Când am auzit prima oară de Untold, undeva la începutul lui 2015, m-am gândit la un festival asemănător cu B’estFest sau Summer Well, formate deja cunoscute în România. Ceea ce am descoperit la Cluj jumătate de an mai târziu a fost o surpriză extrem de plăcută: sute de mii de oameni şi o organizare impecabilă. Anul acesta lucrurile au mers şi mai bine: primii cinci DJ din lume au urcat pe scena de 120 de metri din interiorul Cluj Arena şi au atras peste 300.000 de oameni în cele patru zile ale festivalului.
Ceea ce a impresionat la Untold, pe lângă lista celor care au performat, a fost organizarea. Mi-a plăcut că responsabilii au remediat câteva dintre problemele de anul trecut, aşa cum ar fi căile de acces pe stadion. Anul acesta, organizatorii au înlăturat mai multe rânduri de scaune şi au instalat, în loc, rampe de metal pentru a permite accesul sau ieşirea în siguranţă a spectatorilor.
Un alt lucru bun, din punctul meu de vedere, a fost limitarea accesului pe acelaşi stadion la concertul DJ‑ului olandez Armin van Buuren, la care anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de participanţi, peste 60.000. Sigur, unii au rămas pe-afară (era să fiu şi eu printre ei), dar atmosfera a fost mult mai degajată şi acesta a fost un lucru bun.
CE S-A ÎNTÂMPLAT LA UNTOLD
Recapitulând, Untold a început „tare“: festivalul a fost deschis de Inna, joi după-amiază, dar publicul de la Cluj venise, evident, pentru alt gen de muzică. Au urmat concertele semnate de James Arthur şi Faithless; dacă la artistul britanic lumea nu prea s-a înghesuit, atunci când Insomnia a început să se audă în boxe stadionul Cluj Arena era deja la capacitate maximă. După încă o oră şi jumătate cu surorile de la Nervo au venit două momente de forţă, setul lui Tiesto şi cel al duoului numărul unu în lume, Dimitri Vegas & Like Mike.
Senzaţia în prima noapte a fost că oamenii îşi intrau uşor-uşor în ritm, pregătindu‑se pentru ceea ce avea să urmeze. Şi nu au fost dezamăgiţi: în cea de-a doua noapte a festivalului de la Cluj, Hardwell şi Tujamo – principalele momente – au electrizat pur şi simplu mulţimea. Înainte ca cei doi să urce pe scenă, însă, am avut parte de una dintre cele mai plăcute surprize: concertul celor de la Scooter, care arată de parcă anii i-ar fi ocolit într‑un mod miraculos. M-am simţit de parcă m-aş fi întors în timp 15 ani şi aş fi apăsat butonul de „play“ de pe casetofon; veţi înţelege, sigur, despre ce vorbesc.
Seturile DJ-ilor Hardwell şi Tujamo au fost, aşadar, principalele evenimente ale nopţii de vineri – greşit spus noapte, pentru că soarele se ridica deja pe cer când am părăsit stadionul pentru a merge în Sala Polivalentă (scena Galaxy), acolo unde Steve Lawler, un alt veteran al muzicii electronice, ţinea publicul în picioare.
Ziua a treia a fost, probabil, cea mai aşteptată de sutele de mii de oameni prezenţi la Untold: Armin van Buuren, omul care nu voia să mai coboare de pe scenă cu un an înainte, avea să se întoarcă la Cluj. Am ajuns destul de devreme în complexul din Parcul Central, după-amiază, şi am căutat un hamac pe lângă scenele secundare, unde puteai să auzi mai tot timpul muzică ceva mai liniştită. Pe înserate am luat-o spre Stormkeep, o scenă din apropierea stadionului, unde urmau să mixeze Dr. Kucho (un alt veteran) şi un personaj recunoscut de surprinzător de multă lume: Hodor din Game of Thrones (aparent, actorul e DJ în timpul liber). Continuând turul de complex, am petrecut vreo jumătatate de oră la scena Galaxy – da, erau destul de multe scene – şi ne-am îndreptat către arena centrală. Până la 2 dimineaţa, când era programat Van Buuren, buna dispoziţie a fost asigurată de două nume mai puţin cunoscute: W&W şi TwoLoud, care s-au achitat mai mult decât onorabil de îndatoriri.
A venit, desigur, şi momentul aşteptat: main event-ul festivalului, setul de trei ore (cel puţin aşa era anunţat) al DJ-ului Armin van Buuren. Pe stadion, o frenezie totală: oameni care dansau de parcă n-ar mai fi ieşit de câţiva ani din casă, zeci de steaguri din toate colţurile lumii fluturate şi un spectacol de lumini uluitor; eram în mijlocul a 50.000 de oameni, mai puţini decât la momentul lui din 2015, pentru că organizatorii au preferat să limiteze accesul, dar atmosfera era incredibilă. Spuneam, deci, că în program era prevăzut un set de „doar“ trei ore – dar vorbim de unul dintre cei mai mari artişti ai muzicii electronice din toate timpurile, drept pentru care concertul început la 2.30 dimineaţa s-a încheiat în jurul orei 7. „Bună seara, România! Ce faci?“ acestea au fost cuvintele rostite în limba română cu care olandezul a salutat fanii de pe Cluj Arena, oferindu-ne apoi un show pe care, cu siguranţă, nu îl vom uita curând. La încheiere mesajul a fost simplu: „Thank You Romania!“, afişat pe toate ecranele de pe stadion.
Ultima noapte a fost „câştigată“ de Afrojack, un DJ care ştie să lucreze cu publicul. Chiar dacă eram destul de obosiţi după atâtea nopţi nedormite, am aşteptat şi setul unui DJ de doar 20 de ani, Martin Garrix, care a fost urmat de închiderea oficială a festivalului. La 5 dimineaţa, Clujul s-a luminat sub sutele de artificii lansate de pe Cluj Arena. Untold 2016 s-a terminat, aşteptăm ediţia din 2017.
Într-un interviu de acum câteva luni, Bogdan Buta, directorul festivalului, îmi spunea că scopul lor este să reuşească să se autodepăşească. „Iar asta înseamnă un line-up mai bun, un show mai impresionant şi o poveste mult mai bine conturată. Untold trebuie perceput ca o experienţă completă şi nu doar ca un festival de muzică.“ La final de festival, după patru zile cu puţin somn dar multă distracţie, cred că şi-au atins scopul. Untold devine un brand global şi organizatorii trebuie să se asigure că lucrurile merg în continuare în această direcţie.
