BusinessMagazin

Tag: casa

  • Ce locuinţe caută românii în pandemie?

    Situaţia de Work-from-Home în care se află mulţi dintre angajaţi vine cu un impact şi asupra pieţei rezidenţiale. După o perioadă în care unii dintre noi am petrecut mai mult de 90% din timp acasă, priorităţile în materie de amenajare, dar şi aspiraţiile când vine vorba de locuinţele noi s-au schimbat. Cum au evoluat preferinţele cumpărătorilor de locuinţe din Europa şi, mai ales, din România în ultimele luni, a povestit în cea mai recentă ediţei a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro Andreea Hamza, Senior Director Living în cadrul companiei de consultanţă în imobiliare JLL România. 

    „Suntem o ţară de proprietari, dar nu neapărat pentru că suntem bogaţi sau pentru că avem o obsesie să deţinem imobile, ci tocmai pentru că avem resurse limitate şi vrem să ne asigurăm un minimum de confort şi de stabilitate”, răspunde Andreea Hamza,  Senior Director Living la compania de consultanţă în imobiliare JLL România, pe care am întrebat-o care este explicaţia statutului de proprietar în care se regăsesc mulţi dintre români.

    Ea precizează că lucrurile stau diferit în alte ţări europene şi mult mai mulţi oameni închiriază în loc să cumpere pentru că sunt şi încurajaţi de către stat să procedeze astfel: spre exemplu, în Olanda, statul subvenţionează o parte din chirie. De asemenea, legile protejează mult mai bine chiriaşii, în timp ce la noi majoritatea locuinţelor sunt deţinute de persoane fizice, nu de companii sau de investitori instituţionali. Aceste locuinţe de închiriat din statele vestice aduc astfel şi mai multă siguranţă, cu contracte mai clare şi pe termen mai lung precum şi pachete de servicii suplimentare.

    Există însă şi asemănări în comportamentul celor care caută locuinţe pretutindeni: „Atât în cazul românilor, cât şi în restul Europei, decizia de a cumpăra sau de a închiria este una raţională, nu neapărat o obsesie sau care să ţină de o mentalitate colectivă”. Andreea Hamza este însă de părere că lucrurile se schimbă, iar pe termen mediu şi lung va creşte şi ponderea investitorilor instituţionali în piaţa locală, ceea ce va fi sănătos pentru piaţă şi va aduce beneficii utilizatorilor finali. Specialistul în real estate face şi câteva precizări referitoare la modul în care ar trebui interpretat procentul numărului mare de proprietari din România. „Procentul de unităţi aflate în proprietate la noi este foarte mare – cred că ultimele statistici arătau 96%, dar asta nu înseamnă că 96% din populaţia adultă are o locuinţă în proprietate, ci de fapt ne arată că 96% din locuinţele existente sunt deţinute de proprietari”, explică ea.

    De asemenea, Andreea Hamza aminteşte şi de modul în care românii au ajuns la un grad de proprietate atât de mare. „Acest procent, la rândul lui, este artificial – ne amintim că până în 1989 statul era unicul proprietar al acestor imobile (vechi n.red), eram exact la polul opus faţă de situaţia de acum. La un moment dat, după 1989, statul a decis să vândă stocul de locuinţe către cetăţeni la preţuri foarte atractive. Prin urmare oamenii au cumpărat imobilele, au devenit proprietari; nu putem vorbi neapărat despre o obsesie a românilor.”

    Pe de altă parte, punctează specialistul în imobiliare, o statistică pe care o consideră importantă este cea care ne arată că suntem foarte înghesuiţi în aceste locuinţe: „Sunt mulţi tineri adulţi care locuiesc cu părinţii sau cu bunicii, cu alte rude, iar majoritatea locuinţelor existente sunt relativ mici ca suprafeţe şi ca număr de camere, aceasta este realitatea”.
    Andreea Hamza mai spune însă că această situaţie a evoluat de-a lungul ultimilor ani, odată cu apariţia dezvoltărilor imobiliare noi, însă – „Noi vorbim în continuare în număr de camere, faţă de alte ţări unde se vorbeşte de număr de dormitoare. Mulţi dintre noi dormim şi în living, în fosta sufragerie”. Astfel, în timp ce în România suprafaţa locuibilă medie este undeva la 46 de metri pătraţi, media la nivelul Uniunii Europene este de 102 de metri pătraţi.
    „Suprafeţele sunt strâns legate de preţ – sau invers – lucrurile se rezumă totuşi la puterea de cumpărare a populaţiei, astfel că nu ne aflăm în momentul în care să ne permitem suprafeţe foarte mari, dar trendul este ascendent. Vesticii cumpără case mai mari, la preţuri mai mari, dar într-un număr mai mic”, adaugă Hamza.

    Cum s-au schimbat apetitul românilor pentru locuinţe şi preferinţele legate de spaţiile de locuit? „Acest nou context a redefinit anumite aspecte legate de locuinţă, îndeosebi în ideea optimizării spaţiilor. Ceea ce s-a schimbat atât în România, cât şi în Europa, este nevoia care a devenit esenţială a cumpărătorilor, de a avea un spaţiu dedicat muncii de acasă – ştim cu toţii de ce am experimentat obligat forţat acest lucru – referindu-ne la unele industrii.”
    Un alt aspect esenţial care s-a schimbat este, potrivit Andreei Hamza, existenţa unor spaţii exterioare cât mai generoase – terase, grădini – per ansamblu, creşterea gradului de confort al locuinţelor căutate. „Acum casa a devenit mult mai importantă decât înainte, am fost nevoiţi să ne petrecem poate 90% din timp acasă, prin urmare creşterea gradului de confort este cea mai normală reacţie”, punctează Andreea Hamza. Ca urmare a contextului, a crescut deopotrivă interesul pentru case individuale, case cu grădini şi au devenit mai importante, de asemenea, şi facilităţile din apropiere.
    De altfel, potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de peste 25.000 de persoane, în luna iunie 2020, pe utilizatorii Storia.ro şi OLX, doar 16% dintre cei care voiau să cumpere o locuinţă înainte de izbucnirea crizei de COVID-19 au declarat că au încetat să mai caute în această perioadă. Comportamentul potenţialilor cumpărători s-a modificat după criza COVID-19, în sensul că dintre cei care voiau să cumpere o casă, 66% şi-au menţinut această opţiune, 13% au renunţat să mai caute, 15% oscilează acum între apartament şi casă, 4,2% sunt interesaţi să închirieze o locuinţă, iar 3% vor să cumpere un apartament. În cazul celor care doreau un apartament, 43% şi-au păstrat intenţia, 16% au renunţat momentan la planurile de investiţie, în timp ce 25% oscilează acum între a achiziţiona un apartament sau o casă, 7,4% vor acum să cumpere o casă, iar 1% intenţionează să se mute cu chirie.
    Rezultatele studiului arată că cele mai importante aspecte care sunt luate în calcul la alegerea unei locuinţe sunt, în ordinea preferinţelor: compartimentarea eficientă, calitatea construcţiei şi a finisajelor, existenţa unui spaţiu exterior (grădină / terasă), confortul sporit (luminozitate, izolaţie, intimitate etc.), existenţa spaţiilor anexe (locuri de parcare, boxe).
    Când vine vorba despre situaţia de la nivel european, Andreea Hamza spune că exact aceiaşi factori s-au schimbat şi acolo – la care se adaugă necesitatea existenţei unei conexiuni foarte bune la internet: „Ei nu sunt atât de privilegiaţi ca şi noi la acest ultim capitol, iar în top trei nevoi ale cumpărătorilor în Europa se află: prezenţa unui spaţiu destinat muncii de acasă, spaţii exterioare şi conexiune la internet foarte bună”.

    Preţul este mereu un subiect fierbinte în piaţa rezidenţială şi au existat chiar o serie de predicţii ale prăbuşirii preţului imobilelor în contextul COVID-19, prin asemănarea cu criza anterioară. Andreea Hamza este însă de părere că premisele celor două momente sunt diferite, la fel şi nivelul de dezvoltare a pieţei din perioada 2008-2009, prin comparaţie cu cel de acum: „Criza din 2008 venea după un boom incredibil cu care nu ne-am mai confruntat şi cred că nici alte ţări nu l-au mai simţit – pe când acum piaţa este mult mai aşezată, a evoluat foarte sănătos, cred că piaţa este mult mai stabilă acum, iar nevoia de case acum este mult mai justificată”.
    Andreea Hamza apreciază că evoluţia preţurilor va fi diferită în funcţie de segmentul de cumpărători la care ne referim. „Sunt cumpărători care vor fi afectaţi de creşterea ratei şomajului şi care probabil nu se vor mai putea califica pentru un credit ipotecar şi aici probabil cererea va scădea şi, implicit, şi preţurile”. Pe de altă parte, există şi o categorie de clienţi mai puţin afectaţi – spre exemplu, cei din segmentul high end, care potrivit Andreei Hamza, chiar profită să facă aceste investiţii. „Ca trend general nu cred că se vor înregistra scăderi foarte mari, dar este încă prematur să ne exprimăm – nici nu ştim când se termină pandemia, nici nu ştim ce va urma. Nu cred însă că va exista o prăbuşire similară crizei anterioare – fundamentele pieţei sunt mult mai sănătoase mai solide şi mai stabile, iar produsele sunt mult mai bine aliniate cu nevoile cumpărătorilor.”
    Ea aminteşte de asemenea şi că în 2007, suprafeţele apartamentelor deveniseră extraordinar de mari – două camere ajungeau să aibă 80 – 90 de metri pătraţi, iar implicit şi preţurile erau foarte mari, or acum nu mai este cazul. „Mai există şi partea de facilităţi din cadrul ansamblurilor rezidenţiale care se îmbunătăţeşte de la an la an, dezvoltatorii încercau mereu să vină cu ceva nou, să ofere cât mai mult cumpărătorului, în 2007  – erau puţine proiecte care se diferenţiau şi care erau făcute aşa – acum sunt mult mai multe”.
    Astfel, precizează ea, oferta din categoria cumpărătorilor cu venituri mici – locuinţele cu preţuri de sub 1.000 de euro/mp sau în jur de 1.000 -1.300 de euro/mp, sunt mai expuse la aceste fluctuaţii economice – dar evoluţia va depinde foarte mult şi de măsurile guvernamentale care se vor implementa. Spre exemplu, programul Prima Casă, care a urmat crizei financiare din 2008-2009 – a readus la viaţă piaţa imobiliară: „Piaţa poate fi uşor ghidată prin măsuri guvernamentale, aşa că sunt şanse să nu fie atât de mare impactul – deocamdată nu avem scăderi masive de preţ, au apărut doar promoţii sau discounturi, dar nu au scăzut neapărat preţurile de listă pentru proiecte – încă lumea nu este speriată şi nu şi-a retras intenţiile de cumpărare, observă ea. Andreea Hamza se fereşte să facă predicţii referitoare la scăderea propriu-zisă a preţurilor, însă nu crede că aceasta va depăşi 3-5%.
    În ceea ce îi priveşte pe dezvoltatori, Andreea Hamza este de părere că va exista o concentrare pe optimizare, în contextul în care suprafeţele nu pot fi mărite: „Ideal ar fi să avem suprafeţe mai generoase, terase mari, o zonă de lucru de acasă – un birou în cadrul locuinţei, iar toate acestea implică suprafeţe mai mari – dacă ar fi să le faci cu uşurinţă, de aceea, în primă fază, dezvoltatorii se vor canaliza pe optimizarea cât mai bună a spaţiilor ca să nu influenţeze foarte mult preţurile de vânzare – degeaba ai produsul dacă nu ai şi clienţii care şi-l permit”.

    În acest nou context, cât de valabilă mai este deviza „Location, location, location”? „În fond nu cumpărăm doar nişte pereţi, amplasamentul va conta întotdeauna. Cumpărăm o locuinţă cu toate facilităţile din jurul ei. Evident, sperăm ca acestea să fie cât mai multe.” „Poate expresia «location, location, location nu va mai fi atât de importantă» – vor conta şi lucrurile menţionate mai devreme”.
    De altfel, Andreea Hamza aminteşte de studii realizate anterior de JLL la nivel european, din care reiese că dacă anterior a existat un trend ascendent pentru nevoia cumpărătorilor de a avea locuinţa amplasată lângă mijloacele de transport fiindcă de acolo se poate ajunge oriunde, acum a scăzut importanţa acestui criteriu. „E clar că locaţia pierde puţin teren în beneficiul suprafeţelor mari, al plusului de confort. Confortul e diferit pentru fiecare dintre noi.”
    Pe de altă parte, crede că nu vom lucra de acasă pentru totdeauna sau non stop – cu siguranţă vom avea nevoie să venim şi la birou şi să existe şi această parte de interacţiune cu colegii, socializare umană cu clienţii – când se va putea, bineînţeles. „Depinde de la business la business şi de la companie la companie, fiecare cu businessul ei şi cu profilul de angajaţi al ei.” Chiar dacă nu poate anticipa când va ajunge şi piaţa locală la nivelul celor vestice, Andreea Hamza crede că generaţiile următoare se vor orienta mai mult înspre piaţa chiriilor, în dorinţa lor de flexibilitate: „Cred că generaţiile care vin acum din urmă sunt mult mai înclinate spre acest cult al chiriei, pentru ei contează foarte mult mobilitatea, flexibilitatea – şi eu cred că ei vor schimba uşor regulile pieţei şi vor cizela şi proprietarii care la rândul lor sunt în acest moment prea ataşaţi de proprietate, uneori încalcă regulile elementare de intimitate, de pildă. De asemenea, un număr mai mare de investitori instituţionali care se uită din ce în ce mai atent pe piaţa din România pentru a-şi crea portofolii  de apartamente de închiriat vor ajuta mai mult piaţa pentru că vor veni cu condiţii mai bine definite, cu contracte mai solide – cred că tot spre beneficiul utilizatorilor, chiriaşilor va fi şi această schimbare, care va veni foarte curând”. 

    Sunt permanente sau temporare schimbările pieţei imobiliare aduse de pandemia de COVID-19?
    Eu cred că aceste schimbări vor rămâne şi întotdeauna vom avea în minte – dacă se mai întâmplă încă o dată o astfel de situaţie. „Eu ce fac? – Mai bine să fiu acoperit.“ Încet, încet vom reveni la vechile obiceiuri, cu statul în trafic şi cu petrecerea timpului mai mult în afara casei decât acasă, cum era mai demult, dar cu siguranţă vom fi mai atenţi în alegerea unei locuinţe acum şi vom ţine cont de factorii despre care spuneam – optimizarea spaţiilor, suprafeţe mai generoase pentru terase şi grădini, existenţa facilităţilor în imediata apropiere.

    Cum sunt preţurile locuinţelor „vestice” comparativ cu ale românilor?
    În Germania, preţurile pentru apartamentele care se adresează clasei medii pot ajunge de la 5.000 la 8.000 de euro pe metrul pătrat. Dar sunt proiecte şi zone şi la noi care au ajuns să vândă sau să vrea să vândă apartamente la preţuri similare cu marile capitale din Europa – piaţa noastră de high end vrea să ajungă tot acolo. Sunt şi la noi proiecte rezidenţiale unde preţurile ajung la 7.000 de euro/mp. În zona Primăverii, Kiseleff, zonele de high end, vorbim despre proiecte de două-trei milioane de euro.

    Cum va arăta piaţa rezidenţială la cinci ani post-pandemie?
    Cred că deja ne vom fi obişnuit cu criteriile despre care spuneam, cu existenţa biroului în cadrul locuinţei, cu suprafeţe şi grădini ca parte din compartimentarea apartamentului – aşa cum spuneam, locaţia nu va mai fi la fel de importantă, dar va rămâne totuşi un factor de decizie major. Nu ştiu cum vor evolua preţurile sau cererea şi oferta fiindcă, aşa cum spuneam, sunt foarte mulţi factori pe care nu putem să îi stabilim acum, dar în continuare vom avea fundamente stabile şi vom merge înainte cu dezvoltările, cu vânzările, cu îmbunătăţirea constantă a produselor, apartamentelor sau caselor. Sunt sigură că lucrurile se vor îmbunătăţi constant, la fel cum s-a întâmplat de la an la an şi până acum. 

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • Raiffeisen Bank prelungeşte oferta de credite imobiliare cu dobândă fixă 7 ani şi dă startul la “Noua Casa”

    Raiffeisen Bank prelungeşte oferta pentru credite imobiliare proprii până la 30 septembrie 2020, menţinând dobanda variabilă de 5,16% pe an (2,75% marja de dobanda + 2,41% IRCC) sau o dobânda fixă pentru 7 ani, de 6% pe an.

    Clientii pot obtine în agenţii pe loc sau in maximum 24 ore preaprobarea financiara pentru creditele imobiliare, cu actul de identitate, fara documente de venit, documentul fiind valabil 90 de zile, timp in care pot căuta casa.

    Creditul poate avea o valoare cuprinsă între 5.000 si 300.000 euro(echivalentul in lei), pe o perioadă de 3-30 de ani.

    Avansul cerut de bancă este de 15%-35% din valoarea imobilului, in functie de zona si localitate.

    Exemplu de calcul: un credit de achizitie locuinta de 200.000 lei, pe o perioada de 300 luni (25  ani) – dobanda  variabila de 5,16% (IRCC+2,75%), valabila pentru clientii care isi incaseaza salariul in cont la Raiffeisen Bank – rata lunara este 1.198,25 lei, DAE 5,75% pe an si valoarea totala platita de client  de 371.259,67 lei. In calcul DAE au fost luate comisioane si taxe, dar si costurile asigurarii imobilului (cea obligatorie PAD si cea facultativa), in situatia in care ar fi incheiate cu societatea de asigurari a bancii si taxa de evaluare a fost considerata a fi aferenta unui raport intocmit de catre un evaluator cu care banca are conventie.

    De asemenea, de la finalul lunii august, Raiffeisen Bank a inceput sa efectueze simulari de credite ipotecare in cadrul programului guvernamental „Noua Casa”, pentru care au fost publicate normele de aplicare.

    Clientii pot opta pentru credite ipotecare cu avans 5%, in valoare de maxim 66.500 euro, daca se achizitioneaza imobile noi/vechi avand pretul de maxim 70.000 euro si pentru credite ipotecare cu avans de 15%, cu valori cuprinse intre 59.501-119.000 euro, pentru imobile noi (cu mai putin de 5 ani de la receptie) si avand pretul de vanzare intre 70.001 si 140.000 euro.

    La 30 iunie 2020, Raiffeisen Bank avea in portofoliu peste 2,12 milioane de clienti persoane fizice, aproximativ 97.000 de IMM-uri si 5.700 de corporatii. Banca are o retea de peste 770 de ATM-uri, aproximativ 23.000 de POS-uri si 335 de MFM-uri.

     

  • OPINIE – Avocat Alina Roşca de la Casa de Avocatură Roşca Law Office, specializată în real estate, dublu licenţiată în Drept, atât în România, cât şi în Anglia

    În prima fază, multă lume a decis să-şi vândă unităţile locative care fie nu deţineau o terasă generoasă sau o curte, fie deţineau un balcon foarte mic sau spaţiul era restrâns faţă de nevoile lor. Toţi au fost încurajaţi nu doar de „visul” unei terase generoase sau al unei curţi proprii, dar şi de faptul că preţurile pot scădea într-un mod spectaculos, iar cu preţul obţinut de pe o unitate locativă mai mică ar putea obţine o locuinţă mai mare.
    Mai mult decât atât, celor cărora li se părea vital să locuiască în oraş, acum, de când există birouri la care nu mai trebuie să meargă zilnic şi cu vehicularea tot mai frecventă a ideii de telemuncă sau a lucrului de acasă, apetitul pentru locuinţele urbane a descrescut. Cine oare nu visează la o casă cu grădină în care să se poată juca copiii cu un câine sau o pisică, pe lângă pomii cu roade, toate la preţul unui apartament din oraş? 
    Totuşi, acum, în plină vară, pot să spun din experienţa tranzacţiilor imobiliare înregistrate că nu am văzut scăderi spectaculoase pentru segmentul rezidenţial urban în preţul vânzării sau al chiriei. Nici în segmentul rural sau de suburbie nu am văzut scăderi spectaculoase ale preţurilor. În special în cazul chiriilor, am văzut chiar o creştere având în vedere faptul că multe dintre birourile din office buildings care erau ocupate de businessuri mici şi mijlocii au migrat către apartamente care în trecut erau preferate de clienţi în căutare de spaţii rezidenţiale. Pentru prima dată am văzut un apetit ridicat pentru casele de la munte, de la ţară sau din suburbii care a determinat dacă nu o creştere a preţurilor de vânzare, măcar o menţinere a acestora la nivelul existent înainte de pandemie. Mai mult, datorită faptului că multă lume a decis să nu călătorească în afară ţării şi chiar să nu călătorească nici măcar în ţară, am observat o creştere a chiriei generate şi de ideea de a încerca să trăieşti în altă parte decât în oraş.
    Totuşi, în general, piaţa rezidenţială este împărţită în două nişe – proprietăţi de lux şi proprietăţi obişnuite. Spaţiile considerate de lux au crescut şi ele în mod diferenţiat în funcţie de data intrării lor pe piaţă. Cele existente pe piaţă înainte de pandemie au crescut cu un procent relativ mic faţă de cele care au fost puse pe piaţă în această vară şi care au fost prezentate, dar şi achiziţionate, la preţuri vădit crescute.
    Deşi este o cerere efervescentă pentru locaţii şi spaţii premium, totuşi am observat o scădere a apetitului celor care sunt gata să îşi asume riscuri de tipul achiziţiei de proprietăţi cu probleme legale sau cu multipli proprietari. Acest tip de riscuri erau greu de administrat în contextul faptului că nu puteai să fii sigur dacă şi cum se poate rezolva o problemă extrem de simplă, cum ar fi refacerea unui gard sau revopsirea unei faţade, totuşi până la urmă cu răbdare şi o abordare corectă a problemei se putea ajunge la o concluzie. Influenţa crizei economice şi posibilitatea iminentă de îmbolnăvire sau chiar moarte a adus oamenii în situaţia în care nu se mai poate negocia cu ei sau, dacă se ajunge la o concluzie de tip preţ sau contra servicii, acestea sunt disproporţionale cu ceea ce se oferă la schimb.
    Influenţa psihologică a crizei generate de pandemia de COVID-19 asupra proprietarilor s-a simţit şi în procesul de administrare, nu numai de tranzacţionare a imobilelor. Astfel, ansambluri imobiliare considerate de lux au ajuns în acest context să aibă diverse dispute pentru plata individuală a unor sume incredibil de mici care ar ajută la întreţinerea sau chiar aducerea de plusvaloare pentru o viitoare vindere/închiriere, neplată a cheltuielilor de întreţinere sau de mentenanţă a lifturilor, spaţiilor verzi etc.
    Celălalt segment, mai puţin aspiraţional, respectiv al proprietăţilor obişnuite reprezentate de blocuri noi, dar fără prea mult spaţiu de terasă şi cu multe spaţii comune care, în mintea cumpărătorului/chiriaşului, implică probleme şi dispute, dar şi costuri ridicate de întreţinere, au simţit o scădere, dar nu aşa de radicală precum se aşteptau specialiştii în imobiliare.
    Nici măcar ansamblurile de blocuri, aşa-numitele „blocuri din era comunistă”, nu au scăzut dramatic ca valoare de circulaţie. Sigur, faptul că locaţia, în general, a acestor imobile nu este atractivă nici măcar pentru companiile care se relochează din office building (pentru că nu sunt în aproprierea metroului sau în centrul de interes în general) a contribuit la această scădere, chiar dacă nu una spectaculoasă.
    Se previzionează o toamnă şi o iarnă grele, când se preconizează un al doilea val de îmbolnăviri cu COVID-19, când poate multe firme vor da faliment sau când multe persoane vor pierde proviziile şi energia pe care cu greu le-au înmagazinat în această perioadă. Poate toate aceste elemente o să aducă scăderea mult aşteptată a preţurilor, iar cei care şi-au vândut acum proprietăţile şi au închiriat în vederea rechiziţionării unui spaţiu mult mai bun vor avea câştigul mult aşteptat.
    Eu, totuşi, inspirată fiind de propriii clienţi care rămân optimişti, tind să cred că piaţa se va rearanja şi, aşa cum s-a întâmplat în multe alte oraşe din lume, nu numai din capitale, trendul se va îndrepta către o piaţă în care oamenii tineri, singuri sau care au deja copii mari îşi vor dori în continuare să se poată plimba în mijlocul oraşului, să fie aproape de muzee, restaurante şi, în general, de tot ce oferă oraşul. Cei care îşi doresc o viaţă mai liniştită, pentru ei sau copiii lor, se vor retrage departe de centrul oraşului sau chiar de oraş numai dacă vor găsi şi formula care să le permită să genereze venituri, deşi se vor afla în afara zonelor de succes financiar.

  • Vara în bijuterii: ce noutăţi prezintă bijuterii lumii, afectaţi şi ei de pandemia de COVID-19

    Astfel, în această vară, Cartier a prezentat colecţia „[Sur] Naturel”, inspirată de natură, dar care se concentrează pe un detaliu specific al unei plante sau animal ori pe surprinderea esenţei acestuia, scrie The Telegraph. Piaget a lansat „Wings of Light”, inspirată de culorile junglei, în timp ce casa Pomelatto s-a remarcat cu „La Gioia”, una din principalele piese fiind colierul Gourmette Cameleon, alcătuit din verigi de lanţ, fiecare fiind însă acoperite cu pietre preţioase în culorile curcubeului.

  • Pandemia nu stă în calea tranzacţiilor de locuinţe

    Piaţa imobiliară trece prin schimbări majore – cauzate atât de contextul pandemic, cât şi de noile reguli în materie de creditare. Cel mai recent exemplu: Prima Casă devine Noua Casă – şi aduce schimbări importante deopotrivă de partea creditorilor, A celor care doresc să îşi cumpere o locuinţă, dar şi a noilor proiecte din piaţa rezidenţială. De ce trebuie să ţinem cont ca să accesăm un credit ipotecar acum a povestit în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance. 

    Situaţia de echilibru în care ne aflăm este rezultatul unor măsuri aliniate cu piaţa luate de bănci în perioada stării de urgenţă, când a existat un comportament prudent din partea băncilor, dar în paşi mici, ceea ce a a redus riscul unor măsuri disruptive, bruşte, agresive în piaţă. Astfel, potrivit Ancăi Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, anul acesta creditarea ipotecară este cu 25% peste aceeaşi perioadă a anului trecut, un an considerat de altfel foarte bun şi normal, spre deosebire de contextul actual. Ea rezumă scurt situaţia de acum pe segmentul creditelor imobiliare: „Creditarea în pandemie şi-a văzut de treabă.”

    Pe de altă parte, o scădere dramatică a fost înregistrată pe segmentul creditelor de nevoi personale. „În creditarea negarantată intră cardurile de credit, overdrafturile, creditele de nevoi personale, creditele de magazin în rate şi numai spunând aceste lucruri ne dăm seama de ce a existat o scădere dramatică pe acest segment. S-au închis facilităţile – prin urmare, evident că foarte multe din scopurile şi adresabilitatea acestor credite au dispărut. În iunie trendul s-a inversat şi pentru acele credite, mult mai legate de retail şi de comerţ”, observă specialistul. În ceea ce priveşte creditele de nevoi personale în sume mai mari – de 10.000 – 20.000 de euro, care, de multe ori, au tot o destinaţie imobiliară (în sensul că merg foarte mult în renovări, în extinderi de case sau în achiziţii de maşini) – şi aici a existat o încetinire în perioada stării de urgenţă.

    Legat de condiţiile de creditare, Anca Bidian spune că modificările acestora nu au fost semnificative, iar acum s-a revenit la situaţia de dinainte de contextul pandemic: au existat câteva modificări de avans, la două sau trei bănci, la unele creşterea fiind mai „timidă”, de la 15% la 20%, în timp ce altele s-au îndreptat chiar spre 35%. „Acest lucru nu a avut niciun impact în piaţă în afara faptului că ele şi-au pierdut oamenii poate nişte clienţi pe care i-ar fi putut avea. Toate băncile au revenit ulterior la nivelul de 15% al avansului, la starea de dinainte”, subliniază ea.

    Au existat însă şi câteva măsuri de restricţionare a unor venituri din industriile care au fost închise prin lege, cum ar fi HoReCa, divertismentul, transporturile. „Din aceste industrii unele încep să îşi reia activitatea şi vedem că există o activitate – cele mai multe dintre bănci iau în considerare veniturile de după reluarea activităţii, nu consideră perioada respectivă ca pe o întrerupere în muncă, nu o consideră ca pe o problemă a angajatorului sau angajatului respectiv, ceea ce arată o bună înţelegere a situaţiei şi a ceea ce s-a întâmplat – iar acest lucru este valabil la industriile care au ales şomajul tehnic”, explică Anca Bidian. 

    Comparând criza din 2008 cu perioada pe care o traversăm, Anca Bidian spune că asemănările pot fi sintetizate astfel: „Asemănările sunt două: sunt crize şi una, şi alta, şi ne-am speriat şi la una, şi la cealalată, în rest există numai deosebiri. Este ca şi cum comparăm două accidente.  În rest, cele două crize nu au absolut nicio legătură”.
    CEO-ul Kiwi Finance explică faptul că, în primul rând, momentul T0 la care ar trebui să ne raportăm când vine vorba despre dezvoltarea economică este anul 2007: „În 2008, noi eram la un an şi 8-9 luni de la integrarea în UE, de la liberalizarea de conturi, de la tot ce a însemnat integrarea – tot timpul noi facem referire la 30 de ani (de capitalism – n.red.), T0 a fost însă 2007, de atunci noi începem să socotim că avem o economie de piaţă, comportamente de piaţă etc., când zicem cât de maturi suntem.

    Atunci aveam un an şi jumătate – acum suntem la 13 ani, ceea ce nu ne face maturi. Totuşi, când văd acum ciclicitatea crizelor, mai exact cam cât mai durează acum ciclul economic, văd că ne maturizăm mai repede – orice se maturizează acum mai repede – chiar şi economiile”.

    La criza anterioară, pe piaţă existau multe fonduri – multe speculative, cursul leu euro era de 3 lei, nu existau exporturi, iar dezechilibrele economice nu pot fi comparate cu situaţia de acum. La fel stăteau lucurile şi referitoare la comportamentul populaţiei:  „Eram toţi ca Alice în Ţara Minunilor, crezând că acela este viitorul”. Acum, în 2020, criza este generată de cu totul alte motive decât cele de atunci: „Maturitatea economiei este cu totul alta – şi vorbesc despre companiile cu capital privat românesc, care chiar dacă suntem în suferinţă, când ai un istoric în spate, acesta îţi dă şi energia mai mare de a trece prin perioade dificile”. La fel stau lucrurile şi când vorbim despre piaţa imobiliară, care este într-un stadiu cu totul diferit faţă de anul 2008: „Am auzit voci prin lunile aprilie-mai care atunci, la început, erau chiar publice, care anticipau o cădere a pieţei imobiliare de 35-50%,  dar o astfel de cădere înseamnă un dezastru”.

    Acum însă, preţurile cresc de fapt, tendinţa ascendentă fiind remarcată de la începutul lunii aprilie. Şi totuşi, de ce cresc preţurile în context pandemic? Pe durata stării de urgenţă, explică CEO-ul Kiwi Finance, piaţa imobiliară nu a dispărut fiindcă ar fi dispărut cererea, ci fiindcă nu se mai puteau face vizionări. „În 2009, piaţa imobiliară s-a dus în cap. Au dispărut banii din piaţă, în plus, după ce că oferta, era limitată, a dispărut de la tranzacţionare piaţa veche.” Ea reaminteşte că una dintre particularităţile pieţei româneşti este că e formată din cel mai mare număr de proprietari de locuinţe fără ipotecă la nivel european. Mulţi dintre proprietarii de pe segmentul locuinţelor vechi, atunci când intenţionau să vândă o astfel de locuinţă, nu aveau un comportament orientat spre negociere, prin urmare, dacă nu pot să vândă la preţul propus, nu vând. „Rămânem cu oferta nouă, care e mică faţă de nevoie, faţă de cerere, cu toate că ritmul construcţiilor a crescut mult în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea. De câţiva ani se  vând proiectele pe hârtie, cererea este foarte mare, iar această piaţă nouă s-a pomenit că are un surplus de cerere venit dinspre piaţa veche.”

    Anca Bidian subliniază astfel eroarea majoră făcută de unii analişti care au prezis prăbuşiri mari ale pieţei, care ar fi putut genera grave dezechilibre economice. Or în contextul unei oferte subdimensionate, „nu cererea dictează piaţa, prin urmare cererea ia ce găseşte. Acum este piaţa vânzătorilor şi va mai fi astfel, cererea a crescut într-un ritm mult mai mare – şi vorbim despre cerere solvabilă. Atunci asta îţi arată cu atât mai mult atât sănătatea pieţei imobiliare, cât şi a celei de creditare, ele sunt surori. Cred că mai avem ani în care ne vom uita la felul acesta de piaţă – piaţa ofertei”. 

    Când vine vorba depre introducerea programului Noua Casă de către autorităţi, Anca Bidian precizează mai întâi că este benefică renunţarea la anteriorul „O familie, o casă” – „Acela era un program eminamente social, care nu avea legătură cu piaţa imobiliară actuală – s-ar mula pe locuinţe sociale, municipale, unde există o foarte mare lipsă”.

    Programul actual, explică ea,  are două componente, referitoare la piaţa de locuinţe vechi şi la cele noi.  Dacă pe piaţa veche lucrurile nu s-au schimbat semnificativ (pentru locuinţele construite înainte de ’90, plus cele terminate acum 5 ani, există cam aceleaşi elemente cu cele de la la Prima casă (5% avans, probabil că vor fi şi celelalte comisioane la fel, interdicţia de înstrăinare, la care se adaugă creşterea sumei până la maximum 70.000 de euro), noutatea este că pentru locuinţele noi date în folosinţă de maximum 5 ani, plus în cazul celor consolidate pe risc seismic, care intră tot la această categorie de clădiri noi, suma maximă a ajuns la 140.000 de euro.

    Fondul de Garantare  garantează 60% din sumă, iar avansul este de 15%, la fel ca în situaţia creditelor standard. Anca Bidian precizează că fondul garantează băncii, nu consumatorului (contrar unei înţelegeri greşite a acestei garanţii devenite populare). Dacă în situaţia primului segment veniturile de 4.000 de lei sunt suficiente, venitul necesar pentru creditele acestea noi trebuie să fie în jur de 7.000 de lei. „Trecem de la mass market, la piaţa affluent (într-o traducere aproximativă, clienţii cu venituri medii spre mari n.red.), este peste medie, să spunem că ne-am apropia cu două venituri medii în familie de acest prag. Nu ştiu cât de mult va ajuta – anul trecut, 7 credite din 10 au fost date pe credite standard, piaţa nu mai este influenţată de acest program, dar el fiind în piaţă, probabil va avea rolul lui”.

    Anca Bidian crede însă că acesta este un alt factor care va duce la creşterea preţurilor pe acest segment, al locuinţelor noi. „Ceea ce ar ajuta şi pe orizontală, şi pe verticală şi ar avea mai mult sens ar fi alinierea TVA-ului la achiziţiile noi – aici lucrurile ar avea un impact mult mai sănătos decât un program care este totuşi prociclic”. Ea aminteşte şi că „un credit imobiliar nu se termină atunci când îl iei, el abia începe atunci când îl iei şi durează 25 de ani. E viu, nu îl pui în sertar şi uiţi de el, are o dinamică mare în piaţă, trebuie să fii conectat în permanenţă la el ca să nu pierzi bani degeaba. Pe acest segment de clienţi affluent, care au o înţelegere, chiar sunt curioasă să văd care va fi impactul pe acest segment”.

    În încheiere, Anca Bidian oferă şi câteva sfaturi celor care sunt interesaţi de contractarea unui credit – valabile oricând, nu doar în context pandemic. „Acum şi întotdeauna, când ai nevoie de un credit, trebuie să te uiţi la toate aspectele referitoare la acesta – dobânda este unul dintre ele, dar nu este singurul, atât la momentul accesării, cât şi ulterior; creditele sunt diferite, iar pentru o piaţă aproape matură, unde avem foarte multe bănci de retail, existenţa acestora în piaţă înseamnă condiţii diferite din moment ce fiecare îşi achiziţionează propriii clienţi. De asemenea, în ceea ce priveşte avansul, aş vrea să precizez că acesta nu reprezintă o cheltuială, este părticica mea din casă. Dacă dau un avans mic, am şi eu o debara, care este numai a mea, dacă dau un avans puţin mai mare, am şi jumătate de dormitor şi tot aşa. Este la fel cu sintagma «să-ţi plăteşti creditul» – nu îţi plăteşti creditul, îţi plăteşti casa”. 

    Întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk.

    1. În ce judeţe a scăzut cel mai mult media preţurilor pe metrul pătrat?

    Din portofoliul nostru, am avut scăderi (dar de 4%) în Constanţa şi Braşov. Poate să fie o particularitate din portofoliul nostru sau nu, însă acestea sunt cele două judeţe în care există şi achiziţii extralocale – în sensul că sunt destinaţii de vacanţă şi acolo cumpărau şi bucureştenii, şi clujenii etc. În această perioadă, este normal că aceste achiziţii sunt pe hold; s-ar putea ca aceasta să fie cauza scăderilor.

    2. Există facilităţi la credit pentru cei cu contracte de muncă în afara României?

    Există, iar în 2019, la noi în portofoliu, a fost segmentul cu cea mai mare creştere. Am avut 50% cerere crescută de la cetăţenii români care lucrează în străinătate faţă de 2018 şi care vor să cumpere imobile în România. Acest segment a fost unul îngheţat pe perioada izolării, atât de bănci, cât şi de piaţă – în condiţiile în care nu puteau să circule -, aveam tranzacţii în pragul semnării care nu puteau să vină. Situaţia a fost complicată, însă clar acesta este un segment creditabil în România.

    3. Care este trendul preconizat al preţurilor pentru imobiliare noi în următorii 5 ani?

    Proiecţiile noastre, făcute pe ipotezele actuale, dacă lumea îşi vede de treaba ei în felul acesta, cu bune, cu rele, nu vorbim de o lume ideală, ci de una predictibilă, proiecţia va fi de mici creşteri, în linie cu creşterea veniturilor, care arată o economie stabilă.

     

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • Pandemia nu stă în calea tranzacţiilor de locuinţe

    Piaţa imobiliară trece prin schimbări majore – cauzate atât de contextul pandemic, cât şi de noile reguli în materie de creditare. Cel mai recent exemplu: Prima Casă devine Noua Casă – şi aduce schimbări importante deopotrivă de partea creditorilor, A celor care doresc să îşi cumpere o locuinţă, dar şi a noilor proiecte din piaţa rezidenţială. De ce trebuie să ţinem cont ca să accesăm un credit ipotecar acum a povestit în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance. 

    Situaţia de echilibru în care ne aflăm este rezultatul unor măsuri aliniate cu piaţa luate de bănci în perioada stării de urgenţă, când a existat un comportament prudent din partea băncilor, dar în paşi mici, ceea ce a a redus riscul unor măsuri disruptive, bruşte, agresive în piaţă. Astfel, potrivit Ancăi Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, anul acesta creditarea ipotecară este cu 25% peste aceeaşi perioadă a anului trecut, un an considerat de altfel foarte bun şi normal, spre deosebire de contextul actual. Ea rezumă scurt situaţia de acum pe segmentul creditelor imobiliare: „Creditarea în pandemie şi-a văzut de treabă.”

    Pe de altă parte, o scădere dramatică a fost înregistrată pe segmentul creditelor de nevoi personale. „În creditarea negarantată intră cardurile de credit, overdrafturile, creditele de nevoi personale, creditele de magazin în rate şi numai spunând aceste lucruri ne dăm seama de ce a existat o scădere dramatică pe acest segment. S-au închis facilităţile – prin urmare, evident că foarte multe din scopurile şi adresabilitatea acestor credite au dispărut. În iunie trendul s-a inversat şi pentru acele credite, mult mai legate de retail şi de comerţ”, observă specialistul. În ceea ce priveşte creditele de nevoi personale în sume mai mari – de 10.000 – 20.000 de euro, care, de multe ori, au tot o destinaţie imobiliară (în sensul că merg foarte mult în renovări, în extinderi de case sau în achiziţii de maşini) – şi aici a existat o încetinire în perioada stării de urgenţă.

    Legat de condiţiile de creditare, Anca Bidian spune că modificările acestora nu au fost semnificative, iar acum s-a revenit la situaţia de dinainte de contextul pandemic: au existat câteva modificări de avans, la două sau trei bănci, la unele creşterea fiind mai „timidă”, de la 15% la 20%, în timp ce altele s-au îndreptat chiar spre 35%. „Acest lucru nu a avut niciun impact în piaţă în afara faptului că ele şi-au pierdut oamenii poate nişte clienţi pe care i-ar fi putut avea. Toate băncile au revenit ulterior la nivelul de 15% al avansului, la starea de dinainte”, subliniază ea.

    Au existat însă şi câteva măsuri de restricţionare a unor venituri din industriile care au fost închise prin lege, cum ar fi HoReCa, divertismentul, transporturile. „Din aceste industrii unele încep să îşi reia activitatea şi vedem că există o activitate – cele mai multe dintre bănci iau în considerare veniturile de după reluarea activităţii, nu consideră perioada respectivă ca pe o întrerupere în muncă, nu o consideră ca pe o problemă a angajatorului sau angajatului respectiv, ceea ce arată o bună înţelegere a situaţiei şi a ceea ce s-a întâmplat – iar acest lucru este valabil la industriile care au ales şomajul tehnic”, explică Anca Bidian. 

    Comparând criza din 2008 cu perioada pe care o traversăm, Anca Bidian spune că asemănările pot fi sintetizate astfel: „Asemănările sunt două: sunt crize şi una, şi alta, şi ne-am speriat şi la una, şi la cealalată, în rest există numai deosebiri. Este ca şi cum comparăm două accidente.  În rest, cele două crize nu au absolut nicio legătură”.
    CEO-ul Kiwi Finance explică faptul că, în primul rând, momentul T0 la care ar trebui să ne raportăm când vine vorba despre dezvoltarea economică este anul 2007: „În 2008, noi eram la un an şi 8-9 luni de la integrarea în UE, de la liberalizarea de conturi, de la tot ce a însemnat integrarea – tot timpul noi facem referire la 30 de ani (de capitalism – n.red.), T0 a fost însă 2007, de atunci noi începem să socotim că avem o economie de piaţă, comportamente de piaţă etc., când zicem cât de maturi suntem.

    Atunci aveam un an şi jumătate – acum suntem la 13 ani, ceea ce nu ne face maturi. Totuşi, când văd acum ciclicitatea crizelor, mai exact cam cât mai durează acum ciclul economic, văd că ne maturizăm mai repede – orice se maturizează acum mai repede – chiar şi economiile”.

    La criza anterioară, pe piaţă existau multe fonduri – multe speculative, cursul leu euro era de 3 lei, nu existau exporturi, iar dezechilibrele economice nu pot fi comparate cu situaţia de acum. La fel stăteau lucurile şi referitoare la comportamentul populaţiei:  „Eram toţi ca Alice în Ţara Minunilor, crezând că acela este viitorul”. Acum, în 2020, criza este generată de cu totul alte motive decât cele de atunci: „Maturitatea economiei este cu totul alta – şi vorbesc despre companiile cu capital privat românesc, care chiar dacă suntem în suferinţă, când ai un istoric în spate, acesta îţi dă şi energia mai mare de a trece prin perioade dificile”. La fel stau lucrurile şi când vorbim despre piaţa imobiliară, care este într-un stadiu cu totul diferit faţă de anul 2008: „Am auzit voci prin lunile aprilie-mai care atunci, la început, erau chiar publice, care anticipau o cădere a pieţei imobiliare de 35-50%,  dar o astfel de cădere înseamnă un dezastru”.

    Acum însă, preţurile cresc de fapt, tendinţa ascendentă fiind remarcată de la începutul lunii aprilie. Şi totuşi, de ce cresc preţurile în context pandemic? Pe durata stării de urgenţă, explică CEO-ul Kiwi Finance, piaţa imobiliară nu a dispărut fiindcă ar fi dispărut cererea, ci fiindcă nu se mai puteau face vizionări. „În 2009, piaţa imobiliară s-a dus în cap. Au dispărut banii din piaţă, în plus, după ce că oferta, era limitată, a dispărut de la tranzacţionare piaţa veche.” Ea reaminteşte că una dintre particularităţile pieţei româneşti este că e formată din cel mai mare număr de proprietari de locuinţe fără ipotecă la nivel european. Mulţi dintre proprietarii de pe segmentul locuinţelor vechi, atunci când intenţionau să vândă o astfel de locuinţă, nu aveau un comportament orientat spre negociere, prin urmare, dacă nu pot să vândă la preţul propus, nu vând. „Rămânem cu oferta nouă, care e mică faţă de nevoie, faţă de cerere, cu toate că ritmul construcţiilor a crescut mult în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea. De câţiva ani se  vând proiectele pe hârtie, cererea este foarte mare, iar această piaţă nouă s-a pomenit că are un surplus de cerere venit dinspre piaţa veche.”

    Anca Bidian subliniază astfel eroarea majoră făcută de unii analişti care au prezis prăbuşiri mari ale pieţei, care ar fi putut genera grave dezechilibre economice. Or în contextul unei oferte subdimensionate, „nu cererea dictează piaţa, prin urmare cererea ia ce găseşte. Acum este piaţa vânzătorilor şi va mai fi astfel, cererea a crescut într-un ritm mult mai mare – şi vorbim despre cerere solvabilă. Atunci asta îţi arată cu atât mai mult atât sănătatea pieţei imobiliare, cât şi a celei de creditare, ele sunt surori. Cred că mai avem ani în care ne vom uita la felul acesta de piaţă – piaţa ofertei”. 

    Când vine vorba depre introducerea programului Noua Casă de către autorităţi, Anca Bidian precizează mai întâi că este benefică renunţarea la anteriorul „O familie, o casă” – „Acela era un program eminamente social, care nu avea legătură cu piaţa imobiliară actuală – s-ar mula pe locuinţe sociale, municipale, unde există o foarte mare lipsă”.

    Programul actual, explică ea,  are două componente, referitoare la piaţa de locuinţe vechi şi la cele noi.  Dacă pe piaţa veche lucrurile nu s-au schimbat semnificativ (pentru locuinţele construite înainte de ’90, plus cele terminate acum 5 ani, există cam aceleaşi elemente cu cele de la la Prima casă (5% avans, probabil că vor fi şi celelalte comisioane la fel, interdicţia de înstrăinare, la care se adaugă creşterea sumei până la maximum 70.000 de euro), noutatea este că pentru locuinţele noi date în folosinţă de maximum 5 ani, plus în cazul celor consolidate pe risc seismic, care intră tot la această categorie de clădiri noi, suma maximă a ajuns la 140.000 de euro.

    Fondul de Garantare  garantează 60% din sumă, iar avansul este de 15%, la fel ca în situaţia creditelor standard. Anca Bidian precizează că fondul garantează băncii, nu consumatorului (contrar unei înţelegeri greşite a acestei garanţii devenite populare). Dacă în situaţia primului segment veniturile de 4.000 de lei sunt suficiente, venitul necesar pentru creditele acestea noi trebuie să fie în jur de 7.000 de lei. „Trecem de la mass market, la piaţa affluent (într-o traducere aproximativă, clienţii cu venituri medii spre mari n.red.), este peste medie, să spunem că ne-am apropia cu două venituri medii în familie de acest prag. Nu ştiu cât de mult va ajuta – anul trecut, 7 credite din 10 au fost date pe credite standard, piaţa nu mai este influenţată de acest program, dar el fiind în piaţă, probabil va avea rolul lui”.

    Anca Bidian crede însă că acesta este un alt factor care va duce la creşterea preţurilor pe acest segment, al locuinţelor noi. „Ceea ce ar ajuta şi pe orizontală, şi pe verticală şi ar avea mai mult sens ar fi alinierea TVA-ului la achiziţiile noi – aici lucrurile ar avea un impact mult mai sănătos decât un program care este totuşi prociclic”. Ea aminteşte şi că „un credit imobiliar nu se termină atunci când îl iei, el abia începe atunci când îl iei şi durează 25 de ani. E viu, nu îl pui în sertar şi uiţi de el, are o dinamică mare în piaţă, trebuie să fii conectat în permanenţă la el ca să nu pierzi bani degeaba. Pe acest segment de clienţi affluent, care au o înţelegere, chiar sunt curioasă să văd care va fi impactul pe acest segment”.

    În încheiere, Anca Bidian oferă şi câteva sfaturi celor care sunt interesaţi de contractarea unui credit – valabile oricând, nu doar în context pandemic. „Acum şi întotdeauna, când ai nevoie de un credit, trebuie să te uiţi la toate aspectele referitoare la acesta – dobânda este unul dintre ele, dar nu este singurul, atât la momentul accesării, cât şi ulterior; creditele sunt diferite, iar pentru o piaţă aproape matură, unde avem foarte multe bănci de retail, existenţa acestora în piaţă înseamnă condiţii diferite din moment ce fiecare îşi achiziţionează propriii clienţi. De asemenea, în ceea ce priveşte avansul, aş vrea să precizez că acesta nu reprezintă o cheltuială, este părticica mea din casă. Dacă dau un avans mic, am şi eu o debara, care este numai a mea, dacă dau un avans puţin mai mare, am şi jumătate de dormitor şi tot aşa. Este la fel cu sintagma «să-ţi plăteşti creditul» – nu îţi plăteşti creditul, îţi plăteşti casa”. 

    Întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk.

    1. În ce judeţe a scăzut cel mai mult media preţurilor pe metrul pătrat?

    Din portofoliul nostru, am avut scăderi (dar de 4%) în Constanţa şi Braşov. Poate să fie o particularitate din portofoliul nostru sau nu, însă acestea sunt cele două judeţe în care există şi achiziţii extralocale – în sensul că sunt destinaţii de vacanţă şi acolo cumpărau şi bucureştenii, şi clujenii etc. În această perioadă, este normal că aceste achiziţii sunt pe hold; s-ar putea ca aceasta să fie cauza scăderilor.

    2. Există facilităţi la credit pentru cei cu contracte de muncă în afara României?

    Există, iar în 2019, la noi în portofoliu, a fost segmentul cu cea mai mare creştere. Am avut 50% cerere crescută de la cetăţenii români care lucrează în străinătate faţă de 2018 şi care vor să cumpere imobile în România. Acest segment a fost unul îngheţat pe perioada izolării, atât de bănci, cât şi de piaţă – în condiţiile în care nu puteau să circule -, aveam tranzacţii în pragul semnării care nu puteau să vină. Situaţia a fost complicată, însă clar acesta este un segment creditabil în România.

    3. Care este trendul preconizat al preţurilor pentru imobiliare noi în următorii 5 ani?

    Proiecţiile noastre, făcute pe ipotezele actuale, dacă lumea îşi vede de treaba ei în felul acesta, cu bune, cu rele, nu vorbim de o lume ideală, ci de una predictibilă, proiecţia va fi de mici creşteri, în linie cu creşterea veniturilor, care arată o economie stabilă.

     

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • Un alt start-up românesc ţinteşte statutul de unicorn. Ce face acesta şi cum ar putea să ajungă la mult visata evaluare de 1 mld. dolari

    Dacă am ajuns să ne scanăm singuri produsele la casa de marcat şi deja de ani buni oricum ne asamblăm singuri mobila de la IKEA, de ce nu şi-ar scrie singuri angajaţii din birouri şi aplicaţiile software care să le uşureze munca prin automatizarea unor activităţi repetitive? Această viziune a angajaţiilor cu gulere albe care vor deveni programatori fără să fi făcut nicio şcoală de IT reprezintă una dintre cele mai hot tendinţe la nivel global, iar în cursa pentru dezvoltarea unei platforme care să permită acest lucru se înscrie şi compania românească Ringhel, un producător de soft pentru industria de energie.

    Prin acest demers, Ringhel măreşte lista de start-up-uri înscrise în cursa pentru obţinerea titlului pentru cel de-al doilea unicorn tech născut în România, după UiPath. Prin platforma numită PROCESIO, Ringhel îşi propune să revoluţioneze modul de creare a produselor software cu ajutorul tehnologiei no-code astfel încât orice angajat să-şi poată realiza propriile soluţii software chiar dacă nu are cunoştinţe tehnice avansate. Ideea dezvoltării platformei a venit practic ca urmare a propriilor nevoi, odată cu momentul în care Ringhel s-a extins pe piaţa din Serbia.

    „În momentul în care noi am intrat în Serbia, deşi structura platformelor noastre a fost gândită de aşa natură încât să fie modulare, să fie ajustabile pentru orice lucru ne-am putut noi imagina la acel moment dat astfel încât să putem ajusta rapid pentru orice ar putea apărea, totuşi am fost luaţi puţin prin surprindere de modificările pe care trebuia să le implementăm în platforma noastră pentru Serbia. 

    Aşa că am căutat o soluţie eficientă la acest lucru şi ne-am creat o tehnologie proprie de tip low-code, pe care s-o folosim în acest context de ajustare, în loc să dezvoltăm software pe care să îl particularizăm, să îl configurăm, eventual folosind oameni non-tehnici, lucru pe care l-am şi făcut.

    Am dezvoltat această tehnologie şi am obţinut rezultate fantastice pe care iniţial nu ne-am gândit că le vom obţine. Am reuşit să reducem costurile cu până la de 45 de ori faţă de standardul industriei sau faţă de cât ne costa pe noi iniţial, să creştem viteza implementării de până la 10 ori, avem cazuri concrete, măsurate, pe ceea ce afirm acum. Am făcut aceste lucruri cu juniori“, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation Mihai Dârzan, fondator şi CEO al Ringhel. El a explicat că ţinta platformei este să le permită oamenilor care realizează diferite activităţi de birou să-şi automatizeze singuri activitatea.

    „În momentul în care noi am obţinut aceste rezultate am înţeles că ceea ce noi am obţinut şi ceea ce noi căutam de fapt să obţinem nu ne este util doar nouă, este util în principiu oricărei companii care doreşte să creeze software sau care utilizează software, aşa că am început un proces de migrare a platformelor noastre în această nouă tehnologie şi în paralel am continuat dezvoltarea acestei tehnologii astfel încât să o ducem la nivel de no-code, adică astfel încât orice persoană nontehnică, ţinta noastră fiind oamenii care lucrează la birou, să poată folosi această tehnologie, o platformă disponibilă sub forma unui serviciu, să îşi creeze propriile unelte în businessul de zi cu zi, să îşi automatizeze propriile procese pe care le gestionează, să aibă capacitatea să-şi facă software.”

    Fondatorul Ringhel a menţionat faptul că cea mai mare dificultate în realizarea unei aplicaţii software în digitalizarea unui proces sau a unei companii este analiza.

    „Prin ceea ce propunem noi cu această tehnologie, cu această platformă, rezolvăm inclusiv acest aspect. Avem o abordare top to bottom prin care omul de business sau persoana care lucrează la birou pe măsură ce-şi face analiza de business folosind platforma noastră, folosind elemente vizuale, realizează şi softul. Nu eliminăm departamentul de IT, nu eliminăm programatorii, doar că îi decomprimăm, şi restul, ceea ce contează cu adevărat şi pune în valoare capacitatea tehnică a dezvoltatorilor sau a profesioniştilor IT, rămâne la ei. Doar că nu se mai ocupă de toate lucrurile de care acum se ocupă.“

    În prezent, 11 membri ai echipei Ringhel, care în total numără 38 de persoane, lucrează exclusiv pentru proiectul PROCESIO, lansarea platformei fiind prognozată pentru finalul lunii martie 2021. Până atunci însă, compania va realiza o serie de proiecte pilot.

    Ce vor putea face însă mai exact utilizatorii cu ajutorul PROCESIO? „Spre exemplu primeşti un mesaj
    într-un mediu şi trebuie să-l transmiţi într-un alt mediu – este un exemplu banal. În aplicaţia noastră foloseşti conectori şi conectezi între ele aplicaţiile cu o logică pe care tu o defineşti. Un alt exemplu ceva mai complicat – vrei să îţi creezi o interfaţă de colectare date în cadrul companiei pe care ulterior să le integrezi într-un proces de business. Vei putea să creezi această interfaţă vizuală folosind elemente vizuale de tip drag & drop fără să ai nevoie de cunoştinţe de business şi vei putea să realizezi acest process”, a explicat Mihai Dârzan.
    Proiectul PROCESIO a primit deja validare de la investitorii de pe plan local, Ringhel reuşind să obţină recent o finanţare totală de 550.000 euro. Din această sumă, 450.000 a fost strânsă în circa două zile de la 85 de investitori prin intermediul platformei de equity crowdfunding
    SeedBlink.com. Iniţial, compania îşi propusese să strângă 300.000 euro prin intermediul SeedBlink.com, însă fiindcă a reuşit să strângă întreaga sumă încă din prima zi de listare pe platformă, fondatorii au decis să permită o suprasubscriere de până la 150.000 euro. Înainte de obţinerea investiţiilor, evaluarea companiei se situa la 6 milioane euro.
    „Dorim să folosim acest capital pentru a accelera viteza cu care noi vom aduce această platformă la nivel comercial. În acest moment folosim intens ceea ce avem, şi vrem să o dăm întregii lumi. De asemenea urmărim ca până în momentul în care vom lansa comercial tehnologia noastră, vrem să facem şi câteva proiecte pilot, prin care să demonstrăm nu doar viabilitatea ci şi puterea acestei tehnologii şi câteva exemple de utilizare la nivel foarte mare şi ţintim nişte proiecte destul de mari la nivel de ţară în care vrem să folosim tehnologia noastră. În concluzie vrem să accelerăm viteza cu care facem aceste lucruri. Vrem să punem puţin gaz pe foc”, a punctat antreprenorul.
    Anul trecut, Ringhel a înregistrat o cifră de afaceri de 759.000 de euro, iar ţinta pentru 2020 este de a ajunge la 900.000 de euro.
    „Noi am crescut în permanenţă. Am crescut an de an şi într-un ritm constant. Din punct de vedere business noi, în 2019 am luat o decizie să ne schimbăm modelul de business astfel încât se observă în 2019 din punctul de vedere al cifrei de afaceri o aplatizare, iar aceasta a apărut datorită modului în care noi am trecut de la licenţe pe întreaga durată de viaţă la licenţe anuale şi acest se reflectă direct în evoluţia acestui indicator, dar este o decizie strategică din punctul nostru de vedere pentru viitorul companiei şi se va reflecta şi se reflectă deja în creşterea veniturilor recurente.”

    Procesio
    Ce face? Platformă prin care orice angajat poate să îşi creeze produse software chiar dacă nu are cunoştinţe tehnice avansate
    Finanţări totale atrase până acum:
    550.000 euro
    Venituri 2019: 760.000 euro
    Ţintă de venituri 2020: 900.000 euro
    Invitat: Mihai Dârzan, fondator şi CEO Ringhel

    4mind Benefits
    Ce face? platformă care oferă companiilor acces pentru angajaţi la servicii de psihoterapie şi coaching
    Invitat: Adina Pintea, cofondatoare 4mind Benefits

    qToggle
    Ce face? Platformă de automatizări pentru acasă, prin intermediul căreia pot fi controlate diferite echipamente şi automatiza o serie de activităţi
    Invitat: Bogdan Butunoi, cofondator qToggle

    Dorel
    Ce face? Aplicaţie mobilă şi web prin intermediul căreia se face legătura între meşteri şi utilizatorii care au de făcut reparaţii acasă
    Invitat: Sebastian Şandru, cofondator Dorel

    Undemergem.ro
    Ce face? Aplicaţie mobilă de informare turistică
    Invitat: Iulian Pufu, fondator şi director dezvoltare Smart Medianet

    uRADMonitor
    Ce face? Reţea de senzori care măsoară calitatea aerului
    Invitat: Radu Motişan, fondator uRADMonitor

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Mobilă atipică. Din ce material s-au gândit doi designeri să construiască piese de mobilier

    Acum, îşi topesc colecţia, iar apoi transformă materialul rezultat în scaune şi alte obiecte utile în casă, potrivit unui articol din Financial Times. Întregul proces se desfăşoară cât timp cuplul se află în continuare pe o barcă. Designul lor nu este destinat producţiei de masă, iar obiectele de mobilier pot fi văzute în muzee, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare referitoare la folosirea plasticului. Iniţiativa se numeşte „Sea Chair” (Scaunul din ocean).

    foto: Twitter

  • Pe ce a cheltuit Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, încă 10 milioane de dolari

    În aprilie, Jeff Bezos a plătit o sumă-record de 165 milioane de dolari pentru faimoasa proprietate Jack Warner a lui David Geffen, cu un teren de 10 acri, situată în cartierul Benedict Canyon din Beverly Hills. Dar se pare că spaţiul nu a fost suficient pentru şeful Amazon – documentele proprietăţilor arată că a scos alte 10 milioane de dolari pentru o proprietate adiacentă situată pe o stradă laterală, mai puţin cunoscută, scrie variety.com.

    Construită iniţial în 1930, locuinţa tradiţională cu două etaje a fost proiectată de arhitectul Sumner Spaulding şi vândută ultima dată în 2018 pentru 5,45 milioane dolari. Justin Bieber deţine la rândul său o casă aflată în vecinătate.

    Deoarece proprietatea nu a fost niciodată pe piaţă, imaginile şi detaliile actuale ale casei sunt practic inexistente. Însă listările din 2018 o descriu drept o mini-moşie romantică, cu şase şeminee, un spaţiu de lucru, o cameră media, bibliotecă şi o grădină centrală, cărora li se adăugau o grădină de legume şi de trandafiri, o altă grădină acoperită, în faţă, şi un garaj pentru două maşini.

    Nu este clar ce planuri are executivul cu proprietatea, care se învecinează doar pe o linie scurtă cu moşia principală. Dar cel mai probabil are intenţia să o folosească pentru amenajarea unui generos birou extern sau ca punct de lucru pentru o parte din angajaţii companiei.

    Bezos are o afinitate binecunoscută pentru cumpărarea caselor vecinilor săi. La sfârşitul anilor ’90, el a achiziţionat mai multe proprietăţi în jurul casei sale din Seattle şi deţine, de asemenea, patru apartamente într-o singură clădire din Manhattan.

    În 2014, Bezos a plătit 13 milioane de dolari pentru o casă alăturată unei alte proprietăţi pe care o deţinea în Beverly Hills, ambele obţinute de fosta soţie Mackenzie Scott în divorţul lor.
    Şi anul trecut, executivul a plătit 5 milioane de dolari pentru locuinţă amplasată vizavi de conacul istoric pe care îl deţine în Washington D.C.

  • Vrei o casă de 140.000 de euro? Cine te face proprietar mai repede, programul „Noua Casă” sau creditul ipotecar?

    Din 15 august îţi poţi cumpăra o locuinţă prin programul „Noua Casă”. Noul program are 2 tipuri de plafoane: de 70.000 de euro şi cu avans de 5% şi cel de 140.000 de euro cu avans de 15%

    Pentru o casă de 140.000 de euro, Flavius Pop, consultant imobiliar, explică ce este mai avantajos: credit ipotecar sau „Noua Casă”
    Dacă ai în plan anul acesta să îţi cumperi o locuinţă, una dintre opţiuni este programul „Noua Casă”. Dumitru Nancu, directorul Fondului de Garantare, a declarat că din 15 august programul va fi funcţional. Noutatea este plafonul garantat de stat, in valoare de 140.000 de euro, cu avans de 15%, acelaşi avans care te face eligibil si pentru creditul ipotecar.

    În cazul în care eşti interesat de un apartament de 140.000 de euro şi ai deja avansul de 21.000 de euro, în trecut, îţi era mai uşor să optezi pentru un credit ipotecar. Acum, băncile s-ar putea să îţi acorde mult mai greu împrumutul, din cauza nesiguranţei economice din criza actuală. Flavius Pop, consultant în imobiliare, îţi explică de ce programul „Noua Casă” este mai avantajos.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro