BusinessMagazin

Tag: arta

  • Minimuzeu de prezentare

    După un muzeu de dimensiuni reduse care expune lucrări miniaturale realizate de diverşi artişti special pentru el, un alt muzeu mititel îşi aşteaptă vizitatorii. Denumit „Friend Smithsonian Museum”, acesta are laturile de sub un metru şi se găseşte în localitatea Sommerville din statul american Massachusetts, reprezentând poarta de acces spre o altă operă de artă, casa şi grădina victoriene deţinute de o artistă, Martha Friend, scrie Boston Globe.

    Minimuzeul găzduieşte diverse expoziţii cu durata de circa trei luni şi este situat lângă o instalaţie de artă cu obiecte de sticlă, metal şi ceramică albastre intitulată „Sapphire City” şi una în verde, denumită „Emerald City”. Minimuzeul a apărut după ce artista, fostă profesoară, s-a pensionat, iar în el expun, pe lângă artişti, şi copii de la unităţile de învăţământ din zonă. În afara muzeului minuscul, locuinţa Marthei Friend mai adăposteşte o colecţie de ceainice de aluminiu, pitici de plastic şi diverse sculpturi create de aceasta în atelierul său de la subsol.


     

  • Operele de artă care călătoresc

    Operele de artă călătoresc prin lume spre expoziţii temporare, împrumutate de deţinători, persoane particulare sau muzee ori galerii de artă, iar uneori ajung în mici localităţi, care astfel le-au oferit diverse oferte turistice. Unele muzee optează pentru deschiderea unor filiale în alte oraşe, iar altele, cum ar fi Galeria Uffizi din Florenţa, preferă să împrumute lucrări care au legătură cu diverse locuri şi personalităţi din regiunea Toscanei, pe considerentul că, oricum, niciun muzeu important din lume nu ajunge să se expună în cadrul său toate operele de artă pe care le are, scrie New York Times. Muzeul derulează în acest scop un program „Uffizi Diffusi”. 

    Aşa se face că în Castagno d’Andrea de la nord-est de Florenţa a ajuns o frescă în care se poate vedea unul dintre primele portrete care s-au păstrat ale lui Dante, cu ocazia comemorării a 700 de ani de la moartea acestuia şi aniversării a 600 de ani de la naşterea unui artist de prin partea locului care a realizat-o, Andrea del Castagno. Lucrări de la Uffizi a primit şi un castel din Poppi, pe care cândva naziştii l-au folosit drept ascunzătoare de opere de artă furate.

     

  • Noul loc de joacă al… vulpii

    Creative Hacks, prima colecţie locală de NFT-uri realizată alături de artişti români, a marcat începutul unui trend care va schimba cu siguranţă perspectivele operelor de artă în viitorul apropiat, creatorii de conţinut profitând de unul dintre cele mai în vogă trenduri din industria cripto. Cum pot ajunge galeriile de NFT-uri o realitate recurentă în România de-a lungul următorilor ani?

    Certificatele de autenticitate NFT (non-fungible tokens) au devenit o oportunitate unică pentru artiştii din mediul digital, aceea de a conferi dovada dreptului de proprietate şi evidenţa istoricului de opere de artă, de a monetiza arta digitală, dar şi de a genera venituri pasive din vânzările ulterioare sub formă de drepturi de autor.

    În acest sens, compania Mirinda, prezentă pe piaţa din România prin grupul PepsiCo, a lansat „Creative Hacks”, prima colecţie locală de NFT-uri cu tema „Creative New World”/„Noua lume creativă”, alături de artişti români. Unitatea stilistică a seriei de NFT-uri este dată de tema de lucru propusă de brand şi de mijloacele 3D puse la dispoziţie ca punct de plecare pentru fiecare lucrare.

    „Ştim că generaţia Z tratează creativitatea cu mult profesionalism aşa că ne-am propus să le oferim mentorat de la cei mai buni oameni din domeniu şi unelte profesionale pentru a-şi duce creativitatea la un alt nivel. Astfel, abordarea noastră a fost asemănătoare cu cea a unui accelerator de start-up-uri în care creativitatea devine atât bilet de intrare, cât şi monedă de schimb. Era o alegere cât se poate de naturală având în vedere faptul că mulţi dintre oamenii din agenţie erau deja adânc scufundaţi în lumea NFT-urilor. Faptul că avem un client fără prea multă frică de nou şi cu o dorinţă asumată de a testa şi de a învăţa a rezultat inevitabil în transpunerea NFT-urilor ca parte a unei campanii de mare anvergură”, spune Daian Man, care ocupă funcţia de creative mastermind în cadrul colecţiei de NFT-uri.

    Compania Mirinda prezentă pe piaţa din România prin grupul PepsiCo, a lansat „Creative Hacks”, prima colecţie locală de NFT-uri cu tema „Creative New World”/„Noua lume creativă”.alături de artişti români.

    În cadrul evenimentului, care a avut loc în perioada 19-29 august, au participat mai mulţi tutori – artişti consacraţi care au la activ mai multe lansări de NFT-uri pe diverse platforme internaţionale, printre care se numără şi Tammy Lovin, designer industrial şi singurul artist român care a expus artă virtuală sub formă de NFT la Bitcoin Miami, cea mai mare conferinţă din industria cripto şi prima conferinţă majoră de business organizată în SUA de la începutul pandemiei.

    Astfel, „Creative Hacks” s-a desfăşurat în primul rând pentru descoperirea de talent, cât şi pentru educarea printr-o serie de tutoriale şi cursuri conduse de tutori, oferindu-le expunere celor care se înscriu în proiectul de mentorat. 

    „Creativitatea e aceeaşi mereu, ea nu s-a schimbat, ce s-a schimbat însă este spectrul uneltelor şi mediilor prin care se poate manifesta. Generaţia Z (cei născuţi între sfârşitul anilor ă90 şi 2012 – n.r.) are la dispoziţie mai multe unelte şi moduri de a-şi exprima creativitatea decât toate celelalte generaţii care au existat înaintea lor. Inspiraţia e imprevizibilă şi eluzivă precum o vulpe, nu ai cum să ştii de unde o să sară, însă te ajută să îi cunoşti teritoriul. Pe scurt, nu cred că există o reţetă universală pentru a-ţi accelera inspiraţia, însă pe mine mă ajută să mă plasez printre oamenii creativi pentru a da drumul «la robinet»”, consideră Daian Man.

    Printre provocările poziţiei de creative mastermind se numără dificultatea de a înţelege faptul că trendurile sunt asemenea unor valuri, aflate în continuă schimbare şi, după cum spune Daian Man, la fel ca o navă pe o mare furtunoasă, agenţia de creaţie are sarcina de a naviga cât mai eficient printre valuri înainte de a putea arunca vreo ancoră şi de a se concentra asupra unei idei specifice.

    Momentul respectiv depinde de o combinaţie de factori măsurabili precum forţa de penetrare şi parcursul trendului la noi în ţară, rata de adopţie la nivel global, abilitatea de a-l integra în valorile şi tonul general al brandului, la care se adaugă în mod evident o doză sănătoasă de risc asumat, atât din partea agenţiei, cât şi din cea a clientului.

    „În consecinţă, Creative Hacks încearcă să reprezinte o situaţie win-win, datorită faptului că punem la dispoziţia tinerilor creativi atât unelte care să le permită să înveţe şi să-şi ascută aptitudinile de la distanţă, cât şi prin tutorat live în cadrul workshopurilor creative. Mai mult de atât, pentru a le oferi un plus de valoare, participanţii au acces la grupuri online unde sunt în contact cu mentorii din cadrul workshop-urilor, dar şi o oportunitate reală de a-şi face numele cunoscut atât prin afilierea cu aceşti guru, cât şi prin expunerea lucrărilor generate în cadrul sesiunilor creative în prima galerie pentru NFT-uri de la noi din ţară.”

    Daian Man este de părere că, deşi până acum cea mai sigură cale prin care un artist putea să se asigure că truda îi va fi remunerată era să moară şi mai apoi să devină faimos, peisajul actual arată mai promiţător ca niciodată, referindu-se în primul rând la trei factori cheie: celebritate, bani şi succes pe plan internaţional.

    Daian Man: „Dacă luăm în calcul ritmul accelerat al digitalizării şi progresele remarcabile în tehnologiile de augmentare a realităţii, cred că este doar o chestiune de timp până când mare parte a activităţilor care până acum erau inexorabil conectate cu fizicul vor fi «traduse» într-o oarecare măsură şi în digital. Aşa că galeriile digitale vor deveni o realitate recurentă, dar nu cred că formatul lor actual (septembrie 2021) e cel mai propice pentru a transmite emoţia creaţiilor artistice”.

    Totuşi, toate aceste aspecte sunt completate de abilitatea de a-ţi găsi nişa la momentul potrivit, mii de ore de muncă, sute de zile de dubii şi crize existenţiale, o oră pentru a-ţi crea un portofel cripto, un minut dedicat aşa-numitului proces de „minting”, adică de încărcare a NFT-ului, urmând să îl convingi apoi pe cel care navighează prin marea de NFT-uri să dea click pe lucrarea ta.

    „Dacă luăm în calcul ritmul accelerat al digitalizării şi progresele remarcabile în tehnologiile de augmentare a realităţii, cred că este doar o chestiune de timp până când mare parte a activităţilor care până acum erau inexorabil conectate cu fizicul vor fi «traduse» într-o oarecare măsură şi în digital. Aşa că galeriile digitale vor deveni o realitate recurentă, dar nu cred că formatul lor actual (septembrie 2021) e cel mai propice pentru a transmite emoţia creaţiilor artistice”, adaugă Daian Man.

    Cel mai probabil, creşterea valorii lucrărilor de la începutul „boom-ului” marcat de NFT-uri va rămâne o constantă în viitorul apropiat, iar NFT-urile vor fi traduse în lucrări din ce în ce mai complexe ce vor îmbina creatori şi discipline care, cel puţin la prima vedere, nu par a avea prea multe în comun.

    Deşi nu putem afirma că generaţia Z este mai creativă decât generaţiile anterioare, întrucât nu avem vreun studiu internaţional care să ne vorbească cu certitudine despre un anumit „indice al creativităţii”, odată cu accesul la unele unelte/aplicaţii care încurajează şi recompensează creativitatea, randamentul va creşte automat în termeni de volum, poate chiar şi la nivelul calităţii.

    „Nu vreau să tai elanul nimănui fiindcă ştiu cât e de rău să fii descurajat, însă o să vă spun o minipoveste. Acum 3 ani l-am întâlnit pe o bancă pe unul dintre cei mai mari artişti contemporani ai României (nu vreau să-i dezvălui numele însă el insista să-i spun Moş Ion Roată). Lângă acest mare artist stătea pe bancă unul dintre curatorii galeriei care-l reprezenta. Din vorbă-n vorbă am ajuns să discutăm despre artă digitală şi visul meu de a-mi face un nume în acest domeniu, moment în care mi s-a pus o mână pe umăr şi cu o oarecare resemnare mi s-a spus «ştii că galeriile au deja cărţile făcute pentru următorii 10 ani, nu?». Deci dacă eşti un artist tânăr şi citeşti asta, să ştii că o să fie greu şi, va trebui să faci lucruri pe care nu vrei să le faci, la momente inoportune, doar ca să supravieţuieşti, dar să ştii că există o şansă reală să ajungi unde ţi-ai imaginat că vei ajunge, atât timp cât nu-i vei asculta pe cei care-ţi spun că lucrurile sunt «bătute în piatră»”, a declarat Daian Man pentru BM.

    Tammy Lovin — designer multidisciplinar – Personal Heaven

    Illustrescu –  ilustrator şi creative educator pe toate platformele digitale  – Creative Endeavors

     

  • Maria de Buenos Aires şi Zaraza Bucureştiului interbelic

    N-ai cum să iubeşti tangoul, atât cel clasic, cât şi neotangoul sau electrotangoul şi să nu-ţi doreşti să te imersezi în atmosfera decadentă şi boemă a Buenos Airesului, predându-te fără condiţii singurului limbaj care poate descrie o iubire pasională, în esenţa sa cea mai pură. Despre aceasta este şi spectacolul Maria De Buenos Aires.

    Mi-am început ultima săptămână de vacanţă de vară cu o explozie de poezie cântată: MARIA DE BUENOS AIRES, la Teatrelli, în Piaţa Alexandru Lahovari nr 7. Aceasta capodoperă lirică de tango opera este compusă de imensul Astor Piazzolla în 1967, iar libretul este semnat de Horacio Ferrer. Pe scena românească, spectacolul poartă semnătura regizorală a artistului Răzvan Mazilu.

    De arta lui Răzvan Mazilu m-am îndrăgostit la începutul secolului XXI, când am citit cu ochii larg închişi, poezia din Un Tango Mas, dansată alături de balerina Monica Petrică, pe scena Teatrului Odeon. Ştiţi genul liric şi dramatic? Ei bine, la definiţie putem pune fără teamă şi numele lui Răzvan Mazilu. Pentru că el deţine o formulă secretă prin care produce cu arta sa un soi de poţiune magică, pe care o pui pe rănile de la inimioară ca să le alini, chiar dacă ele sunt cicatrizate. Se ştie că sub presiunea dorului apăsător, rănile tot timpul zvâcnesc. Era cumva un pas firesc, ca după Un Tango Mas, să apară pe scenă, ca un semn de deplină maturitate artistică şi Maria de Buenos Aires.

    Spectacolul a avut premiera anul acesta în luna februarie şi de la lansare, se joacă sold out. Şi pentru că ştiu că pe la noi e o mare comunitate de iubitori şi pasionaţi de tango şi milonga, cred că spectacolul se va juca mult timp cu casa închisă. N-ai cum să iubeşti tangoul, atât cel clasic, cât şi neotangoul sau electro-tangoul şi să nu-ţi doreşti să te imersezi în atmosfera decadentă şi boemă a Buenos Airesului,predându-te fără condiţii singurului limbaj care poate descrie o iubire pasională, în esenţa sa cea mai pură.

    În distribuţie veţi vedea o Maria perfectă, în interpretarea cu nerv latin a actriţei Ana Bianca Popescu, de la Teatrului Mic. Ea are o lungă colaborare pe proiecte cu Răzvan Mazilu, în calitatea sa de regizor, de aproape 7 ani. Împreună au mai colaborat în spectacolele West Side Story, Fecioarele Noastre Grabnic Ajutătoare, Sunetul Muzicii, We Will Rock You, Mon Cabaret Noir.

    Discutând cu ea, după ce am văzut spectacolul în data de 23 august, mi-a spus foarte decisiv că îi plac toate proiectele lucrate cu Răzvan, pentru că „este un regizor care mă provoacă de fiecare dată, îmi dă sarcini diferite şi mă ajută să descopăr alte căi în conturarea personajelor, lucru care mă ajută să evoluez artistic”. Aşa se explică şi performance-ul ei din Maria de Buenos Aires, în care, fiind vorba de un musical, rolul este foarte complex, cu partitură şi dans. E adevărat că, pentru interpretarea vocală au ajutat-o şi lecţiile de canto luate de mică, dar şi faptul că mama ei este artist liric la Teatrul de Operetă. Pentru tango, s-a pregătit în paralel cu un profesor de milonga, reuşind astfel să împartă briliant emoţia tangoului cu cei doi parteneri de scenă: seniorul Gheorghe Visu, în rolul dramatic al Spiritului (sau nemuritorul Elf Poet) şi tânărul Lucian Ionescu, care interpretează foarte versatil o suită de 5 roluri: Flaşnetar, Visător, Hoţ, Psihanalist şi Preot.

    Toate aceste personaje intră şi ies din scenă pe uşa principală a Teatrelli, unde am avut norocul să am eu scaunul. Aburul de scenă a fumegat tot timpul lângă mine, pătrunzând-mi în haine, astfel încât şi acum pot simţi mirosul spectacolului şi pot retrăi emoţiile, oftând când îmi aduc aminte de anumite scene din el. Şi pentru că vorbim de tango operă, musical şi Răzvan Mazilu, era inevitabil ca muzica să fie altfel decât live. Ansamblul care ţine tot spectacolul, de la primul acord până la ultimul, este condus la acordeon de nimeni altul decât talentatul domn Emy Drăgoi, cunoscut pentru măiestria sa artistică şi bogăţia repertoriului său cu influenţe de jazz manouche. Dau un mic spoiler din spectacol: la final, dincolo de bucăţile musicale ale operei, orchestra de muzicieni îşi încheie flamboaiant prestaţia cu un formidabil Libertango, condus de acordeonul magic al lui Emy Drăgoi şi viorile celor două talentate fiice ale sale. Mai mult nu vă pot devoala din spectacol, pentru că trebuie să mergeţi să-l vedeţi şi să vă lăsaţi purtaţi prin atmosfera Buenos Airesului imaginat de Răzvan Mazilu, ajutat în scenografie de magnificul decor creat de Dragoş Buhagiar. Ce m-a convins pe mine să iau bilet, în afară de iubirea pentru tango? O scurtă descriere scursă pe nerăsuflate din sensibilitatea artistului dansator, coregraf şi regizor Răzvan Mazilu: „Încă nu am ajuns la Buenos Aires. Plănuisem o călătorie anul trecut, dar nu a fost să fie, cum nu au fost să fie multe altele. Aşa că am adus pe scenă un Buenos Aires imaginat din toate clişeele şi locurile comune ştiute, pe care le-am dinamitat, le-am întors pe dos şi le-am livrat, sper, în cel mai seducător mod cu putinţă. Un Buenos Aires inspirat din lecturile din García Márquez şi Borges (o fotografie destul de cunoscută a poetului aproape orb, sprijinit melancolic în baston, stă la baza Spiritului, personaj interpretat de Gheorghe Visu). Un Buenos Aires inspirat din muzica lui Piazzolla, ascultată pe repeat. Din vocile copleşitoare ale lui Carlos Gardel sau Julio Sosa. Din joaca mea din spectacolul Un Tango Mas şi colaborarea cu Narcotango. Din filmele lui Saura şi Sally Potter. Un Buenos Aires inspirat de magazinul de inimi second hand, ţinut de o vânzătoare de inimi, undeva într-o zonă promiscuă. Inimi făcute din cărţi franţuzeşti de tarot, din tatuajele marinarilor neatenţi, din cântece de leagăn şi anghinare. Un Buenos Aires inspirat din cântecul unei Malene de seară, din lupta unei găşti de bandoneoane mincinoase şi suspinul unui înger de teracotă. Un Buenos Aires inspirat de însăşi Umbra Mariei care se spune că bântuie oraşul, cântând refrenul obscen al celui mai sfâşietor tango ce nu a fost compus încă.”

    Sper din suflet să reuşiţi să prindeţi bilete la spectacol în septembrie şi să descoperiţi lumea fantastică a parabolelor şi metaforelor incluse de Piazzolla în operă; un Piazzolla de patruzeci şi ceva de ani la momentul compoziţiei, cu inima sfâşiată de pasiunea pentru o amantă a sa şi gândul tulburat de o iubire veşnică, dar totuşi neîmplinită.

    Iar dacă nu sunteţi familiarizaţi cu tangoul, dar cunoaşteţi povestea Zarazei şi a trubadurului Cristian Vasile şi iubiţi parfumul romanţelor din Bucureştiului interbelic, atunci iarăşi aveţi toate motivele să vă luaţi bilet, căci sunteţi „din target”.

  • Consultanţi pentru pereţi

    Pereţi plini de tablouri şi poze ori o locuinţă mai aerisită? Locatarii unei case nu pot cădea întotdeauna de acord atunci când unii preferă una şi ceilalţi alta, dar se găseşte consultanţă şi pentru ei. Există astfel specialişti în aranjarea colecţiilor de artă pe pereţi, care-şi oferă serviciile la domiciliul clienţilor, scrie Financial Times.

    Specialiştii vin cu sugestii cu privire la ce se poate păstra pe pereţi şi ce nu, după ce discută cu clienţii ce-şi doresc şi unde, aceştia asociind anumite lucrări cu anumite încăperi, schimbă locul operelor de artă şi rearanjează chiar şi mobilierul prin casă pentru a se potrivi mai bine cu noua imagine, fără să dea senzaţia de înghesuială. Nu rareori, consultanţii trebuie să gândească şi în perspectivă,  dat fiind că unii dintre clienţii lor vor să-şi extindă colecţia de tablouri şi fotografii, iar dispunerea în casă a celei existente trebuie să lase loc şi pentru adăugarea unor noi trofee.


     

  • Porumbei murali

    Crescuţi din pasiune de unii şi urâţi de alţii pentru mizeria pe care o fac în oraşe, porumbeii pot foarte bine constitui şi o sursă de inspiraţie pentru artişti. Aceste păsări au devenit „muza” unei artiste din Los Angeles, Adele Renault, care le admiră penajul şi încearcă să-l reproducă în picturile sale murale, din seria „Gutter Paradise” (Paradisul din jgheabul de acoperiş) cu care a decorat clădiri din diverse oraşe ale lumii. Motivul alegerii penelor de porumbei pentru lucrările sale îl reprezintă dorinţa artistei de a arăta că există frumuseţe acolo unde te aştepţi mai puţin, de unde şi decizia de a se concentra pe redarea irizaţiilor acestora.

  • Afaceri de la zero. Claudia Marian, absolventă de Arte, a „croit“ brandul de modă Mauverien, care ia naştere într-un atelier din Tulcea. Veniturile au ajuns la 60.000 de lei în 2020

    Mauverien înseamnă colecţii de eşarfe din mătase naturală, tricouri unisex din bumbac organic, bluze şi hanorace unisex din amestec de bumbac organic şi poliester reciclat, precum şi sacoşe textile din bumbac netratat.

    Mauverien este numele pe care Claudia Marian l-a dat pasiunii ei pentru ma­te­rialele din fibre na­tu­rale şi pentru printurile pe textile. A vrut să clădească ceva care s-o re­prezinte, aşa că o afacere cu piese vesti­mentare a fost cea mai bună idee.

    „Mauverien s-a lansat online în rândul micilor branduri româneşti în mai 2020, într-o perioadă profund afectată de pande­mie. Cu toate acestea, am beneficiat în ma­re parte de sprijinul iubitorilor de branduri lo­cale şi am reuşit să continui să dezvolt cu paşi mărunţi micul brand românesc Mauve­rien, care prezintă piese vestimentare şi acce­sorii din 100% bumbac organic şi 100% mătase naturală cu printuri grafice, im­primate digital cu cerneală eco pe bază de apă“, povesteşte Claudia Marian.

    În business, îi sunt alături atât părinţii, cât şi prietenul ei, astfel încât totul să func­ţioneze ca la carte.

    „Am avut mereu un spirit auto­didact, mereu am vrut să fiu antreprenor“, a spus Claudia Marian la emisiunea online ZF Afaceri de la zero.

    Claudia are un background mar­cat de creativitate, fiind ab­sol­ven­tă a Liceului de Arte George Georgescu din oraşul natal, Tulcea, sec­ţia Pictură de şevalet, şi a unor studii superioare în Fashion Design, Bran­ding şi Marketing in Fashion la VIA Uni­versity din Danemarca.

    Înainte de a începe propria afacere, a pro­fesat ca graphic designer şi art director în e-commerce pentru industria de modă timp de trei ani în Bucureşti.

    „Am început Mauverien cu o finanţare nerambursabilă în valoare de 38.000 de euro din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, Start-up Sud-Est, care a avut ca obiectiv specific creşterea ocupării, prin susţinerea întreprin­derilor cu profil nonagricol din zona urbană. De asemenea, din fonduri proprii am investit aproximativ 8.000 de euro.“

    Anul 2020, un an incomplet de activita­te pentru Mauverien, s-a încheiat cu o cifră de afaceri de puţin peste 60.000 de lei (12.500 de euro) şi cu doi angajaţi în echipă.

    Acum însă Claudia se ocupă din nou singură de tot şi are planuri de refacere a echipei.

    Mauverien înseamnă colecţii de eşarfe din mătase naturală, tricouri unisex din bumbac organic, bluze şi hanorace unisex din mix de bumbac organic şi poliester reciclat, precum şi sacoşe textile din bumbac netratat. Toate produsele înfăţişează printuri grafice realizate de Claudia Marian prin diverse tehnici, precum pictură cu gouache (un tip de pigment), grafică cu linere sau desen digital. Printurile realizate pe hârtie sunt digitalizate, pentru ca mai apoi să fie imprimate direct în ţesătură cu ajutorul echipamentului de specialitate.

    „Produsele sunt realizate în colaborare cu producători experimentaţi din industria textilă. În prezent, colaborez cu producători din România, Belgia şi Italia. În ceea ce priveşte întregul proces de creaţie a printurilor şi imprimarea propriu-zisă a  produselor din bumbac, acestea au loc în micul meu studio din Tulcea.“

    Fiecare produs este pregătit manual pentru a fi ulterior imprimat digital cu cerneală ecofriendly pe bază de apă. Majoritatea produselor sunt imprimate la comandă, deoarece Claudia încearcă să păstreze un stoc cât mai limitat pentru a evita supraproducţia. De asemenea, Mauverien vine şi cu servicii de personalizare a pieselor şi a accesoriilor vestimentare din bumbac, atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice.

    Platforme online precum Fashion Days, AlbAlb, Etaj sau Dichisar, alături de site-ul propriu al afacerii sunt câteva dintre locurile unde piesele Mauverien îşi pot găsi cumpărătorii. Claudia Marian încearcă, totodată, să-şi expună colecţiile şi la târguri fizice de design de peste tot din ţară.

    „Clienţii Mauverien sunt persoanele care preferă un stil minimalist-with-a-twist, care iubesc printurile grafice şi care preferă să investească în piese vestimentare şi accesorii din materiale naturale. Pentru moment, Mauverien se adresează publicului românesc, dar în viitorul apropriat dorim să oferim şi livrare internaţională, pentru a ne adresa astfel şi publicului din afara ţării.“

    Preţurile produselor Mauverien variază în funcţie de categoria din care fac parte. Un tricou costă între 90 şi 100 de lei, o bluză sau un hanorac – între 210 şi 230 de lei, iar accesoriile din mătase naturală oscilează între 269 şi 299 de ei.

    „Pentru restul anului 2021, în primul rând îmi doresc să lucrez în continuare la sporirea vizibilităţii brandului şi creşterea vânzărilor. În materie de produse, îmi propun să extind linia de accesorii din mătase naturală cu noi printuri şi noi modele, precum şi să lansez o nouă colecţie de piese vestimentare pentru toamnă-iarnă“, mărturiseşte Claudia Marian.

    De asemenea, un alt punct pe „to-do list“-ul ei este o primă linie de accesorii din bumbac şi pentru casă, cu printuri realizate atât digital, cât şi manual prin linogravură.

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    ► Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ► În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Preţurile produselor Mauverien variază în funcţie de categoria din care fac parte. Un tricou costă între 90 şi 100 de lei, o bluză sau un hanorac între 210 şi 230 de lei, iar accesoriile din mătase naturală oscilează între 269 şi 299 de ei.

  • Noua modă în domeniul nunţilor. Care sunt noile cerinţe ale clienţilor din toată lumea şi ce fel de suprize au pentru ei marii artişti

    Când nu expun prin galerii ori muzee sau diverse alte spaţii publice şi private, unii artişti nu se dau în lături de la a colabora cu persoane care vor ca un moment important din viaţa lor să fie cât mai deosebit posibil. Aşa se face că au apărut oferte de instalaţii de artă pentru nunţi, scrie New York Times.

    Ce fel de instalaţii de artă îşi doresc clienţii? Unii solicită stoluri de 5.000 de cocori de hârtie, alţii o coajă uriaşă de banană pe podea, coarne de cerb colorate cu vopsea auto ori o parâmă de aur de circa 80 de metri expusă în centrul spaţiului unde se desfăşoară petrecerea.

    Unele nunţi încep să semene din ce în ce mai mult cu nişte galerii de artă, printre cei care doresc aşa ceva existând cupluri care caută inspiraţie la muzee care le plac şi apoi angajează artişti care să le pună viziunea în practică. S-a cerut astfel schiţa unui muzeu care apoi a fost reprodusă pe podeaua ringului de dans, iar în alt caz un candelabru inspirat de o lucrare de artă pe care cei care urmau să se căsătorească o văzuseră expusă undeva.

    În funcţie de dorinţele clientului, proiectele artistice pot fi şi mai grandioase, cum ar fi nişte sculpturi transparente din plasă de sârmă, realizate de un artist şi scenograf italian, Edoardo Tresoldi.

    S-a cerut şi atmosferă inspirată din picturile lui Van Gogh, artistul angajat alegând pentru această ocazie o serie din tablourile preferate ale miresei pe care să le recreeze pentru nunta acesteia din India. 

    Moda artiştilor de nunţi a ajuns şi în Dubai, unde, spre exemplu, o firmă de design, Designlab Experience, a colaborat cu artişti la crearea senzaţiei de vis lucid pentru cei 3.500 de invitaţi ai unui astfel de eveniment, printre lucrări numărându-se norişori din cristale Swarovski sau creaturi magice tridimensionale.


     

  • Mâncare pentru public

    Reţelele de socializare online sunt bune nu numai să aduni public pentru creaţiile tale, dar şi să-i ceri idei atunci când rămâi în pană de inspiraţie, această soluţie fiind aleasă de o artistă taiwanezo-americană, Stephanie H. Shih.

    Artista, care realizează sculpturi din ceramică, şi-a dorit să creeze ceva care să amintească de diaspora est si sud-est asiatică, alegând pentru aceasta să se concentreze pe produse alimentare şi întrebându-şi publicul online ce alimente vestice percepe ca mai apropiate de asiatici.

    Din aceasta a rezultat o expoziţie intitulată „New World Mall”, scrie LA Times, al cărei nume este inspirat de centrul comercial din Chinatown de la New York. Expoziţia constă din 30 de piese ceramice în mărime naturală, pictate manual, amintind de produsele alimentare sugerate de internauţi, care le folosesc în diverse preparate ce le aduc aminte de bucătăria zonelor din care provin.


     

  • Lucrări de hartă

    Într-o vreme când orientarea în teren este lăsată de multă lume pe seama dispozitivelor mobile, unii se încăpăţânează să ţină în viaţă hărţile tipărite. Un astfel de exemplu este East of Nowhere, un brand creat de un specialist în topografie, geologie şi cartografie american, James Farrell, care le prezintă ca pe nişte opere de artă. Hărţile tipărite pot fi în stil „vintage” sau moderne, cum ar fi cele din satelit, pentru realizarea lor folosindu-se date actuale. Ideea de la care a pornit fondatorul East of Nowhere a fost de a crea nişte lucrări de artă care fie să le amintească oamenilor de locuri îndrăgite de pe glob, fie să le aducă aproape locurile în care visează să ajungă ori care pot fi făcute cadou.