BusinessMagazin

Tag: efecte

  • Protest masiv anunţat pentru această seară, în Piaţa Victoriei

    “Îndemnăm oamenii să se alăture acestui protest. Cerem sindicatelor să se alăture protestului, să scoată oamenii în stradă dimineaţa şi după amiaza în timpul săptămânii şi să declanşeze greva generală! Au început să apară efectele grave ale revoluţiei fiscale, combinată cu noua lege a salarizării şi ordinul de ministru privind sporurile pentru fiecare categorie în parte. Salariile au început să scadă după ce contribuţiile sociale au trecut din sarcina angajatorului în cea a angajatului. Fluturaşii cu salariile micşorate pe luna ianuarie au început să fie primite de angajaţii de la buget sau din mediul privat. Alţi angajaţi urmează să primească fluturaşii cu salarii mai mici în următoarele zile. Măririle salariale care au fost anunţate pentru 2018 se dovedesc doar praf în ochii angajatorilor.”, precizează organizatorii pe Facebook.
     
    Protestul este anunţat pe Facebook pentru intervalul orar 18:00 – 23:00.

  • Cronică de film: It’s a small world

    Conceptul care stă la baza Downsizing nu e neapărat unul nou: creşterea consumului distruge planeta, iar mai mulţi cercetători ajung la concluzia că singura metodă de a opri acest fenomen este micşorarea oamenilor. Plecând de la această idee, Alexander Payne explorează starea actuală a societăţii americane printr-un filtru al satirei, mult exagerat. Pentru Paul (Matt Damon) şi soţia sa, Audrey (Kristen Wiig), tentaţia de a putea avea mult mai multe lucruri la un preţ mult mai mic este suficient de mare pentru a ignora eventualele efecte adverse.

    Evident, călătoria spre o viaţă în miniatură nu merge aşa cum era planificat, iar de aici apar tot felul de aventuri inedite.

    Distribuţia, completată de Cristoph Waltz, Jason Sudeikis sau Neil Patrick Harris, este una extrem de talentată.

    Regizorul pare însă a nu fi decis asupra cărui aspect să-şi îndrepte atenţia; Payne explorează prea multe lucruri, prea multe straturi ale societăţii şi pare pe alocuri reţinut în a critica lăcomia oamenilor. Downsizing pune multe întrebări, dar oferă prea puţine răspunsuri; cum ne putem simplifica vieţile? Ce valori ar trebui să îmbrăţişăm? Filmul nu oferă explicaţii şi nu lasă spectatorii nici cu dorinţa de a medita asupra temelor prezente.

    E greu de spus dacă Alexander Payne vrea să transmită că e momentul să schimbăm ceva sau că e prea târziu pentru a mai schimba ceva; prima parte a filmului oferă un cadru amplu asupra lumii, în vreme ce partea a doua se concentrează pe ceva foarte exact, foarte redus – atât ca dimensiuni, cât şi ca perspectivă.

    Downsizing are momente bune, fără îndoială, dar majoritatea par a avea rolul de a încurca spectatorii. E greu să anticipezi în ce direcţie se îndreaptă povestea – un element pe care îl apreciez în mod normal, dar care în Donwsizing devine destul de obositor.

    O surpriză neplăcută este interpretarea lui Matt Damon: este unul dintre cei mai constanţi actori din generaţia sa, dar rolul din Downsizing nu i se potriveşte deloc. Inspirată însă alegerea lui Christoph Waltz, care aduce la viaţă un personaj extrem de enigmatic, dar în aceeaşi măsură amuzant.

    Pentru scenariu, Alexander Payne a lucrat alături de Jim Taylor; cei doi au mai semnat scenariile pentru Sideways, Election, About Schmidt sau Citizen Ruth.

    Mesajul pe care producătorii filmului vor să îl transmită este unul cât se poate de simplu: poţi să fugi de probleme, dar în cele din urmă acestea te vor prinde. Nu contează că ai 174 de centimetri sau 17, atât timp cât oamenii din jurul tău trăiesc sub aceleaşi coordonate.

    N-aş spune că Downsizing e un film rău, dar nici că e unul excepţional; se încadrează, mai curând, în media filmelor care încearcă să exploreze teme de actualitate dar se împiedică în propriile ambiţii, de cele mai multe ori supralicitate.

    Nota: 7/10

  • Traian Băsescu: “Daddy, e groasă cu revoluţia!”

    “Daddy, e groasă (MĂ) cu revoluţia ! Doamne ce harababură cu “revoluţia fiscală”.În mod repetat, în Parlament dar şi în spaţiul public am cerut guvernanţilor să oprească “revoluţia fiscală” pe care am considerat-o şi inoportună şi insuficient pregătită.

    1.Inoportună pentru că nimic nu justifică schimbarea fiscalităţii atunci când economia înregistrează o creştere a PIB de 7 la sută.

    2.Insuficient pregătită, pentru că guvernanţii nu au înţeles efectele modificării legislaţiei pe care le-au trâmbiţat pe toate televiziunile, fără să priceapă nimic din ce spun, ceea ce acum, când află de la televizor efectele a ceea ce au făcut, au pur şi simplu şocuri.

    Îi şochează efectele noii legi a salarizării prin care pentru sute de mii de salariaţi din sectorul privat şi de la stat scad salariile în loc să le crescă cu 25 la sută cum trâmbiţa vajnica pafaristă Olguţa ;

    Îi şochează că transferul contribuţiilor în salariul brut al salariatului a fost refuzată de foarte multe firme care nu au înregistrat noile contracte individuale de muncă în REVISAL ;

    Îi şochează că multe administraţii locale nu-şi pot plăti salariaţii ;

    Îi şochează că Declaraţia 600 este inaplicabilă iar o bună parte din cetăţeni rămân fără asigurări de sănătate;

    Îi şochează că split tva are efecte contrare şi nu stimulează deloc plata obligaţiilor la stat de către evazionişti;

    Îi şochează că bugetele administraţiilor locale au fost drastic micşorate, diminuând masiv investiţiile ;

    Îi şochează faptul că toţi cei care lucrează cu jumătate de normă pentru a-şi completa veniturile sunt pur şi simplu spoliaţi de bruma de bani pe care o obţin muncind suplimentar ;

    Îi şochează că administraţia centrală nu este pregătită să pună în aplicare “revoluţia” lui Daddy, Vîlcov şi Olguţa, iar biata Vasilica aşteaptă lumină de la Teodorovici care le va amesteca şi mai tare pe toate”, scrie Traian Băsescu pe Facebook.

  • Lia Olguţa Vasilescu despre scăderea salariilor mici: E adevărat, dar nu e vina noastră

    În cazul grefierilor, a afirmat Olguţa Vasilescu, “nu este o problemă a ministerului Muncii, pentru că pe legea salarizării le cresc salariile. Este foarte adevărat că lor (grefierilor) li se calculează veniturile diferenţiat pentru fiecare curte de apel în parte şi ne estre greu şi nou să înţelegem de unde vin aceste inechităţi. Joi am cerut o situaţie consilierilor, la nivelul ţării, şi mă voi întâlni cu ei să lămurim lucrurile.”

    Potrivit comunicatului Asociaţiei grefierilor, cauza scăderii salariiale ar fi legată de transferul contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului la angajat, prin care vor scădea salariile nete cu sume cuprinse între 36 şi 500 lei.

    În plus, grefierii se consideră discriminaţi faţă de ceilalţă bugetari pentru că ultima creştere salarială a avut loc pe 1 decembrie 2015, când s-a operat pentru întreg sistemul o creştere de 10%).

    Cititi mai multe pe www.realitatea.net

  • Cronică de film: “Viitorul e aproape, aşa că ar fi bine să te împrieteneşti cu el” – VIDEO

    Am ajuns la Marjorie Prime după ce am citit că a fost desemnat cel mai bun film al anului de către experţii din domeniul economiei comportamentale. Este vorba de o ramură a economiei care a intrat în vizorul majorităţii după ce premiul Nobel pentru economie i-a fost înmânat economistului american Richard Thaler, profesor al Universităţii Chicago, pentru aplicarea mecanismelor psihologice în economie.

    Marjorie Prime este un film SF care explorează relaţia lui Marjorie, o femeie de 85 de ani, cu o întruchipare a soţului ei decedat, Walter. Soţul reapare în viaţa ei sub forma de hologramă şi aceasta funcţionează datorită inteligenţei artificiale şi amintirilor lui Marjorie care-l fac pe Walter să pară real. „Este iubirea pe care ţi-o aminteşti la fel ca şi cea reală? Ce ne aducem aminte şi ce omitem din trecutul relaţiei?” sunt câteva dintre întrebările pe care filmul le propune spectatorilor. În rolurile principale joacă Lois Smith (Marjorie) şi Jon Hamm (Walter), în vreme ce filmul este regizat de Michael Almereyda şi se bazează pe o piesă de teatru scrisă de Jordan Harrison.

    E poate cea mai bună abordare a modului în care tehnologia ne schimbă viaţa de la Her, filmul semnat de Spike Jonze. Şi chiar dacă vorbim de o producţie la o scară mult mai mică, cu un sentiment mult mai sumbru, perspectiva oferită asupra unor teme precum îmbătrânirea, pierderea celor dragi sau chiar moartea este una excepţională.

    Jon Hamm, pe care îl cunoaşteţi cel mai probabil din Mad Men, aduce pe ecran cea mai bună versiune a sa. Recunosc, e un actor despre care am crezut că nu va putea să iasă din umbra lui Don Draper (personajul principal din Mad Men), dar care mi-a dovedit deja în mai multe rânduri că poate duce la capăt, cu succes, o varietate de roluri.

    Trebuie să remarc şi modul în care Sean Williams a filmat cadre lungi, fluide, marcate parcă de o paletă de culori care să inspire două lucruri: rutină şi siguranţă. În mare parte, acţiunea se desfăşoară în casa de pe plajă, dar prezenţa constantă a oceanului şi a cerului oferă un sentiment de libertate.

    Marjorie Prime e genul de film care impresionează prin poveste, interpretare şi tehnica celor aflaţi în spatele monitoarelor. Este o poveste pe care o veţi ţine minte şi care conţine elemente pe care le-am putea, în viitorul apropiat, întâlni în realitate.

    E bine că Hollywood mai produce şi astfel de filme, care cer şi contribuţia spectatorului şi refuză oferirea pe tavă a unei concluzii doar de dragul de a avea un final coerent.

    Notă: 8/10

  • Maxim istoric pentru euro, indicii bursei pe roşu: primele efecte ale crizei politice

    Pe piaţa valutară interbancară euro a atins înainte de ora 13.00 maximul tuturor timpurilor, la peste 4,6650 lei.

    Toţi indicii Bursei de Valori Bucureşti înregistrau scăderi în şedinţa de marţi, din cele 13 societăţi care compun indicele BET doar două nu aveau scăderi ale preţurilor.

  • Imagini incredibile cu efectele valului de frig din Statele Unite şi Canada – VIDEO

    În statul Florida a nins pentru prima oară în ultimii 30 de ani, în vreme ce coasta estică a Statelor Unite va fi lovită de un aşa-numit “ciclon-bombă”.
    Oamenii au fost avertizaţi să-şi ia măsuri de precauţie, să-şi facă provizii şi să se pregătească pentru una dintre cele mai mari furtuni pe care le-a văzut America vreodată.

  • Efectele emigrării din România :4 judeţe vor rămâne doar cu jumătate din populaţie!

    Emigrarea din cauza sărăciei este principala cauză, iar Teleormanul va fi judeţul cel mai pustiit în absenţa deciziilor salvatoare. Sociologii sunt îngrijoraţi pentru că zonele mai puţin dezvoltate se depopulează rapid, scrie gazetaromaneasca.com.

    „Oamenii nu au locuri de muncă şi încearcă să migreze în special la nivel internaţional”, spune Adrian Dan, sociolog.

    Economiştii şi sociologii vin şi cu soluţii pentru guvernanţi. „Nu există destule stimulente pentru familiile cu copii, tinere, să nască mai mult de un copil”, spune Adrian Dan, sociolog.

    „Aducerea în ţară de populaţie străină extracomunitară, printr-o politică de absorbire a meseriilor pe care noi nu le putem acoperi”, spune Mircea Coşea, economist.

    Dacă statul continuă să asiste nepăsător la valul de plecări din ţară, cele mai mari probleme vor fi în sud, arată estimările Institutului Naţional de Statistică. Populaţia din Teleorman se va reduce cu mai mult de 60 de procente, iar localnicii din Olt, Brăila şi Gorj vor rămâne jumătate din câţi sunt acum. Singurul judeţ unde populaţia va creşte cu 50 la sută până în 2060 va fi Ilfovul, ajutat de Bucureştiul care se extinde spre el.

    „Cei care sunt din Bucureşti şi Ilfov sigur că trăiesc aproape la fel ca în Occident. Cei care stau la Vaslui sau în altă parte sigur au toate motivele să plece pentru că viaţa lor e total diferită de ceea ce se întâmplă în capitală”, spune Mircea Coşea.

    Tot mai bătrâni

    Pe lângă reducerea populaţiei, studiul de la Stastică arată altă problemă gravă: până în 2060 vom avea în ţară de două ori mai mulţi oameni trecuţi de 65 de ani decât sunt acum.

    “România se confruntă cu o transformare socio-economică profundă, datorată schimbărilor demografice fără precedent. Se estimează că ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, existând posibilitatea de a exercita o presiune puternică asupra costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată.

    În acelaşi timp, se inversează creşterea, care a avut loc timp de câteva decenii, a populaţiei în vârstă de muncă a României, şi anume segmentul 15-64 de ani, urmând o scădere de 30% până în anul 2060, aceasta fiind una dintre cele mai accentuate scăderi din UE. O presiune suplimentară este exercitată de participarea redusă pe piaţa muncii a persoanelor de etnie romă, unul dintre grupurile de minorităţi etnice cele mai mari, mai tinere şi cu creşterea cea mai dinamică din România, precum şi de emigrarea netă accentuată, care în ultimul deceniu a redus grupul cu vârste cuprinse în prezent între 25 şi 30 de ani cu aproape 20%.

    Aceste tendinţe sunt chiar mai pronunţate în zonele rurale, unde numărul de persoane vârstnice raportat la numărul de persoane în vârstă de muncă poate fi cu până la de 2,5 ori mai mare decât în zonele urbane. Prin urmare, reducerea segmentului de populaţie care contribuie la producţia economică ar putea avea ca rezultat o creştere mai mică a venitului pe locuitor şi ar putea limita perspectivele generale de creştere economică.

    Această tendinţă creează, de asemenea, o provocare în ceea ce priveşte recrutarea numărului necesar de lucrători în serviciile de sănătate şi asistenţă socială pentru vârstnici, în special în localităţile izolate”, se arată în strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–2020, un document strategic elaborat şi adoptat de Guvern în luna iulie 2015.

    Predicţii sumbre

    Începând cu anul 1990, în România s-a manifestat o tendinţă de scădere a populaţiei. Astfel, de la circa 23 milioane de locuitori în 1990, am ajuns astăzi la aproximativ 20 de milioane. ONU prognozează că populaţia totală va scădea ajungând până la aproximativ 17 milioane până în 2050, revenind astfel la nivelul anului 1950. Astăzi, spre deosebire de restul lumii, majoritatea populaţiei din România este alcătuită din adulţi cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Se preconizează că până în anul 2050, cel mai mare segment al populaţiei va fi alcătuit din persoane vârstnice (cele cu vârsta de peste 60 de ani), se arată într-un audit al Curţii de Conturi, publicat cu un an în urmă.

    Într-un sfert dintre oraşele României, 100 români apţi de muncă “ţin în spate” cel puţin 50 de copii sub 15 ani şi persoane de cel puţin 65 de ani.
    În 75 din cele 320 de oraşe ale României, rate de dependenţă demografică e de peste 50%, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică, transmise pentru Economica. Aceasta înseamnă că minimum 50 de persoane cu vârste sub 15 ani şi de 65 de ani şi peste (copii şi vârstnici) revin unui număr de 100 de persoane apte de muncă, adică în vârstă de 15 – 64 de ani.

  • Cum a bătut România toate recordurile în 2017: câte o surpriză fiscală pe zi lucrătoare şi efectele ce se vor vedea anul viitor

    Printre recordurile şi surprizele anului se numără producţia agricolă, dublată de un maxim al importurilor de alimente (şi un ruşinos maxim al deficitului comercial la acest capitol), cotaţiile de vârf ale cursului valutar (culminând cu acel 4,6551 lei/euro din 20 noiembrie), revenirea inflaţiei de la minus la plus, creşterea economică pe fondul unui potenţial redus mai ales din cauza infrastructurii precare şi intenţia vădită a Guvernului de a renunţa la managerii privaţi din companiile de stat.

    Din punct de vedere fiscal, 2017 este însă anul unui record absolut, cu 261 de schimbări (echivalentul unei medii de cel puţin o schimbare pe ziua lucrătoare) introduse pe fondul trecerii de la un „vechi” la un nou program de guvernare.

    În prima jumătate a anului, măsurile fiscale din „vechiul” program de guvernare vizau introducerea unui impozit pe gospodării, cu declararea tuturor categoriilor de venit, şi a unui impozit pe venitul global, cu renunţarea la cota unică şi trecerea la cote progresive, apoi amânarea reducerii TVA (pentru 1 ianuarie 2019 în loc de 1 ianuarie 2018) sau instituirea unei „taxe de solidaritate” pe care ar urma să o plătească salariaţii cu venituri mai mari de 14.500 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: “Viitorul e aproape, aşa că ar fi bine să te împrieteneşti cu el”

    Am ajuns la Marjorie Prime după ce am citit că a fost desemnat cel mai bun film al anului de către experţii din domeniul economiei comportamentale. Este vorba de o ramură a economiei care a intrat în vizorul majorităţii după ce premiul Nobel pentru economie i-a fost înmânat economistului american Richard Thaler, profesor al Universităţii Chicago, pentru aplicarea mecanismelor psihologice în economie.

    Marjorie Prime este un film SF care explorează relaţia lui Marjorie, o femeie de 85 de ani, cu o întruchipare a soţului ei decedat, Walter. Soţul reapare în viaţa ei sub forma de hologramă şi aceasta funcţionează datorită inteligenţei artificiale şi amintirilor lui Marjorie care-l fac pe Walter să pară real. „Este iubirea pe care ţi-o aminteşti la fel ca şi cea reală? Ce ne aducem aminte şi ce omitem din trecutul relaţiei?” sunt câteva dintre întrebările pe care filmul le propune spectatorilor. În rolurile principale joacă Lois Smith (Marjorie) şi Jon Hamm (Walter), în vreme ce filmul este regizat de Michael Almereyda şi se bazează pe o piesă de teatru scrisă de Jordan Harrison.

    E poate cea mai bună abordare a modului în care tehnologia ne schimbă viaţa de la Her, filmul semnat de Spike Jonze. Şi chiar dacă vorbim de o producţie la o scară mult mai mică, cu un sentiment mult mai sumbru, perspectiva oferită asupra unor teme precum îmbătrânirea, pierderea celor dragi sau chiar moartea este una excepţională.

    Jon Hamm, pe care îl cunoaşteţi cel mai probabil din Mad Men, aduce pe ecran cea mai bună versiune a sa. Recunosc, e un actor despre care am crezut că nu va putea să iasă din umbra lui Don Draper (personajul principal din Mad Men), dar care mi-a dovedit deja în mai multe rânduri că poate duce la capăt, cu succes, o varietate de roluri.

    Trebuie să remarc şi modul în care Sean Williams a filmat cadre lungi, fluide, marcate parcă de o paletă de culori care să inspire două lucruri: rutină şi siguranţă. În mare parte, acţiunea se desfăşoară în casa de pe plajă, dar prezenţa constantă a oceanului şi a cerului oferă un sentiment de libertate.

    Marjorie Prime e genul de film care impresionează prin poveste, interpretare şi tehnica celor aflaţi în spatele monitoarelor. Este o poveste pe care o veţi ţine minte şi care conţine elemente pe care le-am putea, în viitorul apropiat, întâlni în realitate.

    E bine că Hollywood mai produce şi astfel de filme, care cer şi contribuţia spectatorului şi refuză oferirea pe tavă a unei concluzii doar de dragul de a avea un final coerent.

    Notă: 8/10