Tag: hotel

  • Atac armat într-un hotel de cinci stele. Cel puţin 70 de persoane au fost prinse înăuntru

    Personalul de securitate al hotelului şi atacatori a continuat.

    Ministrul de Interne al provinciei Balochistan, Ziaullah Langove, a declarat că cei mai mulţi dintre oaspeţii hotelului au fost evacuaţi. Clădirea a fost încercuită atât la sol, cât şi cu ajutorul mai multor elicoptere. Ministrul a mai declarat că există informaţii cu privire la existenţa unor victime, dar a refuzat să ofere alte detalii.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Cum arată unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, la o aruncătură de băţ de România. Este o plajă superbă, transformată din cuib de piraţi în paradis turistic

    O săptămână poate părea prea scurtă pentru a vizita Alanya şi tot ce are de oferit cocheta staţiune turcească de pe ţărmul Mediteranei. Indiferent că plănuieşti să te relaxezi la plajă, să mergi pe urmele vechilor civilizaţii sau preferi să pleci într-o aventură în safari ori să te răsfeţi cu preparate din vestita bucătărie turcească, Alanya este locul în care le poţi face pe toate. Care sunt însă preţurile şi condiţiile oferite şi cu ce aşteptări trebuie să pleci la drum?

    Am zburat cu Tarom spre aeroportul din Antalya, însă în data de 14 iunie Paralela 45 a lansat un zbor charter direct pe aeroportul Gazipaşa din Alanya, ceea ce diminuează timpul petrecut în interiorul aeroportului din Antalya, supraaglomerat în vârful sezonului, dar şi orele pierdute cu transferul de la aeroport, pentru cei care aleg să îşi petreacă concediul în această destinaţie; una peste alta, drumul se reduce cu 4-5 ore. Alanya este un oraş-staţiune cochet situat la 135 de kilometri de aglomerata şi binecunoscuta Antalya, destinaţia-vedetă a anului 2018, potrivit lui Alin Burcea, CEO al Paralela 45.

    Primul lucru care m-a izbit la aterizarea în Turcia a fost un val înăbuşitor de căldură, care m-a făcut să grăbesc pasul spre scara rulantă a aeroportului. Contrar aşteptărilor, am stat doar 10 minute la controlul paşapoartelor, după care a urmat transferul la hotel, unde am fost însoţiţi de un ghid român. Drumul a durat aproximativ o oră şi 40 de minute, incluzând o pauză de 15 minute.

    Prima zi ne-am petrecut-o la plajă, iar a doua zi de dimineaţă, înarmaţi cu voie bună şi multe sticle de apă rece, am hotărât să facem o vizită la cetatea Alanyei, obiectiv pe care nu ai cum să îl ratezi. Drumul este accesibil autoturismelor, dar turiştii cu condiţie fizică bună pot opta pentru o plimbare pe jos, care permite să admiri pe îndelete peisajul. Pe măsură ce urcam, la picioarele noastre se întindea oraşul otoman, dominat de impunătorul Kizil Kule (Turnul Roşu), simbolul Alanyei, construit în 1221 la porunca sultanului Aladdin Keykubat şi care adăposteşte astăzi un muzeu.

    Pentru intrarea în cetate se plăteşte o taxă de 15 lire turceşti (3 euro), după care te poţi plimba nestingherit printre ruinele castelului şi ale unei vechi biserici bizantine, având grijă să nu te înţepi în cactuşii înalţi de 1-2 metri, care păzesc straşnic rămăşiţele trecutului. În zidurile cetăţii se cască ferestre de cer, prin care, pe vremuri, erau aruncaţi în hăurile mării trădătorii şi prizonierii. Peisajele îţi taie răsuflarea. Sub priviri se naşte o panoramă superbă, alcătuită, pe de-o parte, din clădirile cu acoperişuri cărămizii ale oraşului, iar pe de altă parte, din vapoarele şi iahturile care lăsă dâre albe de spumă în albastrul adânc al Mediteranei.   

    La cetate se poate ajunge însă şi cu telegondola, plimbare pentru care trebuie să scoţi din buzunar între 10 şi 15 lire turceşti (2-3 euro) dus-întors. Varianta aceasta este mai antrenantă, deoarece oferă acces la o parte a cetăţii unde există câteva obiective pe care le poţi vizita gratuit: un muzeu, o ţesătorie de mătase, o moschee. De asemenea, pe alei găseşti tarabe cu eşarfe şi suveniruri, iar preţurile sunt, bineînţeles, negociabile. După toate acestea, te poţi odihni o jumătate de oră la umbra unui portocal, în timp ce asculţi salahul (rugăciunea musulmană), care se aude din moscheea Süleymaniye Camisi.

    Cum nu poţi petrece o săptămână doar la plajă, riscând să te întorci bronzat într-o nuanţă prea închisă, poţi opta şi pentru alte excursii, cum ar fi un safari cu jeep-urile, disponibil atât pe timp de zi, cât şi seara, la preţul de 40 de euro, cu prânz inclus. Noi am plecat de dimineaţă, imediat după micul dejun. După o primă oprire în oraş, unde se adună convoiul de maşini, începe distracţia.

    Pe traseu, am făcut două opriri pentru poze, într-un loc de unde poţi admira portul şi panorama asupra oraşului, după care a urmat bătaia cu pistoale cu apă, pe placul tuturor, indiferent de vârstă. Este esenţial să ai prosoape şi haine de schimb, deoarece hainele ude nu se vor împăca bine cu temperaturile care scad pe măsură ce te adânceşti în munţi.

    Mai târziu, ne-am oprit într-un cătun pitoresc ascuns în munţi, unde, după ce am vizitat o casă veche de 100 de ani, ne-am odihnit la un ceai şi am mâncat pită şi roşcove coapte. Însoţitorii de grup ne-au făcut o demonstraţie de dans tradiţional şi nu s-au lăsat până nu ne-au convins şi pe noi să ne alăturăm. Am făcut, bineînţeles, şi cumpărături, iar bucuria a fost de ambele părţi: bătrânii satului erau fericiţi că au reuşit să vândă câte ceva, iar noi că am găsit eşarfe colorate şi suveniruri la preţuri derizorii.

    Obosiţi, ne-am îndreptat spre locul unde urma să luăm prânzul, care a inclus un fel principal  pui sau peşte proaspăt, din crescătoria restaurantului , servit cu garnitură de orez şi salată, şi o băutură răcoritoare fără alcool. Băuturile alcoolice se plătesc separat  o bere, de exemplu, costă cinci dolari. Un astfel de restaurant se numeşte piknik şi este amplasat pe cursul unui râu, în mijlocul naturii. Pe pontoane, sunt înşirate mese la care te aşezi pe saltelele amplasate direct pe podea; aceste popasuri dispun, de obicei, şi de tobogane sau trambuline, pentru cei care vor să facă baie în râu sau în bazinele special amenajate.

    La finalul zilei, ne-am întors nu obosiţi, ci cu bateriile încărcate şi cu regretul că s-a terminat. Luând în considerare, pe lângă atmosfera minunată, tot ce a fost inclus în preţ, consider că excursia merită fiecare cent din cei 40 de euro.

    altă experienţă de neratat este croaziera pe Mediterană, care costă tot 40 de euro, având incluse prânzul şi băuturi alcoolice şi non-alcoolice la discreţie. La 10 dimineaţa se pleacă din port, unde, datorită aspectului corăbiilor, m-am simţit ca într-un studio de filmare a producţiei Piraţii din Caraibe. De altfel, în urmă cu peste 2000 de ani, portul cetăţii era un cunoscut cuib de piraţi, înlăturaţi în cele din urmă de generalul roman Pompei.

    De-a lungul zilei, se fac patru sau cinci opriri în timpul cărora pasagerii pot înota în apele albastre ale mării, iar pentru cei care nu se descurcă, există veste de salvare. După primele două opriri am luat prânzul, care nu a fost, ce-i drept, extraordinar. A urmat petrecerea cu spumă, unde ne-am distrat foarte bine şi am dansat până la ultima melodie. După o excursie de aproximativ jumătate de zi ne-am întors, obosiţi, la hotel.

    Ne-a încântat şi plaja Kleopatra, despre care legenda spune că Marc Antoniu i-ar fi oferit-o în dar reginei Egiptului, şi care este situată printre cele mai bune plaje din lume, conform unui top realizat de TripAdvisor. Şi pe bună dreptate. Mărginită de stânci împădurite, cu nisip alb, încins, care te goneşte în apa curată, cu nuanţe de turcoaz, pare un colţ de rai din care nu ai vrea să mai pleci. Cu toate că era destul de aglomerată, acest aspect nu a reuşit să îi ştirbească în vreun fel farmecul.

    În apropierea plajei se află peştera Damlatas, cunoscută datorită proprietăţilor sale curative pentru afecţiuni respiratorii. Biletul de intrare costă mai puţin de doi euro, iar studenţii au, ca de altfel la mai toate obiectivele, un discount generos.

    Oraşul Alanya, în sine, are un farmec aparte. O plimbare pe bulevardul Ataturk, o oprire la terasele care te îmbie să te răcoreşti cu un fresh sau un ayran proaspăt, sau o tură de shopping sunt obligatorii. Şi nu mă refer la shopping în magazine, ci în bazarul care se întinde pe o rază de câteva străzi. Aici, orice este negociabil. Niciodată nu trebuie să plăteşti preţul afişat la raft, în caz că există, sau primul preţ pretins de vânzător. În majoritatea magazinelor găseşti haine, încălţăminte şi bijuterii copiate după branduri internaţionale sau case de modă celebre, mai bine sau mai prost realizate. Însă, pe lângă acestea, sunt numeroase buticuri cu suveniruri, dulciuri şi condimente, de unde cu greu te poţi abţine să nu iei tot ce îţi pică în mână. Dacă un magnet este un euro, îl obţii, cu siguranţă, la 50 de cenţi, deoarece vânzătorii coboară destul de uşor preţul la jumătate pentru majoritatea produselor.

    La sfârşit am lăsat destinaţia mea favorită, pe care am pus-o în capul listei pentru viitoarele concedii: Side. La intrarea în Side, oraşul care găzduieşte templul lui Apolo, mă simţeam ca într-un sit arheologic. Ruinele romane presărate la tot pasul îţi dădeau senzaţia că timpul a stat în loc şi că te afli într-un oraş părăsit de multă vreme. Totuşi, după puţin timp, au început să se ivească pe străduţe terase pitoreşti, umbrite de tufe imense de bougainvillea, sau floarea de hârtie, al cărei ciclamen electric contrasta cu zidurile prăfuite ale caselor. Tot ce vedeam era o încântare. Iar când am ajuns pe malul mării, simţeam că îmi vine să îmbrăţişez infinitul albastru şi să nu mai plec niciodată acasă.

    În ceea ce priveşte hotelurile din Alanya, cu siguranţă majoritatea se potrivesc pentru familiile cu copii, însă nu toate reprezintă destinaţia ideală şi pentru cupluri tinere sau pentru cei veniţi să petreacă concediul cu prietenii.

    Primele trei nopţi am fost cazaţi la hotelul Haydarpasha Palace. Când am ajuns în faţa acestuia, am avut sentimentul că mă aflu la intrarea în Disneyland. Hotelul are aspectul unui castel cu turle albastre, iar pe unul dintre ziduri era agăţat un drapel imens, reprezentând semiluna. De altfel, aproape toate hotelurile întâlnite erau dominate de pata roşie a steagului otoman.

    La intrare ne-a întâmpinat proprietarul hotelului, care ne-a ataşat personal brăţările cu care aveam acces la restaurantele şi barurile hotelului. Zilele următoare mi-au dovedit că nu a fost un gest izolat de amabilitate. Din timp în timp, îl vedeam ba pe plajă, ba la masă, mergând printre turişti pentru a vedea cum se simt şi dacă totul este în ordine. Nici de la distracţie nu a lipsit, deoarece seara am ciocnit un pahar la petrecerea ţinută în clubul hotelului. Apartamentele aveau o terasă spaţioasă şi două băi, una la parter şi una la etaj.

    Ca şi în alte complexuri hoteliere din zonă, pe malul mării se poate ajunge printr-un tunel, deoarece plaja este situată dincolo de şosea, la câteva minute de hotel. Apa şi nisipul erau curate, iar plaja încăpătoare dispunea de şezlonguri gratuite pentru clienţii hotelului. Pe plajă se află un teren de volei şi mai multe terase unde turiştii cazaţi la Haydarpaşa au acces gratuit. Mesele de tip autoservire au fost îmbelşugate, cu varietăţi din bucătăria internaţională. Pentru mai multă intimitate, clienţii pot opta să ia cina în restaurante à la carte, cu specific divers (turcesc, italienesc, sea food).

    Terenul a fost cumpărat în 2005, însă hotelul a fost deschis în urmă cu doi ani, cu o investiţie de 50 de milioane de euro, bani pentru care Dundar Oz, proprietarul hotelului, spune, în glumă, că le mulţumeşte băncilor. Finanţarea este obţinută pe zece ani, iar dobânzile sunt, în general, de 4-4,5% însă, din cauza devalorizării monedei locale din ultima perioadă, acestea au crescut la 5-6%.

    În primul trimestru al lui 2018, cifra de afaceri a crescut cu 70-80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Investiţiile pe care Oz le-a făcut anul trecut s-au ridicat la aproximativ 300.000 de euro, direcţionate către achiziţionarea toboganelor şi construirea unei piscine încălzite, plus reparaţiile necesare. Patronul spune că în cadrul hotelulului, care are aproape 600 de camere, lucrează 400 de angajaţi, pe care îi adună însă cu greu. Din iulie până în septembrie, gradul de ocupare este de 100%, 60% dintre clienţii hotelului fiind reprezentat de familii cu copii, iar restul de 40%, de cupluri fără copii sau tineri proaspăt căsătoriţi, veniţi în luna de miere.

    După trei nopţi petrecute la Haydarpaşa, ne-am mutat la hotelul Granada Luxury Resort, unde am rămas două seri. Granada este un hotel pe care l-aş recomanda cuplurilor tinere sau celor care merg în concediu cu prietenii. Hotelul îşi primeşte oaspeţii începând cu 20 aprilie, iar la sfârşit de mai este ocupat 100%, până la sfârşitul lui noiembrie, când se închide. Unul dintre reprezentanţii hotelului mi-a povestit că 40% dintre clienţi sunt familii cu copii, iar 30%, cupluri fără copii, care vin pentru distracţie. El adaugă că, în vreme ce în mai 2017 gradul de ocupare al hotelului era de 60%, anul acesta a crescut până la 98%.

    Pe primul loc în topul naţionalităţilor din care fac parte clienţii hotelului se situează ruşii, care anul trecut reprezentau 60% din turişti, urmaţi de nemţi, turci şi români. Hotelul nu dispune de plajă, ci de un ponton cu şezlonguri şi o serie de piscine. Camerele sunt destul de spaţioase, cu balcon. Primul minibar este gratuit, însă al doilea este contra cost. Distracţia începe la 21.00, în clubul din exterior, unde DJ-ul chiar ştia să îşi facă treaba, iar după două-trei ore se mută în clubul hotelului, unde muzica nu mai este atât de antrenantă. Am prins, de asemenea, şi un concurs de miss, care a fost, cu siguranţă, atracţia serii pentru turistele şi turiştii dornici de distracţie.

    Hotelul unde am fost cazaţi în ultimele două seri, Eftalia Ocean, este unul cu pretenţii de cinci stele, care nu se ridică însă la nivelul aşteptărilor. Piscinele compensează într-o oarecare măsură plaja îngustă şi apa destul de murdară, cum erau, de altfel, prosoapele şi şezlongurile. La Eftalia, media de vârstă a turiştilor părea de 5-10 ani, aşa că pare o alegere potrivită pentru familiile cu copii. Felurile de mâncare nu erau foarte variate, iar cocktailurile şi shoturile se plăteau separat. Camera a fost însă spaţioasă şi curată, cu balcon, iar minibarul conţinea doar băuturi răcoritoare.

    La demisolul tuturor celor trei hoteluri existau magazine de unde se puteau cumpăra, printre altele, haine, jucării, colace, saltele de plajă şi suveniruri. Preţurile sunt puţin mai ridicate decât în magazinele din oraş, însă, în caz că ţi-ai uitat acasă loţiunea de plajă sau costumul de baie, magazinele sunt binevenite. De asemenea, hotelurile aveau sauna gratuită şi servicii de coafor, tatuaje cu henna şi masaj contra cost. Mai adaug doar că este ideal să ai în bagaj un fier de călcat de mici dimensiuni, deoarece hotelurile oferă acest serviciu doar contra cost.
    Ca o concluzie, Alanya este cu siguranţă o destinaţie ideală pentru un concediu în familie, iar preţurile din Turcia sunt accesibile. Dacă nu ştiţi ce să alegeţi între all inclusive şi ultra all inclusive, patronii hotelurilor spun că diferenţa este dată de calitatea băuturilor: în timp ce la all inclusive sunt servite băuturi locale, serviciul ultra all inclusive oferă băuturi de import. Iar în ceea ce priveşte valuta folosită, este preferabil să aveţi dolari, deoarece în multe locuri turcii pun semnul egal între dolar şi euro şi vă vor cere aceeaşi sumă indiferent de moneda pe care o folosiţi.

  • Hotelul unde invitaţii sunt învăţaţi să doarmă

    Potrivit informaţiilor Wall Street Journal, un hotel nou din New York City va oferi vizitatorilor oportunitatea de a fi invăţaţi de catre profesionişti comportamentali privind somnul, cum să doarmă.

    Compania Equinox pregăteşte lansarea primului hotel, în luna iunie şi, potrivit informaţiilor publicate de Wall Street Journal, acesta va include peste 70 de facilitaţi pentru fiecare cameră.

    Printre caracteristicile hotelului, care a fost proiectat pentru cei care vor un echilibru între muncă şi odihnă, se numără camere în interiorul cărora vizitatorii au acces la vitamine, maşti faciale, covoraşe de yoga, echipamente de fitness, suplimente pentru somn şi băuturi tonice.

    Equinox Hotels a anuntat mirecuri, 27 martie, că hotelul se va deschide în iunie 2019, în Manhattan Hudson Yards, în New York City. Hotelurile vor întruchipa aceleaşi filosofii ca Equinox Fitness Clubs, prezente în 99 de locuri din S.U.A., Canada si Marea Britanie.

    Una dintre noutăţile hotelului este că în cadrul acestuia, fiecare vizitator va avea oportunitatea să fie ajutat de profesionişti pentru a dormi mai bine.

    Preşedintele executiv şi partenerul de conducere al Equinox Holdings LLC, Harvey Spevak a spus ca doreşte ca hotelul său să „deţină primul loc în materie de somnu”, potrivit informatiilor Wall Street Journal.

    Antrenorii de la sălile Equinox sunt şi antrenori specilizaţi în comportamentul în timpul somnului. Astfel de antrenori vor fi disponibili pentru vizitatori pentru a le oferi sfaturi privind ritmul de somn şi despre modul în care pot optimiza mediul pentru un somn mai bun, a spus Harvey Spevak in cadrul Wall Street Journal.

    Potrivit lui Christopher Norton, CEO al Equinox Hotels, fiecare cameră este proiectată pentru a fi rece, întunecată şi liniştită. Camerele vor fi setate la 19 grade celsius, ca urmare  a unor studii din care a reieşit că spaţiile reci facilitează un somn mult mai bun.

    Hotelul se va afla pe o suprafaţă de 14 etaje, de la etajul 24 la etajul 38, în cadrul unui turn cu 92 de etaje. Acesta va dispune de un restaurant şi un bar realizat de Stephen Starr, care include o terasă in aer liber de 8.000 de metri pătraţi cu privelişte spre Manhattan şi Hudson River, potrivit informatiilor Wall Street Journal.

    Equinox Hotels nu se va opri la doar un singur hotel. Brandul planuieşte sa deschidă cinci alte facilităţi în Los Angeles, Houston, Seattle, Chicago, Santa Clara şi California.

    „În ospitalitate, numărul hotelurilor care pun accent pe stilul de viaţă a crescut. Acum, pe măsură ce sănătatea devine noua bogăţie, Equinox este poziţionat în mod unic pentru a defini o categorie emergentă care crează dificultaţi în întreaga industrie”, a spus Christopher Norton in cadrul articolului citat.

  • Un lanţ hotelier de lux recunoaşte că păstrează toate săpunurile folosite de clienţii săi. MOTIVUL pentru care compania a luat această decizie

    Proiectul este desfăşurat în colaborare cu organizaţia Clean the World, o grupare socială care distrubuie săpunuri pentru persoanele neajutorate. Compania Hilton afirmă că va colecta săpunurile din toate hotelurile sale. Săpunurile folosite vor fi „strivite, dezinfectate şi transformate în săpunuri noi-nouţe”, potrivit reprezentanţilor companiei.
     
    De asemenea, reprezentanţii Hilton au anunţat astfel de iniţiative similare şi în trecut. Lanţul hotelier ajută des la reciclarea săpunurilor, loţiunilor de corp şi sticlelor de şampon, acestea putând fi folosite drept sticle de călătorie pentru produse de igienă corporală.
     
    Programul de reciclare a lanţului Hilton a ajutat organizaţia Clean the World la distribuirea a peste 7 milioane de săpunuri reciclate, în ultimii 10 ani, astfel reuşind să păstreze 2 milioane de săpunuri şi sticle departe de gropile de gunoi.
     
  • De ce a ales un suedez să investească 12 milioane de euro într-un hotel din centrul Capitalei

    Hotelul, deschis în septembrie 2018, are o capacitate totală de 126 de locuri în 43 de camere cu balcon şi parcare proprie, segmentate fie individual, fie ca apartamente de două şi trei încăperi, al căror tarif variază între 72 de euro pentru o cameră şi poate ajunge până la 300 de euro pentru apartamentele cu trei dormitoare, fără mic dejun, care se plăteşte suplimentar, costul pornind de la 9 euro. De asemenea, unitatea dispune de recepţie operaţională 24/24 şi parcare subterană proprie pe două niveluri. Restaurantul, deschis în februarie, are o capacitate de 65 de locuri, care urmează să fie extinsă pe timpul verii cu încă 25 de locuri, odată cu deschiderea terasei.
    „Este un concept nou, oferim condiţii de patru stele, dar şi senzaţia aceea de Airbnb”, descrie Athanasios Tzakos, manager de dezvoltare al hotelului, unitatea deschisă în Capitală. El menţionează că imediat după deschidere hotelul a ajuns la un grad de ocupare de 70-80%, înregistrând peste 3.500 – 4.000 de clienţi şi circa 7.000 de înnoptări, media sejururilor fiind de 3 – 3,2 nopţi, „peste media Bucureştiului, care este 1,8 la momentul actual. Înregistrăm cu aproximativ o noapte în plus faţă de medie”, adaugă el.
    Investiţia iniţială în deschiderea Athina Suites a fost de 12 milioane de euro, incluzând aici şi construcţia clădirii, iar reprezentanţii hotelului preconizează că aceasta se va amortiza, conform planului de fezabilitate iniţial, în circa zece ani. „Depinde însă şi de piaţă. Noi putem face un plan pe 3 – 4 ani, după care depindem de mediul extern”, subliniază Tzakos. Pentru primul an de activitate, ei se aşteaptă la o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, 1,16 mil. euro mai exact, fără partea de restaurant.
    Cu toate că spaţiul nu permite facilităţi cum ar fi un centru spa sau piscină, reprezentantul Athina Suites spune că un serviciu „introdus de la bun început este cel de mobile concierge, pe care fiecare oaspete îl are în cameră – un smartphone de pe care poate apela şi în spaţiul hotelului, şi în afara acestuia, gratuit, în toată lumea, şi pe care îl poate folosi pentru a cere orice serviciu de concierge”. În cazul anumitor cereri mai speciale, cum ar fi chiar şi punerea la dispoziţia clientului a unui private jet sau organizarea unei cine romantice în alte locaţii decât cele obişnuite, este necesar parteneriatul cu firme de concierge, însă cererile obişnuite, ca achiziţionarea unor bilete, rezervări la restaurante sau decorarea camerei într-un anumit fel sunt îndeplinite de angajaţii hotelului, explică Tzakos.
    Serviciul de concierge este inclus în preţul camerelor, fiind disponibil pentru toate apartamentele, indiferent de tariful acestora. În prezent, echipa businessului numără în jur de 45 de angajaţi, dar urmează să se extindă odată cu deschiderea terasei. Categoria de clienţi cărora li se adresează unitatea hotelieră este reprezentată de segmentul corporate – „expaţii” – şi asta deoarece „sunt numeroase companii multinaţionale care cheamă expaţi în România pe perioade mari, de 1 – 2 luni, în funcţie de proiectul pe care îl au aici”, explică Tzakos, principalele naţionalităţi spre care conducerea hotelului îşi îndreaptă atenţia fiind „americanii, alături de australieni şi cei din Africa de Sud, care sunt obişnuiţi cu spaţiile mari, dar şi englezii”.
    Cu toate acestea, planurile de viitor ale reprezentanţilor businessului includ şi dezvoltarea segmentului de leisure, în special pentru familii cu copii: „Vrem să amenajăm camere cu tematică din desene – un segment nu prea dezvoltat în Bucureşti”, adaugă reprezentantul hotelului.
    Planurile de extindere ale lui Rizgar Shikhil prevăd deschiderea unei noi unităţi în nordul Capitalei, alte regiuni din ţară spre care îşi îndreaptă atenţia fiind Braşovul, Sibiul şi litoralul. „Căutăm în acest moment, în Bucureşti, spaţiul necesar pentru alte unităţi. Fie să construim din nou, de la zero, fie să cumpărăm o clădire construită după acelaşi concept”, spune Tzakos.
    La nivel de concurenţă, el remarcă competitori indirecţi – „cineva care închiriază un apartament vizavi”, dar şi direcţi – alte hoteluri din zonă. „Încercăm să ne diferenţiem prin servicii. E un efort zilnic să îi mulţumim pe toţi, însă de acum încolo vrem să mergem numai în sus”, spune Tzakos. Potrivit acestuia, piaţa hotelieră pe segmentul corporate este în plină dezvoltare, iar cea de leisure este în uşoară urcare. Totuşi, paralel cu intrarea a noi jucători, „pentru cei aflaţi deja pe piaţă şi care nu au investit şi nu s-au dezvoltat vor exista pierderi. Dacă nu investeşti, nu aduci ceva nou, nu renovezi, nu împrospătezi produsul, rezultatele vor fi în consecinţă”, crede reprezentantul Athina Suites.
    „Este posibil ca, pe viitor, inteligenţa artificială să ia locul personalului în hotelurile din România?”, l-am întrebat pe reprezentantul Athina Suites. Răspunsul a fost unul ferm – „Nu!”. Parţial, este posibil, a completat Tzakos, dar numai până la un anumit punct: „Omul va avea, în continuare, nevoie şi de om. Îi place tehnologia, dar are nevoie să ştie că e un om jos, în recepţie, pe care să-l poată apela. Nu ar exista nicio căldură dacă la recepţie clienţii ar fi întâmpinaţi de un robot care să le dea cheia. Un robot nu poate reproduce inteligenţa emoţională”, a încheiat el.
    Potrivit ZF, care citează datele Institutului Naţional de Statistică (INS), în Bucureşti funcţionau la nivelul anului trecut patru hoteluri de apartamente şi 125 de hoteluri normale. La nivel naţional, funcţionează circa 8.449 de unităţi de cazare, dintre care 1.613 hoteluri şi 20 de hoteluri apartament, arată aceeaşi sursă.

  • Simona Halep investeşte într-un hotel jumătate de milion de euro. Unde se află acesta

    În momentul de faţă, hotelul are 24 de camere, un apartament, o saună, restaurant, un bar şi, conform aceleiaşi surse, peste 20.000 de turişti i-au trecut pragul. Unitatea este cotată cu o notă mare pe site-urile de profil, iar în mediul de afaceri Drachenhaus a primit nota 9,4.

    Cu un etaj în plus, hotelul Simonei Halep îşi va creşte capacitate de cazare.

    Clienţii care aveau deja rezervări după data de 1 aprilie au fost transferaţi la celalate două unităţi hoteliere Drachenhaus din centrul istoric al Braşovului.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Ameninţare cu „atac cu rachete” în Bucureşti. Alertă de securitate la un HOTEL renumit din centrul Capitalei şi alte două instituţi

    Brigada Antitero a SRI şi poliţiştii efectuează verificări la Hotel Sheraton din Capitală, în urma unui apel la 112, în care s-a anunţat că atât hotelul, cât şi Fundaţia Româno-Americană şi Şcoala Americană vor fi „atacate cu rachete”, informează reprezentanţii SRI. Verificări se fac şi la celelalte instituţii ameninţate.
     
    Potrivit sursei citate, foarte probabil se va lua decizia evacuării instituţiilor pentru siguranţă.
     
    Totodată, este căutat şi cel care a efectuat apelul.
     
    Brigada Antitero a SRI şi poliţiştii efectuează verificări la Hotel Sheraton din Capitală, în urma unui apel la 112, în care s-a anunţat că atât hotelul, cât şi Fundaţia Româno-Americană şi Şcoala Americană vor fi „atacate cu rachete”, informează reprezentanţii SRI. Verificări se fac şi la celelalte instituţii ameninţate.
     
  • Povestea omului care a transformat o autobază de pe timpul lui Ceauşescu într-un hotel, iar acum are unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din România

    De la o fostă autobază transformată în hotel, Nicolae Căpuşan a ajuns să deţină acum unul dintre cele mai mari complexuri hoteliere din ţară şi să obţină venituri anuale de peste 10 milioane de euro. Planurile lui depăşesc graniţele Clujului şi vizează extinderea lanţului în Băile Herculane, prin revitalizarea fostului hotel Decebal, cât şi extinderea lângă Capitală. 

    Nicolae Căpuşan deţine şi conduce în prezent un grup care a ajuns la o cifră de afaceri totală care se plasează în jurul valorii de 10 milioane de euro; din acesta fac parte hotelurile SunGarden din Turda, SunGarden Therme din Dej, precum şi complexul hotelier SunGarden Resort din Cluj. În următorii trei ani, vizează atingerea unui prag de 25 de milioane de euro şi extinderea în Herculane, dar şi în apropierea Bucureştiului.

    La fel ca mulţi alţi antreprenori români din generaţia sa, clujeanul Nicolae Căpuşan a ales să renunţe la meseria de bază pentru a începe primele afaceri, după Revoluţie. De profesie inginer de sistem, după ce absolvise Facultatea de Electrotehnică, secţia Calculatoare, spune că era foarte greu pentru el să ajungă într-o funcţie bună în acele vremuri, în condiţiile în care acestea erau alocate celor care „cunoşteau anumiţi oameni”. 

    Astfel, după căderea comunismului a reuşit să adune 100 de mărci, bani cu care a cumpărat o geantă de răţuşte din plastic, de jucărie – „ultimul lucru care se mai găsea într-un magazin cu jucării, fiindcă totul dispăruse pe vremea aceea” – pe care le-a vândut „în afară”. I-a rămas întipărit în minte sunetul pe care l-au făcut răţuştele în momentul în care vameşii au verificat geanta. „La prima ieşire din ţară aveam emoţii extraordinare; iar la vamă, după ore de aşteptare, unul dintre vameşi a apăsat pe geantă când i-am spus că transport răţuşte”.

    Acesta a fost începutul care l-a ajutat să pună temelia afacerilor sale. Apoi, cu circa 1.000 – 2.000 de mărci, „bani cu care în vremea aceea puteai să cumperi un apartament – deja eram bogat”, s-a orientat pe aducerea de autobuze din Germania.

    A cumpărat un prim autobuz cu 300 de mărci de acolo şi l-a adus în România, în contextul în care, pe atunci, după reunificarea estului cu vestul Germaniei, „esticii voiau să scape de industria care nu avea origini germane”. Pentru România, care avea autobuze învechite la vremea aceea, aceasta a fost o oportunitate, iar pentru omul de afaceri, începutul unui business profitabil.

    După primul autobuz vândut, au urmat sute, spune el, dedicându-se acestei activităţi între 1991 şi 1993. Când s-au terminat autobuzele, a trecut într-o altă etapă: importul de piese de schimb din Germania pentru acestea: „Toţi românii luau piese vândute drept originale din Ungaria, am descoperit însă că nu erau chiar originale, ci aduse din Polonia; polonezii le vindeau cu 50% mai puţin. Am aflat apoi că şi piesele lor de schimb, potrivit unor specificaţii tehnice de pe acestea, erau produse în Rusia”. Prin urmare, s-au dus în Rusia, de unde le-au cumpărat la un sfert din preţ.

    În 1995 deveniseră lideri naţionali pe zona de piese auto – cu venituri de sute de mii de dolari. O parte din bani i-au reinvestit în imobiliare – nu ca parte a unei strategii, ci, potrivit lui Căpuşan, datorită unei pasiuni pentru pământ moştenite de la părinţi şi bunici.
    Au cumpărat mai multe proprietăţi, cărora nu le-au acordat prea multă atenţie pe vremea aceea – „Să fie!” – pentru ca abia mai târziu să le şi folosească.

    În jurul anului 2000 au renunţat la afacerea cu piese auto şi s-au orientat către industria turismului. Era domeniul care lui Nicolae Căpuşan îi plăcea cel mai mult – „Şi de atunci nu mai lucrez”, spune el, referindu-se la cât de pasionat este în continuare de turism.
    autobazA devenită Hotel

    Prima experienţă în HoReCa a venit odată cu administrarea, în concesiune, a unui restaurant luat de la „nişte americani veniţi să facă afaceri în România”.  „România nu este America, prin urmare ei au venit cu principiile lor de acolo şi au eşuat”, spune Căpuşan. A preluat restaurantul şi l-a administrat timp de trei ani. Un prim pas în dezvoltarea propriilor afaceri în domeniul turismului a fost însă făcut pe o proprietate folosită în vremea afacerilor anterioare. Omul de afaceri cumpărase la un moment dat o autobază la Turda, care avea un corp administrativ – o clădire în formă de cutie, în care se aflau câteva zeci de birouri.

    Nicolae Căpuşan povesteşte că s-a gândit timp de mai mulţi ani cum ar putea să transforme spaţiul, în contextul în care, pe vremea aceea, birourile nu erau atât de importante – „Îţi făceai treaba în maşină sau pe un colţ de masă”. Până la urmă, a decis să convertească spaţiul respectiv într-un hotel.

    Acesta a fost inaugurat în 2006, iar în 2005 a cumpărat proprietatea de 6.000 de metri pătraţi, cu o cabană de vânătoare inclusă, pe care a dezvoltat ulterior actualul SunGarden Golf & Spa Resort.

    Chiar dacă spune că nu s-a concentrat niciodată pe calculele matematice, crede că în situaţia proprietăţii din Turda investiţia s-a ridicat la aproximativ 1 milion de euro, iar în SunGarden Golf & Spa Resort aceasta este cuprinsă între 12 şi 14 milioane de euro. Omul de afaceri precizează însă că „investiţia nu este niciodată încheiată”.

    De-a lungul timpului, au evoluat de la un grad de ocupare de 3% în primul an şi vizitatori care întrebau „Mititei nu serviţi?” la creşteri constante ale cifrei de afaceri şi la lansări ale unor branduri premium în unitatea lor.

    În prezent, au în funcţionare trei hoteluri cărora li se va adăuga hotelul Decebal de la Herculane, a cărui reabilitare au început-o.
    „Hotelul Turda este mai degrabă pentru turiştii care vin la salină şi în sezon este un grad de ocupare 100%; cel din Cluj este un hotel business, iar SunGarden Golf and Spa Resort este un complex leisure – se aşază pe clientela care vrea să petreacă timp liber – să se relaxeze.”

    Pe cel din urmă observă un trend crescător din punctul de vedere al pachetelor care se vând, astfel că dacă până anii trecuţi vindeau rar un pachet turistic de 5-7 zile, în prezent observă o creştere semnificativă pe această zonă. Căpuşan observă de asemenea o creştere pe segmentul turiştilor străini care cumpără pachete de vacanţă. Aceştia sunt mai ales israelieni care vin având zbor direct la Cluj de la Tel Aviv – vin 10-20 de persoane, stau 7 zile şi consumă.

    Nu îi ocolesc însă nici vesticii şi spune că cei mai mulţi dintre ei sunt englezi.„E clar că străinii cheltuie cei mai mulţi bani. Sunt obişnuiţi cu turismul de agrement, de relaxare – dacă merg la un hotel, acolo îşi fac tot sejurul, all inclusive,  iar românii iau deseori cazare în regim de demipensiune şi merg în Cluj, în restaurante, prin baruri, îşi cheltuie banii mai ales în oraş, mai puţin în incinta complexului”, observă antreprenorul.

    Nicolae Căpuşan spune că pentru fiecare business au lansat noi faciliăţi; altele noi sunt în curs de implementare. Oferă ca exemplu o „divizie de catering, pentru clienţi premium, pe care am implementat-o prima dată la Dej”. Această afacere merge din ce în ce mai bine, potrivit lui, şi începe deja să genereze şi profit.
    La Turda au implementat două proiecte legate de dezvoltarea activităţilor sportive şi şi-au propus să lanseze încă un spaţiu pentru evenimente. Facilităţile de la SunGarden Golf & Spa Resort includ un spa, un teren de golf „marcă înregistrată” a brandului lor, trasee turistice mai scurte şi mai lungi – „mai generatoare de emoţie sau mai puţin generatoare de emoţie – un traseu care trece printr-o grotă a mistreţilor de pildă”.
    Omul de afaceri spune că nu întâmpină probleme nici în ceea ce priveşte personalul. „Oamenii rămân, doar din când în când mai dăm noi câte unul afară, din cauza mentalităţilor pe care nu vor să le schimbe.”

    Din Cluj la Herculane şi Snagov

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, cochetează cu ideea de a deschide un complex SunGarden în apropierea Capitalei. „Experienţa ne spune că o afacere de succes este una care se aşază undeva în periferie, dar cu un ambient plăcut şi care poate să fie aducător de succes foarte repede. Am dat deja sfoară în ţară la prietenii mei din Bucureşti, dacă găsesc un teren pe malul lacului Snagov unde să putem implementa acest proiect”, spune antreprenorul.
    În prezent însă, se concentrează pe dezvoltarea proiectului de la Herculane, unde au cumpărat fostul hotel Decebal. Antreprenorul estimează că va fi nevoie de o investiţie cuprinsă între 3 şi 5 milioane de euro şi şi-au propus să îl dea în folosinţă în 2021.
    Un alt proiect dezvoltat de familia Căpuşan este un centru care are o sală de escaladă, o zonă de yoga şi una de parkour – o activitate care chiar dacă este nouă în România, spune că peste 60 de cursanţi copii s-au înscris până acum.
    Sala de escaladă se întinde pe 500 de metri pătraţi, iar antreprenorul clujean crede că reprezintă viitorul activităţilor sportive. „Dacă până acum era la modă să mergi la sală, acum lumea caută ceva nou. 30% dintre clienţii pentru escaladă sunt studenţi străini care studiază în Cluj – în Germania, Austria e plin de astfel de săli”, observă Vlad Căpuşan, fiul antreprenorului.

    Planuri pentru a doua generaţie de antreprenori
    Soţia lui Nicolae Căpuşan, Camelia, este de profesie medic neurolog, însă ambii săi copii sunt implicaţi în afacere. Chiar dacă Vlad şi Ruxandra, „oameni de artă”, au absolvit atât liceul de artă, cât şi institutul de arte şi au studiat o parte din timp în Italia, în prezent sunt implicaţi în afacere amândoi. „Când ştiu că unul dintre ei este implicat, se ocupă de un anumit proiect, am confort, ştiu că sigur lor le pasă ce se întâmplă cu businessul”, spune antreprenorul.

    Mărturiseşte că a alocat mare parte din timp – dar şi resurse – în dezvoltarea abilităţilor de management ale copiilor. „Am avut şansa ca ei să se întoarcă acasă, iar fiecăruia i-am dat câte un mic proiect – cu unele au eşuat, am pierdut poate câteva zeci de mii de euro, dar am discutat, am evaluat împreună unde au greşit, am învăţat lecţiile”, descrie el pregătirea pentru trecerea afacerilor la următoarea generaţie. 
    Ruxandra Căpuşan are 24 de ani, lucrează pe segmentul operaţional al afacerii şi are mai multe direcţii în responsabilitate, printre care marketingul câtorva businessuri, precum şi misiunea de a forma o echipă de marketing proprie, iar pe termen lung vrea să se implice în proiectul Herculane.

    „E foarte greu să reabilitezi o clădire care este o ruină astăzi, dar este mult mai greu să îi faci operaţionalul după. Odată ce ai făcut o investiţie, este doar începutul dificultăţilor, urmează să pui în valoare ce ai investit”, descrie Căpuşan perspectiva sa asupra acestui proiect.
    Vlad Căpuşan este implicat mai ales în zona de dezvoltare a afacerii şi în activităţile imobiliare ale familiei. „Nu construim, dar facem parteneriate cu constructori şi investitori. Punem la dispoziţie proiectele şi ei le duc mai departe”, descrie Nicolae Căpuşan această afacere.
    Cum se împacă businessul cu arta? „Cred că în business să fii un artist este important, în contextul unei lumi în care dacă nu eşti creativ în ceea ce înseamnă dezvoltare, nu ai nicio şansă, piaţa fiind atât de competitivă încât trebuie să vii mereu cu ceva nou – să ai o iniţiativă nouă şi să creezi ceva ce nu există”, crede Vlad Căpuşan.

    El a observat că, după ce timp de mai mulţi ani a învăţat să dezvolte concepte artistice, acest lucru l-a ajutat în ceea ce înseamnă dezvoltarea unui business. „Am învăţat să găsesc soluţii inovative pe care poate alţii care vin dintr-o zonă de real sau dintr-o zonă tehnică nu le-au văzut.” Însă nu doar arta îl ajută în business – pasionat de alpinism, spune că în prezent are peste 23 de expediţii la activ, care includ escaladarea muntelui Himalaya. „Un lider bun poate decide dacă este momentul să te îndrepţi către vârf sau să te regrupezi”, spune Căpuşan.

    Vânzarea? „Eu joc golf, în lumea golfului sunt foarte mulţi oameni care vând afacerile şi vor să se relaxeze apoi – cred însă că trebuie să fii dintr-un alt tip de aluat”, răspunde Nicolae Căpuşan, care exclude această posibilitate.

  • Primăria Capitalei va reface un fost hotel cu peste 120 de milioane de lei

    „Imobilul va primi funcţiunea de hotel cu dotările aferente categoriei de 4 stele. La parter vor fi amenajate recepţia hotelului, restaurantul cu bucătăria aferentă şi funcţiunile specifice. La subsolul numărul 1 vor fi amenajate următoarele funcţiuni: bucătăria, vestiarele personalului, spaţiile tehnice şi o zonă de spa cu piscină tip jacuzzi, saună, masaj”, se arată în proiectul de hotărâre votat, marţi, în şedinţa CGMB.
     
    În cadrul şedinţei, consilierul general USR Roxana Wring a întrebat reprezentanţii Municipalităţii de ce Primăria investeşte într-un hotel, şi ce se va întâmpla cu această clădire după refacere, însă nu a primit un răspuns concret.
     
    „După ce va fi refăcut, vom propune un proiect care va intra în şedinţa Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, a declarat Gabriela Firea.
     
  • Hotelul care şi-a concediat angajaţii roboţi. Un oaspete al hotelului: „Eram trezit încontinuu din cauză că sforăiam”

    Primul hotel Henn Na a fost deschis în Nagasaki în 2015 şi a primit o certificare Guiness Cartea Recordurilor ca fiind primul hotel din lume care are roboţi în locul personalului uman.

    Ulterior însă, au existat numeroase plângeri din partea angajaţilor şi clienţilor, iar lanţul a fost nevoit să renunţe la jumătate dintre cei 243 de roboţi, mai ales fiindcă au creat mai multă muncă decât au produs, potrivit Wall Streeet Journal.

    „Este mai uşor ca niciodată acum că nu suntem chemaţi constant de oaspeţi din cauza problemelor cu roboţii”, a declarat unul dintre membrii personalului care a lucrat timp de trei ani pentru hotel pentru Wall Street Journal.

    Agenţia de turism care operează lanţul hotelier, format din opt unităţi răspândite acum în întreaga ţară, are personal format din roboţi care înlocuiesc parte din angajaţi, câţiva dintre ei sub formă de dinouzauri, alţii cu formă umanoidă.

    Hotelul s-a lansat cu aproximativ 80 de roboţi, iar ulterior s-au adăugat mai mulţi alţii, inclusiv o echipă de oameni şi un câine robot dansatori în hol. Totuşi, turiştii care s-au cazat la hotel spun că deseori aceştia se strică.

    Unul dintre turişti pretinde chiar că robotul din camera sa îl trezea încontinuu, deranjat de sforăitul lui.

    Asistentul robot din fiecare ţară, numit Churi, a fost unul dintre primii concediaţi, după ce un invitat a descoperit că este incapabil să răspundă unor întrebări de bază.

    Atsushi Nishiguchi, un turist care s-a cazat la hotel în 2017, a declarat petnru Wall Street Journal că după un schimb iritat de replici cu Churi, a decis să telefoneze recepţiei hotelului, doar pentru a descoperi că nu are un telefon în cameră, din moment ce asistentul robot ar fi trebuit să se ocupe de toate cerinţele invitaţilor.

    „Avea o reputaţie proastă”, a admis Hideo Sawada, preşedinte al companiei de turism care deţine hotelul.