BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Consultanţi, mentori şi coach avem, dar unde sunt antreprenorii şi businessurile?

    Nu este rău pentru businessul românesc, care are nevoie de educaţie antreprenorială, financiară sau organizaţională. Problema este că România are prea puţini antreprenori şi prea puţine businessuri. Nu ca număr, ci ca succes, supravieţuire şi creştere în piaţă.
    Mulţi vor să se facă antreprenori, oameni de afaceri, patroni, dar aşteaptă până să găsească o idee cu care să dea lovitura.
    Până atunci, cel mai la îndemână business este o casă de pariuri. România se află pe ultimele locuri în Europa la numărul de companii mici şi mijlocii pe cap de locuitor, iar viitorul nu arată că această situaţie se va îmbunătăţi. Probabil că economia românească nici nu oferă prea multe condiţii; nu din punct de vedere economic, ci din punctul de vedere al mentalităţilor, al birocraţiei de a intra şi de a ieşi din business cât mai rapid în cazul în care o afacere nu merge. Societatea nu-i încurajează, cel puţin verbal, pe cei care îşi iau crucea antreprenoriatului.
    Statul, guvernul alocă bani pentru start-up-uri, pentru cei defavorizaţi care vor să înceapă o afacere, un fel de socialism antreprenorial. Toată lumea a auzit de Start-up Nation şi la început nimănui nu-i vine să creadă că statul le dă moca (bine, trebuie să îndeplinească câteva condiţii) 200.000 de lei. Sunt buni şi aceşti bani, dar ar fi bine să se simplifice legislaţia pentru întreprinderile mici şi mijlocii, poate ar introduce în programa şcolară în toate şcolile cursuri de business, poate ar promova brandul România în afară, aşa cum face Israelul, de exemplu, care să atragă resurse şi investitori şi, de ce nu, forţă umană. Politica diplomatică a României pe pieţele externe lipseşte cu desăvârşire, de aceea companiile româneşti exportă prea puţin în afară, România fiind în cea mai proastă situaţie dintre fostele ţări comuniste ca raport al exporturilor în PIB. Dacă am scoate din exporturile României, de aproape 70 de miliarde de euro anual, ponderea multinaţionalelor, nu ar mai rămâne nimic. Cei care vor să-şi facă un business, cei care sunt la început de drum reclamă faptul că nu-i ajută nimeni, că statul nu le dă bani, că băncile nu le dau bani şi sunt rele, că nu au garanţii, că nimeni nu-i ajută.
    Dacă s-ar putea ca afacerile să fie gata la cheie şi să înceapă să producă bani încă din prima oră, ar fi perfect. Dar nu toată lumea are acest noroc. Mentorii, consultanţii, cei care fac coaching au rolul lor, dar unde şi când trebuie să intervină?
    La început, cineva trebuie să-ţi predice ce înseamnă să fii antreprenor şi cât este de frumos, asta până când vezi cum este în viaţa reală. Mai citeşti articole în Business Magazin din care vezi cum cineva a avut succes şi este milionar. Cei din afară pot să intervină atunci când businessul a prins ceva cheag, are încasări şi poate mai are potenţial de creştere.
    Ca să vezi ce spune un consultant, un mentor, un coach trebuie să ai de unde să plăteşti şi de aceea businessul tău trebuie să producă bani. Fiecare etapă dintr-un business are mentorul şi consultantul lui, dar mai întâi trebuie să existe antreprenori şi businessuri care să facă bani. Fondurile de la stat se duc repede şi foarte puţine afaceri mai sunt apoi sustenabile. Până când vine mentorul şi coach-ul să-ţi arate calea, întrebarea este cum poate ajunge Timişoara, Timişul, a treia zonă ca putere în business în România după Bucureşti şi Ilfov, o zonă cu mai mulţi antreprenori români.
    Timişul are ponderea cea mai scăzută a companiilor româneşti în total business, în jur de 40%, în timp ce multinaţionalele au deja 60%. Multinaţionalele absorb toată resursa umană încă de pe băncile şcolilor şi, odată ce se ia primul salariu, nu mai rămâne aproape nimic pentru zona de antreprenoriat. Nimeni nu mai vrea să stea să mănânce covrigi şi să aştepte să vină clientul. Dacă Timişoara, unde mai sunt ceva bani şi putere de cumpărare, nu produce antreprenori, ce să mai vorbim de Mehedinţi, Teleorman, Vaslui, judeţele cele mai slabe din punct de vedere economic? Acolo statul e baza.
    Aşa că cei care sunt mentori, coach şi consultanţi trebuie să muncească mai întâi să producă antreprenori, ca să aibă cui să factureze.
    P.S.: Grupul american Visteon a anunţat că deschide un centru de dezvoltare la Timişoara unde vrea să angajeze 400 de oameni. Asta înseamnă un minus de 400 de antreprenori – 400 de start-up-uri.

  • Povestea şomerului care a creat una dintre cele mai importante afaceri din lume. Acum compania are 64.000 de angajaţ şi venituri de 15,38 miliarde de dolari

    Frank Augustus Seiberling s-a născut pe 6 octombrie 1859 în Western Star, Ohio, SUA. A fost al doilea din cei nouă copii – şapte fiice şi doi fii – ai antreprenorului John Frederick şi ai Catherinei Miller Seiberling. El a urmat timp de doi ani cursurile colegiului Heidelberg din Tiffin, Ohio, înainte de a se alătura companiei producătoare de maşini agricole a tatălui său, J.F. Seiberling Company.

    În 1887, Seiberling s-a căsătorit cu Gertrude Ferguson Penfield; cei doi au avut şapte copii, trei fete şi patru băieţi. În anul 1890 au venit vremuri grele pentru antreprenorii americani, odată cu instaurarea Panicii (o perioadă de recesiune acută), în timpul căreia multe businessuri au eşuat, inclusiv compania deţinută de tatăl antreprenorului.

    Şomer la aproape 40 de ani şi cu responsabilitatea de a-şi întreţine soţia şi cei şapte copii, Seiberling a cumpărat în 1898, cu 13.500 de dolari, o fabrică de 28.000 de metri pătraţi din East Akron, împrumutând o parte importantă din sumă de la un cumnat. Avându-l pe fratele său drept partener, antreprenorul a deschis în acelaşi an o companie de cauciuc. Şi-a numit compania Goodyear, în onoarea lui Charles Goodyear, un inventator american care descoperise procedeul de vulcanizare a cauciucului, însă care a murit falit, fără să se bucure de succesul invenţiei sale.

    În timpul activităţii în compania Goodyear, Frank Seiberling a înregistrat 19 patente. Unul dintre cele mai renumite este Seiberling State Tire Building, o maşină folosită pentru producerea mecanică a anvelopelor, inventată de Seiberling în colaborare cu inginerul-şef William State şi patentată în 1908. Maşina a mecanizat construcţia de anvelope, ceea ce a permis industriei să treacă de la procesul greoi de fabricare manuală a acestora, care permitea unui om să producă doar cinci anvelope în zece ore, la o producţie mult mai rapidă, de 60 de anvelope pe zi. Maşina lui Seiberling a revoluţionat industria şi a condus la o explozie a producţiei de anvelope.

    Compania a primit 50 de licenţe şi a obţinut circa 2 milioane de dolari din drepturi de autor. Până în 1913, peste jumătate din anvelopele fabricate în Statele Unite au fost produse de maşina lui Seiberling. Antreprenorul şi compania pe care a fondat-o au primit şi alte brevete, pentru crearea primei jante universale a pneului şi inventarea unei anvelope pneumatice pentru camioane, care a înlocuit în cele din urmă anvelopele standard. Până în 1916, compania Goodyear Tire & Rubber a fost cel mai mare producător de pneuri din lume. Frank a devenit cunoscut drept „Micul Napoleon“ din industria cauciucului datorită staturii sale mici şi ambiţiei neclintite de a reuşi. El a jucat un rol important şi în transformarea orăşelului Akron în „capitala mondială a cauciucului“.

    În 1921, compania a fost refinanţată şi reorganizată, iar Frank şi Charles Seiberling au demisionat din funcţie. Frank Seiberling a pus bazele unei alte companii, Seiberling Rubber, în Barberton, Ohio.

    Pe lângă meritele sale de inventator, Seiberling a fost cunoscut şi ca filantrop, folosindu-şi influenţa şi o mare parte din avere pentru a construi case şi spitale, pentru a îmbunătăţi transportul local şi naţional şi pentru amenajarea de spaţii verzi, sponsorizând totodată mai multe campanii dedicate artei şi culturii. În iunie 1911 însă, Seiberling a anunţat că va finanţa o încercare de zbor transatlantic al unei aeronave, condus de Melvin Vaniman. În iulie 1912, avionul Akron a explodat, iar Vaniman şi echipajul său au fost ucişi.

    Antreprenorul a murit de pneumonie pe 11 august 1955. Compania Goodyear Tire and Rubber Company, al treilea producător de anvelope pentru autovehicule, avioane, maşini industriale şi maşini grele la nivel mondial, cu un număr de circa 64.000 de angajaţi, a avut în 2017 venituri de 15,38 miliarde de dolari.

  • Cei mai bogaţi antreprenori de la Bursă au un portofoliu de 4 mld. lei. Aproape jumătate, la Zoltan Teszari

    Plutonul este con­dus de Zoltan Teszari, fondatorul com­pa­niei Digi Com­munications, cu o avere la bursă de 1,68 miliarde lei, urmat de Radu Dimofte (579 mil. lei), deţinător al unei participaţii de 43,67% din Sphera Group plus 48% din Practic Bucureşti.

    Podiumul este completat de Horia Ciorcilă (489 milioane lei), preşedinte şi cofondator al Băncii Transilvania, potrivit calculelor ZF pe baza celor mai recente rapoarte şi pe baza datelor BVB.
     
    Cel mai nou intrat în clubul mi­lionarilor de pe bursă este Victor Bostan, directorul general al vinăriei Purcari. Acesta deţine 83,5% din compania Amboselt, care la rândul ei deţine peste 5 milioane de acţiuni WINE, participaţia lui Bostan ajun­gând astfel la 4,18 mi­lioane de acţiuni, echivalentul unui pachet în valoare de 77,5 milioane lei (16,85 mil. euro). O acţiune WINE a ajuns la o cotaţie de 18,55 lei, mai mică cu 2,36% faţă de listarea din februarie.
     
    Valoarea medie a unui portofoliu de­ţinut de unul dintre cei mai mari antreprenori de pe bursa de la Bucureşti este de 143 milioane lei.

  • Povestea omului de afaceri condamnat la muncă silnică, care a creat al doilea cel mai mare producător de PC-uri din lume

    Liu Chuanzhi s-a născut pe 29 aprilie 1944 în localitatea Zhenjiang din provincia chineză Jiangsu, în apropiere de Shanghai, unde bunicul din partea tatălui conducea o bancă tradiţională chinezească. După victoria comunistă şi proclamarea Republicii Populare Chineze din 1949, familia lui Chuanzhi s-a mutat la Beijing, în Wangfujing, unde tatăl său şi-a format o bună reputaţie ca bancher. După ce a absolvit şcoala în 1962, antreprenorul a aplicat pentru a deveni pilot militar, însă nu a fost eligibil, deoarece o rudă a fost găsită ca fiind de partea partidului de dreapta. În toamna aceluiaşi an, Chuanzhi s-a înscris la Universitatea Xidian.

    În 1966, din cauza unor afirmaţii legate de revoluţie, despre care le-a spus colegilor că fusese, în opinia sa, o idee teribilă, a fost trimis la o fermă de orez aflată în proprietatea statului, lângă Macao, în Guangdong. De acolo a fost mutat la o fermă din Hunan, condamnat la muncă silnică.

    În 1970, Chuanzhi a reuşit să se întoarcă la Beijing, iar în 1970 a ocupat un post ca administrator-inginer la Institutul de Calculatoare. În 1984, a demisionat pentru a intra în biroul Academiei Chineze de Ştiinţe. A rămas acolo până când a fondat Legenda, compania-mamă a Lenovo, în 1984.

    Chuanzhi a înfiinţat Lenovo (al cărei nume în engleză a fost iniţial Legend, iar în chineză  Lianxiang) pe 1 noiembrie 1984, alături de un grup de zece ingineri din Beijing, cu o investiţie iniţială de circa 25.000 de dolari, împrumutaţi de la Academie, într-un garaj de aproximativ 20 de metri pătraţi.

    Deoarece grupul care lucrase la fondarea companiei era alcătuit din oameni de ştiinţă şi ingineri fără cunoştinţe de business, care nu înţelegeau piaţa şi mediul de afaceri, dar şi din cauza ideologiei comuniste anticapitaliste, începuturile companiei au fost marcate de o serie de dificultăţi.

    Prima tranzacţie semnificativă, o încercare de a importa televizoare, a eşuat. Totuşi, la un an distanţă, compania a investit într-un alt proiect  dezvoltarea unor circuite care permiteau PC-urilor IBM să proceseze caractere chinezeşti. Acest proiect a fost primul succes major al Lenovo.

    În 1988, antreprenorul a primit permisiunea guvernului de a deschide o filială în Hong Kong, unde s-a mutat împreună cu alţi cinci angajaţi. Tatăl său, aflat deja în Hong Kong, a sprijinit ambiţiile fiului său prin mentorat şi facilitarea împrumuturilor. Pentru a economisi bani în această perioadă, el şi colegii săi foloseau doar transportul public.

    În 1990, compania a început să asambleze şi să vândă computere sub numele său original, Legend. Lenovo a devenit o companie tranzacţionată la nivel public în 1994, după ce a fost listată la bursa din Hong Kong la aproape 30 de milioane de dolari. În 2005, Lenovo a achiziţionat, într-o tranzacţie de 1,25 miliarde de dolari, divizia de PC-uri a companiei IBM. „Îmi amintesc de prima dată când am participat la o întâlnire a agenţilor IBM. Aveam un costum de afaceri vechi al tatălui meu şi am stat în spate. Niciodată nu mi-am imaginat că într-o zi aş putea cumpăra IBM PC, mi se părea imposibil”, povestea Chuanzhi într-un interviu acordat publicaţiei The Economist. Preluarea IBM l-a transformat în primul CEO chinez care a ajuns la conducerea unei mari companii americane.

    În 2012, Forbes l-a numit pe Liu Chuanzhi unul dintre primii 10 cei mai importanţi lideri de business din China. Anterior, antreprenorul primise numeroase alte premii şi recunoaşteri, fiind ales cel mai influent om din sectorul comercial în China, Omul reformei (China, 1995) şi unul dintre primii 25 cei mai influenţi executivi globali. El este membru al Clubului Antreprenorilor din China (CEC), este căsătorit şi are trei copii. În iunie 2012, fondatorul a renunţat la funcţia de preşedinte al Legend Holdings, compania-mamă a Lenovo. Principalele acţiuni ale companiei Legend includ Lenovo, Legend Capital, compania imobiliară Raycom, Digital China şi firma de capital privat Hony Capital.
    Anual, cifra de afaceri a companiei se ridică la peste 45 mld. dolari, cu circa 54.000 de angajaţi la nivel mondial.

  • RE/MAX România ajunge la 34 de birouri, după 3 noi inaugurări

    Fiind amplasat pe o arteră cu o expunere stradală foarte bună, biroul RE/MAX Exclusive a fost preluat de la un alt broker/owner de către Marius Hangan, un antreprenor care activează, în acelaşi timp, şi în domeniul artelor, la Galerii Artmark. Piaţa în care activează este una foarte diversificată pe segmental rezidenţial mai ales, unde pot fi găsite proprietăţi deosebite, cu preţuri ce încep de la 1.200 de euro / mp şi depăşesc 2.000 de euro / mp.

    Tot pe o piaţă cu potenţial, din 1 octombrie, a devenit operaţional biroul RE/MAX Corso, din Timişoara, aflată în administrarea a doi asociaţi, Cosmin Capezan şi Sorin Horotan. Timişoara, actualmente una din cele mai active pieţe din România, are avantajele de a fi conectată cu Europa prin autostradă, de a fi un centru universitar important şi oraşul cu cea mai scăzută rată a şomajului, urmând a deveni inclusiv un pol turistic important, deoarece în 2021 va fi Capitală Culturală Europeană. Aici, chiriile pentru un apartamanet de două camere încep de la 300 de euro şi pot ajunge până la 600 de euro, în timp ce preţul de vânzare pe metru pătrat variază între 1.000 de euro şi 2.000 de euro în zonele centrale şi ultracentrale. Mai mult, deoarece fondul locuibil este format din apartamente construite înainte de 1989, există atât o nevoie, cât şi o efervescenţă deosebite în construcţia de clădiri rezidenţiale şi de birouri. Preţurile sunt diferite şi ele, într-o clădire nouă fiind de circa 1.250 de euro / mp, în timp ce într-una veche media este de 1.100 de euro / mp.

    Alţi doi antreprenori români – Florin Vatamanu şi Marius Vatamanu – au deschis recent un birou RE/MAX în Suceava, o piaţa cu preţuri medii de 300 de euro / mp la închiriere şi 800 de euro / mp la vânzare, unde un apartament cu două camere costă aproximativ 45.000 de euro. Proprietarii RE/MAX Experts şi-au propus ca până la sfârşitul anului viitor să construiască o echipă competitivă, cu ajutorul căreia să ofere cele mai bune servicii imobiliare în întregul judeţ, astfel încât pe termen lung să devină prima opţiune pentru clienţi.

     

  • Urmaşii – VIDEO

    Într-o piaţă de media care peste tot în lume îşi caută viitorul şi veniturile iar în România chiar mai mult, orice an în care putem să vă salutăm şi să scriem despre voi, despre businessul românesc, despre antreprenorii români, despre managerii români şi expaţii care conduc marile companii, despre afaceri, despre branduri şi tendinţe, despre cele mai puternice personaje ale lumii, este un an câştigat.
    Durata medie de viaţă a unei companii în România este de 7 ani, deci Business MAGAZIN este cu mult peste acest indicator.
    Business MAGAZIN a avut şansa şi privilegiul de a prinde cele mai interesante şi spectaculoase vremuri ale României din punct de vedere economic şi de business.
    Am pornit în octombrie 2004, când businessul românesc căpăta ceva încredere şi putere şi cu toţii aşteptam să intrăm în Uniunea Europeană. Am văzut pe viu cum a dat peste noi norocul creşterii economice şi ne întrebam de unde vine, pentru că nu se putea ca peste noapte economia României să se fi schimbat atât de mult. Ne-am obişnuit repede să trăim pe credit, iar consumul şi traiul mai bun l-am plătit din overdraft. Când toată lumea arunca cu bani în dreapta şi-n stânga, ne-am pus câteva întrebări, dar nu am vrut să stricăm petrecerea. Nu că am fi ştiut că vine vreo furtună.
    Am trăit pe viu la propriu şi la figurat căderea economiei de după 2008, în care am fost martori şi am scris despre prăbuşiri îngrozitoare în afaceri. Sub ochii noştri au căzut antreprenori români, companii şi branduri care reuşiseră în anii de boom să înregistreze un succes extraordinar. Recuperarea de după criză a durat mult mai mult şi cred că ţine şi astăzi. Businessul românesc încă poartă semnele anilor de criză, pentru că cicatricile încă nu s-au acoperit.
    Businessul de media s-a schimbat fundamental, chiar dacă povestea unui antreprenor, a unei companii, a unui brand a rămas aceeaşi. Poveştile se citesc în continuare, indiferent cum ajung la cititor, prin print, prin online, prin Google, prin Facebook, prin Instagram sau prin video. Nu am văzut cum Google şi Facebook vin peste noi atât de repede şi oricum, dacă am fi văzut, nu am fi putut face mai mult decât facem acum. Facebook şi Google sunt prietenii noştri pentru că şi prin intermediul lor putem ajunge la voi, putem vorbi cu voi, dar în final ne iau toţi banii.
    La fel ca la început, aşa cum şi-a propus, Business MAGAZIN vrea să scrie povestea unui antreprenor cu bune şi cu rele (dacă sunt), vrea să vorbească cu şefii marilor companii din România (Meet the CEO) şi încearcă să găsească personaje care nu se află neapărat în prima linie, ci poate sunt acei consultanţi sau brokeri care au puterea de influenţă.
    Cifrele din businessul românesc sunt mult mai mari decât cele din 2004, companiile şi brandurile sunt mult mai aşezate, trendurile sunt mult mai “liniştite” la vârf. Marile companii au reuşit să se instaleze cu bine, primele 1.000 de companii din România, multinaţionale şi firme româneşti, controlând 50% din business.
    Restul de 399.000 de firme, din cele 400.000 active, încearcă să supravieţuiască cu ce a rămas.
    În acest context şi pe această piaţă încercăm să descoperim noua generaţie de antreprenori şi de businessuri, care poate peste 14 ani vor intra în top 1.000.
    Am fi vrut să-l descoperim cu mult înainte de a ajunge mare pe Daniel Dines de la UiPath, cel mai valoros start-up românesc ever, care la ultima strângere de fonduri, de 225 de milioane de dolari, a ajuns la o evaluare de piaţă de 3 miliarde de dolari.
    Poate vom avea şansa să găsim următorul unicorn românesc înainte ca el să fie cumpărat de cei mari.
    Pentru că de la reapariţia capitalismului în România în 1990 au trecut deja 28 de ani, în prim-plan încep să iasă URMAŞII, adică cei care au preluat sau vor prelua conducerea afacerilor făcute de părinţii lor, sau cei care vor ajunge la conducerea companiilor de pe piaţă, aşa cum părinţii lor au început în anii ’90.
    Printr-o coincidenţă, acest număr din Business MAGAZIN îl are pe copertă pe Daniel Farmache, unul dintre directorii Electrogrup Infrastructure, o companie care vrea să se internaţionalizeze şi să fie în prima linie a schimbărilor din industria telecom sau energie. Daniel Farmache este fiul lui Stere Farmache, cel care a redeschis în 1995 Bursa de Valori Bucureşti şi a condus-o aproape
    15 ani.
    În businessul românesc au început să-şi facă simţită prezenţa tot mai mulţi urmaşi, care au misiunea dificilă de a duce businessul românesc mai departe. Unde vor reuşi să ajungă, vom vedea.
    Business MAGAZIN trebuie să scrie şi povestea lor, dar şi a celor care vor apărea de nicăieri şi care prin ambiţie, determinare, noroc şi viziune vor ieşi din rând.
    La fel ca la început, povestea şi istoria voastră sunt şi povestea noastră.

  • Anabela Luca: Dincolo de o idee „ingredientul secret“ al unui business sunt angajaţii

    În 2012, online-ul era destul de la început, Google îşi deschisese birou în România abia pe la finalul lui 2010 şi se vindeau multe click-uri la kilogram, ca să zic aşa, nu exista transparenţă în procesul de promovare, iar educaţia în ceea ce înseamnă digitalul era una precară”, îşi aminteşte Anabela Luca, fondator al agenţiei adLemonade, în cadrul căreia ocupă şi funcţia de managing director & online marketing consultant. Înfiinţarea agenţiei a venit ca un răspuns firesc la situaţia de atunci; încă din primul an de activitate, ea a avut oportunitatea de a deveni Google Certified Trainer, susţinând ulterior peste 150 de traininguri de formare a specialiştilor şi tinerilor în domeniul digital.
    „Am început în 2012, la Sibiu, cu un birou în Piaţa Mare care să ne ţină conectaţi la vibraţia oraşului, deşi aveam clienţi internaţionali încă de pe atunci”, povesteşte Anabela Luca modul în care a pornit businessul adLemonade. „La început creşterea a fost organică, clienţii venind din recomandări.

    Apoi, odată cu deplasările prin ţară la diverse conferinţe şi traininguri organizate de Google, ea a atras clienţi din oraşele mari „care apreciau abordarea personală şi serioasă în spiritul ardelenesc al lucrului bine făcut care ne caracterizează.” Portofoliul de clienţi a devenit preponderent din Bucureşti, aşa că mutarea firească a fost deschiderea unui birou în Capitală, în 2013.

    Compania a participat la proiecte cunoscute pe piaţa din România, aşa cum ar fi portalul tocmai.ro, dar şi site-uri de fashion precum FashionUp, Jolidon sau Tudor Tailor. „Din 2014, am început să consolidăm expertiza noastră internaţională, mergând pe două direcţii strategice: una reprezentând companiile româneşti pe care le ajutăm să se dezvolte în afara graniţelor, oferindu-le unelte, insight-uri şi statistici de pe pieţele globale; cea de-a doua, mai vizibilă în ultimii doi ani, se constituie din dezvoltarea de parteneriate cu companii de pe pieţele externe pentru a valida şi extinde expertiza noastră acolo. Aceste direcţii rămân în continuare o prioritate strategică pentru noi, şi echipa se dezvoltă în acest sens prin prezenţa la training-uri şi conferinţe internaţionale la Londra, New York sau San Francisco”, subliniază Anabela Luca.

    Antreprenoarea spune că întâmpină zilnic obstacole, dar tinde să le vadă ca oportunităţi de învăţare. Spune că cel mai dificil i-a fost să înveţe să delege eficient, „fără micromanagement, fără delăsare şi fără ego-ul acela al specialistului care crede că ştie el să facă cel mai bine un lucru.” O altă provocare a fost ieşirea din zona de confort – „a face lucruri cu care nu eşti obişnuit pentru că altfel nu ai cum să creşti, să te dezvolţi şi omori businessul prin propriile limitări.” Ea crede că învăţarea continuă şi testarea trebuie să fie priorităţi pentru orice antreprenor care e conştient „că ce te-a adus până aici nu te va duce mai departe şi e mereu nevoie să descoperi lucruri noi pentru a evolua.”
    Dincolo de idee şi un gram de noroc, angajaţii sunt ingredientul secret al unei afaceri de succes, spune fondatoarea adLemonade. „De multe ori, implementarea face diferenţa, iar angajaţii sunt în spatele acelei implementări. Eu am început din prima zi cu un angajat pentru a avea mentalitatea unui antreprenor, nu a unui freelancer care munceşte de unul singur, un sfat primit de la o persoană pe care o respect şi pe care o admir mult.

    Apoi am crescut uşor, atrăgând în echipă persoane cu aceleaşi valori fundamentale ca ale noastre”, povesteşte Luca. „Am avut momente când am vrut să creştem accelerat, am angajat mai mulţi oameni decât puteam integra în echipă şi asta a creat tensiuni şi a pus o presiune mare pe colegii mai vechi, însă lucrurile s-au aşezat pe un făgaş normal”. În prezent, echipa adLemonade numără zece persoane.
    Anul trecut, adLemonade a gestionat campanii cu bugete de peste 5 milioane de euro, bani investiţi în principal în Google şi Facebook, în vreme ce cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la 210.000 euro.

    Pentru anul acesta, Anabela Luca previzionează un plus de 30% al cifrei de afaceri, cu o creştere accelerată pe final de an, când clienţii pregătesc mai multe campanii de Black Friday. Până în prezent, agenţia a colaborat cu peste 300 de clienţi cu bugete cuprinse între 500 şi 800.000 de euro pe lună. „Două treimi din clienţi sunt magazine online, şi observăm o creştere pe zona de employer branding, un trend firesc pentru companiile care doresc să atragă talente în organizaţie.” Tarifele agenţiei variază în funcţie de tipul de serviciu prestat, de complexitatea campaniilor şi de bugetele gestionate. Modelul folosit este bazat, în general, pe un tarif fix coroborat cu un
    success fee.
    Pe o piaţă cu 11 milioane de utilizatori conectaţi la internet, cumpărăturile online au atins valoarea de 2,8 miliarde de euro în 2017. În acest context, numărul magazinelor online este în continuă creştere, de la 7.000 în 2017 la 14.000 estimate pentru anul acesta, notează Anabela Luca. Această creştere accelerată se va resimţi şi în cererea pentru servicii generatoare de trafic precum SEO (search engine optimization – n.red.), PPC (pay-per-click – n.red.), marketing afiliat sau marketing prin influenţatori, spune ea. Deşi aplicaţia Instagram are anul acesta o creştere accelerată şi tot mai mulţi clienţi încep să aloce bugete semnificative în această direcţie, Google şi Facebook rămân canalele favorite de promovare pentru clienţii agenţiei. „Primim şi cereri timide pe platforme precum Waze sau Snapchat, însă traficul rezultat e incremental”, spune antreprenoarea.

    Planurile de viitor ale adLemonade includ extinderea prezenţei cu un birou la Londra în următorul an şi încă unul la New York în următorii 3 ani. „Există o evoluţie vizibilă, în toţi aceşti ani, cu privire la modul în care mediul de afaceri accesează online-ul”, spune antreprenoarea. „Suntem online tot timpul, noi, utilizatorii; brandurile au înţeles acest comportament şi cei agili s-au adaptat rapid şi au îmbrăţişat online-ul. Apetenţa pentru campaniile pe Google este în continuă creştere, deoarece se adresează unei audienţe ţintite: oamenii care caută exact produsul sau serviciul tău. Eficienţa este vizibilă, măsurabilă, scalabilă”, încheie ea.

  • Povestea imigrantului care a trăit în maşină apoi i-a venit o idee care avea să-i schimbe viaţa complet

    John Paul DeJoria este fondatorul companiei de produse pentru păr John Paul Mitchell şi cofondator al producătorului de tequila The Patron Spirits Company; afacerile lui totalizează peste 900 de milioane de dolari, potrivit publicaţiilor internaţionale de afaceri.

    Viaţa lui DeJoria nu a fost însă mereu presărată cu succese. Este cel de-al doilea fiu în familia unor imigranţi în Statele Unite ale Americii, tatăl său fiind originar din Italia, iar mama, din Grecia. S-a născut pe 13 aprilie 1944 în Los Angeles, California. Părinţii lui au divorţat când avea doar doi ani. La nouă ani, a început să vândă ilustrate de Crăciun şi ziare împreună cu fratele său mai mare pentru a-şi ajuta financiar familia. În cele din urmă, mama celor doi copii a hotărât că nu îşi mai permite să îi crească, astfel că i-a trimis la o casă de copii.

    În adolescenţă, DeJoria era membrul unei găşti de stradă; a decis să îşi schimbe viaţa după ce un profesor de matematică din liceu i-a spus că nu va reuşi niciodată în viaţă. A absolvit liceul în 1962, a petrecut doi ani în Marina Americană, iar apoi, a avut o serie de joburi, de la îngrijitor, la vânzător de asigurări.

    A intrat în lumea îngrijirii personale ca angajat al Redken Laboratories. A fost concediat însă de acolo, iar în 1980 a pus bazele propriei afaceri, John Paul Mitchell Systems, împreună cu hair stylistul Paul Mitchell şi în baza unui împrumut de 700 de dolari. A promovat şamponul companiei din uşă în uşă, iar în perioada în care a făcut acest lucru a trăit în maşina sa.

    DeJoria deţine şi 70% din compania producătoare de tequila The Patron Spirits Company. Este implicat însă şi în alte afaceri, în mai multe industrii, de la diamante, la telefoane mobile. 

  • Povestea femeii care a strâns o avere de miliarde de dolari din dezvoltarea mai multor businessuri în care a exploatat beneficiile acestor fructe asupra sănătăţii

    Lynda Rae Resnick s-a născut pe 15 ianuarie 1943 în Baltimore, Maryland, şi a crescut în Philadelphia, Pennsylvania, în familia lui Jack H. Harris, un producător cinematografic, şi a designerului de interior Muriel Harris. Datorită meseriei tatălui său, Resnick a primit, la doar patru ani, un rol în show-ul pentru copii The Horn & Hardart Children’s Hour. După ce a absolvit liceul Harriton, antreprenoarea a fondat, la vârsta de 19 ani, agenţia de publicitate Lynda Limited.

    În timpul războiului din Vietnam, Resnick a fost implicată pentru o perioadă de timp în mişcarea antirăzboi. Deoarece i-a permis unei prietene, Daniel Ellsberg, să folosească maşina sa de copiat pentru a xeroxa documente militare secrete pe care le trimitea publicaţiei The New York Times, ea a fost urmărită de procurori timp de doi ani, însă acuzaţiile asupra sa au fost,
    într-un final, retrase. 

    Antreprenoarea a fost căsătorită de două ori. Din prima căsnicie, cu Hershel Sinay, de care a divorţat în 1969, are doi copii, Jason şi Jonathan Sinay. În prezent, este căsătorită cu Stewart Resnick, care este totodată partenerul său de afaceri. Soţii Resnick s-au întâlnit în 1960, în timp ce el era preşedinte al American Protection Industries în Los Angeles, iar ea încerca să îl convingă să colaboreze cu agenţia de publicitate pe care o deţinea.

    În 1979, Resnick a renunţat la cariera în domeniul publicităţii şi a cumpărat, alături de soţul său, brandul de livrare de flori Teleflora. Şapte ani mai târziu, după mai multe funcţii de conducere, Resnick a devenit preşedintele companiei.
    Ulterior, soţii Resnick au preluat frâiele companiei Roll Global, redenumită, în 2015, The Wonderful Company, o companie-umbrelă care deţine o serie de branduri de succes, printre care se numără Pom Wonderful, Fiji Water, Wonderful Citrus, Wonderful Orchards şi Wonderful Pistachios. De asemenea, cei doi operează o serie de ferme industriale de citrice şi nuci în California.

    În septembrie 2008, Resnik a donat 45 de milioane de dolari şi opere de artă în valoare de 10 milioane de dolari muzeului de artă din Los Angeles, pentru construirea unui nou pavilion. De asemenea, antreprenoarea face parte din conducerea mai multor fundaţii medicale, către care a făcut donaţii de milioane de dolari. 

    În 2009, ea a publicat cartea Rubies in the Orchard: How to Uncover the Hidden Gems in Your Business (Rubinele din livadă: Cum să descoperi bijuteriile ascunse în businessul tău), împreună cu Francis Willinson, în care explică ideile de business şi marketing pe care le-a folosit pentru a construi brandurile de succes pe care le deţine. Printre alte reuşite ale antreprenoarei, se numără şi un premiu Effie, obţinut în urma unei campanii dedicate zilei mamei.

    Conform Forbes International, în 2016, The Wonderful Company, sub umbrela căreia activează 11 branduri, a avut venituri anuale de circa 4 miliarde de dolari şi un număr de 8.500 de angajaţi. În prezent, averea Lyndei Resnick se ridică la 2,4 miliarde de dolari. Soţii Resnick au trei copii: Bill, Jeff şi Ilene. Cuplul locuieşte în Beverly Hills şi deţine o casă în Aspen, Colorado.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 1 octombrie 2018

    COVER STORY: Casele viitorului

    În contextul în care, din 2020, legislaţia europeană prevede ca toate construcţiile rezidenţiale noi să fie verzi, în România încep să se contureze primele proiecte de acest tip. Ce este o locuinţă verde şi care sunt avantajele aduse de aceasta, deopotrivă pentru dezvoltatori, dar şi pentru locuitorii acesteia?

    PROFIL: Back in business

    EDUCAŢIE: Pepiniera de IT-işti

    RESURSE UMANE: Angajatul din newsfeed

    VIAŢĂ DE EXPAT: Cariera DIY
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.