BusinessMagazin

Tag: barbati

  • Povestea româncei care a VÂNDUT LEGUME la tarabă în PIAŢĂ, iar acum conduce peste 400 de magazine în 40 de ţări

    De la 18 ani, Teodora Burz lucrează în industria modei pentru femei şi bărbaţi şi se consideră o norocoasă pentru că face ceea ce îi place. „Pasiunile mele sunt legate de carieră. Preocupările din puţinul meu timp liber ţin tot de zona de fashion”, spune aceasta.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    La începutul anilor 2000 Teodora Burz a pus bazele brandului de haine pentru bărbaţi Ziggo House, iar ulterior a lucrat pentru retaileri internaţionali. De aproape şapte ani este country manager al Orka Holding (care operează magazine sub mărcile Damat, Tween şi D’S) în România şi se ocupă de marketingul şi expansiunea grupului turc la nivel internaţional, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi deschise pe aproape 40 de pieţe.

    „Eu nu am avut un mentor sau un model, dar cred că e bine să deschidem apetitul generaţiei Z către oameni care au reuşit, în măsura în care reprezentanţii mediului de afaceri îşi doresc să se implice în orientarea noilor generaţii”, precizează Teodora Burz. În anul care tocmai a trecut spune că a investit atât financiar, cât şi energie şi experienţă, iar pentru 2017 îşi propune o creştere de 30% a businessului pe care îl conduce.

    În timpul liber, când nu se axează tot pe zona fashion, Teodorei Burz îi place să călătorească, iar printre cele mai frumoase momente aminteşte vacanţele din Asia. „Sunt momente unice de care îmi amintesc cu drag şi abia aştept să mă reîntorc acolo. Jaipur (India), Uluwatu (Bali) sau PangKor Laut (Malaiezia) sunt câteva locuri care au o semnificatţe aparte pentru mine.”

  • Artista „răsfăţată şi bogată” care a declanşat un scandal online după ce a râs de doi muncitori care îşi cumpărau mâncare

    Hetty Douglas, în vârstă de 25 de ani, a postat pe Instagram o fotografie cu cei doi bărbaţi în bocanci şi echipament de serviciu, în timp ce stăteau la coadă la McDonald’s, cu descrierea „tipii ăştia arată ca şi cum ar avea educaţie elementară”, arată Daily Mail. 

    Warren Butt, în vârstă de 40 de ani, a declarat că „tânăra răsfăţată şi bogată” l-a făcut atât pe el, cât şi pe colegul său, să „pară nişte idioţi”, spunând că aşteaptă scuze. „Ne-a făcut să părem nişte idioţi când noi încercăm să ne descurcăm cum putem şi să muncim. Lucrez, da, pentru a mă întreţine pe mine şi fiul meu. Nu e mai bună decât mine doar pentru că poate desena”, a declarat Butt.

    Douglas, care a lucrat anterior cu gigantul de modă Fred Perry, a primit sute de comentarii furioase după ce postarea sa de pe Instagram a fost distribuită şi pe Twitter. Răspunzând lui Douglas, un utilizator i-a scris: „Ce persoană înspăimântătoare. Ei chiar arată ca nişte oameni decenţi, care fac o muncă decentă. Poate ea nu o face”. „Nu ai rezista nici două minute în pielea lor”, spune alt utilizator. Scandalul de pe social media a căpătat o amploare atât de mare încât a determinat-o pe Douglas să-şi închidă  pagina de Instagram.

     

  • În februarie, rata şomajului a fost de 4,6%

    Numărul şomerilor în vârstă de 15-74 ani, estimat pentru luna februarie a fost de 419.000 persoane, în scădere faţă de luna precedentă (424.000 persoane), dar şi faţă de aceeaşi lună a anului anterior (472.000 persoane).

    Pe sexe, rata şomajului la bărbaţi a depăşit-o cu 0,8 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 4,9% în cazul persoanelor de sex masculin şi 4,1% în cazul celor de sex feminin).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Tribul Mentawai, care numără în jur de 64.000 de oameni, se găseşte pe insula Sumatra de Vest din Indonezia. Cei din trib sunt cunoscuţi pentru tatuajele inconfundabile şi casele decorate cu cranii ale animalelor vânate.
     
    Fotografiile uluitoare realizate de Mohammed Saleh Bin Dollah prezintă viaţa de zi cu zi a femeilor, bărbaţilor şi copiilor care trăiesc pe insulă. Acolo, liderii tribului sunt atotputernici, iar orice problemă poate fi rezolvată de către un vraci, potrivit celor de la Daily Mail.
     
    “Femeile umblă dezbrăcate, iar vieţile lor depind numai de resursele naturale. Am vrut să merg pe insulă pentru a putea împărtăşi cu alţii aceste lucruri uimitoare”, a scris fotograful. Cei 64.000 de mii de membri ai tribului locuiesc în case numite Umas, construite din bambus, lemn şi iarbă şi decorate cu craniile animalelor pe care le vânează. 
     
    Fotografii de Mohammed Saleh Bin Dollah

  • Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Tribul Mentawai, care numără în jur de 64.000 de oameni, se găseşte pe insula Sumatra de Vest din Indonezia. Cei din trib sunt cunoscuţi pentru tatuajele inconfundabile şi casele decorate cu cranii ale animalelor vânate.
     
    Fotografiile uluitoare realizate de Mohammed Saleh Bin Dollah prezintă viaţa de zi cu zi a femeilor, bărbaţilor şi copiilor care trăiesc pe insulă. Acolo, liderii tribului sunt atotputernici, iar orice problemă poate fi rezolvată de către un vraci, potrivit celor de la Daily Mail.
     
    “Femeile umblă dezbrăcate, iar vieţile lor depind numai de resursele naturale. Am vrut să merg pe insulă pentru a putea împărtăşi cu alţii aceste lucruri uimitoare”, a scris fotograful. Cei 64.000 de mii de membri ai tribului locuiesc în case numite Umas, construite din bambus, lemn şi iarbă şi decorate cu craniile animalelor pe care le vânează. 
     
    Fotografii de Mohammed Saleh Bin Dollah

  • Leoaica feministă şi leul alfa. Dacă ar putea sa aleagă între un şef feminist sau misogin, ce ar prefera românii?

    TEXT: Romulus OPRICA, Ph.D. senior researcher & managing partner, BrandBerry

    Aceste imagini uşor prosteşti mi-au trecut prin minte imediat după ce am analizat rezultatele studiului despre percepţia femeii de/din afaceri, realizat la invitaţia Business Magazin pentru evenimentul Woman in Power 2018. De vină este un anume rezultat, respectiv cel obţinut la întrebarea „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia «Unul dintre principalele mele scopuri în viaţă este să îmi fac părinţii mândri de mine.»”

    43% dintre bărbaţii care au răspuns la studiu şi-au exprimat acordul cu această afirmaţie, în timp ce doar 38% dintre respondenţii femei au fost de acord cu aceasta. Chiar fără a fi foarte mare, diferenţa este, din punctul meu de vedere, semnificativă. Chiar şi analizat separat, faptul că 43% dintre bărbaţii respondenţi arată un atât de puternic ataşament faţă de părinţi indică existenţa unei foarte interesante teme de cercetare.

    Am adresat, în chestionarul pregătit de compania de cercetare de piaţă BrandBerry în parteneriat cu Business Magazin, peste 30 de întrebări respondenţilor vizaţi, iar răspunsurile lor ne arată o imagine încă uşor dezechilibrată în percepţii, chiar şi în zonele cele mai dinamice ale ţării în ceea ce priveşte businessul. Studiul a fost realizat în cele mai mari 10 oraşe ale României, fiind colectate date de la peste 1.000 de respondenţi prin chestionare online. Am ales ca ţintă cele mai mari 10 oraşe din ţară pentru că acestea atrag cele mai multe investiţii, au cea mai mare dinamică din punctul de vedere al afacerilor, produc mai mult de jumătate din PIB-ul României şi au infrastructura tehnologică necesară accesului la respondenţi. Ţinând cont că tema de cercetare a fost imaginea femeii de/din afaceri în România, am vrut să aflăm imaginea ei în zona „funcţională” a ţării, studiul fiind reprezentativ doar pentru această zonă şi nu pentru întreaga ţară. Au fost validate 818 răspunsuri iar baza de date a fost ponderată după gen, vârstă şi domiciliu, conform datelor obţinute în urma recensământului populaţiei (INS). Studiul are o marjă de eroare de ±3,5%.

    În aproape toate punctele studiate am descoperit diferenţe importante de percepţie între viziunea femeilor şi cea a bărbaţilor despre rolul, aptitudinile şi nevoile femeilor, de cele mai multe ori acestea nefiind în favoarea femeilor, fapt ce arată că şi în zonele cele mai dezvoltate ale ţării dăinuie încă o cultură masculină, puternic tradiţionalistă.

    Topul general al aspectelor importante pentru succesul în carieră, indiferent de sex, este format din aptitudini, adaptabilitate şi studii temeinice. Totuşi, pentru a avea succes în carieră, bărbaţii consideră în mai mare măsură decât femeile că adaptabilitate şi relaţiile sunt importante, în timp ce femeile consideră că studiile şi aspectul fizic sunt importante în succesul în carieră în mai mare măsură decât bărbaţii.

    Acum câteva zile, EUROSTAT a transmis cifrele referitoare la diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei la nivelul Uniunii Europene. A fost motiv de fericire şi de felicitări în grup vestea că în România diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei, pentru aceeaşi poziţie, sunt mult mai mici decât media europeană sau decât cea manifestată în ţările dezvoltate ale UE. S-a scăpat, totuşi, din vedere faptul că diferenţele salariale dintre România şi ţările la care ne raportăm sunt foarte mari şi că, în Germania de exemplu, există chiar o politică de taxare suplimentară a femeilor în cazul cuplurilor căsătorite în care lucrează ambii parteneri. Motivele sunt multiple şi ar avea nevoie de un material separat pentru a fi descrise, deci nu le voi enumera aici; ceea ce este important de reţinut este faptul că în România tocmai salariile mici (comparativ cu restul UE) sunt un factor important al diminuării distanţei dintre salariile oferite bărbaţilor şi cele oferite femeilor. În condiţiile în care două salarii medii acoperă la limită nevoile de bază ale unei familii cu un copil, diferenţa medie de 5% dintre salariul oferit unui bărbat versus salariul oferit unei femei pentru aceeaşi poziţie devine o diferenţă consistentă.

    Studiul nostru relevă faptul că aceste diferenţe sunt explicate mai ales prin seama mentalităţilor învechite, dar şi pe percepţia puternică a bărbaţilor, comparat cu cea a femeilor, că femeile nu sunt dispuse să îşi asume riscuri la fel de mari precum bărbaţii, să lucreze la fel de mult sau că nu se „descurcă” la fel de bine ca bărbaţii.

    Atât bărbaţii, cât şi femeile, în majoritatea lor, care au răspuns la întrebările acestui studiu consideră că în companiile din România există cazuri de sexism / hărţuire sexuală, dar că există un climat mai bun decât în urmă cu 10 ani, un climat mai prietenos cu femeile şi în care femeile pot conduce mult mai uşor decât în urmă cu 10 ani.

    Una dintre întrebările la care aşteptam cu maximă curiozitate să aflu răspunsul a fost cea prin care îi îndemnam pe respondenţi să ne spună pe cine ar alege drept lider al echipei lor dacă ar avea de ales doar între un coleg misogin şi o colegă feministă, ambii la fel de competenţi profesional. Recunosc, răspunsul masiv în favoarea colegei feministe, atât din partea bărbaţilor cât şi din partea femeilor, m-a luat prin surprindere. Plecasem de la altă ipoteză, infirmată de piaţă. 47% din totalul respondenţilor au selectat, cu variaţia „cred că pe” sau „sigur pe” colega feministă, 47% au respins oricare din aceste opţiuni, iar 6% au selectat colegul misogin. Savuros însă nu este neapărat acest rezultat, cât explicaţiile oferite de bărbaţi şi femei pentru alegerile făcute.

    Cei care au respins ambele propuneri, au argumentat că atât misoginismul cât şi feminismul sunt toxice pentru echipă, că o echipă nu are nevoie de un factor de tensiune, ci de un lider; că atât misoginismul cât şi feminismul trădează incapacitatea de a lucra cu oameni fără a face diferenţe de gen şi că în ambele cazuri ar pierde echipa.

    În favoarea colegului misogin au stat temerile faţă de rigiditatea colegei feministe, dar şi considerarea misoginismului drept uşor inofensiv şi amuzant. 

    În favoarea alegerii feministei, argumentele care au contat au făcut referire la un comportament lipsit de politeţe, de tact, al potenţialului coleg misogin, la faptul că femeile au aceeaşi capacitate de a conduce şi că, spre deosebire de misogin, vor da dovadă de imparţialitate in evaluarea echipei şi a membrilor – cu alte cuvinte „egalitatea” a făcut diferenţa.

    Analizând răspunsurile în cheie sociologică, consider că răspunsurile masive în favoarea colegei feministe reprezintă, în fapt, o respingere a băşcăliei, a micii golăneli, a arbitrariului şi a incoerenţei cu care ne confruntăm inclusiv în mediul de afaceri românesc, dar mai ales în mediul politic românesc. Este un răspuns pro echilibru şi egalitate.

    Cu alte cuvinte, decât să ne amuzăm cu un porc misogin, mai bine să avem parte de corectitudine cu o feministă radicală. Acest raţionament poate aduce alegeri interesante şi pe scena politică, pentru că nu cred că se manifestă doar în business; s-ar putea să asistăm la ascensiunea unor lideri care dau impresia că pot aduce echilibrul, că pot stopa acest val de incorectitudini şi dezechilibre sociale, chiar dacă vor manifesta o puternică înclinaţie spre comportamente „rigide” (ca să nu spun autoritariste).

    Răspunsurile la întrebarea de mai sus pot duce la greşita concluzie că majoritatea conlocuitorilor noştri caută egalitatea în general. Nu, egalitatea şi echitatea este căutată mai ales pentru propria persoană; atunci când aleg un lider o fac în aşa fel încât să-mi ofere garanţia că voi fi tratat corect.

    Analiza răspunsurilor primite la un set de 24 de întrebări privind percepţia asupra femeii în societate, afaceri sau familie mi-a evidenţiat o distanţă foarte mare între percepţiile pe care le au femeile despre ele şi cele pe care le au bărbaţii despre femei. La 13 din cele 24 de intrebări s-au manifestat percepţii semnificativ diferite, majoritatea în defavoarea femeilor. Nici la cele în care percepţiile erau asemănătoare imaginea femeii nu era una neapărat pozitivă, ci mai degrabă inferioară bărbatului.
    Nici bărbaţii şi nici femeile nu consideră că educaţia este mai ales pentru bărbaţi decât pentru femei, că femeile muncesc mai puţin decât bărbaţii sau că atunci când există puţine locuri de muncă bărbaţii au în mai mare măsură dreptul să le obţină, dar atât bărbaţii cât şi femeile consideră că, în general, femeile sunt mult mai emotive decât bărbaţii şi se apreciază că gestionarea vieţii de familie şi a carierei este mult mai dificilă în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor.

    Atât bărbaţii cât şi femeile consideră în aproape aceeaşi măsură (cca. 25%) că „viaţa de familie suferă când femeia lucrează cu normă întreagă”, că „dacă mama lucrează cu normă întreagă, copiii suferă” dar şi că „în general femeile sunt mai puţin corupte decât bărbaţii”.

    Aproape 12% dintre femei consideră că „mamele nu sunt angajaţi la fel de buni precum bărbaţii”, faţă de doar 5% dintre bărbaţi. Una din cinci femei consideră că „o soţie care nu lucrează este tot atât de realizată ca şi una care are o slujbă plătită”, un procent uşor mai mare decât cel al bărbaţilor care consideră asta, dar nu semnificativ mai mare.

    Mai mult de o treime dintre femei (37%) consideră că „a avea o slujbă este un lucru foarte bun, dar ceea ce îşi doresc cu adevărat femeile este să aibă familie şi copii”, cu 4% mai mult decât procentul bărbaţilor care consideră acest lucru, în timp ce aproape un sfert dintre bărbaţii chestionaţi consideră că „mai ales pentru o femeie, a avea copii este o datorie faţă de societate” – dublu faţă de numărul femeilor care consideră acest lucru. 

    Femeile se percep mai negativ decât le percep bărbaţii atunci când se gândesc la şansele egale de a fi alese în politică: doar 28% dintre femei cred că au şanse egale cu ale bărbaţilor de a fi alese, faţă de 44% dintre bărbaţi, sau când se gândesc la conducerea unei afaceri: una din cinci femei consideră că „bărbaţii conduc mai bine afacerile decât femeile”, în timp ce doar unul din zece bărbaţi sunt de acord cu această afirmaţie.

    Chiar dacă mai mulţi bărbaţi decât femei consideră că acestea au aceleaşi şanse de a fi alese (în politică), cu 10% mai mulţi bărbaţi (26%) decât femei consideră că „în general, bărbaţii sunt lideri politici mai buni decât femeile.”

    Mai mult de una din trei femei (39%) consideră că dacă o femeie câştigă mai mulţi bani decât soţul ei acest lucru poate crea probleme în familie. Este o percepţie foarte diferită de cea a bărbaţilor, doar 16% fiind de acord cu această afirmaţie. Totuşi, numărul bărbaţilor care consideră că „treaba bărbatului este să câştige bani; treaba femeii este să aibă grijă de casă şi familie” este de aproape şapte ori mai mare decât cel al femeilor care sunt de acord cu această afirmaţie.

    Sunt cu 10% mai mulţi bărbaţi decât femei (40% faţă de 30%) care consideră că „o femeie se impune mai greu decât un bărbat în faţa celor cu care colaborează”, dar sunt cu 10% mai puţini bărbaţi decât femei (70% faţă 80%) cei care cred că „femeile se pricep la cifre la fel de bine ca bărbaţii” sau că „femeile implicate în afaceri sunt mult mai atente la etică şi integritate decât bărbaţii” (48% faţă de 58%). Majoritatea femeilor, 68%, simt că „ascensiunea în carieră a unei femei este mai dificilă decât cea a unui bărbat”, faţă de doar 52% dintre bărbaţi.

    Mai mult de una din trei femei (38%) consideră că doamnele sunt mai bune manageri decât bărbaţii, în timp ce doar unul din zece bărbaţi sunt de acord cu această afirmaţie şi mai mult de două din trei femei (70%) cred că „femeile implicate în afaceri sunt mult mai deschise către acţiuni sociale în comunitate decât bărbaţii”, faţă de doar unul din doi bărbaţi (50%).
    Ultima întrebare adresată respondenţilor din cele mai mari zece oraşe ale ţării a fost aceea de a nominaliza trei femei care activează în mediul de afaceri, indiferent că sunt antreprenoare sau manageri angajaţi.

    Relevant, cred, pentru situaţia în care se regăsesc femeile de afaceri din România este comentariul unui respondent, bărbat, ce nu a făcut nicio nominalizare: „Nu îmi vine în minte nicio femeie în poziţie de conducere. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu sunt mediatizate sau mediatizate foarte rar. Ceea ce este trist.” Mi-a luat destul de mult timp să realizez această parte de analiză, pentru că am descoperit nume de care nu auzisem până la acest moment şi am vrut să aflu despre cine este vorba. Am descoperit cu această ocazie poveşti de succes superbe, poveşti motivaţionale şi inspiraţionale pe care, dacă nu realizam acest studiu, cel mai probabil nu le-aş fi aflat niciodată. Am înţeles, cu această ocazie că, da, din lumea de business românească ştiam doar zece, poate 15 nume de femei (dar mult mai multe de bărbaţi), ceea ce mă face să consider că citatul de mai sus este adevărat: femeile de afaceri, poveştile lor, sunt promovate mult mult mai puţin decât cele ale bărbaţilor. Ceea ce face din gala Woman in Power, în acest context, un eveniment cu atât mai valoros şi necesar.

    Am descoperit cu surpriză o distanţă imensă între ocupanta locului întâi ca număr de nominalizări şi ocupanta următorului loc: 133 la 47. Am inclus în top doar femeile care au obţinut cel puţin trei nominalizări şi am ales să realizez topul doar după numărul de nominalizări, fără a mai calcula un punctaj combinat cu poziţia (1, 2 sau 3) pe care persoana a fost nominalizată. Au fost puţin peste 1.500 de nominalizări în total deşi, la 818 cazuri validate, ar fi putut fi 2454 de nominalizări. Numai 50 de persoane au primit minimum 3 nominalizări, iar aceste 50 de persoane încap pe un podium cu 20 de locuri.
    Primele 50 de locuri însumează 752 de nominalizări, următoarele femei nominalizate cu câte două nominalizări strâng 112 nominalizări (56 de femei) iar 601 femei au primit câte o nominalizare. Câteva femei din sfera politică au cumulat şi ele aproape 100 de nominalizări.

    Aceste cifre seci, această fragmentare uriaşă, îmi arată matematic faptul că femeile de afaceri din România încă nu au înghegat un grup puternic, vizibil de lideri. Femeile de afaceri din România sunt, cu mici excepţii, poveşti de succes cunoscute doar de familie şi de un număr mic de apropiaţi. Munca lor, efortul sau reuşita lor nu sunt transformate în materiale didactice prin care şi alţi oameni, femei sau bărbaţi, să descopere mai usor cheia succesului.

    Rămân în spaţiul public drept exemple vizibile, chiar prea vizibile, mai ales poveştile cu femei ce au parte de reuşită facilă, susţinută de câte un leu alfa. În lumea lor de leoaice, feministe sau nu, femeile de afaceri rămân să-şi urmărească cu tenacitate obiectivele, să hrănească mai departe familia, să dezvolte businessul, să mulţumească stakeholderii, ascunse de lumina reflectoarelor. În tot acest timp, leul alfa îşi marchează teritoriul şi se asigură că este auzit de la mulţi kilometri distanţă.
     

  • Povestea uneia dintre cele mai periculoase bande de stradă din lume. Suma fabuloasă pe care o câştiga anual

    Grupul a fost înfiinţat în anii 1980 în Los Angeles, format din imigranţii refugiaţi care au fugit de războiul civil din El Salvador. Alţi membri au venit din Honduras, Guatemala şi Mexic. „MS” înseamnă „Mara Salvatrucha”, o alăturare a cuvintelor „Mara” , care înseamnă „bandă”, „Salva”, de la „Salvador” şi „trucha”, care se traduce aproximativ ca „băieţii deştepţi ai străzii”. 13 reprezintă poziţia lui M în alfabet. MS-13 şi-a câştigat „reputaţia” datorită violenţelor extreme şi crimelor comise, iar potrivit FBI grupul s-a extins în 46 de state.

    În 2012, MS-13 a fost desemnat drept o „organizaţie criminală transnaţională”, plasat alături de carteluri internaţionale mult mai mari, cum ar fi grupul mexican Zetas, Yakuza din Japonia sau  Camorra din Italia.  Grupul îşi recrutează oamenii din rândul adolescenţilor săraci, pe care îi supune unor probe crunte de iniţiere.

    Mai exact, aceştia sunt subiecţii unor bătăi violente pentru a face parte din grup şi, ulterior, trebuie să facă ei înşişi o crimă în numele grupului pentru a fi considerat membru valoros. Se spune că a abandona M13 este şi mai grav, mai exact cei care vor să plece sunt ucişi.

    O evaluare a FBI din 2008 arăta că MS-13 are între 6.000 şi 10.000 de membri doar în SUA, iar înafara graniţelor ţării numărul acestora este şi mai mare. Venitul anual al grupului este de aproximativ 31 de milioane de dolari,  potrivit informaţiilor poliţiei, bani obţinuţi,  în special, din din droguri şi jafuri. 

  • Povestea celor doi designeri care care vând haine de peste 1 miliard de dolari anual

    Domenico Dolce s-a născut în Polizzi Generosa (în apropiere de Palermo, Sicilia), la data de 13 septembrie 1958. Familia lui deţinea o mică afacere axată pe producţia de haine, unde Domenico a început să lucreze încă din copilărie, potrivit presei internaţionale. Stefano Gabbana s-a născut în Milano pe 14 noiembrie 1962; tatăl lui lucra într-un centru de imprimare, iar mama, într-o curăţătorie de haine. Cei doi s-au întâlnit în Milano, în 1980, într-un club, iar ulterior au lucrat ca designeri pentru aceeaşi casă de modă. Doi ani mai târziu, au pus bazele unui studio de consultanţă în design; în timp acesta a crescut şi s-a transformat în casa de modă Dolce & Gabbana.

    Debutul pe podium al casei de modă a fost în 1985, la Săptămâna Modei de la Milano. Au fost apreciaţi atunci pentru tinereţe şi exuberanţă, după ce au prezentat un stil bazat pe conceptul Văduvei Siciliene. Au introdus treptat alte linii de produse, incluzând materiale tricotate şi accesorii, şi au început să îşi exporte produsele în Japonia şi în alte ţări, inclusiv în SUA, unde au pus bazele propriului showroom în 1990. În 1992, au lansat prima colecţie pentru bărbaţi, dar şi primul parfum. Au câştigat notorietate îndeosebi pentru rochiile senzuale şi pentru îmbrăcămintea dedicată bărbaţilor.

    La începutul anilor ’90, starul pop Madonna i-a selectat ca designeri ai costumelor folosite de ea într-un turneu şi a purtat câteva dintre corsetele create de ei la Festivalul de Film de la Cannes. Pe parcursul anilor ’90, şi-au câştigat faima pentru ţinutele lor feminine, ţesăturile colorate, în contrast cu valul de minimalism care domina fashionul acelei perioade. Câteva dintre semnăturile lor de design includ reinterpretarea unor materiale folosite în lenjerie ca ţinute de stradă, animal print şi inspiraţia luată de la ”femei reale“ –  ei foloseau femei şi bărbaţi obişnuiţi, din Italia nativă, în prezentările lor şi în campanii sezonale. În 1996, cu prilejul celei de a 10-a aniversări, au publicat cartea ”10 ani de Dolce & Gabbana“, care includea cele mai importante texte şi imagini de advertising ale brandului.

    În 1999, au creat brandul D&G Junior, colecţia lor pentru copii, prezentată la show-ul de modă pentru copii Pitti Bimbo din Florenţa. Până la finalul anilor 1990, veniturile companiei ajunseseră la 500 de milioane de dolari. În 2003, au deschis pe strada Corso Venezia din Milano un magazin care se întinde pe trei etaje; acesta include un bar, o frizerie tradiţională şi un spa ultramodern. Dolce & Gabbana a avut două linii centrale de produse (D&G şi Dolce & Gabbana) până în 2012, când cele două au fuzionat sub numele Dolce & Gabbana. Cei doi nu au fost lipsiţi de controverse: timp de câţiva ani, până în 2005, au avut o relaţie, iar în iunie 2013, Dolce şi Gabbana au fost acuzaţi şi condamnaţi pentru evaziune fiscală; totuşi, ei au reuşit să facă apel şi au fost declaraţi nevinovaţi de Curtea Supremă de Justiţie a Italiei în octombrie 2014.

    Compania cu sediul central în Milano are subsidiare în New York, Tokio, Hong Kong şi Sao Paolo; în cadrul acesteia lucrează circa 3.000 de angajaţi, iar vânzările au ajuns la aproximativ 1,2 miliarde de dolari, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes. Averea fiecăruia dintre cei doi fondatori ai afacerii este estimată în prezent la peste 1,7 miliarde de dolari. Dolce şi Gabbana continuă să impresioneze: spre exemplu, prezentarea lor din cadrul Săptămânei Modei de la Milano, ce s-a desfăşurat recent, a ţinut titlurile publicaţiilor din toată lumea: un stol de drone a transportat genţile din noua colecţie a designerilor.

  • Moldoveanul de 24 de ani care a transformat un magazin de 32 de mp într-o afacere de un milion de euro

    La 16 ani, Vlad Tofan devenea deja antreprenor prin deschiderea unui magazin pentru bărbaţi în oraşul natal, Huşi. A continuat să dezvolte afacerea în paralel cu studiile. Fără să cocheteze vreodată cu stabilitatea unui loc de muncă într-o multinaţională, a transformat micul magazin de 32 de metri pătraţi într-o afacere formată din atelier de producţie, showroom şi magazin online, care aduc venituri anuale de 1 milion de euro.

    Afacerea BMan este condusă însă în prezent de Vlad Tofan şi de colaboratorul său, Vlad Mustiaţă, care a ajutat la extinderea businessului cu haine dedicat exclusiv bărbaţilor în mediul online. Vânzările magazinului BMan, care au ajuns anul trecut la circa 1 milion de euro (în creştere cu aproximativ 60% faţă de anul anterior), se împart între online şi offline: 70% sunt generate de cei peste 1.500 de clienţi care vizitează magazinul lunar online, iar restul vânzărilor provin din showroom, unde ajung în fiecare lună aproximativ 700 de persoane.

    Vlad Tofan povesteşte că a fost atras de antreprenoriat încă de la 16 ani, când tatăl său l-a încurajat să îşi deschidă propriul business. Astfel a apărut magazinul de haine bărbăteşti pe care l-a deschis în Huşi. Magazinul de fashion pentru bărbaţi al tânărului a reuşit în scurt timp să depăşească nivelul altor spaţii comerciale locale şi astfel a considerat că este oportun să se concentreze doar pe dezvoltarea acestui business, fără să îşi caute alte locuri de muncă. |n paralel cu afacerea, a urmat însă şi cursurile unei facultăţi cu profil economic din Iaşi.

    Businessul lor este unul atipic, în condiţiile în care dacă majoritatea afacerilor se extind din online, în spaţii fizice, la ei traiectoria a fost inversă: au dezvoltat businessul în online după ce au crescut în offline. Au început în 2010, cu un magazin de 32 de metri pătraţi, iar în 2014 s-au mutat într-un spaţiu central mai mare, de 183 de metri pătraţi. |n online, lucrurile au evoluat mai rapid: în 2015 au lansat BMan.ro, iar cu primii bani câştigaţi au înfiinţat un atelier de croitorie şi au investit în dezvoltarea produsului finit. |n prezent, deţin şi o fabrică în care fac designul produselor comercializate.

    Pe Vlad Mustiaţă, cofondatorul BMan, l-a cunoscut încă din copilărie. ”Suntem de aceeaşi vârstă, din acelaşi oraş, suntem prieteni de 16 ani, însă traiectoria lui profesională a fost diferită“, descrie Tofan colaborarea cu asociatul său de afaceri.

    Mustiaţă s-a specializat pe zona de e-commerce şi a urmat o facultate de profil în Bucureşti, portofoliul său de clienţi în acest domeniu trecând de 10.000. |n prezent, se ocupă de dezvoltarea zonei digitale a businessului BMan. Vlad Mustiaţă a lansat această divizie în urmă cu trei ani cu ideea de a vinde produsele din magazinul de haine din Huşi pentru bărbaţi pe care Vlad Tofan îl avea pe o platformă specializată.

    ”Provocarea a constat în faptul că ne-am propus că dacă vom vinde un singur produs într-o oră, vom crea unul dintre cele mai bune site-uri de fashion pentru bărbaţi din România. |n 20 de minute, am primit prima comandă. Am început să vând zilnic pe acea platformă, iar în urmă cu doi ani am pus împreună pe picioare BMan.ro“, descrie Tofan extinderea în online. Pe platforma online se găsesc peste 1.000 de obiecte vestimentare din mai multe categorii de îmbrăcăminte (casual, smart casual, elegant, clasic, urban sau sport).

    Investiţia iniţială în afacere a ajuns la 80.000 de euro, din surse proprii, bani pe care i-au investit într-un stoc nou de produse şi în închirierea a două spaţii, unul dedicat departamentului de marketing şi un altul depozitării produselor. Potrivit lui Vlad Tofan, investiţia s-a amortizat într-un an.

    Clienţii cărora li se adresează au între 19 şi 48 de ani, adoptă un stil elegant sau smart casual şi lucrează în corporaţii. ”Vor să iasă în evidenţă într-un mod plăcut, vor să-şi definească stilul vestimentar şi să poarte ţinuta potrivită, indiferent de momentul zilei şi de locul în care merg. |n general, bărbaţii nu alocă destul de mult timp atunci când îşi aleg vestimentaţia şi preferă să aibă o ţinută gata gândită de către specialiştii în domeniu. Este motivul pentru care noi oferim clienţilor noştri consiliere vestimentară gratuită, tocmai pentru a veni în ajutorul lor“, descrie Tofan profilul clienţilor cărora se adresează.

    Vlad Tofan spune că şi-au impus, încă de la lansarea afacerii, să ofere consiliere clienţilor – spre exemplu, prin oferirea ţinutei zilei, precum şi printr-un serviciu de call center. Preţurile produselor variază în funcţie de categoria acestora: pentru cămăşi, de pildă, sunt cuprinse între 125 şi 175 lei, pentru sacouri între 295 şi 455 lei, pentru costume între 595 la 895 lei, pentru paltoane preţurile sunt cuprinse între 495 şi 655 lei.

    Din rândul provocărilor, tânărul antreprenor menţionează necesitatea diversificării gamei de produse. ”O provocare care se repetă este diversificarea gamei de produse. |n fiecare sezon, vrem să le oferim clienţilor produse diferite faţă de tot ceea ce găsesc pe piaţa de profil. Participăm mereu la târgurile internaţionale de modă pentru a fi în pas cu tendinţele şi pentru a crea produse în nuanţe diferite, cu un design diferit, adaptat tendinţelor europene.“

    Planurile de dezvoltare a businessului constau în extinderea cu showroomuri în Cluj, Bucureşti şi Iaşi, iar în ceea ce priveşte partea de online, vor să extindă site-ul la nivel internaţional.

    Pe piaţa hainelor dedicate exclusiv pentru bărbaţi activează firme precum Sarto, Sir Ludovic, Marsay, Tudor Personal Tailor – formate în general din magazine fizice sau ateliere made to measure în Capitală; acestea se poziţionează pe segmentul luxury, cu preţuri medii pentru un costum, de pildă, care depăşesc 1.000 de euro.

  • Moldoveanul de 24 de ani care a transformat un magazin de 32 de mp într-o afacere de un milion de euro

    La 16 ani, Vlad Tofan devenea deja antreprenor prin deschiderea unui magazin pentru bărbaţi în oraşul natal, Huşi. A continuat să dezvolte afacerea în paralel cu studiile. Fără să cocheteze vreodată cu stabilitatea unui loc de muncă într-o multinaţională, a transformat micul magazin de 32 de metri pătraţi într-o afacere formată din atelier de producţie, showroom şi magazin online, care aduc venituri anuale de 1 milion de euro.

    Afacerea BMan este condusă însă în prezent de Vlad Tofan şi de colaboratorul său, Vlad Mustiaţă, care a ajutat la extinderea businessului cu haine dedicat exclusiv bărbaţilor în mediul online. Vânzările magazinului BMan, care au ajuns anul trecut la circa 1 milion de euro (în creştere cu aproximativ 60% faţă de anul anterior), se împart între online şi offline: 70% sunt generate de cei peste 1.500 de clienţi care vizitează magazinul lunar online, iar restul vânzărilor provin din showroom, unde ajung în fiecare lună aproximativ 700 de persoane.

    Vlad Tofan povesteşte că a fost atras de antreprenoriat încă de la 16 ani, când tatăl său l-a încurajat să îşi deschidă propriul business. Astfel a apărut magazinul de haine bărbăteşti pe care l-a deschis în Huşi. Magazinul de fashion pentru bărbaţi al tânărului a reuşit în scurt timp să depăşească nivelul altor spaţii comerciale locale şi astfel a considerat că este oportun să se concentreze doar pe dezvoltarea acestui business, fără să îşi caute alte locuri de muncă. |n paralel cu afacerea, a urmat însă şi cursurile unei facultăţi cu profil economic din Iaşi.

    Businessul lor este unul atipic, în condiţiile în care dacă majoritatea afacerilor se extind din online, în spaţii fizice, la ei traiectoria a fost inversă: au dezvoltat businessul în online după ce au crescut în offline. Au început în 2010, cu un magazin de 32 de metri pătraţi, iar în 2014 s-au mutat într-un spaţiu central mai mare, de 183 de metri pătraţi. |n online, lucrurile au evoluat mai rapid: în 2015 au lansat BMan.ro, iar cu primii bani câştigaţi au înfiinţat un atelier de croitorie şi au investit în dezvoltarea produsului finit. |n prezent, deţin şi o fabrică în care fac designul produselor comercializate.

    Pe Vlad Mustiaţă, cofondatorul BMan, l-a cunoscut încă din copilărie. ”Suntem de aceeaşi vârstă, din acelaşi oraş, suntem prieteni de 16 ani, însă traiectoria lui profesională a fost diferită“, descrie Tofan colaborarea cu asociatul său de afaceri.

    Mustiaţă s-a specializat pe zona de e-commerce şi a urmat o facultate de profil în Bucureşti, portofoliul său de clienţi în acest domeniu trecând de 10.000. |n prezent, se ocupă de dezvoltarea zonei digitale a businessului BMan. Vlad Mustiaţă a lansat această divizie în urmă cu trei ani cu ideea de a vinde produsele din magazinul de haine din Huşi pentru bărbaţi pe care Vlad Tofan îl avea pe o platformă specializată.

    ”Provocarea a constat în faptul că ne-am propus că dacă vom vinde un singur produs într-o oră, vom crea unul dintre cele mai bune site-uri de fashion pentru bărbaţi din România. |n 20 de minute, am primit prima comandă. Am început să vând zilnic pe acea platformă, iar în urmă cu doi ani am pus împreună pe picioare BMan.ro“, descrie Tofan extinderea în online. Pe platforma online se găsesc peste 1.000 de obiecte vestimentare din mai multe categorii de îmbrăcăminte (casual, smart casual, elegant, clasic, urban sau sport).

    Investiţia iniţială în afacere a ajuns la 80.000 de euro, din surse proprii, bani pe care i-au investit într-un stoc nou de produse şi în închirierea a două spaţii, unul dedicat departamentului de marketing şi un altul depozitării produselor. Potrivit lui Vlad Tofan, investiţia s-a amortizat într-un an.

    Clienţii cărora li se adresează au între 19 şi 48 de ani, adoptă un stil elegant sau smart casual şi lucrează în corporaţii. ”Vor să iasă în evidenţă într-un mod plăcut, vor să-şi definească stilul vestimentar şi să poarte ţinuta potrivită, indiferent de momentul zilei şi de locul în care merg. |n general, bărbaţii nu alocă destul de mult timp atunci când îşi aleg vestimentaţia şi preferă să aibă o ţinută gata gândită de către specialiştii în domeniu. Este motivul pentru care noi oferim clienţilor noştri consiliere vestimentară gratuită, tocmai pentru a veni în ajutorul lor“, descrie Tofan profilul clienţilor cărora se adresează.

    Vlad Tofan spune că şi-au impus, încă de la lansarea afacerii, să ofere consiliere clienţilor – spre exemplu, prin oferirea ţinutei zilei, precum şi printr-un serviciu de call center. Preţurile produselor variază în funcţie de categoria acestora: pentru cămăşi, de pildă, sunt cuprinse între 125 şi 175 lei, pentru sacouri între 295 şi 455 lei, pentru costume între 595 la 895 lei, pentru paltoane preţurile sunt cuprinse între 495 şi 655 lei.

    Din rândul provocărilor, tânărul antreprenor menţionează necesitatea diversificării gamei de produse. ”O provocare care se repetă este diversificarea gamei de produse. |n fiecare sezon, vrem să le oferim clienţilor produse diferite faţă de tot ceea ce găsesc pe piaţa de profil. Participăm mereu la târgurile internaţionale de modă pentru a fi în pas cu tendinţele şi pentru a crea produse în nuanţe diferite, cu un design diferit, adaptat tendinţelor europene.“

    Planurile de dezvoltare a businessului constau în extinderea cu showroomuri în Cluj, Bucureşti şi Iaşi, iar în ceea ce priveşte partea de online, vor să extindă site-ul la nivel internaţional.

    Pe piaţa hainelor dedicate exclusiv pentru bărbaţi activează firme precum Sarto, Sir Ludovic, Marsay, Tudor Personal Tailor – formate în general din magazine fizice sau ateliere made to measure în Capitală; acestea se poziţionează pe segmentul luxury, cu preţuri medii pentru un costum, de pildă, care depăşesc 1.000 de euro.