BusinessMagazin

Tag: Agricultura

  • Cine mai angajează muncitori asiatici în timp de pandemie de COVID-19? În această perioadă a scăzut cererea pentru HoReCa şi segmentul industrial, dar a revenit pentru agricultură, fabrici, service-uri auto şi construcţii

    „Am observat de la începutul decretării stării de urgenţă o cerere scăzută a plasării forţei de muncă din Asia, însă în acest moment semnalele primite din piaţă sunt unele pozitive, care deja confirmă o revenire a volumului de cereri.“

    Până ca România să se confrunte cu pandemia de COVID-19, lipsa forţei de muncă de pe piaţa locală îi împingea pe antreprenorii locali să apeleze la muncitori asiatici. În prezent, când multe companii şi-au încheiat activitatea, iar numărul contractelor încetate, adică angajaţii care nu se mai întorc la muncă după încetarea stării de urgenţă, a ajuns la peste 325.000, cine mai apelează la muncitorii asiatici?

    „Dacă în prima lună (a stării de urgenţă – n. red.) cererea a scăzut notabil, de la jumătatea lunii aprilie am observat o creştere a interesului faţă de importul forţei de muncă din Asia. În aproape toate domeniile putem identifica cereri pentru personalul asiatic. Dacă în perioada aceasta a scăzut în principal cererea pe forţă de muncă pentru segmentul HoReCa şi cel industrial, solicitările au revenit pentru do­menii cum ar fi agricultura şi zootehnia, producţia din fabrici, service-uri auto, construcţii, am primit solicitări inclusiv pentru personal din zona SPA şi a saloanelor de înfru­museţare“, a spus pentru ZF Peisakh Yosef, general manager al agenţiei de plasare a forţei de muncă Work From Asia.

    Agenţia de plasare a forţei de muncă spune că în această perioadă încă procesează actele aferente contractelor semnate în perioada de dinaintea declanşării pandemiei, însă sunt multe aspecte ale activităţii sale care au fost afectate de această criză.

    „Sunt multe aspecte ale activităţii noastre care au fost impactate, pornind de la continuarea activităţii de birou de acasă, până la adaptarea la restricţiile de călătorie în vigoare şi termenele de eliberare a vizelor de muncă de către autorităţile române, mai exact Inspectoratul General pentru Imigrări şi ambasadele României din ţările respective”, a adăugat Peisakh Yosef.

    Cererile pentru muncitori asiatici au scăzut la începutul stării de urgenţă, însă acum volumul de cereri începe să crească.

    „În ceea ce priveşte impactul avut asupra activităţii noastre, am observat încă de la începutul decretării stării de urgenţă o cerere scăzută a plasării forţei de muncă din Asia, însă în acest moment semnalele primite din piaţă sunt unele pozitive care deja confirmă o revenire a volumului de cereri”, explică reprezentantul Work From Asia.  

    Reprezentantul agenţiei de plasare a forţei de muncă spune că, per ansamblu, anul 2020 este compromis.

    „Atât noi, cât şi alti antreprenori suntem de părere că anul 2020 este compromis. Experienţă noastră ne permite să observăm că sezonul de vară va fi sever afectat că o consecinţă a efectelor pandemiei, în special industia HoReCa, aşa că în acest moment, la o prima evaluare, nu credem că există posibilitatea procesării în timp util a actelor şi efectiv a plasării de personal calificat asiatic. Acest scenariu este valabil şi pentru domeniul construcţiilor civile, exceptând segmentul finisajelor interioare, deoarece procesul de recrutare durează 3-4 luni, aşa că aducerea în timp util a personalului din Asia va fi aproape imposibilă”, explică Peisakh Yosef.

    În ceea ce priveşte situaţia muncitorilor asiatici care se aflau în România când a început pandemia, ei au fost fie concediaţi, fie trimişi în şomaj tehnic.

    „Drepturile muncitorilor proveniţi din Asia sunt egale cu cele ale muncitorilor români, însă situaţia lor diferă în funcţie de caz. Sunt unele firme care pur şi simplu i-au concediat, fără un preaviz legal, în timp ce alţi muncitori asiatici se află acum în şomaj tehnic, urmând că soarta lor să fie decisă ulterior când vor putea şti cu exactitate dacă îşi vor relua activitatea şi vor avea un loc de muncă sau urmează să fie pur şi simplu disponibilizaţi”, spune Peisakh Yosef.

    Work From Asia este o agenţie de plasare a forţei de muncă, parte integrantă a companiei Isrom Group. Work From Asia asigură forţă de muncă din ţări precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, Indonezia, Pakistan, India şi Bangladesh şi pentru domenii precum: construcţii, agricultură şi zootehnie, confecţiile textile şi HoReCa.

    România a atras în prima jumătate anului 2019 peste 11.000 de cetăţeni din afara spaţiului european, care au venit în România să lucreze. Cei mai mulţi au venit din Vietnam (peste 2.000), dar şi din Republica Moldova, Sri Lanka, Nepal şi India, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). În 2018, numărul de avize de muncă eliberate de IGI a fost de puţin sub 11.000.  

    Pentru anul 2020 s-a fost stabilit un contingent de 30.000 de lucrători străini nou – admişi pe piaţă forţei de muncă din România, care este similar celui din anul 2019, când contingentul iniţial de 20.000 de lucrători a fost suplimentat cu 10.000.

  • Sfaturile unui executiv român din Kiev pentru cum poate fi gestionat orice tip de criză. El a trecut cu bine şi prin impasuri economice şi chiar şi printr-un război

    Tiberiu Dima se află de circa şapte ani la Kiev, acolo unde conduce operaţiunile furnizorului de inputuri pentru agricultură şi produse chimice BASF în Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia. Are o experienţă de peste 20 de ani în management, iar una dintre cele mai importante crize prin care a trecut a fost cea din Ucraina din perioada 2014-2015, atunci când ţara a trecut printr-un impas nu doar economic, ci şi printr-un război. Ce l-a ajutat pe managerul Tiberiu Dima să treacă prin aceste situaţii dificile?

    „Concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla direct – nu irosi energia către ceea ce nu poţi controla. Ai întotdeauna aproape minimum un partener de mare încredere, pentru discuţii şi consultare în luarea deciziilor. Odată luate deciziile, comunică-le succint şi clar, şi execută-le cât mai repede posibil. Elimină birocraţia în timpul crizei.  Fii prezent, fii omenos, fii aproape de oamenii din echipă.” Acestea sunt principiile după care Tiberiu Dima se ghidează în orice tip de criză şi care l-au ajutat să treacă atât prin criza economică internaţională din 2009 care l-a prins în România, cât şi prin cea din Ucraina din perioada 2014-2015.
    Tiberiu Dima şi-a început cariera în cadrul distribuitorului de bunuri de larg consum Interbrands la începutul anilor ’90, însă cariera l-a purtat pe managerul român în mai multe sectoare, precum ţigări – a lucrat pentru producătorul JTI – sau produse de îngrijire, activând în cadrul Sarantis Group, care are în portofoliu branduri precum Elmiplant, STR8, C-Thru sau Bioten. Însă, în 2009, s-a alăturat echipei din România a BASF, un gigant cu vânzări de 59 miliarde de euro în 2019 la nivel internaţional şi peste 110.000 de angajaţi. Portofoliul BASF este organizat în şase divizii: produse chimice, materiale, soluţii industriale, tehnologii de suprafaţă, nutriţie şi îngrijire şi soluţii pentru agricultură. În România, Tiberiu Dima a ocupat funcţiile de sales & commercial manager al diviziei Crop Protection (agricultură) şi mai apoi  cea de country manager Crop Protection până la finalul anului 2013, atunci când a plecat să conducă divizia de soluţii pentru agricultură din Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia.
    La jumătatea anului trecut, managerul a acceptat o nouă provocare, aceea de a devenit managing director al BASF în această regiune, ocupându-se de tot portofoliul de produse.
    Tiberiu Dima spune că BASF este un business foarte complex, compania este prezentă în lanţul valoric în aproape orice domeniu, de aceea managementul la nivel de ţară al afacerii implică un model colaborativ, cu divizii şi funcţiuni dincolo de graniţele geografice. Astfel, rolul lui implică multă coordonare, prioritizare şi armonizare a diferitelor divizii ale grupului BASF, având responsabilitatea finală de a dezvolta şi implementa strategia de afaceri pentru Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia.
    „Partea de reprezentare a companiei este una foarte importantă într-o ţară care nu este membră a Uniunii Europene şi care are o situaţie geopolitică nu tocmai facilă. Reprezint interesele companiei în Ucraina şi celelalte ţări din aria mea de responsabilitate, atât în relaţiile cu clienţii, cât şi în relaţie cu autorităţile şi asociaţiile profesionale. Sunt membru în consiliul director şi vicepreşedinte al European Business Association, care este cea mai mare asociaţie profesională internaţională din Ucraina, reprezentând interesele a peste 1.000 de companii membre ce au împreună peste 2 milioane de angajaţi în Ucraina.” În această calitate, el participă la întâlniri cu administraţia guvernamentală sau prezidenţială, ambasade, camere de comerţ şi alte instituţii implicate în dezvoltarea unui mediu de afaceri favorabil în Ucraina.
    Pe de altă parte, Tiberiu Dima explică faptul că rolul de director general în industria unde activează vine cu responsabilităţi foarte mari pe partea de conformitate, de asigurare a standardelor de protecţie a sănătăţii şi a mediului.
    „Aş spune că la noi grija aceasta începe în zona de cercetare şi dezvoltare, este prezentă pe tot parcursul dintre producţie şi utilizator final, dar de când deţin acest rol simt responsabilitatea în fiecare moment. Şi cred că aşa trebuie să fie. Personal, cred că înainte de orice vin oamenii. Când conduci o firmă nu mai faci doar ce vrei tu; poate fi chiar un pic frustrant până te ajustezi. Înţelegi mai bine decât oricând, că rolul tău esenţial este de a asigura cel mai bun cadru pentru a atrage oamenii cei mai potriviţi cu organizaţia ta, pentru a-i ajuta să crească, să îşi descopere superputerile.” În Ucraina, BASF are peste 160 de angajaţi permanenţi, care deservesc peste 300 de clienţi direcţi şi peste 800 clienţi indirecţi, furnizând produse, soluţii şi expertiză tehnică şi comercială pentru majoritatea ramurilor industriale şi pentru agricultură.
    „Divizia Agricultural Solutions are poderea cea mai mare pentru BASF în Ucraina, având în vedere mărimea pieţei de inputuri pentru agricultură. În ultimii ani au crescut de asemenea semnificativ afacerile cu produse ce deservesc industriile uşoare (nutriţie animală, produse farmaceutice, componente auto, încălţăminte şi textile, vopseluri decorative, sisteme pentru eficienţă energetică etc.)”, a menţionat Tiberiu Dima. Pentru managerul român, ziua la birou începe la 7:45, iar ziua de lucru este împărţită între discuţii cu membrii echipei, analize sau diverse scenarii de business, întâlniri interne sau externe pe diverse teme, discuţii informale cu colegii, convorbiri telefonice sau semnarea de documente.
    „Petrec, în medie, cel puţin
    30 minute pe zi pentru a învăţa ceva nou sau pentru a mă pune la curent cu informaţiile relevante. Călătoresc cam 25% din timp, în special pentru a vizita clienţi, dar şi pentru întâlniri cu managementul în Moscova sau la sediul central în Ludwigshafen, Germania.” El spune că a învăţat de-a lungul timpului că nu există o soluţie universală pentru succesul în afaceri – companiile trebuie să fie flexibile în a înţelege nevoile clienţilor şi a adapta, pe cât posibil, oferta de produse sau soluţii, precum şi caracteristicile specifice ale acestora. 
    „Este esenţial să înţelegi exact ce are nevoie clientul şi cum poate rezolva problema produsul sau serviciu tău – pentru asta este necesar un dialog real, deschis şi permanent cu clienţii.” De asemenea, managerul român spune că îşi ghidează deciziile după mai multe lecţii învăţate de-a lungul timpului.
    „Think big – determinarea de a aduce o schimbare fundamentală pozitivă în dinamica unei pieţe este răsplătită pe măsură. Pentru a reuşi cu succes acest gen de schimbare este nevoie de viziune, curaj şi leadership”.
    Cât despre o posibilă întoarcere în România, Tiberiu Dima spune că experienţa internaţională îi aduce în continuare o mare satisfacţie personală şi profesională, în ciuda provocărilor legate de limba, cultură şi ieşirea din mediul confortabil din ţară.
    „Intenţionez să continuu să lucrez în străinătate pentru următorii câţiva ani.” 

  • La mulţi ani, Europa! Cum stă România în UE după 13 ani de la aderare: suntem pe primul loc la internet, producţia de porumb şi floarea soarelui, dar pe ultimele locuri la educaţie, sănătate, drumuri

    Ziua Europei (9 mai), la 70 de ani de la concretizarea ideii de uniune a statelor europene şi la 13 ani de la aderarea României la blocul comunitar, găseşte Uniunea într-o criză economică fără precedent provocată de coronavirus  România ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene beneficiază de toate avantajele pe care le oferă această poziţie – libera circulaţie a bunurilor, capitalului şi persoanelor, piaţa unică etc.  De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană a pus bazele unei dezvoltări economice mai accelerate  Cu toate acestea, ţara se află astăzi în poziţia paradoxală în care ocupă locuri fruntaşe la producţia agricolă, însă exportă materie primă, care este prelucrată în statele vestice şi apoi produsele cu valoare adăugată sunt importate de România.

    „Noi ne-am consolidat economia în anii de după aderare, însă totuşi puteam să ne dezvoltăm mai mult în zona balanţei de comerţ exterior. Este de ne­înţeles să avem o balanţă negativă pe zona agro­alimentară. Este clar că exportăm materie primă şi importăm produse finite. Cred că a venit mo­mentul, şi în acest moment se caută soluţii, să pro­ducem pe cât posibil pe plan local. Este cazul să discutăm şi de reindustrializarea României, in­clusiv cu susţinere de la buget, capitalizarea nu se poate face doar din partea mediului privat. De ase­menea, să valorificăm turismul, pentru că avem o ţară deosebit de frumoasă, însă aici este ne­voie de infrastructură“, a declarat pentru ZF pro­­fesorul universitar Nicolae Istudor, rectorul Aca­demiei de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

    România se află pe primul loc în rândul statelor europene la indicatori precum producţia de porumb, de floarea-soarelui sau viteza inter­ne­tului fix. De asemenea, ocupa locuri fruntaşe în ceea ce priveşte creşterea economică, până la apa­riţia crizei coronavirusului.

    „De când am aderat la Uniunea Europeană a fost clar care este rolul nostru. Avem un po­tenţial destul de bun pe agricultură şi industria ali­mentară, IT, turism, pe zona de educaţie me­dicală avem specialişti foarte buni“, a mai spus Nicolae Istudor.

    Pe de altă parte, ţara este la coada cla­sa­mentului la indicatori precum PIB/capita, nivelul salariului minim, speranţa de viaţă la naştere sau finanţarea sistemelor de educaţie şi sănătate.

    „Cred că România şi-a consolidat poziţia în UE în cei 13 ani, deşi, în opinia mea, puteam sta şi mai bine. E loc de şi mai bine, din punctul de ve­dere al accesării fondurilor europene, de exem­plu. Una peste alta, progresul se vede şi este foar­te important cum trecem peste această criză.“

    Nicolae Istudor, rectorul ASE Bucureşti

    Nicolae Istudor este de părere că Uniunea Europeană se va consolida după această criză şi că politicile de coeziune vor continua.

    „Uniunea Eropeană ar trebui să iasă mai bine din această criză şi să continue sprijinul către ţările mai puţin dezvoltate, pentru că acesta este rolul Uniunii, să reducă decalajele şi să crească nivelul de trai din ţările mai puţin dezvoltate. Cred că vom ieşi mai uniţi, pentru că aşa suntem noi ca oameni, ne unim la greu.“

    Data de 9 mai, Ziua Europei, semnifică data la care a fost pronunţată declaraţia Schuman în 1950. Robert Schuman, ministru de externe francez, pro­punea o formă de cooperare politică şi eco­nomică între anumite state europene, iniţial pen­tru producţia şi comercializarea cărbunelui şi oţe­lului. Membrii fondatori a ceea ce astăzi se nu­meşte Uniunea Europeană au fost Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

    Astăzi Uniunea Europeană cuprinde 27 de sta­te europene, după ce, în cadrul unui eveni­ment fără precedent în istoria sa, Marea Britanie a părăsit blocul comunitar în 2020. România a ade­rat la Uniunea Europeană în anul 2007, odată cu Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Lituania şi Letonia. Ultima ţară care a aderat la Uniunea Europeană a fost Croaţia în 2013.

  • O nouă linie de afaceri apare în criză pentru companiile aeriene: transportul muncitorilor agricoli

    Fermierii din Regatul Unit, Germania şi Canada folosesc zboruri charter pentru a aduce mii de lucrători sezonieri, pe fondul pandemiei de coronavirus care ameninţă furnizarea de forţă de muncă, relatează CNN.

    Fermierii din Regatul Unit, Germania şi Canada folosesc zboruri charter pentru a aduce mii de lucrători migranţi sezonieri, deoarece oprirea coronavirusului ameninţă furnizarea de forţă de muncă în timpul recoltelor de primăvară şi de vară.

    Air Charter Service, broker de charter de avioane din lume, spune că primul său zbor din România în Regatul Unit a aterizat joi, transportând 150 de lucrători. Mai are cinci sau şase zboruri în aşteptare, toate fiind aranjate cu cooperativa de fermieri G’s Growers, a declarat directorul comercial Matthew Purton.

    “Este o linie de afaceri complet nouă pentru noi”, a adăugat Purton.

    Preţul biletului pe un avion charter este aproape dublu faţă de costul locurilor la un zbor low cost, precum Ryanair şi EasyJet, care ar transporta în mod obişnuit lucrători sezonieri, potrivit Purton. Însă, cu majoritatea aeronavelor consemnate la sol şi cu companii aeriene care operează cu foarte puţine zboruri, fermierii au optat pentru avioane charter.

    Serviciul Air Charter a transportat, de asemenea, aproape 1.900 de oameni din România în Germania, cu 13 zboruri şi se aşteaptă să facă mai multe. Compania a dus şi 170 de lucrători agricoli din Mexic în Canada, a spus Purton.

    Muncitorii agricoli sunt consideraţi lucrători esenţiali de majoritatea ţărilor, ceea ce înseamnă că pot continua să lucreze chiar şi în timpul blocajelor naţionale care impun oamenilor să stea acasă. Dar închiderea frontierelor în Europa şi o oprire a industriei aviatice globale au lăsat ţările care se bazează pe lucrătorii sezonieri să se confrunte cu deficienţe de forţă de muncă.

    Eurowings, care este deţinută de Lufthansa, a declarat că a adus peste 3.000 de lucrători din România în Germania, începând cu 9 aprilie, ca parte a unui coridor aerian pentru fermieri. Compania se aşteaptă să execute peste 100 de zboruri în următoarele săptămâni, ca parte a iniţiativei, ceea ce răspunde unei deficienţe de 100.000 de lucrători.

    Germania a fost de acord să permită unui număr de 80.000 de lucrători sezonieri să intre în ţară în aprilie şi mai, cu condiţia să treacă de un control de sănătate la sosire, potrivit unui comunicat al ministrului alimentaţiei şi agriculturii.

    Fermele britanice vor avea nevoie de până la 80.000 de lucrători sezonieri în acest an, potrivit Uniunii Naţionale a Agricultorilor din Marea Britanie.

    Guvernul Regatului Unit permite muncitorilor aflaţi în şomaj tehnic să cumulezevenitul dintr-un al doilea loc de muncă şi a introdus, de asemenea, un program de licenţiere temporară pentru agenţiile de angajare care doresc să sprijine producţia de alimente.

    Dar până acum rezultatele au fost mixte. Concordia, un recrutor major de muncitori agricoli sezonieri, a declarat că doar 5.500 din cei 33.500 de cetăţeni din Marea Britanie care şi-au exprimat interesul pentru poziţii plătite în ferme, au optat şi pentru un interviu. Jumătate dintre solicitanţi şi-au pierdut locurile de muncă din cauza epidemiei de coronavirus, a spus Concordia într-un comunicat.

    “Cultivatorii care se bazează pe lucrătorii sezonieri pentru a creşte, a culege şi a ambala fructele noastre proaspete, legumele şi florile sunt extrem de îngrijoraţi de impactul pe care restricţiile coronavirusului îl pot avea asupra capacităţii lor de a recruta această forţă de muncă critică în acest sezon”, a spus Bradshaw.

    Dar mutarea oamenilor nu este fără riscuri.

    Oficialii din Germania au confirmat joi că un lucrător sezonier din România care lucra la o fermă de sparanghel a murit din cauza coronavirusului la 11 aprilie. O a doua persoană din fermă a fost considerată purtătoare a virusului, iar persoanele care au fost în contact cu decedatul sunt monitorizate de departamentul local de sănătate.

  • A trebuit un şoc pentru ca guvernul să înceapă să înveţe să guverneze. Acum îşi dă seama că nu ştie nimic din ce se întâmplă în spitale, în şcoli, în economie, pe aeroporturi sau în agricultură

    A trebuit un şoc pentru ca guvernul să înceapă să înveţe să guverneze. Acum îşi dă seama că nu ştie nimic din ce se întâmplă în spitale, în şcoli, în economie, pe aeroporturi sau în agricultură. Parcă se trezeşte dintr-un somn greu şi când se uită în jur constată nu doar că nu are pârghii, ci că nu ştie de fapt ce se petrece în această ţară cu adevărat.

    Nu ştie câte echipamente antivirus sunt necesare în spitale, în linia întâi, nu ştie unde sunt medicamentele, nu ştie cine poate produce combinezoane şi măşti, nu ştie ce zboruri sunt şi de pe ce aeroporturi, nu ştie în câte şcoli s-au continuat cu chiu şi vai lecţiile online şi la ce materii, nu ştie ce exporturi de cereale se fac şi de către cine, nu ştie cum ar putea fi suplimentată capacitatea de producţie alimentară a României.

    Nu ştie. Şi atunci cum să facă ceva? Ideologic, de 30 de ani i s-a spus că fabricile de tractoare, de combinezoane, de apă oxigenată, de medicamente, de automobile – nu sunt treaba lui.  Că nu e treaba lui să dea oamenilor de muncă, că nu e treaba lui să se asigure ca cerealele şi animalele vii produse local – materie primă – să fie procesate local.

    Este corect, nu e treaba lui. Dar asta nu înseamnă că nu este RESPONSABIL. Nu înseamnă că nu trebuie să ŞTIE   în orice minut cine, unde şi ce produce şi dacă mâine e nevoie de tunuri atunci se vor face în loc de tractoare aşa cum astăzi fabricile de mobilă precum Taparo Satu Mare face milioane de măşti pe zi în loc de canapele pentru Ikea.

    În aceste momente grele, la guvern se întorc toţi. De la guvern se aşteaptă salvarea. Un guvern care a rămas de fapt o carapace goală, o butaforie, fără informaţie, fără oameni şi fără pârghii de acţiune.

    Nu înseamnă că dacă Ministerul Sănătăţii a predat autorităţilor locale spitalele, acestea trebuie să devină conducte de alimentat conturile politicienilor locali şi ale camarilei lor precum se dovedesc cazul Malaxa sau cazul Satu Mare.

    Spitalele – inclusive spitalele judeţene mari, cu sute de paturi şi bugete de 2-300 milioane de euro, de care depind sute de mii de oameni – au fost lăsate pe mâna consiliilor locale şi judeţene, pe mâna primarilor şi a preşedinţilor de consilii judeţene.

    Care ce-au făcut când s-au trezit cu aşa bugete şi câteva mii de posturi de umplut în scheme? S-au instalat în vârful grămezii. S-au conectat la conducta de bani şi de posturi pentru camarilă. Şi aşa au ajuns maternităţile de la Bucureşti să fie pline de mame de la Buzău, Giurgiu şi Călăraşi. Localităţi unde condiţiile din spitale sunt deplorabile, deşi bugetele s-au dublat în ultimii cinci ani.

    Spitalul din Arad a avut un buget de 414 milioane de lei în 2019, faţă de 174 milioane de lei în 2015. Spitalul din Piteşti a avut 301 milioane de lei, faţă de 120 milioane de lei în anul 2015.

    Noroc că la un moment dat cineva s-a trezit în Ministerul Sănătăţii şi a luat departamentele de urgenţă înapoi la centru, plătind medicii corespunzător şi livrând un necesar minim de echipare.

    Şcolile, la fel. Într-un amestec nebun de bani de la centru pentru salariile profesorilor dar cu bani de la primării pentru clădiri şi echipamente, au rămas de izbelişte, ruşinea Uniunii Europene.

    Ca într-o lume întoarsă pe dos, guvernul face sute de cămine culturale cu zeci de milioane de euro, face stadioane, prin Compania Naţională de Investiţii din subordonarea Ministerului Dezvoltării, dar nu face campusuri şcolare, nu face şcoli.

    De ce nu face Ministerul Educaţiei şcoli? De ce nu face Ministerul Sănătăţii spitale?

    Se mai fac paşi, oamenii văd că anomaliile sunt prea mari.

    Dar, tot în sănătate, centralizarea achiziţiilor s-a făcut degeaba fără o echipă de profesionişti care să meargă direct să cumpere echipamente antivirus sau ce este nevoie direct la producători în China sau Coreea de Sud, nu să aştepte oferte de la firme de băuturi şi cafele care la rândul lor să le cumpere de fapt de aiurea.

    Nicăieri în ţările dezvoltate din Occident nu există o asemenea ruptură între guvern, între administraţie şi mediul de business. Iată operaţiunea prin care Germania şi-a asigurat muncitori din România la strâns sparanghel: un exemplu de cooperare între mediul de business şi guvern, de organizare meticuloasă.

    Inclusiv în relaţia cu Comisia Europeană. Lozinci şi butaforii, foarte puţine proiecte într-adevăr care să conteze.

    România învaţă în această situaţie de criză că poate cere folosirea fondurilor europene într-un mod mai simplu şi mai eficace.

    Am scris în Ziarul Financiar de multe ori: de ce nu se pot folosi cei 4 miliarde de euro de la UE din cadrul programului de resurse umane (POSDRU înainte, acum POCU) pentru majorarea salariilor profesorilor, unde sunt mari probleme pentru a aduce la catedră cei mai buni absolvenţi? Nu, trebuie proiecte, mi se răspundea. Nesfârşitele proiecte de antreprenoriat pentru femei în Valea Jiului, sute de pagini de maculatură în programe inventate de recalificări din care în realitate numai consultanţii aveau de câştigat.

    Şi uite că se poate. Personalul medical din prima linie a luptei anti-virus, peste 70.000 de medici şi asistente, poate primi direct de la UE un supliment salarial în echivalent de 500 de euro.

    Vineri, guvernul a trimis Comisiei Europene propuneri de realocări de bani între programe, a cerut flexibilitate. În sfârşit. Să evaluăm ce nevoi avem şi acolo să meargă banii.

    Spitalele au fost luate la Ministerul Sănătăţii. Ministrul Transporturilor a dispus avizarea zborurilor de pe orice aeroport. Parcă se trezesc.

    Dar vor constata imediat că decadele în care au devenit nişte butaforii, nişte administraţii cu ştampile dar fără putere şi competenţă, şi-au lăsat urme. Au oameni, au specialişti? O mai fi vreun inginer de poduri sau de drumuri angajat în Ministerul Transporturilor?!

  • Până când Guvernul Orban se gândeşte la relansarea economică, nemţii îşi trimit avioanele charter în România să-i ducă pe români înapoi la muncă în Germania. În loc să le dăm de lucru în ţară, în agricultura românească, Premierul face pod aerian cu ţările din vest

    „Ne gândim şi la relansarea României. În momentul în care vom trece de acest vârf, vom veni cu al doilea val de măsuri care vor stimula economia”, scria marţi, 7 aprilie,  pe Facebook, Virgil Popescu, ministrul economiei, energiei şi mediului de afaceri, într-o postare care se încheia cu “Împreună facem România bine”.

    25 de zile au trecut de la declararea stării de urgenţă. 25 de zile în care sunt deja un milion de şomeri, 200.000 de contracte de muncă încetate, iar în fiecare oră 80-90 de firme anunţă încetare totală sau parţială a activităţii.

    Cu fiecare zi ce trece se adaugă noi şomeri, noi firme fără activitate: de ieri şi până azi sunt peste 20.000 de noi contracte de muncă încetate sau suspendate şi nici aici, în economie, curba nu s-a aplatizat încă.

    25 de zile în care restaurantele, hotelurile, agenţiile de turism, multe dintre fabricile din industria prelucrătoare, zeci de mii de IMM-uri sunt închise. Şi efectul în lanţ din economie abia începe să se vadă. Şi noi ne gândim? Noi ne gândim la relansarea României?

    Când zeci de antreprenori din construcţii sau agricultură spun deja de o lună că întoarcearea masivă a românilor în ţară, începută din februarie, ar putea fi o şansă care să le acopere din golurile pe care le-au umplut cu muncitori din Sri Lanka şi Filipine, noi încă ne gândim la relansarea României?

    Păi până ne gândim noi, Germania a dat un strigăt spre estul Europei în urmă cu o săptămână, că îi lipsesc 400.000 de oameni în agricultură, iar astăzi de pe aeroportul din Cluj-Napoca au decolat mai multe curse charter ca să rezolve problema.

    Dincolo de îngrămădeala, de lipsa oricărei urme de distanţare socială, de faptul că răspunsurile autorităţilor rămân în sfera “noi nu ştim, nu ne-a anunţat nimeni”, cineva, dar cineva care ştie, care nu se mai gândeşte, i-a adunat pe aceşti oameni, i-a chemat la aeroport şi ei sunt deja în drum spre noul (vechiul) lor loc de muncă din străinătate. Cu norme şi criterii de distanţare socială mai stricte, mai clare, dar merg spre locuri de muncă. Germania e oricum gâtuită de tot ce înseamnă prăbuşirea sectorului auto, nu mai poate să piardă şi din exporturile de alimente. Rafturile din România nu pot fi umplute doar de “fabricat în România.

    Iar industria alimentară românească, măruntă de altfel, de 50 mld. lei anual, este la datorie acum la nevoie, dar în câteva luni reia bătălia pentru locul la raft cu importurile din ţările care s-au gândit puţin, au făcut planul şi au relansat industria. Şi noi care visam la strategii care să dubleze industria alimentară la 100 mld. lei, care să folosească lanţul integrat cu o agricultură puternică, să terminăm cu exportul de materie primă şi importul de produs finit? Păi asta nu se face peste noapte, noi încă ne mai gândim.

    Plecarea românilor cu zboruri charter spre state din Europa de Vest, plecarea la muncă practic, este asigurată prin ordonanţa militară: Art. 10. din ordonanţa militară 7 – (1) Sunt permise zborurile efectuate de toţi operatorii aerieni prin curse neregulate (charter), pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităţilor competente din ţara de destinaţie.

    Tot prin ordonanţe militare s-a stabilit şi închiderea temporară a  businessurilor din HoReCa, a mallurilor şi modul de deplasare al persoanelor în România. Raţiunile medicale, de sănătate publică, de limitare a răspândirii viruslui sunt incontestabile.

    Dar poate că, în timp ce autorităţile implicate în măsurile de limitare a răspândirii virusului îşi făceau treaba, poate în acelaşi timp puteau fi gândite şi măsuri de relansare a businessului.

    Dorel Goia, acţionar al Teraplast, grup cu 1 mld. lei cifră de afaceri, spunea că a făcut zece scenarii de criză. Fiecare pentru un declin de 10% din business. Le aplică treptat. Speră să nu ajungă la scenariul zece. Dar fiecare scenariu există. Fiecare scenariu are un plan. Din companiile care încă trăiesc în România, toate au un cel puţin trei scenarii, variante cu ce vor face în funcţie de cât de mult se prăbuşte businessul.

    Domnule Popescu? Cum arată scenariul de business al României? Cel la care vă gândiţi? Cel la care lucraţi? Câte milioane de locuri de muncă vor fi afectate? Cât se pierde din businessul companiilor? Cât timp ne va lua să punem la loc ce s-a pierdut în acest timp. Sunt 25 de zile astăzi, dar fiecare zi adaugă noi minusuri în economie. Plus temeri.

    „Trebuie declarată o stare de urgenţă în infrastructură, care să dureze doi ani şi în care să vedem proiecte masive”, spunea astăzi Horaţiu Ţepeş, proprietarul producătorului de acoperişuri Bilka Steel din Braşov, una dintre cele mai mari companii antreprenoriale din construcţii din România.

    Poate ne gândim şi la „o stare de urgenţă în economie”, mai ales că azi, la ora 12, erau 7.000 de companii care ceruseră certificate pentru situaţie de urgenţă pentru încetare totală sau parţială a activităţii. Aceste 7.000 de companii aveau afaceri de 37 mld. lei şi 135.000 de angajaţi. Şi numărul lor creşte de la o oră la alta.

     

  • Ciuperci în parcări şi peşti pe acoperiş

    Marile oraşe ale Europei Occidentale nu doar că iau în serios politicile de decongestionare a traficului şi de reducere a poluării, ci şi se „înverzesc productiv”. În Paris, ca în multe oraşe europene, numărul de maşini este în scădere, ceea ce lasă o mare parte din parcările subterane goale. Printr-un proiect denumit La Caverne, Cycloponics recucereşte aceste teritorii urbane şi le foloseşte pentru cultivarea legumelor ecologice, scrie Euractiv Franţa. Deşi recoltarea a 200 de kilograme de legume organice în fiecare zi pentru a fi livrate în magazinele locale din Paris ar părea o provocare, Jean-Noël Gertz şi Théo Champagnat nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au apucat de treabă în 2017. În locul numit Porte de la Chapelle din Paris, cei doi au înfiinţat o fermă urbană de 3.500 de metri pătraţi în subteran, într-o fostă parcare. Însă la Strasbourg unul dintre tineri a avut mai întâi ideea de a folosi instalaţiile subterane. „Există buncăre peste tot. Am început cu o cameră de 150 de metri pătraţi acolo. Dar cei de la Strasbourg au fost un pic reticenţi să renunţe la parcările lor”, a explicat Jean-Noël Gertz, unul dintre fondatorii Cycloponics. Prin urmare, Gertz şi Champagnat au răspuns cererilor de participare la licitaţii de la Paris, ale cărui parcări goale deveniseră ascunzişuri pentru consumatorii şi dealerii de droguri grele. Au trecut mai bine de doi ani de când „organicul a înlocuit iluzia” drogului, iar în acest timp îndrăzneaţa afacere a creat aproximativ cincisprezece locuri de muncă. Acest proiect a fost posibil datorită abilităţilor speciale ale celor doi fondatori. Gerst este de profesie inginer termic, în timp ce partenerul său, Champagnat, este agronom. „Avem nevoie de condiţii de temperatură foarte exacte pentru a controla bolile şi pentru a cultiva legume organice. Deci, în cazul unei parcări, este vorba în principal de inginerie climatică. Trebuie să reproduci toamna tot timpul: multă umiditate, dar şi ventilaţie consolidată”, a explicat Gerst în timp ce arăta o serie de conducte de ventilaţie adăugate la al doilea subsol al „cavernei” unde cresc ciupercile stridie şi miraculoasele shiitake. Pachete mici de paie solubile în apă, sterilizate şi ambalate sunt atârnate de la podea până la tavan, iar ciupercile cresc prin găuri minuscule. Totul este calculat pentru a asigura creşterea lor optimă. Aerul este saturat de umiditate, andivele cresc la întuneric, iar ciupercile sunt răsfăţate cu câteva becuri LED. Parcarea are avantaje certe faţă de grotele calcaroase utilizate de obicei pentru cultivarea ciupercilor deoarece există un control permanent şi precis al condiţiilor de mediu, precum şi o mai bună stabilitate termică. Acesta este motivul pentru care legumele nu cresc în primul, ci în cel de-al doilea subsol al parcării, unde temperatura rămâne stabilă în cazul unui val de căldură sau al unui frig extrem. Agricultura în parcări face, de asemenea, posibilă o rezistenţă mai bună la criza climatică. Paraziţii şi alte insecte, de exemplu, sunt ceva destul de rar în subsol, chiar dacă tuberculii de andive şi paiele cumpărate din afară pot fi şi vectori de boli, cum ar fi sclerotinia, care a distrus o parte din recolta de andive din acest an. Un alt avantaj al legumelor cultivate în oraşe este faptul că nu respiră în acelaşi fel şi nu sunt sensibile la microparticule cum sunt animalele. Cycloponica este, de asemenea, unul dintre puţinele start-up-uri pariziene care au mai degrabă prea mult spaţiu în loc de insuficient. Prin urmare, găzduieşte şi alte structuri în spaţiile sale uriaşe, cum ar fi acvarii de arici de mare prinşi cu mâna în Arctica, precum şi alte proiecte care cresc plante prin metoda hidroponică. De asemenea, tocmai a câştigat proiecte pentru alte două parcări mari din districtul 19 al Parisului. „La Paris, ca în multe capitale europene, oamenii nu mai au maşini, există prea multe parcări, în special în cele mai sărace cartiere. Dar am vizitat şi parcări nefolosite de pe Champs-Elysée. Ar fi posibil să facem ceva în acest sens!” spun antreprenorii. De fapt, afacerea a stârnit deja interesul altor capitale europene, dar, pentru moment, Cycloponics, care în prezent strânge 500.000 de euro pe platforma de investiţii responsabile Lita, îşi propune ca mai degrabă să se extindă spre Bordeaux şi Lyon, tot cu ciuperci ecologice şi andive. „Am face multe alte lucruri, dar reglementările pentru agricultura organică sunt stricte, iar unele ţări interzic acest lucru. Spania, de exemplu, cu siguranţă că nu doreşte ca Olanda să poată cultiva căpşuni”, a explicat  Gertz. Cu excepţia ajutorului de start-up pentru fermierii tineri, ferma nu primeşte niciun ajutor de la politica agricolă comună (PAC), dar aplică noua strategie a UE „de la fermă la furculiţă” cu cea mai mare stricteţe deoarece nu poţi ajunge mai aproape de consumatori decât prin a te aşeza sub ei. Compania livrează produse alimentare bio aprozarelor în fiecare zi, ajutată în special de o flotă de 20 de biciclete de marfă. Această piaţă permite, de asemenea, companiei să beneficieze de preţuri mai mari, datorită în special reţelei Biocoop, care oferă o primă pentru produsele locale. Dar această primă este mai degrabă secretă, întrucât Franţa şi-a văzut numărul culturilor de  andive trecând de la 4.000 la mai puţin de 500 în 20 de ani şi numărul de ferme de ciuperci de la 300 la mai puţin de 30. În Bruxelles, povestea se mută la altitudine. Cea mai mare fermă urbană din Europa, situată pe acoperişurile capitalei UE, creşte peşti şi legume, respectând criteriile stricte ale economiei circulare. Fondatorul companiei BIGH (Building Integrated Greenhouse), Steven Beckers, spune că ferma sa urbană intenţionează să-şi copieze practicile de succes peste graniţă. În Bruxelles se poate mânca biban de mare de când arhitectul belgian Steven Beckers, un pionier al agriculturii urbane, a fondat BIGH în 2015. Cu o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, cea mai mare fermă urbană din Europa se află în inima Bruxelles-ului, pe acoperişurile Foodmet, o piaţă de alimente cunoscută sub numele de „burta Bruxelles-ului”, care atrage peste 100.000 de oameni în fiecare weekend. „Privind întotdeauna oraşul ca pe o soluţie şi nu ca pe o problemă, am căutat modalităţi de a-l face productiv”, spune Beckers. „În calitate de arhitect, am văzut şi posibilitatea de a înconjura o clădire cu o seră productivă ale cărei plante reglează climatul şi protejează ocupanţii de extreme, purificând în acelaşi timp aerul de dioxidul de carbon cu care este încărcat”, a adăugat el. Pe acoperişurile Foodmet, ferma adoptă un model de economie circulară, asigurându-se că nu se pierde nimic şi că totul este redistribuit. Energia fermei provine în primul rând din energia pierdută de clădirea pe care o înconjoară şi de la panouri solare. „Recuperăm energia termală irosită în camerele reci ale Foodmet folosind o pompă de căldură. Pompele sunt alimentate cu energie electrică din reţeaua clădirii, care este alimentată în mare parte de panouri fotovoltaice. Deci, folosim în principal energie irosită, precum şi energie verde”, a precizat fondatorul. Însă puterea BIGH constă în faptul că creşte peşte în mijlocul oraşului şi foloseşte excrementele produse de animale pentru a hrăni plantele. Bibanul cu dungi, originar din America de Sud, este crescut în iazuri mari, în care biofiltrele tratează resturile pentru a le transforma în nitriţi şi apoi în nitraţi care, la rândul lor, sunt folosiţi ca nutrienţi pentru roşiile, vinetele şi ardeii din seră.„Alegerea bibanului cu dungi se bazează pe faptul că este un peşte de calitate ridicată, al cărui metabolism răspunde bine la condiţiile unei ferme cu sistem închis prin natura sa gregară şi obiceiul de a trăi în râuri şi estuare“, a explicat arhitectul. „Bucătarii îl apreciază pentru carnea sa, care este excelentă, şi pentru prospeţimea sa, transportul şi procesarea durând câteva ore în loc de obişnuitele câteva săptămâni dintre prindere şi punerea în farfurie”, a adăugat el. Deasupra culturilor acvatice se află o seră automată de înaltă tehnologie, unde apa şi lumina sunt distribuite şi controlate fin. Pe mesele glisante mari, mai multe soiuri de plante cresc în căldura din jur, înainte de a fi trimise în magazine sau supermarketuri. Grădina de legume în aer liber este folosită ca teren de pregătire pentru agricultura urbană prin încercarea de a reintegra social şi profesional persoane care, prin intermediul asociaţiei Groot Eiland, au grijă de fructe şi legume, le transportă la restaurantul asociaţiei şi le procesează. Această cultură fără antibiotice, pesticide sau îngrăşăminte chimice va trece în curând frontiera pentru a fi copiată în Franţa şi – de ce nu – în alte părţi ale Europei. „Avem în plan mai multe proiecte în Belgia şi Franţa, oportunităţile sunt numeroase şi dorim să avansăm pas cu pas cu un al doilea proiect în Hauts-de-France, şi cu altele în Paris şi în împrejurimi”, a mai spus Beckers.

  • test galerie foto

  • A dat lovitura! Afacerea din România care dă peste cap toate calculele: Te costă o nimica toată să produci, dar un kilogram se vinde cu 25.000 de dolari!

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate.

    E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Aji Charapita are forma unor boabe de mazăre şi, pe cât este de mic, pe atât este de iute. Acest soi de ardei este foarte căutat de restaurantele de lux care îl preferă sub formă de pudră de boia. “Am înţeles că sunt unii cultivatori în Europa care livrează în restaurante de lux pentru că se caută arome deosebite. Sunt şi destul de iuţi, dar se pare că au o aromă deosbită”, mai spune Orza.

    Pe lângã Aji Charapita, Adrian Orza a reuşit sã obţină răsaduri şi de la un soi de ardei foarte rar. Adrian Orza cultivă în sera sa de la Şag, printre cele mai inedite soiuri de ardei iuţi, şi renumitul Carolina Reaper – ultimul campion mondial în domeniu, cel mai iute ardei din lume pe scara Scoville, scrie descopera.ro

  • AFIR a decontat 56 de milioane de euro în luna ianuarie pentru investiţii realizate în agricultură

    Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a autorizat şi a efectuat plăţi către fermieri, antreprenori şi autorităţi publice, în luna ianuarie 2020, în valoare totală de 56,2 milioane de euro, banii reprezentând decontarea unor proiecte de investiţii realizate în agricultură.

    Din cele 56,2 milioane de euro, 48,07 milioane de euro reprezintă contribuţia Uniunii Europene, restul fiind asigurat din bugetul naţional.

    “Precizăm că plăţile au fost efectuate pentru decontarea cheltuielilor realizate de beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) pentru proiecte de investiţii în agricultură”, se arată într-un comunicat AFIR, remis, vineri, MEDIAFAX.

    Cea mai mare valoare a plăţilor efectuate o reprezintă suma virată către fermierii care au realizat investiţii în exploataţii agricole prin submăsura 4.1, respectiv 13,02 milioane de euro. De asemenea, Grupurile de Acţiune Locală (GAL) au beneficiat de plăţi în valoare de 8,10 milioane de euro prin intermediul submăsurii 19.2 – sprijin pentru implementarea acţiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală.

    AFIR a mai plătit 7,97 milioane de euro către autorităţile locale, sumă aferentă proiectelor finanţate prin submăsura 7.2 – investiţii în crearea şi modernizarea infrastructurii de bază la scară mică.

    “Plăţile efectuate de AFIR în contul tinerilor fermieri, prin intermediul submăsurii 6.1 se ridică la 4,75 milioane de euro. De asemenea, au fost plătite 4,77 de milioane de euro beneficiarilor submăsurii 4.3 – investiţii pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice. Alte 3,76 milioane de euro au ajuns la procesatori care au obţinut finanţare prin submăsura 4.2 – sprijin pentru investiţii în procesarea/ marketingul produselor agricole). AFIR a efectuat plăţi în valoare de 3,43 milioane de euro către fermierii care au investit în exploataţii pomicole cu sprijin obţinut prin submăsura 4.1a”, se mai spune în comunicatul AFIR, remis, vineri, MEDIAFAX.

    Alte plăţi efectuate de către AFIR pentru investiţiile finanţate în sectorul non-agricol, prin submăsurile 6.2 şi 6.4, se ridică la valoarea cumulată de 3,07 milioane de euro.