BusinessMagazin

Tag: concurs

  • Ce trebuie să faci pentru a câştiga un salariu lunar de 21.000 de lei în România. O instituţie scoate la concurs 45 de posturi

    Potrivit unui anunţ de pe site-ul oficial, Romatsa organizează concurs pentru ocuparea a 45 de posturi de Controlor de trafic aerian. Iar condiţiile sunt mai mult decât accesibile: vârsta minimă 18 ani (vârsta sub 30 de ani nu atrage penalizări); absolvenţi cel puţin de studii medii cu diplomă de bacalaureat; cunoştinţe de limba engleză (nivel „Higher Intermediate”). Trebuie, de asemenea, ca cel care candidează să nu deţină sau să nu fi deţinut licenţă de controlor de trafic aerian stagiar sau licenţă de controlor de trafic aerian. Un angajat cu funcţia de controlor de trafic aerian avea, anul trecut, un salariu net de 21.000 de lei pe lună, aceasta fiind cea mai bine plătită profesie din România, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

    osarul se va depune până cel mai târziu la data de 06.11.2014 ora 16:00 la sediul Romatsa – Administraţia Centrală din Bld. Ion Ionescu de la Brad, nr.10, sect. 1, Bucureşti, camera A 005 parter – Serviciul Resurse Umane, după cum urmează: luni, marţi, miercuri, joi între orele 9:30-11:30 – 12:30-16:00, iar vineri între orele 10:30-13:00, potrivit site-ului companiei.

    Regulamentul pentru organizarea concursului/examenului, poate fi consultat de candidaţi, la cerere, la sediul Romatsa – Administraţia Centrală din Bld. Ion Ionescu de la Brad, nr.10, sect. 1, Bucureşti.

    În anul 2014, un număr de 584 de angajaţi ai ROMATSA ocupau poziţia de controlor de trafic aerian, aceştia reprezentând o pondere de 38% din totalul angajaţilor instituţiei, potrivit unei note transmise de şeful Corpului de Control către Guvern şi disponibilă pe site-ul Guvernului.

    Potrivit bugetului de venituri şi cheltuieli aferent anului 2016, publicat marţi în Monitoriul Oficial, ROMATSA şi-a stabilit pentru acest an cheltuieli cu salariile de aproape 400 de milioane de lei. Având în vedere că în instituţie lucrează acum în medie 1.540 de angajaţi, înseamnă că pentru fiecare salariat ROMATSA cheltuieşte aproape 260.000 lei, adică 58.000 de euro.

    Din cei circa 1.500 de angajaţi, 600 sunt controlori de trafic aerian. Între 2.500 – 3.000 de aeronave tranzitează, în fiecare zi, teritoriul României.

    Precizăm că Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA se află sub autoritatea Ministerului Transporturilor, dar are statut de regie autonomă autofinanţată. Instituţia deţine monopolul natural al serviciilor de trafic aerian şi nu primeşte de la bugetul statului sume pentru realizarea obiectului de activitate şi nici pentru realizarea programului de investiţii şi dezvoltare.

    ROMATSA şi-a bugetat pentru anul în curs venituri totale de 822 milioane lei, la cheltuieli totale de 797,8 milioane lei. Administraţia estimează totodată pentru acest an un profit net de 20,5 milioane lei. ROMATSA şi-a alocat şi 201,7 milioane lei pentru investiţii în acest an, ce vor fi suportate din surse proprii.

  • O româncă, cel mai tânăr concurent la un important concurs de muzică. La 10 ani, Andreea are şanse mari să câştige locul I

    Are numai 10 ani, este româncă şi a cucerit publicul şi juriul unui important concurs de muzică din Anglia. Deşi este cel mai mic dintre concurenţi, Andreea Viliman este acum unul dintre favoriţii competiţiei Factor Essex, ajunsă la a şaptea ediţie, care reuneşte 32 de tineri talentaţi din zona de est a Angliei. Andreea este şi singura româncă din competiţie. De fapt este singurul concurent străin din competiţie, restul fiind numai britanici, ne-a declarat mama Andreei, Maria Viliman.

    Andreea a participat la preselecţii pe 4 septembrie acest an, a trecut apoi de trei etape, până să ajungă concurent cu drepturi depline, ne-a spus Maria Viliman. Acum patru săptămâni, Andreea a avut primul ei show live, la săptămâna Rock and Roll de la Factor Essex, iar atât juriul, cât şi publicul, au îndrăgit-o pe loc. „Andreea are un suflet de aur”, ne-a spus una dintre fostele sale profesoare, actriţa Elena Harding. „Andreea e tare scumpă, talentată şi muncitoare”, a continuat ea.

    În cele două luni care s-au scurs de la începerea competiţiei, Andreea a devenit una dintre principalele favorite, iar înainte de semifinale a primit un Golden Buzz, de la unul dintre juraţi. Asta înseamnă că a trecut în etapa următoare, adică în semifinală, fără să mai aibă nevoie de voturile publicului şi ale juriului.

    Cititi mai multe pe www.ziarulromanesc.net

  • O româncă, cel mai tânăr concurent la un important concurs de muzică. La 10 ani, Andreea are şanse mari să câştige locul I

    Are numai 10 ani, este româncă şi a cucerit publicul şi juriul unui important concurs de muzică din Anglia. Deşi este cel mai mic dintre concurenţi, Andreea Viliman este acum unul dintre favoriţii competiţiei Factor Essex, ajunsă la a şaptea ediţie, care reuneşte 32 de tineri talentaţi din zona de est a Angliei. Andreea este şi singura româncă din competiţie. De fapt este singurul concurent străin din competiţie, restul fiind numai britanici, ne-a declarat mama Andreei, Maria Viliman.

    Andreea a participat la preselecţii pe 4 septembrie acest an, a trecut apoi de trei etape, până să ajungă concurent cu drepturi depline, ne-a spus Maria Viliman. Acum patru săptămâni, Andreea a avut primul ei show live, la săptămâna Rock and Roll de la Factor Essex, iar atât juriul, cât şi publicul, au îndrăgit-o pe loc. „Andreea are un suflet de aur”, ne-a spus una dintre fostele sale profesoare, actriţa Elena Harding. „Andreea e tare scumpă, talentată şi muncitoare”, a continuat ea.

    În cele două luni care s-au scurs de la începerea competiţiei, Andreea a devenit una dintre principalele favorite, iar înainte de semifinale a primit un Golden Buzz, de la unul dintre juraţi. Asta înseamnă că a trecut în etapa următoare, adică în semifinală, fără să mai aibă nevoie de voturile publicului şi ale juriului.

    Cititi mai multe pe www.ziarulromanesc.net

  • S-a lansat GameCup 1.0, concurs de game development pentru toţi studenţii din România

    Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti şi Romanian Game Developers Association (RGDA) deschid înscrierile pentru competiţia GameCup 1.0, concurs de game development adresat studenţilor de la orice facultate din România.

    Competiţia GameCup 1.0 se desfăşoară în perioada 31 octombrie 2016 şi 23 aprilie 2017 şi va fi deschisă pentru toţi studenţii de licenţă sau master din România. În echipe formate din minim 3 şi maxim 5 persoane, studenţii vor lucra împreună pentru a dezvolta un joc video, beneficiind, în acelaşi timp, de mentorat şi susţinere din partea companiilor dezvoltatoare de jocuri din ţară. 

    „În prezent, în România, industria de game development numără aproximativ 7000 de persoane care lucrează în peste 60 de studiouri de game development, iar aici includem atât studiouri indie formate din 2-3 persoane, cât şi giganţi cu peste 1000 de angajaţi. Industria a generat aproximativ 140 mil. € în 2015”, a menţionat Cătălin Butnariu, Preşedinte RGDA. „Această competiţie încurajează pasiunea tinerilor pentru dezvoltare de jocuri, dar, mai ales, pentru că promovează industria către studenţii din toată ţara ca o opţiune viabilă de carieră şi dezvoltare profesională.”

    Perioada de desfăşurare a GameCup1.0 va fi împărţită în trei etape, cea de înregistrare a echipelor şi depunerea proiectelor până la 15  ianuarie 2017, lucrul cu mentorii şi îmbunătăţirea jocului până la 15 martie 2017 şi ultima fază de finisare, pitch şi premiere până la 23 aprilie 2017. Competiţia va avea şi opt categorii de premii: Best Game Overall, Best Mobile Game, Best PC Game, Best VR&AR Game,Best Technical Achievement, Best Visuals, Best 3D Modeling şi Best Design.

    Pe lângă oportunitatea de a lucra la propriul joc, participanţii se vor întrece şi pentru premii în bani, precum şi echipamente hardware, jocuri şi programe de internship oferite de firmele din industria de jocuri video din România.
     

  • Orbii vor putea să „vadă” graţie unui dispozitiv revoluţionar dezvoltat de aceşti liceeni români. “Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică: e-mailuri sparte, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse

    E-mailuri sparte, conturi de Twitter false, acuzaţii mincinoase şi înţelegeri ascunse. Acestea au fost elementele ce au caracterizat cursa pentru cea mai râvnită poziţie diplomatică internaţională: secretarul general al ONU. Câştigătorul concursului are un statut aparte, de ambasador al păcii şi este vocea celor săraci şi asupriţi, dar drumul spre o astfel de poziţie înaltă este pavat cu mine de teren şi capcane.

    Miercurea trecută, în a şasea rundă de vot, niciunul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU nu şi-a exprimat vetoul faţă de Antonio Guterres, favoritul clar pentru a-l urma în funcţie pe Ban Ki-moon. Antonio Guterres, fost prim-ministru portughez şi înalt comisar ONU pentru refugiaţi, a fost lider detaşat şi în ultimele trei reuniuni ale Consiliului de Securitate, iar joi, la momentul predării materialului, se aşteaptă votul formal pentru confirmarea candidatului.

    Chiar dacă Guterres se află la mai puţin de un pas de funcţia mult dorită, cursa a fost una strânsă şi plină de controverse. Fiecare concurent a trebuit să prezinte un manifest personal în faţa celor 193 de ţări, în adunarea generală, iar Guterres a câştigat puncte pentru umorul, carisma şi discursul său. Dar traseul său către poziţia de secretar general ar fi putut fi totuşi blocat de un drept de veto venit de la unul dintre cei cinci membri permanenţi ai consiliului, cel mai plauzibil din partea Rusiei, care susţine că este rândul unui est-european să deţină funcţia. În urmă cu câteva săptămâni, un cont de Twitter cu numele lui Guterres a pretins că are asigurat sprijinul Moscovei, declanşând diverse speculaţii, însă contul s-a dovedit a fi un fals.

    Pe locul al doilea s-a aflat ministrul de externe al Slovaciei, Miroslav Lajčák, care în ultima secundă a primit o surpriză de proporţii, după ce Robert Fico, prim-ministrul ţării sale cu orientare prorusă, a vizitat Moscova cu patru zile înainte de al treilea scrutin şi a atras atenţia prin expunerea criticilor sale cu privire la sancţiunile UE asupra problematicii dintre Rusia şi Crimeea. Din acest motiv, Lajčák s-ar fi putut confrunta cu un veto de la unul sau mai mulţi dintre membrii occidentali ai consiliului permanent. Al treilea plasat a fost Vuk Jeremic, fostul ministru de externe sârb, „ce va fi aproape sigur respins“ de SUA, spuneau diplomaţii, pentru că Washingtonul nu a iertat opoziţia lui Jeremic faţă de independenţa Kosovo. Ameninţarea veto-urilor, cu toate acestea, este decisivă în turul următor, atunci când consiliul permanent votează doar cu buletine „colorate”. Orice candidat care primeşte un vot de culoare, pe lângă unul de descurajare, va şti că se află în faţa unui zid de piatră.

    Speranţa că o femeie ar putea prelua cârma Naţiunilor Unite a fost slabă, ultimul sondaj de opinie arătând că primele trei locuri au fost ocupate de bărbaţi. Helen Clark, fosta prim-ministră din Noua Zeelandă şi şefa Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, este una dintre cele câteva femei cu înaltă calificare în această cursă, care a ieşit mult mai rău decât se aştepta în sondaje, însă nu a dat vina pe sexism pentru asta. „Există o mulţime de alţi factori care contează. Există est-vest, este nord-sud, e stilul de abordare a acestei poziţii. Îşi doresc conducere puternică? Te doresc un om maleabil? Acestea sunt cu mult mai importante decât sexismul”, spune ea.

    Natalie Samarasinghe, şefa Asociaţiei Naţiunilor Unite din Marea Britanie, care a militat pentru un proces de selecţie mai transparent în acest an, crede că discriminarea de gen a jucat un rol, chiar dacă unul secundar. „Femeile cu înaltă calificare şi cu experienţă se poziţionează mai bine decât bărbaţii”, a spus Samarasinghe. „Nu am nicio îndoială că sexismul este un factor, însă nu cel determinant. Puterea contează mai mult în politică. Ceea ce vedem este o luptă de afirmare în cadrul P5 (consiliul permanent al celor cinci membri), în care profilul candidatului contează mai puţin decât cel care merge pe aceeaşi linie cu viziunea lor”, adaugă ea. Suişurile şi coborâşurile din sondaje sunt un semn exterior a ceea ce se întâmplă în spatele uşilor închise, dar nu spun întreaga poveste. Un subiect subsidiar de unde reiese aceeaşi rivalitate pentru cursa mult dorită are loc la mii de kilometri distanţă de sediul ONU, în capitala Bulgariei, Sofia.

  • Poliţia Română a scos la concurs alte aproape 2.400 de posturi

    Poliţia Română a scos la concurs 2.397 de posturi pentru încadrare din sursă externă, 2.303 dintre acestea fiind pentru încadrare directă de agenţi în structurile de ordine publică, poliţie rutieră, poliţie transporturi şi conductori câini, se arată într-un comunicat remis agenţiei de presă MEDIAFAX de Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR).

    “Dintre cele 2.397 posturi, 2.303 sunt pentru încadrare directă de agenţi în structurile de ordine publică, poliţie rutieră, poliţie transporturi şi conductori câini. Celelalte 94 sunt pentru reîncadrarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, care au avut calitatea de poliţişti şi pot fi reîncadraţi, în conformitate cu prevederile art. 9, alin.21 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului cu modificările şi completările ulterioare şi care au studii corespunzătoare cerinţelor postului, respectiv îndeplinesc condiţiile legale”, se notează în comunicat.

    Cei care vor să devină poliţişti se pot înscrie în perioada 3-7 octombrie. Detaliile privind condiţiile de înscriere, documentaţia necesară,tematica şi bibliografia pot fi consultate pe paginile web oficiale ale structurilor teritoriale de poliţie, mai anunţă IGPR.

    Reprezentanţii instituţiei precizează că fiecare Inspectorat Judeţean de Poliţie îşi va alege intervalul orar în care primesc dosarele de înscriere ale candidaţilor.

    Acţiunea face parte din planul Ministerului Afacerilor Interne de reducere a deficitului de personal, la începutul lunii septembrie fiind anunţate 5.416 posturi scoase la concurs pentru funcţii în cadrul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române, IGSU, Inspectoratul General pentru Imigrări, precum şi în alte structuri, destinate ofiţerilor şi agenţilor/subofiţerilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MAI: Vor fi organizate concursuri de angajare pentru 5.416 de posturi în mai multe structuri

    În perioada următoare vor fi scoase la concurs 5.416 posturi pentru funcţii în cadrul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române, IGSU, Inspectoratul General pentru Imigrări, precum şi în alte strcuturi, destinate ofiţerilor şi agenţilor/subofiţerilor, anunţă Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

    Dintre cele 5.416 posturi, cele mai multe, respectiv 2.853, sunt destinate Poliţiei Române, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de către reprezentanţii MAI.

    “Totodată, vor fi organizate concursuri de angajare în Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Imigrări, precum şi în alte structuri MAI.Din totalul de posturi scoase la concurs, 1.029 sunt destinate ofiţerilor şi 4.387 agenţilor/subofiţerilor. De asemenea, 1.396 funcţii sunt destinate încadrării de specialişti a căror pregătire de bază nu poate fi asigurată de către şcolile MAI.”, se notează în informarea instituţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • NASA oferă 1 milion de dolari inginerilor care dezvoltă roboţi umanoizi pentru călătoria pe Marte

    Oamenii vor ajunge pe Marte în anii 2030 acompaniaţi de de roboţi dacă planurile ambiţioase ale NASA devin realitate, informează Wired.

    Agenţia spaţială a lansat un concurs provocându-i pe ingineri să dezvolte capabilităţile roboţilor umanoizi, astfel încât să-i ajute pe astronauţi în lunga călătorie către Marte. NASA pune la bătaie un premiu de 1 milion de dolari.

    Echipele vor trebui să programeze un robot virtual să realizeze o serie de sarcini virtuale care ar putea salva viaţa echipajului uman, precum repararea fisurilor. Robotul în cauză, dezvoltat de NASA, este numit Valkyrie, are aproape 1,80 cm, în jur de 130 de kg şi poate funcţiona în medii ostile. Poate “vedea”datorită senzorilor şi camerei amplasate pe cap, poate merge şi prinde obiecte cu mâinile, care au patru degete.

    Marea provocare pentru ingineri este să-i dezvolte dexteritatea robotului pentru a putea face lucruri care necesită fineţe. Astfel de roboţi există pe pământ, dar aceştia nu pot fi folosiţi din cauza temperaturilor extrem de scăzute care pot atinge şi -176 de grade celsius.

    Pentru a câştiga competiţia, echipele de ingineri trebuie să rezolve următorul scenariu virtual: o furtună de nisip extrem de puternică a stricat habitatul de pe Marte. Aceştia trebuie să îndeplinească trei obiective: alinierea unei antene de comunicaţii, repararea unui tablou solar şi repararea unei fisuri în habitat.

    echipele se pot înscrie de azi şi vor trece printr-o rundă de calificare în septembrie-noiembrie, iar finaliştii vor fi anunţaţi în decembrie. Apoi finaliştii se vor putea antrena din ianuarie până în iunie 2017, iar finala va avea în iunie.

  • Cum vor arăta căminele de nefamilişti ale generaţiei millennials

    Când au apărut noile ansambluri rezidenţiale, apartamentele au fost mai mari, spaţiile au trecut de la 80 de metri pătraţi spre 120 de metri pătraţi, în funcţie de buget.

    Ce se va întâmpla în continuare odată cu intrarea în câmpul muncii a generaţiei millennials?

    O parte vor rămâne acasă, în primii ani, la părinţi, pentru a-şi folosi salariul pentru vacanţe, ieşiri în oraş, maşină, cluburi, haine; mai puţin vor cheltui pentru chirie, rată la bancă sau mâncare. Pentru cei care nu rămân la părinţi şi lucrează în companii, multinaţionale sau româneşti, un apartament în chirie este prima opţiune, iar cei mai hotărâţi dintre ei se îndreaptă către achiziţia unui apartament prin programul Prima casă.

    Cum vor arăta apartamentele viitorului sau cum va trebui să arate? Va fi o întoarcere în timp, de la locuinţele cu suprafeţe mari, generaţia millennials se va îndrepta spre cele cu suprafeţe mai mici din motive foarte practice. Pentru că stau acasă doar pentru a dormi şi a face un duş, nu au nevoie de o suprafaţă mai mare. Nu are sens să plăteşti în plus pentru 10 sau 20 de metri pătraţi. De ce să cheltuie banii pentru „pereţi“ şi metri pătraţi de care nu au nevoie, când îi pot folosi pentru city break-uri sau pentru haine.

    Oamenii cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani vor prefera să locuiască pe suprafeţe cât mai mici, care să aibă o utilitate practică, pentru dormit şi duş, şi, poate, locul în care fac şi o cafea. De mâncare gătită acasă nici nu se va pune problema. Acele timpuri au apus.

    Apartamentele vor fi gata mobilate, minimalist şi colorate. Adio, mobilă grea, maro, care să troneze în mijlocul casei. De bibliotecă nici nu va fi vorba, cărţile sunt pe smartphone. Locul bibliotecii va fi luat de dressing, care va câştiga teren, având în vedere că hainele se schimbă tot mai des.

    Probabil că dezvoltatorii cei mai îndrăzneţi vor livra locaţii cu suprafeţe de 30-40 de metri pătraţi pentru cei tineri, pentru corporatiştii care pleacă la 9.00 dimineaţa şi se întorc la 11.00 seara. Pesemne că la parter vor fi suprafeţe mari de socializare, în care – ca la o cantină – să poată să şi mănânce, dacă mai apucă. Un fel de cămine de nefamilişti, varianta modernă.

    Suprafeţele mari vor interveni când millennialls vor avea copii. De-abia atunci vor începe să caute locuinţe de la 60 de metri pătraţi în sus.

    Millennialls vor pune permanent presiune pe preţuri pentru că vor dori ca dintr-un salariu să obţină cât mai multe lucruri şi să experimenteze cât mai mult. Noţiunea de proprietate va trece pe locul doi sau trei, iar sharingul este cuvântul care câştigă tot mai mult teren şi în viaţa de zi cu zi.

    Dacă până în 1990 un loc de muncă era pe viaţă, de‑atunci încoace schimbarea joburilor a devenit un fenomen obişnuit. Cei mai mulţi au schimbat după ’90 cam de patru ori locul de muncă. De acum înainte probabil că noua generaţie va schimba într-un interval de 20 de ani de cel puţin şase ori locuri de muncă. În oraşele mari, un nou job va însemna şi o nouă locaţie unde să te muţi cât mai aproape, pentru a câştiga timp, iar căminele de nefamilişti, sau căminele de corporatişti, vor fi la ordinea zilei.

    Aproape nimeni nu va mai avea maşină proprie şi nici în leasing, ci vor folosi sistemul de car-sharing. Hainele vor fi schimbate o dată la trei luni şi probabil că magazinele de second-hand moderne, ca la maşini, vor înflori.

    Vor fi vânate ofertele de city break-uri şi de low-cost-uri, iar noua competiţie va fi în terenul discuţiilor despre în câte oraşe sau ţări ai fost luna sau anul acesta. Nu degeaba Ryanair prevede triplarea traficului aerian din România.

    Până la urmă vei „share-ui“ aproape orice, astfel încât să plăteşti mai puţin. Iar în schimb, cu banii rămaşi, să poţi cumpăra tot mai multe experienţe sau lucruri pe care să le schimbi tot mai des, astfel încât să rămâi permanent în tendinţe.