BusinessMagazin

Tag: creditare

  • Micile bucurii dintr-un an prost: băncile au fost în acest an vedetele bursei

    Bursa de la Bucureşti a avut o evoluţie plată în acest an, cu indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, raportând un minus de 1%. Indicele BET-NG, care reuneşte companiile din energie, s-a corectat cu minus 11%, în timp ce bătrânele SIF-uri şi Fondul Proprietatea, reunite în indicele BET-FI, au scăzut cu circa 1%. Distribuţia de dividende către acţionari, în unele cazuri mai consistente decât în anii trecuţi, le-a adus SIF-urilor bunăvoinţa investitorilor.

    Deşi 2015 se prefigurează ca fiind cel mai prost an din 2011 încoace, investitorii se pot bucura că nu a fost mai rău. Bursa din Varşovia, de exemplu, s-a corectat cu 8%, iar bursa de la Sofia s-a ieftinit cu peste 15% în acest an. Nici bursele mature nu au evoluat prea bine: indicele bursei american Dow Jones are un minus de 3,3%, iar bursa germană a fost prinsă de furtuna Dieselgate şi are un modest plus de 3,5%. Însă bursele mature au recucerit nivelurile de dinainte de criză, lucru cu care bursa de la Bucureşti nu se poate mândri încă. Indicele BET se tranzacţionează în prezent la circa 7.000 de puncte, sub maximul istoric de 10.000 de puncte atins în vara anului 2007.

    În luna aprilie, cea mai bună lună din acest an (plus de 6,6% pentru bursă), indicele BET a recucerit nivelul de 7.400 de puncte, nemaiatins de la prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers în toamna anului 2008. Însă nivelul nu a fost menţinut şi din cauza turbulenţelor de pe pieţele externe: teama de un Grexit, prăbuşirea bursei chineze şi incertitudinile privind o potenţială creştere a dobânzii de referinţă de către Fed (Banca Centrală a SUA), prima astfel de operaţiune din ultimul deceniu.

    La extrema opusă s-a situat luna august, când bursa de la Bucureşti s-a prăbuşit cu 8%, trasă în jos de turbulenţele cauzate pe pieţele financiare de prăbuşirea bursei chineze.

    Privind însă în detaliu, o serie de acţiuni s-au desprins de pluton şi au adus investitorilor randamente ridicate, care au ajuns şi la 25% cum a fost cazul titlurilor Banca Transilvania (simbol bursier TLV) sau chiar la 160% în cazul acţiunilor mai puţin lichide, cum este cazul titlurilor producătorului de materiale de construcţii Teraplast Bistriţa (simbol bursier TRP). Luând în calcul dividendele plătite de companii, randamentele totale ajung şi la 77% în acest an.

    Acţiunile producătorului de utilaje Comelf Bistriţa (CMF) şi cele ale Conpet Ploieşti (COTE) au adus investitorilor cele mai mari randamente totale (evoluţie acţiuni plus dividende). La Comelf, acţiunile au câştigat 70% în acest an, randament care se adaugă la un câştig din dividende de 7%. În cazul Conpet, acţiunile au accelerat cu 30%; alături de cele 8 procente din randamentul dividendului, rezultă un randament total de 38%.

    La Romgaz însă, scăderea acţiunilor „a mâncat“ tot câştigul din dividende. Acţiunile Romgaz s-au corectat cu 14% în acest an, iar dividendele au adus un câştig de 10%.

    La Transgaz, investitorii care au încasat dividendele au avut rezultate mai bune decât cei care au mizat exclusiv pe aprecierea acţiunilor în acest an.

    Companiile listate la bursa din Bucureşti au recompensat investitorii cu dividende ridicate în acest an. Cele mai mari randamente ale dividendelor au urcat şi la 12% la companiile mai puţin lichide precum producătorul de confecţii Conted Dorohoi (CNTE), iar, pentru companiile mari, maximele au fost de 10% cum a fost cazul Transelectrica şi Romgaz. (Randamentul dividendului măsoară cât cash primeşte un investitor pentru fiecare leu investit într-o acţiune. Acest indicator este folosit luând valoarea brută a dividendului, însă investitorul încasează dividendul net, după ce i-a fost reţinut impozitul de 16%.)

    Aşteptările investitorilor sunt ca acest indicator să fie peste nivelul dobânzii bancare, având în vedere că investiţia în acţiuni implică asumarea unui risc ridicat.

  • Saxo Bank: Eşecul unui acord privind Grecia va duce la explozia riscului de creditare în România

    “Pluteşte în aer exact acelaşi sentiment care plutea înainte de defaultul Lehman. Îmi amintesc că eram printre puţinii care au prevăzut că Lehman nu va reuşi să se menţină la suprafaţă, în timp ce Rezerva Federală şi piaţa, în general, tot «vedeau» soluţii de ultim moment. Decizia e similară. Lehman a fost percepută ca fiind prea «dificil» de salvat; de fapt, prea puţini şi-au dorit cu adevărat s-o ajute şi să nu uităm că Lehman plătea un premium semnificativ pentru finanţare, de +100/200 bps într-o singură săptămână, mult înainte de 2008”, a declarat Jakobsen.

    Planul A al Fed legat de Lehman Brothers a fost de a trage de timp, planul B a fost reprezentat de soluţii de tip “morcovul din vârful băţului”, ambele dovedindu-se inutile, arată analistul. A urmat planul C – panica, acesta fiind ultimul.”Lehman nu a avut niciun plan, la fel Grecia. Şi, a nu avea un plan nu e un plan, după cum putem lesne vedea”, a spus Jakobsen.

    El a concluzionat că eşecul securizării unei înţelegeri de ultim moment se va traduce printr-o cădere cu încă 3-5% a indicelui DAX şi la o explozie a riscului de creditare în zona noilor membre UE -România, Bulgaria, Croaţia şi Ungaria.

    “Chiar şi Polonia va simţi un pic de vânt potrivnic”, a mai spus el.

    Zona euro se pregăteşte pentru intrarea Greciei în incapacitate de plată, în această săptămână, după ce a refuzat să prelungească finanţarea ţării, în urma anunţului surprinzător al premierului Alexis Tsipras referitor la organizarea unui referendum.

    Vineri noaptea, Tsipras a anunţat că vrea să organizeze la 5 iulie un referendum pe tema propunerilor de reformă ale creditorilor, iar Parlamentul a aprobat duminică această propunere.

    Leul românesc şi eurobondurile Bulgariei au înregistrat luni cele mai mari scăderi între monedele şi obligaţiunile statelor din estul Europei, din cauza temerilor că sistemele bancare vor fi afectate de o ieşire a Greciei din zona euro.

    Leul s-a depreciat în raport cu euro la 4,4931 unităţi, de la 4,4577 lei pentru un euro vineri, iar faţă de dolar a fost depăşit pragul de 4 lei, potrivit cursului oficial al BNR, după evenimentele din Grecia.

     

  • BCE: Creditarea către sectorul privat din zona euro a crescut cu 0,5% în luna mai

    În luna aprilie creditarea a stagnat comparativ cu intervalul similar din 2014, relatează MarketWatch.

    Creşterea din luna mai a fost alimentată de un avans de 0,9% al creditării pentru persoanele fizice, care a compensat un declin uşor al împrumuturilor acordate companiilor.

    Banca Centrală Europeană (BCE) desfăşoară un program de suplimentare a lichidităţilor în valoare de 1.100 de miliarde de euro, până în 2016, pentru relansarea activităţilor economice în zona euro.

    În primul trimestru, zona euro a înregistrat o creştere economică de 0,4%, analiştii anticipând un ritm similar în trimestrul al doilea.

  • Raiffeisen: România va înregistra cea mai mare creşte a creditării în Europa de Sud-Est, până în 2019

    “În urma mai multor ani de restructurări, băncile din România sunt acum bine pregătite să extindă din nou creditarea”, se arată într-un raport publicat miercuri de RBI.

    Banca Naţională a României intenţionează să se alăture Mecanismului Unic de Supraveghere al UE, prin semnarea unui acord de “colaborare strânsă”, până la sfârşitul anului 2016. Acest fapt ar putea adăuga noi presiuni asupra profitabilităţii băncilor, cu toate că procesul este complex şi ar putea înregistra amânări, potrivit RBI.

    Alt subiect care ar trebui urmărit este structura concurenţială a pieţei bancare din România, în special în urma achiziţiei recente a Volksbank de către Banca Transilvania şi a restructurării şi ajustării afacerilor de către BCR, deţinută de Erste Bank. Cele două evoluţii ar putea reduce semnificativ cota de piaţă a băncilor aflate în proprietate străină, în favoarea celor cu capital local, se arată în raport.

    Creditarea din Europa Centrală şi de Est se va accelera în următorii patru ani, în timp ce creşterea creditelor neperformante şi încetinirea activităţilor de împrumut vor reduce profiturile instituţiilor financiare din Rusia.

    “Continuăm să considerăm Polonia, Cehia şi Slovacia drept pieţe cu creştere rapidă. Pieţele din Ungaria şi România, care se redresează, ar putea fi incluse şi ele în această categorie”, consideră autorii raportului, Gunter Deuber şi Elena Romanova.

    În estul Uniunii Europene şi ţările balcanice, creditarea va creşte cu peste 8% pe an, în perioada 2015-2019.

    Operaţiunile de creditare din fostele state comuniste sunt dominate de băncile occidentale, respectiv de Raiffeisen, UniCredit, Societe Generale şi Erste Group Bank. În urma crizei financiare din 2008, băncile au fost nevoite să îşi cureţe bilanţurile, iar în prezent pot să profite de beneficiile restructurării. Ratele de creştere nu vor reveni însă la nivelul anterior crizei, iar profitabilitatea din acest an s-ar putea situa sub nivelul din Europa Occidentală, pentru prima oară după anul 2000, se arată în raport.

    RBI anticipează că România va înregistra până în 2019 cea mai mare creştere a creditării la nivelul Europei de Sud-Est, de 12,4% pe an, mai puţin de o treime faţă de avansul de 40% pe an consemnat în perioada 2000-2010.

    În Europa Centrală, cea mai mare creştere va fi înregistrată de Polonia, cu o medie de 8,8% pe an, urmată de Slovacia, Cehia şi Ungaria, ţara în care creditarea a scăzut cel mai mult în ultimii cinci ani.

    Raportul notează că profiturile băncilor occidentale în Europa Centrală şi de Est rămân constrânse parţial din cauza concurenţei. În Polonia şi Croaţia băncile riscă posibile pierderi, din cauza divergenţelor politice şi cu autorităţile de reglementare, legate de creditele ipotecare în franci elveţieni.

    “Din acest motiv consider că anul 2015 va fi un an de tranziţie în care este probabil ca băncile să închidă segmente de afaceri şi chiar să iasă complet de pe unele pieţe”, afirmă directorul general al Raiffeisen, Karl Sevelda, într-un comunicat care însoţeşte raportul.

    În privinţa ponderii creditelor neperformante, 2014 a fost un an de cotitură pentru Europa Centrală şi de Est, înregistrând primul declin după mai mulţi ani de creşteri.

    În România, de exemplu, rata creditelor neperformante a scăzut de la 21,9% la 13,9% la sfârşitul lui 2014, după măsuri adoptate de BNR pentru accelerarea procesului de curăţare a bilanţurilor băncilor.

    Profitabilitatea băncilor din regiunea ECE a avut o evoluţie mixtă în 2014. Rentabilitatea capitalurilor proprii (RoE) la nivelul regiunii a atins anul trecut 6,9%, cel mai redus nivel după anul 2000, reflectând în primul rând noile reglementări europene care impun băncilor să constituie rezerve mai mari de capital. În al doilea rând, trei pieţe din regiune, respectiv Ungaria, România şi Ucraina, au înregistrat anul trecut niveluri negative ale RoE, de -11%, -12,5%, respectiv -30%.

    La sfârşitul lui 2014, activele din sectorul bancar al României se ridicau la 90,48 miliarde de euro, în scădere cu 0,7% comparativ cu 2013, reprezentând 60,6% din PIB.

    Soldul total al creditelor se ridica în decembrie 2014 la 47,55 miliarde de euro, în declin cu 3,1% comparativ cu 2013, ponderea în PIB fiind de 31,8%. Rata creditelor neperformante era la sfârşitul lui 2014 de 13,9%.

    BCR este lider de piaţă în România în funcţie de active, cu o cotă de 16,2%, urmată de BRD (12,4%), Banca Transilvania (9,8%), Raiffeisen şi UniCredit (7,9%). Alte bănci cu operaţiuni în România acoperă 45,9% din piaţă.

  • Revenirea creditării se lasă în continuare aşteptată, deşi inflaţia şi dobânda de politică monetară se află la minime istorice

    Soldul creditelor acordate de bănci populaţiei şi companiilor era la sfârşitul primului trimestru de 210 miliarde de lei (47 miliarde de euro), în scădere cu peste 3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor BNR. Pentru al doilea trimestru, bancherii au fost optimişti şi au previzionat că cererea de credite va creşte.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nu consideră pierdut pariul cu creditarea şi şi-a exprimat încă de la începutul anului speranţa că în 2015 vom vedea o cifră pozitivă pentru creditarea totală, creşterea împrumuturilor în lei urmând să com-penseze scăderea creditelor în valută. Isărescu s-a declarat de mai multe ori nemulţumit de ritmul în care băncile acordă împrumuturi, pornind inclusiv de la maniera în care abordează clienţii.

    Creditele în lei cumulau 95 miliarde de lei la finele lunii martie, ceea ce înseamnă un avans anual de 7,5%. Deşi credi-tarea în lei a crescut de la o lună la alta, nu a reuşit să acopere prăbuşirea împrumuturilor în valută şi sumele scoase în afara bilanţurilor în procesul de curăţare a portofoliilor de credite neperformante. Creditarea în valută a scăzut cu 11% în ultimul an. În martie, stocul finanţărilor acordate în valută a ajuns la echivalentul a 116 miliarde de lei (26 miliarde de euro), scăderea fiind determinată de restricţiile BNR, dar şi de faptul că băncile au rămas fără resurse în valută importante.

    Ponderea împrumuturilor în lei a urcat la 45% din totalul creditului acordat sectorului privat, comparativ cu 35,6% în 2012, iar BNR speră în continuare că menţinerea tendinţei ascendente a acestora va determina intrarea dinamicii anuale reale a creditului total în teritoriu pozitiv. Creditele în lei au continuat să câştige teren în condiţiile propagării reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei.

    În luna mai, Consiliul de administraţie al BNR a surprins piaţa printr-o nouă scădere a dobânzii-cheie, de la 2% la 1,75%, pentru a patra oară în acest an, după ce în 2014 banca centrală a tăiat dobânda-cheie de cinci ori. Şi asta nu e tot. BNR a revenit la strategia din toamna anului trecut şi a crescut în luna mai din nou dozajul clasic: a optat pentru un pachet de trei proceduri de relaxare a politicii monetare dintr-o lovitură, abordare mai rar practicată în trecut. Astfel, pe lângă tăierea dobânzii-cheie, BNR a aruncat în lupta pentru creditare şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii (RMO) şi a îngustat coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie – adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi.
    Accelerarea relaxării monetare a venit în contextul scăderii anticipate a inflaţiei „în jur de 0%“, al nivelului redus la care au coborât dobânzile în Europa şi al menţinerii creditării totale în teritoriul negativ.

    Circa 3 miliarde de lei le va da BNR băncilor din luna mai prin reducerea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei, de la 10% la 8%, în speranţa că le va convinge să dea şi mai mult drumul la creditare. Ultima intervenţie a băncii cen-trale pe partea de rezerve minime a fost în noiembrie 2014, când a redus ratele RMO pentru pasivele în valută de la 16% la 14%, cele în lei fiind menţinute, după ce fuseseră ajustate în septembrie, de la 12% la 10%. În 2014 a fost reluat pro-cesul de relaxare a ratelor rezervelor minime obligatorii pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală, după aproape trei ani în care acestea au fost „îngheţate“. Coridorul simetric a fost îngustat în luna mai la plus/minus 1,5 puncte procentuale. Astfel, rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) s-a redus la 3,25%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a fost menţinută la 0,25%.

    Toate acestea au fost semne clare şi mult aşteptate de relaxare monetară destinate încurajării creditării. Iar câmp de acţiune mai există. Rămâne de văzut dacă inundarea băncilor cu lichidităţi şi continuarea trendului de reducere a dobânzii de politică monetară vor reuşi să aducă creditarea totală pe plus.

    Banca centrală a folosit la maximum pârghia RMO pentru a lupta cu creditul în valută în perioada de boom, iar apoi la începutul crizei pentru a elibera lichiditate în piaţă. Ratele RMO urmează să fie reduse până la un nivel european, de circa 2%, în cel mult un an şi jumătate, după cum a indicat guvernatorul BNR. „Volumele importante implicate de reducerea ra-telor RMO şi impactul potenţial asupra cursului de schimb fac necesară o abordare graduală a procesului, posibil pe o perioadă de 1 an – 1 an şi jumătate, ceea ce este încă un motiv pentru care intrarea în ERM II în 2016 şi, pe cale de consecinţă, trecerea la euro în 2019 sunt obiective foarte ambiţioase“, a declarat recent Isărescu.

  • Ce sens are reducerea dobânzii de politică monetară când inflaţia şi costul creditelor sunt la minime istorice

    Pe la începutul lui martie, o analiză regională a Erste Group conchidea că îndelung discutatul pericol al deflaţiei a cam iertat Europa Centrală şi de Est şi că, deşi anumite ţări din zonă vor mai rămâne o vreme cu inflaţie negativă (Ungaria, Polonia), pe ansamblu tendinţa de scădere a preţurilor a atins deja punctul cel mai de jos.

    Pentru România, unde punctul cel mai de jos era estimat pentru primele luni ale anului (inflaţie anuală de 0,4% în februarie), economiştii grupului prevedeau o inflaţie confortabilă de 1,7% pentru luna decembrie (sub estimarea BNR de 2,1%), cu posibilitatea ca ea să coboare şi mai mult dacă guvernul reduce TVA. Cum deciziile BNR de reducere a dobânzii de politică monetară sunt în primul rând corelate cu evoluţia preţurilor de consum, majoritatea analiştilor financiari au conchis că actualul ciclu de şase scăderi ale dobânzii, început în august 2014 la un nivel de 3,5% pe an şi ajuns în martie la 2%, s-a încheiat.

    Lucrurile nu sunt însă aşa de tran-şante: în primul rând, încheierea unui ciclu de reduceri ale dobânzii nu înseamnă şi că relaxarea politicii monetare s-a termi-nat. Majoritatea analiştilor financiari mizează, de altfel, pe posibilitatea ca rata RMO să fie redusă până la finele anului de la 10% la 8% pentru pasivele în lei şi de la 14% la 12% pentru cele în valută; mai nou a apărut ca instrument avut în vedere de BNR şi coridorul de variaţie dintre ratele dobânzilor la facilităţile permanente în jurul dobânzii de politică monetară, coridor a cărui modificare va influenţa ieftinirea creditelor lombard pentru bănci. Despre dobândă, previziunile variază de la menţine-rea ei neschimbată la 2% pe parcursul următorilor doi ani, în condiţiile reducerii progresive a RMO (ING Bank România) până la cele care dau ca posibilă chiar o majorare a dobânzii începând de la anul, posibil chiar până la 2,75% (câteva opinii din sondajul Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari), cu premisa că presiunile pe termen lung sunt mai curând în direcţia creşterii inflaţiei decât a scăderii ei durabile.

    În al doilea rând, dobânzile la credite au ajuns la minime istorice, în condiţiile în care structura însăşi a creditării a început să se schimbe din 2012 încoace, de la creditele în valută spre cele în lei (transmisia deciziilor de politică monetară pe ca-nalul dobânzii a devenit deci mai eficientă), iar eterna problemă a decalajului dintre dobânda la lei şi la valută nu mai e ce-a fost, până acolo încât creditele ipotecare în lei, de pildă, au ajuns anul trecut să fie mai ieftine decât cele în valută. Numai că în acelaşi timp au scăzut şi dobânzile la depozite: încă din vara anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu deplângea faptul că de câte ori scade dobânda cheie, băncile taie întâi dobânzile la depozite, nu la credite, spunând că i se pare „periculoasă o alunecare în direcţia în care România să descurajeze economisirea”.

    Situaţia e descrisă acum la fel, deşi în limbaj mult mai diplomatic, în comunicatul şedinţei CA al BNR din 31 martie, unde „o remunerare adecvată a depozitelor bancare” este considerată factor „esenţial pentru consolidarea economiei româneşti şi întărirea rezistenţei acesteia la şocuri externe”, la acelaşi nivel cu accelerarea reformelor structurale. În martie, de pildă, cu puţine excepţii, băncile remunerau un depozit pe trei luni cu o dobândă sub 2%, faţă de peste 3% la sfârşitul anului trecut, în timp ce dobânzile cele mai mici pentru un credit de consum erau puţin sub 10%, iar pentru unul ipotecar erau între 4,5% şi 5%.

    Este un motiv pentru care analiştii au şi apre-ciat că BNR va înceta reducerile de dobândă, pur şi simplu pentru că băncile nu prea mai au unde să coboare cu ieftinir-ile. Nu că reorientarea unui disponibil de bani spre consum, imobiliare sau alte plasamente ar fi în sine un lucru rău, mai ales că atât nivelul, cât şi structura depozitelor sunt confortabile la ora actuală, ţinând cont că depozitele populaţiei ajunseseră în februarie la 108 mld. lei, cu 3 mld. lei peste nivelul din februarie 2014, iar economisirile pe termen lung reprezentau 12% din total, faţă de 10% anul trecut.

    În al treilea rând, ieftinirea creditelor nu s-a dovedit până acum suficientă sau decisivă pentru reluarea creditării de o manieră convingătoare sau coerentă, pe de o parte din cauza continuării procesului de dezintermediere (mai concret, băncile şi-au redus activele pe ansamblu pe parcursul anului trecut, nu doar şi-au curăţat bilanţurile de credite neperfor-mante – vezi grafic), pe de altă parte din cauza cererii încă slabe din partea unor companii care încă nu îndeplinesc cri-teriile ca să ia finanţări noi de la bănci. În ianuarie şi februarie, băncile au cerut de la Centrala Riscului de Credit cca 148.000 de rapoarte despre potenţialii clienţi, majoritatea companii, ceea ce înseamnă o scădere de 6% faţă de aceeaşi perioadă din 2014 şi o scădere cu 50% faţă de 2010-2011.

    În acelaşi timp, creditul neguvernamental total a scăzut în termeni reali cu 4,1% în februarie faţă de aceeaşi lună din 2014, iar faţă de ianuarie anul acesta a scăzut cu 0,1%. Clară este numai continuarea tendinţei de migrare a cererii de la împrumutul în valută la cel în lei: în februarie, creditul în lei a crescut în termeni reali cu 7,1% faţă de aceeaşi lună din 2014 şi cu 0,3% în termeni reali faţă de luna precedentă, pe când cel în valută s-a redus cu 9,6%, respectiv 0,5%. Dacă ne uităm în urmă, de unde am plecat la vremea crizei finan-ciare, cu o pondere de cca 60% a creditelor în valută, mult mai scumpe decât cele în lei şi mult mai rigide faţă de mişcă-rile de politică monetară ale băncii centrale, bilanţul e de-a dreptul incredibil.

    Pentru necesităţile de acum ale economiei, „reluarea creditării” rămâne însă un ideal de normalitate amânat de la an la an; dacă în primii ani de criză, bancherii spuneau că o reluare a creditării poate fi aşteptată după ce economia reîncepe să crească, acum a devenit limpede nu doar că efortul băncilor de a se restructura şi al companiilor de a scăpa de datoriile deja existente e încă departe de sfârşit, dar şi că atunci când se va realiza, acea nouă normalitate nu va mai putea să fie comparabilă probabil niciodată cu euforia creditării dinainte de criză.

  • Mecanismele comerciale prin care clienţii devin dependenţi de creditele cu dobânzi uriaşe

    Cea mai scumpă formă de creditare din România îi face pe mulţi dependenţi de banii împrumutaţi, dat fiind că unele IFN-uri îi stimulează prin campanii agresive de marketing să devină clienţi fideli, oferind condiţii de creditare mai bune după primul împrumut. Compania Ferratum acceptă cereri prin SMS încă de la al doilea credit şi măreşte suma împrumutată de cinci ori, iCredit oferă cadou ceasuri, genţi şi truse de manichiură, în timp ce Provident oferă condiţii preferenţiale, însemnând până la 30% reducere din costul total al creditului pentru clienţii vechi. În plus, cei care le recomandă prietenilor un împrumut de la Provident primesc acasă în numerar suma de 70 de lei pentru fiecare client câştigat de companie. 

    În cazul Viva Credit, clienţii revin pentru noi împrumuturi, însă proprietarul companiei consideră imorală prac-tica discounturilor acordate la infinit: „A fost o decizie strategică. Nu vreau să leg clientul de mine, ci să împrumute banii, să-i restituie şi să revină doar când are nevoie. Este un domeniu în care ar trebui făcută puţină ordine. Timp de cinci ani am operat fără să ne ţinem clienţii legaţi de oferte“.

    „iCredit oferă de multe ori credite acolo unde nicio altă instituţie nu doreşte să ajute. Modelul nostru de business presupune investiţia în timpul alocat analizei fiecărei situaţii particulare pentru fiecare credit aprobat şi ed-ucarea fiecărui client cu privire la produsele şi serviciile oferite, astfel încât decizia să fie una informată, creditul aprobat să fie unul uşor rambursabil, iar mulţumirea să fie în primul rând din partea clientului“, spune Adrian Staicu, directorul de marketing al Easy Asett Management, companie care a dezvoltat brandul iCredit.

    Psihologii contactaţi de Business Magazin cad de acord că fidelizarea clienţilor cu venituri mici este o prac-tică discutabilă a industriei. „Este legal, dar nu este moral să profiţi de neputinţa unui om. Lipsa de orizont determină unele persoane să se gândească doar la clipa în care primesc respectivii bani, fără să ţină cont la acel moment de valoarea sumei de rambursat. Nu este dependenţă, ci o disperare care întunecă gândirea“, observă psihologul Violeta Rotărescu.

    „Nu cred că am avut niciodată misiunea de a salva oameni de la sărăcie. Sunt oameni cu venituri mici şi medii, dar e nedrept să-i numim pe clienţii noştri săraci. Noi suntem o alternativă de finanţare pentru o nevoie reală din piaţă“, spune şi Vlad Şandru de la Provident.

    Adriana Ahciarliu, secretarul general al ALB, observă că societăţile care practică cele mai mari dobânzi de pe piaţă nu aplică o politică adecvată de provizionare tocmai pentru a-şi putea permite un astfel de DAE, însă acestea sunt „acceptate şi chiar căutate“ de către consumatorul lipsit de acces facil la o creditare bancară sau din zona IFN-urilor din Registrul Special.

    „În ceea ce priveşte aspectele ce vizează politicile comerciale ale instituţiilor financiare nebancare, inclusiv perceperea de dobânzi şi nivelul acestora, banca centrală nu are competenţe legale în sensul reglementării unor astfel de aspecte ori administrării actelor normative în domeniu, fiecare entitate stabilind costurile aferente serviciilor prestate în contextul propriilor politici de afaceri şi al cadrului concurenţial în care acestea îşi desfăşoară activitatea“, susţin oficialii BNR.

    Astfel, orice aspecte referitoare la costuri, obligaţiile creditorilor de informare a solicitanţilor de credit legate de costurile contractării unei finanţări, conţinutul minim al contractelor de credit, modalitatea prin care per-soanele fizice iau cunoştinţă şi acceptă condiţiile contractuale, precum şi alte elemente ce ţin de protecţia consumatorului de servicii financiare intră sub incidenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). BNR gestionează şi Centrala Riscului de Credit (CRC), în cadrul căreia sunt raportate la nivel individual creditele şi/sau angajamentele persoanelor fizice şi juridice al căror nivel cumulat la nivel de debitor depăşeşte limita de 20.000 lei, unde se încadrează 45 de instituţii financiare nebancare incluse în Registrul Special. Însă nu şi jucătorii care acordă credite sub această valoare. Sute de mii de clienţi datorează jumătate de miliard de euro după ce au contractat creditele cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă. Businessul IFN-urilor care oferă cei mai scumpi bani din România generează constant întrebări despre capacitatea BNR sau ANPC de reglementare a pieţei şi de educare a clientului nedorit de bănci şi sensibil la tehnici persuasive de marketing.

  • Cum a încercat BNR să stimuleze băncile să dea împrumuturi şi ce a obţinut

    În toamnă, ”dozajul„ clasic a crescut, banca centrală optând pentru un pachet de trei proceduri de relaxare a politicii monetare, abordare mai rar practicată, mai ales că a fost aplicată de două ori succesiv.

    Dobânda-cheie a fost tăiată de cinci ori în acest an până la un minim istoric de 2,75%. Rezervele minime obligatorii (RMO) la lei au coborât până la 10% şi RMO la valută au fost ajustate până la 14%. Iar coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie – adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi – a fost îngustat până la +/- 2,5 puncte procentuale. La şedinţele de politică monetară din octombrie şi noiembrie BNR a luat trei măsuri de relaxare a politicii monetare dintr-o lovitură. Au fost semne clare şi mult aşteptate de relaxare monetară destinate încurajării creditării. Iar ”câmp de acţiune„ mai există.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, şi-a exprimat în mod repetat speranţa că vom vedea creditarea totală în teritoriul pozitiv, eventual în vara acestui an. Dar n-a fost să fie aşa. În toamnă, Isărescu spunea că nu este mulţumit de ritmul în care băncile acordă împrumuturi, pornind inclusiv de la mani-era în care abordează clienţii. Cu toate acestea, Isărescu nu a considerat pierdut pariul cu creditarea, în condiţiile în care împrumuturile în lei au fost în ascensiune.

    Guvernatorul BNR a îndemnat băncile să se ”apropie de clienţi„ pentru a stimula creditarea. ”Este bine ca băncile să se apropie de clienţii lor pentru că astfel vor găsi soluţii. Este treaba băncilor să dea credite. Apropierea de clienţi şi nu depărtarea de ei, adică situ-a-rea pe poziţii anta-gonice, va duce la creşterea credi-tării. Altfel, lichiditate este suficientă, bani sunt, ba sunt chiar prea mulţi„, a spus guvernatorul BNR după ultima şedinţă de politică monetară din acest an.

    După aproape trei ani în care au fost ”îngheţate„, ratele rezervelor minime obligatorii pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală au fost relaxate de BNR. Banca centrală le-a pus în acest an băncilor la dispoziţie fonduri cu care să-şi mai plătească din datorii şi lichiditate pentru a putea să dea împrumuturi fără să mai depindă de finanţările de la băncile-mamă. Dacă la începutul crizei rata de rezervă la valută era dublă faţă de cea la lei (40% cu 20%), în prezent ecartul este de patru puncte procentuale (16% cu 12%). Iar rata-cheie a fost dusă în acest an la minimul istoric de 2,75%, nivel de aproape patru ori mai redus decât dobânda de politică monetară cu care România a intrat în criza economică.

    Care a fost rezultatul relaxării? Creditele în lei au continuat să consemneze ritmuri pozitive de creştere în con-diţiile propagării reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei. Dina-mica anuală reală a creditului acordat sectorului privat a rămas însă în teritoriu negativ pe fondul accentuării contracţiei stocului de credite în valută şi al derulării operaţiunilor de eliminare a creditelor neperformante din bilan-ţu-rile instituţiilor de credit, după cum a explicat BNR. Băncile au credite ne–performante de circa 9 miliarde de euro, iar BNR le sugerează să şi le cu-reţe din portofolii prin scoaterea în afara bilanţu-rilor sau vân-zarea către recuperatorii de creanţe.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    192,4 mil. lei
    suma alocată de guvern pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru preşedintele României, cu 40 mil. lei mai mult decât suma alocată pentru alegerile prezidenţiale din 2009

    4,44 mil.
    efectivul salariaţilor din economie la sfârşitul lunii iulie, nivelul maxim înregistrat din luna octombrie a anului 2009 până acum

    15,6 mld. lei
    cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional în 2013, reprezentând cca 2,5% din PIB, comparativ cu 3% în 2012

    122.101
    numărul total de magazine din România la finele anului trecut, din care hipermarketurile, supermarketurile şi discounterii reprezentau numai 1.353

    1,2%
    cu atât a scăzut creditarea firmelor şi a gospodăriilor în zona euro în septembrie faţă de aceeaşi lună din 2013, după o scădere cu 1,5% în august, conform BCE; ameliorarea s-a datorat creditării gospodăriilor, care a crescut cu 5 mld. euro în septembrie faţă de august

    3.858
    numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate în septembrie, în creştere cu 3% comparativ cu aceeaşi lună din 2013

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    192,4 mil. lei
    suma alocată de guvern pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru preşedintele României, cu 40 mil. lei mai mult decât suma alocată pentru alegerile prezidenţiale din 2009

    4,44 mil.
    efectivul salariaţilor din economie la sfârşitul lunii iulie, nivelul maxim înregistrat din luna octombrie a anului 2009 până acum

    15,6 mld. lei
    cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional în 2013, reprezentând cca 2,5% din PIB, comparativ cu 3% în 2012

    122.101
    numărul total de magazine din România la finele anului trecut, din care hipermarketurile, supermarketurile şi discounterii reprezentau numai 1.353

    1,2%
    cu atât a scăzut creditarea firmelor şi a gospodăriilor în zona euro în septembrie faţă de aceeaşi lună din 2013, după o scădere cu 1,5% în august, conform BCE; ameliorarea s-a datorat creditării gospodăriilor, care a crescut cu 5 mld. euro în septembrie faţă de august

    3.858
    numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate în septembrie, în creştere cu 3% comparativ cu aceeaşi lună din 2013