Co-fondatorul Facebook a evitat aspectul instanţei care ar putea fi jenant pentru el şi companie, prin soluţionarea unui proces adus de acţionarii nemulţumiţi de o reclasificare a stocului pe care au descris-o ca fiind “auto-interesată” şi care ar dilua valoarea obişnuită a unei acţiuni.
Citiţi mai multe pe www.zf.ro
“Cele două aniversări marcate anul acesta – centenarul Revoluţiei ruse şi un deceniu de la începerea crizei financiare globale – au în comun mai multe lucruri decât ar părea. Ambele evenimente au importanţă autoevidentă. Revoluţia bolşevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piaţă. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece”, scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat “De la Lenin la Lehman – marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluţiei ruse”.
“Comunismul absurd dezvoltat în Blocul sovietic până în anii 1980 s-a prăbuşit sub greutatea propriilor contradicţii economice şi politice. Criza politică din ultimul an demonstrează că trebuie să urmărim dacă economiile de piaţă vor avea aceeaşi soartă. Însă similarităţile sunt mai profunde decât amploarea istorică a celor două evenimente. Conţinutul actualelor riscuri asupra liberalismului economiei de piaţă este acelaşi care a doborât rivalul acestui sistem. Comunismul a eşuat pentru că a comis două tipuri de minciuni.
Primul tip a constat în trădarea visului care a atras iniţial milioane de oameni: o societate a egalităţii, solidarităţii şi realizării de sine prin scopuri colective. Credinţa în acest vis a rezistat mult mai mult decât s-ar putea justifica până şi în spaţiul central al comunismului, chiar şi în Occident. Până la urmă, a fost ştearsă de realitate. A doua minciună a fost un sistem economic fondat pe minciună şi autoiluzie. Acum aproape că s-a uitat, dar o mare parte a secolului 20 au fost dezbateri dacă planificarea centralizată sau pieţele descentralizate ar asigura cea mai eficientă alocare a resurselor.
Argumentul în favoarea controlului statului asupra mijloacelor de producţie era că doar planificarea centralizată putea depăşi risipa de resurse generată de şomajul masiv capitalist şi de recurentele deficienţe de cerere care generează recesiune. La nivel practic, planificarea centralizată era deplorabilă la capitolul producerii şi alocării resurselor de care aveau nevoie cetăţenii. Dar, în loc de a se corecta, economia planificată a generat o mare minciună la care trebuia să se alinieze încrederea publică a tuturor, chiar dacă fiecare ştia bine adevărul. «Vă faceţi că ne plătiţi, iar noi ne facem că muncim», era o glumă care circula de la Rostock la Vladivostok, dar şi o constatare asupra realităţii”, explică Financial Times.
Pentru a-i reuşi planul, Collins trebuia să găsească o statuie a coautorului ”Manifestului Partidului Comunist“, pe care a pornit să o caute în fosta Uniune Sovietică.
A găsit una în Ucraina, la Mala Pereşcepîna, abandonată în spatele unui magazin, unde zăcea în noroi, tăiată în două şi acoperită de muşchi, şi de care autorităţile au fost de acord să se despartă şi a adus-o la Manchester. După curăţare şi reasamblare, statuia a fost recent inaugurată, artistul justificându-şi demersul prin faptul că el consideră că Engels, prin problemele pe care le pune, rămâne relevant şi în ziua de azi şi nu trebuie uitat.
Se ştie doar că artişti ca Henri de Toulouse-Lautrec ori Pablo Picasso, dar nu numai, au pictat şi ei afişe, devenite între timp piese râvnite de colecţionari. Diverse branduri din industria modei, printre care Loewe sau Raf Simons, au ajuns să trimită afişe pe post de invitaţii la prezentările lor, apelând pentru realizarea acestora la firme de design sau artişti.
Altele folosesc afişele ca decor menit să dea o notă de distincţie prezentărilor lor, aşa cum a procedat Prada, care a tapetat pereţii sălii unde a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2017 cu afişe cu imagini de femei.
Este pentru al doilea an consecutiv când şcoala de afaceri, care are campusuri în Franţa (în Fontainebleau, înfiinţat în 1957) şi în Singapore (înfiinţat în 1999), ocupă primul loc în topul FT. MBA-ul oferit de Insead se remarcă în special prin diversitate, 95% dintre studenţi fiind internaţionali.
Stanford Graduate School of Business din California este pe locul doi în topul din acest an, în creştere faţă de locul 5 deţinut în 2016. Pe locul trei în topul celor mai bune programe de MBA este Wharton, oferit de şcoala de afaceri a University of Pennsylvania.
Programele oferite de Harvard Business School, London Business School şi MIT Sloan School of Management, trei dintre cele mai longevive programe de MBA aflate pe primele locuri în topul realizat de FT de-a lungul anilor, au pierdut teren în faţa competitorilor. Harvard a pierdut două locuri, căzând pe poziţia 4, pentru prima dată în nouă ani de când şcoala de afaceri a ieşit din top 3.
1. Insead
2. Stanford Graduate School of Business
3. University of Pennsylvania: Wharton
4. Harvard Business School
5. University of Cambridge: Jurdge
6. London BUsiness School
7. Columbia Business School
8. IE Business School
9. University of Chicago: Booth
10. Ise Business School
“Suntem onoraţi că am fost incluşi în acest prestigious clasament, deoarece este încă o dovadă a recunoaşterii internaţionale de care se bucură dezvoltarea remarcabilă a QUALITANCE. Rezultatele noastre financiare din 2016 reflectă aceeaşi creştere rapidă, mai ales că studioul de inovaţie din San Francisco, LaunchPodium, ni s-a alăturat şi am deschis un birou al companiei la Sydney. Noile noastre servicii dedicate inovaţiei reprezintă un nou capitol în povestea dezvoltării noastre”, a declarat Radu Constantinescu, Managing Partner QUALITANCE.
“Faptul că am ajuns pe lista Financial Times a companiilor cu cea mai rapidă creştere e cu atât mai important pentru noi cu cât coincide cu aniversarea a 10 ani de QUALITANCE. Suntem încântaţi că reuşim să integrăm tehnologiile emergente – machine learning, IoT şi realitate virtuală – în viaţa de zi cu zi a companiilor şi a societăţii, în general. Nominalizarea înseamnă pentru noi recunoaşterea valorii create prin alăturarea capacităţii de a livra tehnologie la nivel de produs cu consultanţa specializată în inovaţie şi tehnologii de ultimă generaţie. Includerea pe lista Financial Times coincide si cu lansarea unei noi linii de business dedicate dezvoltării propriilor produse”, a afirmat Ioan Iacob, CEO QUALITANCE.
Realizarea acestui clasament a început cu selectarea de către Statista şi Financial Times a mii de companii europene drept potenţiale candidate. Pentru a intra în clasamentul Financial Times, o companie trebuie să fi avut venituri de cel puţin 100.000 de euro în 2012 şi de cel puţin 1,5 milioane de euro în 2015, o creştere prepondent organică a veniturilor din 2012 până în 2015 şi să fie o companie independentă (să nu fie filială sau birou al unei alte firme). Mai mult, compania trebuie să aibă sediul în una din cele 31 de ţări europene.
Proiectul Timeship este coordonat de arhitectul Stephen Valentine, care îl pregăteşte de douăzeci de ani, iar construcţia va începe imediat ce va exista tehnologia necesară reanimării unei persoane crioprezervate, investitorii aşteptându-se ca aceasta să fie disponibilă nu peste mulţi ani. Amplasamentul Timeship a fost astfel ales încât să fie ferit de cutremure şi în apropiere de surse de energie geotermală, centrul trebuind să poată funcţiona indiferent de dezastre pentru circa 100 de ani. Proiectul ar necesita o investiţie de 500 de milioane de dolari, după estimările arhitectului.