În noaptea alegerilor pe care le-a câştigat, conservatorul Friedrich Merz, viitorul cancelar al Germaniei, a făcut un jurământ în ton cu timpurile de haos geopolitic prin care trece lumea: va întări independenţa Germaniei şi a Europei de SUA. El a reluat astfel promisiunea electorală de a readuce ţării sale rolul de lider politic şi economic al Uniunii Europene, sub conducerea sa.
Misiunea lui nu va fi simplă, în primul rând din cauza rezultatului alegerilor parlamentare desfăşurate duminică. Prezenţa la vot record, de peste 80%, i-a adus Alternativei pentru Germania (AfD), un partid considerat de extremă dreapta, un scor de asemenea record, de aproape 21%, faţă de cele peste 28% ale CDU, partidul lui Merz, şi ale formaţiunii partener CSU. AfD a devenit astfel a doua forţă politică din Germania, cu mult peste social-democraţii (SPD) lui Olaf Scholz, care a condus până acum guvernarea.
Principala trăsătură a alegerilor de duminică este ascensiunea extremelor, de dreapta şi de stânga, dar şi a extremismului în general. CDU nu are suficiente voturi pentru a forma singur guvernul şi va avea nevoie de parteneri de coaliţie. Şi guvernarea lui Scholz este una de coaliţie şi a fost instabilă.
De aceea s-a ajuns la alegeri anticipate. Merz a exclus o alianţă cu AfD. Însă promisiunile cu care a câştigat alegerile au o tentă extremistă, mai ales în ceea ce priveşte migraţia ilegală. De altfel, pe această temă CDU şi AfD au colaborat cu succes în trecut în parlament. Alegerile din Germania sunt un exemplu despre cum politicile considerate extremiste se strecoară în platformele partidelor tradiţionale, aşa cum au arătat şi alegerile parlamentare din Polonia din 2023.
În acest context, observatorii sunt siguri că Merz va duce Germania într-o direcţie diferită de cea a lui Scholz şi poate şi decât cea a Angelei Merkel, care a condus ţara din partea CDU timp de 16 ani, până în 2021. Chiar desprinderea de Merkel l-a adus pe Merz mai aproape de AfD. Despre extremismul german, de dreapta şi de stânga – Die Linke a primit aproape 9% din voturi, asigurându-şi loc în parlament după o ascensiune cu o viteză record – se spune că s-a hrănit cu frustrările adânci produse de eşecul politicilor migraţioniste, de politica uşilor deschise a lui Merkel, de criza guvernamentală cauzată de partidele tradiţionale, de incertitudinile şi declinul economic prin care ţara trece de cel puţin trei ani şi de îngrijorările legate de securitate, având în vedere războiul din Ucraina.
Pentru că aceste probleme au devenit şi problemele economiilor europene, şi mai ales est-europene, care depind de industria şi consumul din Germania, rezultatul alegerilor este important pentru întreaga Europă. La fel şi politicile prin care Merz vrea să ridice economia şi încrederea germanilor. Analiştii de la Atlantic Council sunt de acord că guvernarea Merz va însemna o Comisie Europeană mai puternică. CDU are o poziţie profund pro-europeană. De asemenea, în politica externă, Merz a indicat că vrea să reseteze relaţiile Germaniei cu Franţa, că va fi mai dur cu Rusia şi China şi că vrea să încheie un acord de comerţ liber cu SUA conduse de Donald Trump.
Însă acest din urmă aspect este complicat de războiul tarifar declanşat de noul lider de la Casa Albă. Cât despre planurile şi reformele sale economice, conservatorul adept al pieţei libere a lăsat o mulţime de indicii de-a lungul timpului. Despre efectele benefice ale reducerii taxelor pentru companii şi ale birocraţiei se poate citi în cartea sa din 2008 intitulată „Îndrăzniţi mai mult capitalism“. Merz ştie prea bine ce înseamnă aceste lucruri pentru companii deoarece vine din mediul de afaceri.
Reduceri cuprinzătoare ale impozitului pe venit şi profit sunt inima programului său economic, denumit „Agenda 2030“ pentru a face referire la un program de reforme de succes implementat în anii 2000. El a sugerat că va diminua cheltuielile cu serviciile publice, inclusiv prin revizuirea numărului de angajaţi din sector şi a subvenţiilor, pentru a le majora pe cele cu apărarea astfel încât să le aducă la 3% din PIB, „pas cu pas, ajungând mai întâi la 2%“. Despre reducerea taxelor, „pentru toţi“, politicianul a explicat că astfel va fi stimulată creşterea economică şi va încuraja oamenii să-şi ţină averile în Germania în loc să şi le ducă în paradisuri fiscale.
Pe de altă parte, Merz, la fel ca Scholz, a promis că salariul minim va fi majorat la 12 euro, dar numai ca măsură excepţională. Programul economic al conservatorului include reforma ajutoarelor de şomaj, scăderea preţurilor electricităţii şi stimulente fiscale pentru persoanele care ajung la vârsta pensionării însă continuă să muncească. Experţii sunt sceptici că propunerile lui Merz vor aduce creşterea economică de care Germania are nevoie şi atrag atenţia că multe amănunte lipsesc. Iar incertitudinile externe, cum ar fi ameninţările lui Trump cu aplicarea de tarife, cresc.
Dirk Bach, de la institutul economic DIW, a calculat că numai reducerile de taxe propuse vor costa peste 110 miliarde euro, exacerbând o problemă de care Germania se tot loveşte: de unde bani? Astfel de cheltuieli ar necesita ca Germania să modifice frâna datoriilor prevăzută în constituţie. Merz s-a arătat deschis la o astfel de soluţie, deşi partidul său sprijină oficial frâna.
O altă chestiune, emblematică pentru Germania, în care se vede spiritul capitalist al lui Merz – a fost preşedinte în consiliul de supraveghere al subsidiarei germane a colosului de investiţii BlackRock – este transportul feroviar. Liderul CDU a spus că reţeaua feroviară trebuie să rămână în mâinile statului, însă pe piaţă ar putea intra şi concurenţa. Scholz l-a acuzat pe Merz că vrea să demonteze Deutsche Bahn şi să o privatizeze. De asemenea, conservatorul a specificat că nicio companie auto nu este prea mare pentru a eşua şi a exclus orice posibil bailout.
