Tag: etapa

  • Black Friday 28 noiembrie 2014. Ce magazine PARTICIPĂ la runda a doua de REDUCERI

    LISTA magazinelor participante la runda a doua de Black Friday:

    Magazine de electronice şi IT: Evomag, F64, Remington, Utok,MarketOnline, MediaDOT, CitGrup, SensoDays, Interlink, Azerty, ClickShop, Conrad – German Electronics, Okazii.ro.

    Magazine cu reduceri la haine, încălţăminte şi accesorii:Nissa, Originals, AmaFashion, Catalin Botezatu – magazin oficial,Fashion Days, Mycloset, DeClub, Zorile Store, Comodo, All Boutique, FashionUp, La Redoute, Kurtmann, Zuga, StarShinerS, TinaR, BonPrix, dEpurtat, Miniprix, Dasha, Kalapod, Otter, Zonia, Boutique Mall, Standard Shoes, FashionAgenda, EccoShoes, Matar, Quick 24, BodoSport, Ready To Wear, Wild Fashion, Store Fashion, La Femme, Club Chic, Sports Woomie, Brand Circus, Blancheporte, DyFashion, Superpantofi, fxfashion, Ana Fashion, Miss Grey, Cache Cache, Leonardo, BeFashion, INSTYLIO, Lady M, pantofulmeu, gentisipantofi.ro, Bigotti, New Fashion Romania, Nympha.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cucerirea Vestului. Autonom Rent-a-car vrea să intre în competiţie cu cei mai mari concurenţi din Europa

    Dan Ştefan conduce, împreună cu fratele său, Marius Ştefan, cea mai mare afacere de închiriat maşini din România, Autonom Rent-a-Car, un business de 10,6 milioane de euro în 2013, care va ajunge anul acesta la peste 12,5 milioane de euro, potrivit estimărilor lor.

    Creşterea va fi susţinută atât de clienţi obişnuiţi, de la turişti la oameni de afaceri, cât şi de cei mai puţini obişnuiţi, cum ar fi soldaţii armatei americane sau chiar stafful Prinţului Charles, atunci când Alteţa Sa îşi vizitează proprietăţile din România. Din acest motiv, Autonom, care are în România o reţea formată 38 de agenţii în 25 de oraşe, şi-a propus să depăşească graniţele şi să intre în concurenţă directă cu giganţi precum Avis, Hertz sau Sixt nu numai pe plan local, ci şi regional.

    „Anul acesta am adăugat cel de-al 26-lea oraş în reţea – Budapesta –, deoarece ne-am propus să ne extindem spre vest. Maşinile vor fi înmatriculate în continuare în România şi tot aici se vor realiza achiziţiile şi pentru filialele din alte ţări“, a subliniat Ştefan. Următoarele ţări vizate sunt cele din Europa Centrală, precum Austria, Cehia şi Polonia.

    „Avem deja zeci de maşini disponibile în Ungaria şi vom merge şi la Viena. Pieţele de acolo au devenit prea mature, iar firmele nu mai vin cu nimic nou. Vom extinde serviciul cu maşini premium şi acolo, nu numai în România“, a spus Dan Ştefan, care face parte din promoţia tinerilor manageri de top din 2014 şi a fost premiat în cadrul galei Business Magazin.

    „Avem 2.000 de automobile în flota actuală, dintre care 1.000 au fost achiziţionate anul acesta. Am trecut treptat de la achiziţia a 600-700 de maşini anual la 1.000. Cumpărăm atât de mult deoarece în medie păstrăm o maşină în flotă un an, dar sunt şi cazuri de şase luni sau de până la 24 de luni. Achiziţiile noastre sunt realizate raţional, în funcţie de preferinţele clienţilor şi de latura economică. Avem în flotă atât automobile de volum, din clasele mică, compactă, medie, dar şi premium pentru manageri“, a subliniat Ştefan.

    O parte considerabilă din business o reprezintă pentru Autonom „piaţa de replacement“, adică businessul de a închiria maşini pentru companii, atunci când acestea au o problemă cu unul dintre automobilele din flotă şi este nevoie rapid de o alta. „Multe firme au realizat că menţinerea unei flote de rezervă poate fi costisitoare, mai ales în această perioadă, iar, pentru ca aceasta să fie eficientă, este nevoie de un grad ridicat de ocupare. Noi avem o reţea naţională suficient de mare pentru a acoperi această cerere“, a subliniat Dan Ştefan.

    Printre clienţii Autonom sunt inclusiv firmele de leasing operaţional, cele care închiriază flote pe termen lung către companii, acestea apelând la astfel de servicii pentru a oferi la schimb un alt automobil unui client în cazul în care maşina din flotă a fost imobilizată. „Anual avem mii de clienţi din partea corporaţiilor şi zeci de mii de clienţi persoane fizice. La nivel naţional, acoperim 90% din populaţie. Unde nu suntem înseamnă că nu există potenţial“, a spus Dan Ştefan.

    Proiectul de business şi strategia de dezvoltare pornesc de la cererea pieţei. Printre clienţi sunt companii străine care au o nevoie punctuală cum ar fi o flotă pentru câteva luni, aşa cum a fost în cazul celor care au instalat parcurile eoliene la nivel naţional sau care vor să trimită pe teren o forţă de vânzări temporară. Pe lângă acestea, sunt businessuri sezoniere cum ar fi instalarea de aparate de aer condiţionat, audit sau acţiuni promoţionale.

    „Sunt companii care comandă flote de maşini, dar au nevoie pe loc de acestea, iar, până la livrare, închiriază de la noi. În plus, oferim şi contract de externalizare totală, ce seamănă cu leasingul operaţional, numai că noi putem oferi program flexibil, care se poate întrerupe oricând, cu costuri mici. Astfel am atras printre clienţi armata americană, deoarece aceştia doresc să închirieze maşini pe o perioadă nedeterminată“, a spus Dan Ştefan.

  • Povestea decăderii Happy Tour, liderul detaşat al pieţei de turism până în 2012

    În 2007, când a cumpărat Happy Tour de la Nicolae Demetriade, fondul spaniol din investiţii GED a achiziţionat agenţia cu cea mai mare cifră de afaceri, cu cel mai mare profit şi cu cei mai mari clienţi corporate. Acum, după şapte ani, dacă ar vrea să vândă, ar vinde o agenţie aflată pe locul al treilea ca volum al afacerilor, în scădere în 2013 şi cu pierderi în ultimii doi ani.

    De altfel, Happy Tour este singura agenţie de turism din top 10 care pierde bani. În plus, şi celelalte companii ale grupului Happy Tour stau la fel de prost. Agenţia online Paravion, cumpărată de spanioli în 2010, este pe pierdere încă din anul achiziţiei, iar ca volum al afacerilor abia a depăşit jumătate din rulajul Vola.ro, liderul pieţei. În aceeaşi situaţie este şi turoperatorul Prestige Tour, cumpărat în 2011 de la Mircea Vladu: în 2012 şi 2013 a înregistrat pierderi, lucru care nu s-a întâmplat în precedenţii trei ani, când proprietar era Vladu.

    O altă firmă de turism, mai mică, Travel House, achiziţionată de spanioli în anii trecuţi, a avut şi ea pierderi în 2010 şi 2011, pentru ca în anul următor să fie absorbită de Happy Tour.

    Javier Garcia del Valle, CEO al Happy Tour Group, a declarat pentru Business Magazin că jobul său de zi cu zi nu este acela de a apărea într-un top, ci de a face din Happy Tour o companie de succes. Întrebarea care se pune acum este dacă agenţia Happy Tour şi grupul care îi poartă numele mai sunt o afacere de succes. Când un investitor prospectează o piaţă în vederea unei achiziţii, analizează o firmă cu rezultate financiare bune şi constant consolidate în timp, cu un portofoliu important de clienţi, care oferă servicii de calitate şi care are un bun renume în piaţă. „Când cumpărăm o companie, bineînţeles că sunt parametri diferiţi. Unul dintre aceşti parametri a fost de a cumpăra una dintre cele mai mari companii, iar Happy Tour era la vremea respectivă chiar cea mai mare. Dar n-am cumpărat-o pentru că era numărul 1. Este adevărat că, dacă Happy Tour ar fi fost pe ultimul loc, probabil că nu am fi cumpărat-o“, a explicat Garcia del Valle.

    Ce a contat pentru spanioli când au făcut achiziţia? A contat că era de vânzare, că preţul propus de fostul proprietar a fost un preţ pe GED l-a acceptat, că era lider de piaţă, că au primit recomandări de la alţi români şi că era o companie profitabilă, enumeră şeful Happy Tour. Care dintre aceste criterii mai este în picioare în caz că GED ar căuta cumpărător pentru Happy Tour? „În cazul în care ne-am decide să vindem compania, pentru respectivul cumpărător multe lucruri vor conta. Ar conta că suntem o companie auditată, că cifrele noastre sunt reale, că toţi angajaţii noştri sunt plătiţi pe carte de muncă şi deci se plătesc taxe la stat, că avem o tehnologie de ultimă oră, că avem nişte proceduri, iar compania este foarte bine structurată, de la top management până la angajaţi“, afirmă oficialul grupului de turism. Referitor la pierderi, el încearcă să nuanţeze problema. „Depinde din ce punct de vedere priveşti. Operaţional nu avem pierderi. În multe cazuri este ultima linie care se trage. Avem depreciere şi amortizarea investiţiilor. De ce? Pentru că noi am cumpărat trei companii în numele Happy Tour. Le-am cumpărat respectând regulile româneşti, nu cele internaţionale. Potrivit legilor româneşti, trebuie să ne ocupăm de depreciere şi de amortizarea investiţiei.“

    Un fost angajat al Happy Tour a declarat pentru Business Magazin că şi înainte de vânzarea către GED angajaţii erau plătiţi integral pe cartea de muncă, că firma făsuse două audituri cu companii de prestigiu şi că nu avusese niciodată restanţe la stat sau pierderi.

    Reprezentanţii câtorva mari agenţii de turism autohtone, care nu au dorit să fie citaţi, au explicat că cel puţin şase agenţii din Top 10 sunt auditate de companii de prestigiu şi că majoritatea celor din Top 20 au angajaţii plătiţi pe cartea de muncă. HT este singura companie din top 10 cu pierderi mai mult de doi ani consecutiv. Şeful HT argumentează că o parte din pierderi sunt cauzate de cursul valutar, lucru negat de alţi reprezentanţi din industrie. „Dacă lucrezi numai cu români, n-ai rată de schimb, dar la noi, 90-95% din business este în afară, pentru că Happy Tour îţi vinde un bilet pe care îl cumpără de la companii din afară“, spune el. Nu la fel cumpără biletele de avion şi Perfect Tour, Paralela 45 sau Aerotravel? „Nu ştiu cum fac ceilalţi de nu raportează pierderi, eu vorbesc în numele companiei noastre“, spune Del Valle. Reprezentantul unei agenţii din Top 10 afirmă că întotdeauna unii manageri găsesc motive pentru a justifica pierderile, dar nu le vor pune niciodată pe seama incompetenţei manageriale sau a deciziilor greşite. El adaugă că achiziţia Travel House, specializată în turism de afaceri şi turism de lux, cu un volum anual de câteva milioane de euro, a fost total inutilă, în condiţiile în care HT avea deja la acea vreme cel mai dezvoltat departament de turism de afaceri şi de turism de lux.

    Garcia del Valle explică situaţia fiecărei companii din grup: spune că Prestige Tour a fost afectat de rata de schimb şi de operaţiunile charterelor. Cu toate acestea, Christian Tour, care a împărţit în ultimii doi ani majoritatea zborurilor charter cu Prestige Tour, şi-a majorat volumul afacerilor în ultimii ani şi este una dintre cele mai profitabile agenţii de turism din România. Directorul financiar al unei companii din domeniu afirmă că explicaţia cu pierderile din cauza cursului este „praf în ochi“, pentru că „toată lumea“ este facturată de IATA în euro pentru zboruri. Pierderile pe 2013 ale celor trei firme din grup au fost de 6 milioane de lei.

  • Povestea decăderii Happy Tour, liderul detaşat al pieţei de turism până în 2012

    În 2007, când a cumpărat Happy Tour de la Nicolae Demetriade, fondul spaniol din investiţii GED a achiziţionat agenţia cu cea mai mare cifră de afaceri, cu cel mai mare profit şi cu cei mai mari clienţi corporate. Acum, după şapte ani, dacă ar vrea să vândă, ar vinde o agenţie aflată pe locul al treilea ca volum al afacerilor, în scădere în 2013 şi cu pierderi în ultimii doi ani.

    De altfel, Happy Tour este singura agenţie de turism din top 10 care pierde bani. În plus, şi celelalte companii ale grupului Happy Tour stau la fel de prost. Agenţia online Paravion, cumpărată de spanioli în 2010, este pe pierdere încă din anul achiziţiei, iar ca volum al afacerilor abia a depăşit jumătate din rulajul Vola.ro, liderul pieţei. În aceeaşi situaţie este şi turoperatorul Prestige Tour, cumpărat în 2011 de la Mircea Vladu: în 2012 şi 2013 a înregistrat pierderi, lucru care nu s-a întâmplat în precedenţii trei ani, când proprietar era Vladu.

    O altă firmă de turism, mai mică, Travel House, achiziţionată de spanioli în anii trecuţi, a avut şi ea pierderi în 2010 şi 2011, pentru ca în anul următor să fie absorbită de Happy Tour.

    Javier Garcia del Valle, CEO al Happy Tour Group, a declarat pentru Business Magazin că jobul său de zi cu zi nu este acela de a apărea într-un top, ci de a face din Happy Tour o companie de succes. Întrebarea care se pune acum este dacă agenţia Happy Tour şi grupul care îi poartă numele mai sunt o afacere de succes. Când un investitor prospectează o piaţă în vederea unei achiziţii, analizează o firmă cu rezultate financiare bune şi constant consolidate în timp, cu un portofoliu important de clienţi, care oferă servicii de calitate şi care are un bun renume în piaţă. „Când cumpărăm o companie, bineînţeles că sunt parametri diferiţi. Unul dintre aceşti parametri a fost de a cumpăra una dintre cele mai mari companii, iar Happy Tour era la vremea respectivă chiar cea mai mare. Dar n-am cumpărat-o pentru că era numărul 1. Este adevărat că, dacă Happy Tour ar fi fost pe ultimul loc, probabil că nu am fi cumpărat-o“, a explicat Garcia del Valle.

    Ce a contat pentru spanioli când au făcut achiziţia? A contat că era de vânzare, că preţul propus de fostul proprietar a fost un preţ pe GED l-a acceptat, că era lider de piaţă, că au primit recomandări de la alţi români şi că era o companie profitabilă, enumeră şeful Happy Tour. Care dintre aceste criterii mai este în picioare în caz că GED ar căuta cumpărător pentru Happy Tour? „În cazul în care ne-am decide să vindem compania, pentru respectivul cumpărător multe lucruri vor conta. Ar conta că suntem o companie auditată, că cifrele noastre sunt reale, că toţi angajaţii noştri sunt plătiţi pe carte de muncă şi deci se plătesc taxe la stat, că avem o tehnologie de ultimă oră, că avem nişte proceduri, iar compania este foarte bine structurată, de la top management până la angajaţi“, afirmă oficialul grupului de turism. Referitor la pierderi, el încearcă să nuanţeze problema. „Depinde din ce punct de vedere priveşti. Operaţional nu avem pierderi. În multe cazuri este ultima linie care se trage. Avem depreciere şi amortizarea investiţiilor. De ce? Pentru că noi am cumpărat trei companii în numele Happy Tour. Le-am cumpărat respectând regulile româneşti, nu cele internaţionale. Potrivit legilor româneşti, trebuie să ne ocupăm de depreciere şi de amortizarea investiţiei.“

    Un fost angajat al Happy Tour a declarat pentru Business Magazin că şi înainte de vânzarea către GED angajaţii erau plătiţi integral pe cartea de muncă, că firma făsuse două audituri cu companii de prestigiu şi că nu avusese niciodată restanţe la stat sau pierderi.

    Reprezentanţii câtorva mari agenţii de turism autohtone, care nu au dorit să fie citaţi, au explicat că cel puţin şase agenţii din Top 10 sunt auditate de companii de prestigiu şi că majoritatea celor din Top 20 au angajaţii plătiţi pe cartea de muncă. HT este singura companie din top 10 cu pierderi mai mult de doi ani consecutiv. Şeful HT argumentează că o parte din pierderi sunt cauzate de cursul valutar, lucru negat de alţi reprezentanţi din industrie. „Dacă lucrezi numai cu români, n-ai rată de schimb, dar la noi, 90-95% din business este în afară, pentru că Happy Tour îţi vinde un bilet pe care îl cumpără de la companii din afară“, spune el. Nu la fel cumpără biletele de avion şi Perfect Tour, Paralela 45 sau Aerotravel? „Nu ştiu cum fac ceilalţi de nu raportează pierderi, eu vorbesc în numele companiei noastre“, spune Del Valle. Reprezentantul unei agenţii din Top 10 afirmă că întotdeauna unii manageri găsesc motive pentru a justifica pierderile, dar nu le vor pune niciodată pe seama incompetenţei manageriale sau a deciziilor greşite. El adaugă că achiziţia Travel House, specializată în turism de afaceri şi turism de lux, cu un volum anual de câteva milioane de euro, a fost total inutilă, în condiţiile în care HT avea deja la acea vreme cel mai dezvoltat departament de turism de afaceri şi de turism de lux.

    Garcia del Valle explică situaţia fiecărei companii din grup: spune că Prestige Tour a fost afectat de rata de schimb şi de operaţiunile charterelor. Cu toate acestea, Christian Tour, care a împărţit în ultimii doi ani majoritatea zborurilor charter cu Prestige Tour, şi-a majorat volumul afacerilor în ultimii ani şi este una dintre cele mai profitabile agenţii de turism din România. Directorul financiar al unei companii din domeniu afirmă că explicaţia cu pierderile din cauza cursului este „praf în ochi“, pentru că „toată lumea“ este facturată de IATA în euro pentru zboruri. Pierderile pe 2013 ale celor trei firme din grup au fost de 6 milioane de lei.

  • Povestea Malaysia Airlines. Câte avioane mai are compania care administra zborurile MH370 şi MH17, în care au murit 537 de oameni

     Istoria aviaţiei malaeziene începe cu Wearne’s Air Service, o companie fondată de doi australieni, care avea o flotă formată dintr-un singur aparat de zbor, un de Havilland DH.89 Dragon Rapide, şi efectua trei curse pe săptămână, între Singapore şi Penang, ambele aflate sub control britanic. În acest context, Alfred Holt, inginer, proprietar de nave şi industriaş englez, a realizat că o nouă companie s-ar putea dezvolta aproape fără concurenţă.

    O iniţiativă comună între firma sa, Ocean Steamship Company, Straits Steamship Company şi Imperial Airways, una dintre companiile aeriene deţinute de coroana britanică, a dus la formarea Malayan Airways Limited, în 1937. Primul zbor comercial avea să aibă loc zece ani mai târziu însă, în 1947, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ADMITERE LICEU 2014 – Situaţia pe JUDEŢE a repartizării absolvenţilor de clasa a VIII-a

     Covasna: Cea mai mică medie de admitere la liceu din judeţ, 3,56 la “Apor Peter” din Târgu Secuiesc

    Cea mai mică medie de admitere din judeţul Covasna, 3,56, s-a înregistrat la specializarea Mecanică a Liceului Tehnologic “Apor Peter” din Târgu Secuiesc, în timp ce cea mai mare medie a fost de 9,21, la specializarea Matematică-Informatică a Liceului Teoretic “Szekely Miko” din Sfântu Gheorghe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Costa Concordia a fost adusă pe linia de plutire la doi ani şi jumătate după naufragiu

     UPDATE 14:33 Pachebotul Costa Concordia, adus pe linia de plutire la doi ani şi jumătate după naufragiu

    Pachebotul Costa Concordia, al cărui naufragiu pe Insula Giglio, în Toscana, s-a soldat cu 32 de morţi în 2012, a reînceput să plutească, aceasta fiind prima etapă decisivă a ranfluării sale, a anunţat luni Franco Porcellacchia, unul dintre inginerii responsabili cu operaţiunea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • McCEO – povestea şefului McDonald’s România şi planurile lanţului american de restaurante

    Daniel Boaje este de patru ani responsabil de activitatea McDonald’s în România, dar cariera sa a început în urmă cu 20 de ani. La un moment dat a încercat aventura antreprenoriatului, s-a specializat apoi în domeniul financiar, dar a ales în cadrul reţelei de fast-food. El povesteşte care au fost momentele cheie din drumul către fotoliul de CEO al McDonald’s în România.

    “Sunt foarte ambiţios, mă bazez foarte mult pe echipă, sunt foarte preocupat de dezvoltarea oamenilor din jurul meu, încerc să schimb, nu mă mulţumesc cu un lucru bine făcut, care mâine poate fi făcut mai bine; sunt atent să nu fac aceeaşi greşeală de mai multe ori”, spune despre sine Daniel Boaje, care a fost invitat, în cadrul întâlnirii Meet the CEO, să-şi facă analiza SWOT. La capitolul defecte crede că „sunt workahoolic, temperamental, încăpăţânat, dar câteodată – rar – accept un punct de vedere diferit atunci când este bine argumentat; mai am lucruri de învăţat”.

    Daniel Boaje, director general al McDonald’s România, a preluat conducerea companiei în urmă cu patru ani, dar s-a angajat în cadrul companiei americane în urmă cu aproape 20 de ani. Îşi aminteşte limpede toate datele importante din cariera sa, făcând referire nu doar la ani, ci chiar la o anume zi dintr-o lună. Spune despre sine că este „un om normal”, că împlineşte anul acesta 44 de ani şi povesteşte că a început să lucreze la McDonald’s în 1994, după ce a văzut un anunţ în ziar. Chiar dacă la acea vreme apăruseră câteva firme de recrutare, nu era încă vremea lor şi foarte populare erau anunţurile de angajare, care ajungeau şi pe o jumătate de pagină de ziar. „Cred că anunţul suna: «McDonald’s România angajează manager de restaurant», orice ar fi însemnat acest lucru, pentru că nu îmi era clar”, spune acum Daniel Boaje.

    Faptul că a dobândit experienţă încă din vremea studenţiei s-a dovedit de mare folos, iar domeniul în care a activat se leagă cu precădere de vânzări. Odată cu terminarea facultăţii, îşi aminteşte, „am avut şansa să lucrez la Ministerul Comerţului, în 1993, vreme de doar două luni, pentru că apoi am plecat în armată, la Sibiu, la o unitate de intendenţă; iar la întoarcere se restructurase postul”. Spune că nu-şi mai aminteşte exact salariul, dar estimează că se plasa în jurul a 25 de dolari pentru slujba care i-a fost oferită după armată, bani care nu-i erau suficienţi pentru a se descurca; i s-a spus: „Rămâi, s-ar putea să ai şansa să pleci la post, în minister”. Numai că ar fi trebuit să se însoare, „lucru care nu era posibil”. Prin urmare, s-a angajat la o firmă care vindea produse Colgate-Palmolive, iar în perioada de probă, de patru luni, mergea cu tramvaiul sau pe jos; a primit apoi maşină, „lucru pe care l-am considerat o mare promovare, şi am bătut sectoarele 5 şi 6, butic cu butic, magazin cu magazin, aşa cum erau la vremea aceea”.

    Un moment de cotitură în cariera sa a fost cel în care a văzut anunţul dat de McDonald’s şi s-a gândit că n-are nimic de pierdut dacă îşi trimite CV-ul. Dar la acea vreme lucrurile erau mai complicate decât acum: CV-ul a fost trimis prin poştă, cu un număr de telefon de acasă. „Am avut cred şase sau şapte interviuri pe parcursul a jumătate de an”, şi a fost angajat de la 1 noiembrie 1994. Primul restaurant McDonald’s în România s-a deschis în urmă cu 19 ani, pe 15 iunie 1995, şi de atunci, spune Boaje, „s-au întâmplat multe lucruri”. Mai intrase în contact cu marca de fast-food, pentru că fusese însoţitor de bord în 1991 şi una dintre primele ţări pe care le-a vizitat a fost Irlanda, unde a mers la un McDonald’s, pentru că auzise că acolo poate mânca cu bani puţini. „Ne-am uitat la meniu de sus în jos şi ne-am oprit la cafea, pentru că era singura pe care mi-o permiteam la acel moment.” Dar, completează el, prima sa experienţă cu McDonald’s i-a lăsat o impresie plăcută, pentru că era „curat, bine organizat şi personalul foarte amabil, într-o vreme în care în restaurantele din România chelnerii se comportau de parcă erau mai importanţi decât clienţii”.

    La primele interviuri de recrutare a aflat că într-un restaurant McDonald’s sunt mai mulţi manageri, lucru pe care mărturiseşte că nu l-a înţeles de la bun început. „Astăzi avem în medie nouă manageri pentru fiecare restaurant din România; unul dintre ei este şeful.” Pe parcursul celor şase luni în care s-au derulat interviurile, îşi aminteşte că auzea mereu două lucruri: „Unu, este extrem de importantă echipa, oricât de valoros eşti; doi, nimeni nu este de neînlocuit, în sensul că menirea unui manager este să pregătească alţi oameni. Mai mult decât manageri, eram traineri sau formatori”. Iar determinarea cu care şi-a clădit cariera era vizibilă încă de la acele momente: i s-a părut că este important să întrebe, după fiecare etapă, cum s-a descurcat şi când este următoarea etapă, pentru că nu putea fi contactat decât pe telefonul fix, ceea ce limita mult comunicarea: „…nu puteam sta lipit de telefonul fix”.

    Cea mai importantă etapă a procesului de recrutare a fost o probă de lucru pe care a susţinut-o la un restaurant din Ungaria. În ultima fază, din 25 de oameni au fost aleşi doar 14. Îşi aminteşte că vreme de trei zile a lucrat câte 12 ore; că s-a ars, a greşit, a învăţat, a fost certat şi felicitat, dar şi că dormea foarte bine după 12 ore de muncă. Apoi a avut loc interviul final, în urma căruia a fost angajat şi a urmat, în 1994, o perioadă de pregătire de şase luni, tot în Ungaria. Despre nivelul salarial de la acea vreme nu dă detalii precise, dar crede că avea cam acelaşi venit ca şi tatăl său. „Pentru un începător era un salariu foarte motivant şi îl comparam cu venitul pe care îl aveam ca agent de vânzări, când nu câştigam chiar puţin.” Făcea parte din prima echipă de oameni a McDonald’s pe piaţa din România, care avea ca misiune să înveţe cât se poate de mult, pentru că trebuia ca la întoarcere să recruteze angajaţi şi să-i pregătească pentru deschiderea primului restaurant. „Era multă responsabilitate şi cred că McDonald’s este compania care are cel mai complet program de pregătire”, spune Boaje. Din exterior poate părea banal: la un moment dat, când spunea că a absolvit Hamburger University – sunt cinci astfel de istituţii în lume – părea o glumă.

    „Când explic ce înseamnă asta, oricine îşi schimbă părerea”, afirmă el, iar în sprijinul ideii stă faptul că Hamburger University este un campus în adevăratul sens al cuvântului, cu profesori, lectori şi cursuri. „Orice director de restaurant în McDonald’s trebuie să fie absolvent al unei asemenea universităţi şi să aibă o diplomă pe care să scrie «Barchelor of Hamburgerology». Acest lucru spune că noi luăm afacerea asta foarte în serios.” Face asocieri interesante: „«McDonald’s este în industria de entertainment, oamenii trebuie să plece zâmbind şi să încerce să fredoneze lucrul pe care ai încercat să i-l transmiţi în ziua respectivă». Este o perspectivă destul de interesantă, McDonald’s este mai mult decât hamburgeri, Happy Meal, cartofi prăjiţi sau îngheţată”, spune Boaje.

  • CREŞTERI SALARIALE pentru angajaţii din Sănătate şi asistenţii sociali care au sub 1.500 lei

     “Împreună, am stabilit patru puncte esenţiale şi am semnat un proiect de acord de colaborare între Sanitas şi Ministerul Finanţelor Publice, astfel Ministerul Finanţelor Publice va susţine creşterea salariilor angajaţilor de specialitate medico-sanitară din sistemul public de sănătate şi ale asistenţilor sociali, situate sub plafonul de 1.500 de lei, în două etape, după cum urmează: în prima etapă, începând cu 1 decembrie 2014, se va acorda o majorare salarială de 5%, iar în a doua etapă, începând cu 1 martie 2015, se va aplica o nouă majorare salarială, cu încă 5%”, a declarat, vineri, Ioana Petrescu, după întâlnirea avută la sediul ministerului cu reprezentanţii Federaţiei Sindicale Sanitas.

    Ministerul Finanţelor Publice (MFP) estimeză că de această majorare salarială vor beneficia aproximativ 126.000 de angajaţi din sistemul public sanitar şi de asistenţă socială.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 10 lucruri pe care să nu le faceţi într-un interviu de angajare

    1. Nu fiţi nepregătiţi

    Înainte de a participa la interviu, trebuie să fiţi siguri că sunteţi pregătiţi. Trebuie să investiţiti mult timp în investigarea sectorului de activitate, a şefului companiei şi să ştiţi totul despre specificul activităţii acesteia. Aceste cunoştinţe vă vor plasa în faţa celorlalţi candidaţi şi veţi fi luat mult mai în serios. 

    2. Salariul

    Interviul de angajare nu este cu siguranţă locul în care să discutaţi despre cifre. Astfel de discuţii pot fi acceptate doar în cazul în care angajatorii ridică problema. Este bine să aveţi o idee în această direcţie, dar nu aduceţi vorba despre aceasta din proprie iniţiativă deoarece va transmite mesajele greşite.

    3. Contactul vizual

    Este obligatoriu să menţineţi contactul vizual într-un mod responsabil cu posibilii angajatori. Uitatul în gol sau la podea nu reprezintă cea mai bună modalitate de a impresiona oamenii, îndeosebi cei cu care lucraţi. Totuşi, nu ar trebui să vă petreceţi prea mult timp uitându-vă în ochii celor cu care discutaţi, ar putea deveni deranjant. Un echilibru care să denote determinare şi profesionalism reprezintă modalităţile prin care să arătaţi că sunteţi concentaţi.

    4. Sinceritatea

    Nu ar trebui să fiţi evazivi în mijlocul unui interviu. Vă veţi lovi probabil de o serie de întrebări care să vă provoace, directe şi la subiect. Răspunsurile trebuie să fie directe şi oferite cu încredere.

    5. Falsitatea

    Chiar dacă vreţi să fiţi pe placul tuturor celor care vă intervievează şi să răspundeţi adecvat la întrebări, trebuie să fiţi sinceri. Trebuie să rămâneţi calmi şi voi înşivă, chiar dacă interviul impune o cantitate mare de stres.

    6. Caracterul informal

    Trebuie să nu uitaţi niciodată că informalitatea nu vă va duce nicăieri.Interviul nu reprezintă locul în care să discutaţi colocvial, trebuie să respectaţi caracterul profesional pe toată durata acesteuia. Compania este interesată de cât de bine aţi putea performa la noul loc de muncă şi nici pe departe de ultimele bârfe legate de căsătoria voastră de pildă.

    7. Criticile aduse fostului angajator

    Nu este deloc indicat să faceţi acuzaţii la adresa fostului angajator. Angajatorii nu sunt interesaţi de prezentările negative ale dvs. la adresa oricui. Un astfel de comportament creionează o impresie greşită despre voi şi trebuie evitat cu orice cost.

    8. Platitudinile

    Este foarte iritant pentru recrutori  să audă clişee pe care oamenii au tendinţa să le repete la interviuri. Fraze precum „îmi place să lucrez în echipă” sau „abilitatea de a rezolva problemele” se regăsesc în majoritatea discuţiilor pe care intervievatorii le organizează prin urmare este indicat să fiţi cât se poate de inventivi pentru a vă promova caracterul şi a menţiona cum, mai exact, puteţi rezolva problemele companiei.

    9. Tăcerea

    Curiozitatea în ce priveşte locul de muncă pentru care aplicaţi este crucială pentru a reuşi la interviu. Nicio companie nu va dori o „floare pe tapet” care să nu fie interesată de activitatea companiei. Angajatorii încearcă să afle dacă vă potriviţi cu colegii de muncă şi dacă vă sunteţi capabili să vă construiţi relaţii. Companiile îşi doresc persoane dinamice şi efervescente, aspecte care reies dintr-un interviu.

    10. “Haina face pe om” este o expresie  care se regăseşte perfect în contextul unui interviu de angajare: din momentul în care intraţi într-o discuţie cu angajatorul, ar trebui ca ţinuta dvs. să impresioneze. Un costum elegant, o cămaşă, pantofi adecvaţi – sunt detalii care contează în cursa pentru noul job. 

     

    Sursa: Therichest.com