea lor, pentru că nu au fost învăţaţi să fie în atenţia publicului. Dar tot mulţi dintre ei se întreabă de ce în fiecare an Mariana Gheorghe este cea mai admirată, că a fost şi anul trecut şi acum şase ani, de ce Steven van Groningen este în frunte şi nu mai scăpăm de el, sau de ce alţii sunt tot acolo de ani de de zile.

    Cum să fii admirat dacă nu ieşi constant în faţa publicului, dacă nu povesteşti despre tine, despre ce-ai făcut, despre ce vrei să faci?

    A-ţi aloca săptămânal câteva ore pentru interviuri, pentru a participa la conferinţe, chiar pentru TV, nu înseamnă să pierzi vremea, ci dimpotrivă. A-ţi împărtăşi ideile de business şi de viaţă cu alţii nu înseamnă să dezvălui un mare secret prin care cineva îţi va fura ideea.

    A vorbi cu un client de-al tău şi cu un cititor anonim este unul din cele mai importante lucruri dintr-un business. Este marketingul tău personal, al brandului şi al companiei pe care o reprezinţi.

    Ţiriac vorbeşte foarte, foarte puţin, chiar deloc, despre cifrele din spatele afacerilor lui, dar întotdeauna este prezent în faţa brandului propriu. De aceea publicul şi ceilalţi oameni din business îl admiră. În spatele uşilor el este un „câine“ care nu lasă nimic pe masă, iar cei care au negociat cu el vreodată într-o afacere ştiu acest lucru.

    România are nevoie de oameni admiraţi, de poveştile lor, de sfaturilor lor şi nu în ultimul rând de produsele sau brandurile lor.
    Un brand personal pe care ţi-l construieşti în timp, cu determinare, îţi poate aduce foarte multe în business şi în viaţa de zi cu zi. Uşile se deschid câteodată mai uşor, preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru un produs sau un serviciu poate să fie mai mic decât „rate-cardul“, discuţiile cu băncile pot fi mai relaxate (şi aici mă refer la relaxarea condiţiilor de creditare), ajungi mai uşor pe lista head-hunterilor şi, nu în ultimul rând, îţi poate mări salariul din start.

    Dacă întrebi pe stradă cine sunt cei mai de succes oameni de afaceri români, pe listă apare instantaneu şi Gigi Becali, de care a auzit toată lumea. Dacă întrebi ce businessuri are, ce a construit, se lasă tăcerea. Dar este un om de afaceri de succes, fără îndoială. Iar orice taximetrist poate depune mărturie.

    Dacă întrebi cine îţi aduce cablu în casă sau cine ţine jos preţurile pe telefonia mobilă, nimeni nu ştie. Ştiu însă cei de la Concurenţă, zi de zi. Dacă întrebi cine îţi aduce coletul la uşă, există şansa să ştie de FAN Courier, dar nu ştiu cine este în spatele uneia dintre cele mai mari afaceri din ultimii ani.

    Câţi ştiu, dincolo de partenerii de afaceri, de bancheri sau de grupul restrâns din businessul românesc, de Raul Ciurtin, cel care a făcut brandul Zuzu? Foarte, foarte puţini. Dar Ciurtin s-a bătut parte în parte cu marile multinaţionale din lactate până când una dintre ele, Lactalis, i-a făcut o ofertă de nerefuzat.

    Dacă Raul Ciurtin şi-ar povesti mai mult istoria lui, ar arăta şi celorlalţi că poţi să te baţi cu oricine şi chiar să câştigi. Din fericire, el este printre cei admiraţi, dar poate şi noile generaţii au nevoie mai mult să ştie cine este el şi ce a făcut.
    Dacă aveţi o poveste, spuneţi-o! Pentru a lăsa o moştenire celor care vin din spate şi au nevoie să admire pe cineva! Nu vă feriţi să fiţi admiraţi! Indiferent cât de multe sau puţine lucruri aţi făcut.
     

  • Cum să creşti un geniu. “Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii supradotaţi”

    Cum trebuie stimulaţi copiii supradotaţi şi ce anume îi ajută să-şi atingă potenţialul? Sunt universităţi care au dezvoltat programe speciale pentru susţinerea copiilor şi tinerilor cu abilităţi cognitive ieşite din comun. Un studiu întins pe mai multe zeci de ani dezvăluie ce trebuie făcut pentru a stimula copiii care vor ajunge oamenii de ştiinţă ai secolului XXI.

    Anul 1968, o zi călduroasă de vară: profesorul Julian Stanley întâlneşte un copil, de 12 ani sclipitor, dar în acelaşi timp şi extrem de plictisit, pe nume Joseph Bates. Elevul din Baltimore era atât de avansat faţă de colegii săi din clasa de matematică încât părinţii aranjaseră ca el să urmeze un curs de informatică la Universitatea Johns Hopkins, acolo unde Stanley era profesor. Dar nici asta nu părea a fi de ajuns pentru tânărul Bates: pentru a scăpa de mediocritate, el luase decizia de a preda limbajul de programare FORTRAN studenţilor pe cale de absolvire.

    Neştiind cum să procedeze cu Bates, profesorul său de informatică îi făcuse cunoştinţă cu Stanley, binecunoscut pentru activitatea sa în domeniul performanţei cognitive. Pentru a afla mai multe despre copil, acesta l-a supus unui număr de teste precum examenul de admitere la facultate (SAT), rezervat în mod normal celor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

    Scorul obţinut de Bates a fost mult peste media obţinută de candidaţii de la Johns Hopkins, aşa că profesorul a decis să caute o şcoală care să ofere cursuri avansate de  matematică şi ştiinţă; atunci când planul său a dat greş, Stanley a convins conducerea universităţii să îl accepte pe tânărul de 12 ani ca student. În lucrările sale ulterioare, Julian Stanley a face referire la Bates ca „studentul zero“ din cadrul Studiului Precocităţii Matematice; acest experiment avea să transforme modul în care tinerii supradotaţi sunt identificaţi şi susţinuţi de sistemul american de educaţie.

    Experimentul realizat de Julian Stanley reprezintă cel mai longeviv studiu al intelectului copiiilor, urmărind evoluţia şi activitatea a peste 5.000 de subiecţi timp de 45 de ani. Cantitatea uriaşă de date generată de-a lungul anilor a dus la scrierea a peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a oferit aspecte unice în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor în ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică (STEM) şi altele.

    În martie 1972, Julian Stanley a strâns 450 de copii cu vârste între 12 şi 14 ani şi le-a dat un test de matematică. „Prima mare surpriză a fost să văd atât de mulţi adolescenţi care pot rezolva probleme pe care nu le mai întâlniseră“, explică Daniel Keating, la acea vreme doctorand în cadrul Universităţii Johns Hopkins. „A doua a fost să văd că mulţi dintre cei adunaţi au obţinut rezultate mai bune decât alţi studenţi care se aflau deja pe băncile facultăţii.“

    Stanley nu imaginase experimentul ca un proiect care să se întindă pe zeci de ani, dar după primul interviu de follow-up, la cinci ani după examen, un coleg pe nume Benbow i-a propus să extindă studiul astfel încât să poată urmări subiecţii de-a lungul vieţii, adăugând factori precum interese, preferinţe dezvoltate şi starea generală de bunăstare. „Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii performanţi în domeniul ştiinţelor exacte“, subliniază şi Cristoph Perleth, psiholog la Universitatea Rostock din Germania.

    Atunci când Stanley a demarat experimentul său, alegerile erau destul de limitate pentru adolescenţii cu o inteligenţă peste medie din Statele Unite, aşa că el a căutat un mediu care să favorizeze talentul. „Era evident pentru Julian că identificarea potenţialului nu este suficientă; acesta trebuie dezvoltat într-un mod corespunzător pentru a menţine interesul activ“, povesteşte Linda Brody, care a participat la studiu alături de Stanley şi conduce, în prezent, un program similar la Johns Hopkins.

    La început, atenţia a fost împărţită egal între elevi; părinţii altor copii au început însă să îi scrie lui Stanley după ce auziseră de rezultatele obţinute cu Joseph Bates. Până la vârsta de 17 ani, Bates luase deja licenţa şi masterul în informatică şi urma cursuri de doctorat la Universitatea Cornell din Ithaca. Ani mai târziu, în rolul de profesor la Carnegie Mellon, el avea să devină unul din pionerii inteligenţei artificiale. „Eram destul de timid, iar presiunea exercitată la liceu nu m-ar fi ajutat prea mult“, spune Joseph Bates, ajuns la vârsta de 60 de ani. „Dar la facultate, alături de alţi tocilari m-am potrivit perfect, chiar dacă eram mult mai tânăr.“

    Atunci când primii absolvenţi ai programului şi-au atins potenţialul maxim, a devenit clar cât de mare este diferenţa dintre aceştia şi restul societăţii. Mulţi dintre cei care inovează în ştiinţă, tehnologie sau cultură sunt chiar cei identificaţi devreme, prin programe aşa cum este cel lansat de Stanley la Universitatea Johns Hopkins. Printre cei care au absolvit se numără Mark Zuckerberg, Sergey Brin şi chiar Stefani Germanotta, cunoscută mai bine sub numele de scenă Lady Gaga.

     

  • Cum putem trece de la „cerşetori, hoţi şi ţigani“ la ”ştiaţi că cineva din România a făcut un motor de avion, o pompă de petrol, o geacă Moncler, o rochie Armani, un frigider Miele sau un espressor DeLonghi”

    Noi, guvernele, preşedinţii, premierii am făcut foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru a schimba această imagine. Celebra frunză a Elenei Udrea, pentru care s-au cheltuit milioane de euro, nu a adus nimic într-un sens pozitiv, ci dimpotrivă, a fost subiect de băşcălie naţională. De-a lungul anilor, am încercat să ne identificăm cu Nadia, Hagi, Ilie Năstase, echipa feminină de gimnastică, cu toţi olimpicii şi campionii mondiali români, demers cu rezultate mixte.

    Dar, ca să tragem linie, ne-am complăcut cu această imagine de hoţi, cerşetori, ţigani, pe ideea că noi suntem altfel şi nu contează ceea ce cred alţii. Dar de multe ori am constatat că nu ne este bine când mergem afară şi cineva se uită cu dispreţ la noi atunci când spunem că suntem români şi când suntem întrebaţi dacă avem bani să plătim ceea ce cumpărăm sau comandăm.

    Cum putem trece de la „cerşetori, hoţi şi ţigani“ la ”ştiaţi că cineva din România a făcut un motor de avion, o pompă de petrol, o geacă Moncler, o rochie Armani, un frigider Miele sau un espressor DeLonghi”

  • Cum putem trece de la „cerşetori şi hoţi“ la „motoare şi maşini“

    Noi, guvernele, preşedinţii, premierii am făcut foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru a schimba această imagine. Celebra frunză a Elenei Udrea, pentru care s-au cheltuit milioane de euro, nu a adus nimic într-un sens pozitiv, ci dimpotrivă, a fost subiect de băşcălie naţională. De-a lungul anilor, am încercat să ne identificăm cu Nadia, Hagi, Ilie Năstase, echipa feminină de gimnastică, cu toţi olimpicii şi campionii mondiali români, demers cu rezultate mixte.

    Dar, ca să tragem linie, ne-am complăcut cu această imagine de hoţi, cerşetori, ţigani, pe ideea că noi suntem altfel şi nu contează ceea ce cred alţii. Dar de multe ori am constatat că nu ne este bine când mergem afară şi cineva se uită cu dispreţ la noi atunci când spunem că suntem români şi când suntem întrebaţi dacă avem bani să plătim ceea ce cumpărăm sau comandăm.

    De partea cealaltă, aproape toţi străinii care au venit să facă investiţii în România, începând de la cei mai serioşi până la ţepari, au devenit cei mai buni ambasadori ai ţării, cu mult peste ceea ce ambasadorii noştri oficiali reuşesc să promoveze.

    Cum am putea trece de la ţigani, hoţi şi cerşetori la altceva? Suntem peste multe alte popoare la muncă, energie, creativitate, determinare, dar trebuie să promovăm lucrul acesta. Că tot suntem la capitolul ideilor, aş merge pe cea quizurilor simple pentru a promova România, brandul de ţară, ceea ce facem, ceea ce producem, ceea ce poate ne reprezintă. Dacă am merge pe:

    1. Ştiaţi că acest motor de Mercedes a fost făcut/produs (că tot avem percepţia că nu mai producem nimic) de români, în România?

    2. Ştiaţi că 20% din componentele unui BMW sunt făcute/produse de români, în România? (cifra de 20% este pusă aleatoriu, dar ştiu cu siguranţă că o parte din componentele celebrei maşini sunt făcute în România)

    3. Ştiaţi că aceste volane de Peugeot sunt făcute de români, în România?

    4. Ştiaţi că această geacă Moncler a fost făcută de români, în România?

    5. Ştiaţi că această superbă rochie Armani a fost făcută de români, în România?

    6. Ştiaţi că elementele cele mai fine şi sofisticate dintr-un motor de avion Rolls-Royce sunt făcute de români, în România?

    7. Ştiaţi că aceste părţi de fuselaj sunt făcute de români, în România?

    8. Ştiaţi că aceste elicoptere sunt făcute de români, în România?

    9. Ştiaţi că aceste pompe de petrol sunt făcute de români, în România?

    10. Ştiaţi că acest Duster sau Logan este făcut de români, în România?

    11. Ştiaţi că 1% din produsele Zara din întreaga lume sunt făcute de români, în România?

    12. Ştiaţi că 7% din produsele vândute în magazinele Ikea sunt făcute de români, în România?

    13. Ştiaţi că acest soft de resurse umane a fost făcut de români, în România?

    14. Ştiaţi că această soluţie informatică pentru scanarea bagajelor a fost făcută de români, în România?

    15. Ştiaţi că mentenanţa serverelor şi a sistemelor informatice din compania voastră (puteţi numi voi companiile) este făcută de români, în România?

    16. Ştiaţi că actele voastre de pensionare sunt administrate de români, în România?

    17. Ştiaţi că paharele din care beţi voi apă sunt făcute de români, în România?

    18. Ştiaţi că aceste electrocasnice Miele (printre cele mai scumpe din lume) sunt făcute de români, în România?

    19.  Ştiaţi că aceşti rulmenţi sunt făcuţi de români, în România?

    20. Ştiaţi că aceste frigidere sau maşini de spălat sunt făcute de români, în România?

    21. Ştiaţi că aceste medicamente (antibiotice, Faringosept) sunt făcute de români, în România?

    Lista poate fi completată de fiecare dintre voi, pentru 365 zile pe an, dacă nu chiar mai mulţi ani.

    Următoarea idee pentru o campanie de ţară pentru România ar mai putea fi:

    1. Ştiaţi că 7.000 de români lucrează pentru grupul financiar Erste?

    2. Ştiaţi că 5.000 de români lucrează pentru grupul bancar UniCredit?

    3. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru Microsoft?

    4. Ştiaţi că 500 de români lucrează pentru Mercedes?

    5. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru General Electric?

    6. Ştiaţi că 500 de români lucrează pentru Google?

    7. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru Amazon?

    8. Ştiaţi că 16.000 de români lucrează pentru grupul Continental?

    9. Ştiaţi că 12.000 de români lucrează pentru grupul Dräxlmaier?

    10. Ştiaţi că 17.000 de români lucrează pentru Renault?

    11. Ştiaţi că 16.000 de români lucrează pentru Kaufland?

    12. Ştiaţi că 3.000 de români lucrează pentru Orange?

    13. Ştiaţi că 4.000 de români lucrează pentru Oracle?

    De asemenea, şi această listă poate fi completată şi chiar ar fi indicat să o completaţi.

    Dacă vrem, dacă România vrea să aibă salarii mai mari, nu să rămână o destinaţie cu forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, trebuie să arătăm lucrurile pozitive din România şi din economie. Noi în primul rând.

  • Cum să creşti un geniu

    Cum trebuie stimulaţi copiii supradotaţi şi ce anume îi ajută să-şi atingă potenţialul? Sunt universităţi care au dezvoltat programe speciale pentru susţinerea copiilor şi tinerilor cu abilităţi cognitive ieşite din comun. Un studiu întins pe mai multe zeci de ani dezvăluie ce trebuie făcut pentru a stimula copiii care vor ajunge oamenii de ştiinţă ai secolului XXI.

    Anul 1968, o zi călduroasă de vară: profesorul Julian Stanley întâlneşte un copil, de 12 ani sclipitor, dar în acelaşi timp şi extrem de plictisit, pe nume Joseph Bates. Elevul din Baltimore era atât de avansat faţă de colegii săi din clasa de matematică încât părinţii aranjaseră ca el să urmeze un curs de informatică la Universitatea Johns Hopkins, acolo unde Stanley era profesor. Dar nici asta nu părea a fi de ajuns pentru tânărul Bates: pentru a scăpa de mediocritate, el luase decizia de a preda limbajul de programare FORTRAN studenţilor pe cale de absolvire.

    Neştiind cum să procedeze cu Bates, profesorul său de informatică îi făcuse cunoştinţă cu Stanley, binecunoscut pentru activitatea sa în domeniul performanţei cognitive. Pentru a afla mai multe despre copil, acesta l-a supus unui număr de teste precum examenul de admitere la facultate (SAT), rezervat în mod normal celor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

    Scorul obţinut de Bates a fost mult peste media obţinută de candidaţii de la Johns Hopkins, aşa că profesorul a decis să caute o şcoală care să ofere cursuri avansate de  matematică şi ştiinţă; atunci când planul său a dat greş, Stanley a convins conducerea universităţii să îl accepte pe tânărul de 12 ani ca student. În lucrările sale ulterioare, Julian Stanley a face referire la Bates ca „studentul zero“ din cadrul Studiului Precocităţii Matematice; acest experiment avea să transforme modul în care tinerii supradotaţi sunt identificaţi şi susţinuţi de sistemul american de educaţie.

    Experimentul realizat de Julian Stanley reprezintă cel mai longeviv studiu al intelectului copiiilor, urmărind evoluţia şi activitatea a peste 5.000 de subiecţi timp de 45 de ani. Cantitatea uriaşă de date generată de-a lungul anilor a dus la scrierea a peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a oferit aspecte unice în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor în ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică (STEM) şi altele.

    În martie 1972, Julian Stanley a strâns 450 de copii cu vârste între 12 şi 14 ani şi le-a dat un test de matematică. „Prima mare surpriză a fost să văd atât de mulţi adolescenţi care pot rezolva probleme pe care nu le mai întâlniseră“, explică Daniel Keating, la acea vreme doctorand în cadrul Universităţii Johns Hopkins. „A doua a fost să văd că mulţi dintre cei adunaţi au obţinut rezultate mai bune decât alţi studenţi care se aflau deja pe băncile facultăţii.“

    Stanley nu imaginase experimentul ca un proiect care să se întindă pe zeci de ani, dar după primul interviu de follow-up, la cinci ani după examen, un coleg pe nume Benbow i-a propus să extindă studiul astfel încât să poată urmări subiecţii de-a lungul vieţii, adăugând factori precum interese, preferinţe dezvoltate şi starea generală de bunăstare. „Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii performanţi în domeniul ştiinţelor exacte“, subliniază şi Cristoph Perleth, psiholog la Universitatea Rostock din Germania.

    Atunci când Stanley a demarat experimentul său, alegerile erau destul de limitate pentru adolescenţii cu o inteligenţă peste medie din Statele Unite, aşa că el a căutat un mediu care să favorizeze talentul. „Era evident pentru Julian că identificarea potenţialului nu este suficientă; acesta trebuie dezvoltat într-un mod corespunzător pentru a menţine interesul activ“, povesteşte Linda Brody, care a participat la studiu alături de Stanley şi conduce, în prezent, un program similar la Johns Hopkins.

    La început, atenţia a fost împărţită egal între elevi; părinţii altor copii au început însă să îi scrie lui Stanley după ce auziseră de rezultatele obţinute cu Joseph Bates. Până la vârsta de 17 ani, Bates luase deja licenţa şi masterul în informatică şi urma cursuri de doctorat la Universitatea Cornell din Ithaca. Ani mai târziu, în rolul de profesor la Carnegie Mellon, el avea să devină unul din pionerii inteligenţei artificiale. „Eram destul de timid, iar presiunea exercitată la liceu nu m-ar fi ajutat prea mult“, spune Joseph Bates, ajuns la vârsta de 60 de ani. „Dar la facultate, alături de alţi tocilari m-am potrivit perfect, chiar dacă eram mult mai tânăr.“

    Atunci când primii absolvenţi ai programului şi-au atins potenţialul maxim, a devenit clar cât de mare este diferenţa dintre aceştia şi restul societăţii. Mulţi dintre cei care inovează în ştiinţă, tehnologie sau cultură sunt chiar cei identificaţi devreme, prin programe aşa cum este cel lansat de Stanley la Universitatea Johns Hopkins. Printre cei care au absolvit se numără Mark Zuckerberg, Sergey Brin şi chiar Stefani Germanotta, cunoscută mai bine sub numele de scenă Lady Gaga.