BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Puiul AVE vrea in liga mare

    Compania AVE Impex a inceput ca o afacere de familie in anul 1994, fondata de catre doctorul veterinar Gheorghe Bodea impreuna cu sotia sa. Astazi, AVE este unul dintre primii sase jucatori de pe piata producatorilor de carne de pui din Romania, cu o cifra de afaceri de 19 milioane de euro in 2007 si o estimare de crestere la 24 de milioane de euro in acest an.

    Reprezentantii companiei au raportat o crestere de 25% fata de aceeasi perioada a anului trecut, si un profit de 700,000 de euro in 2007. Mai mult, anul trecut, producatorul roman a inceput exportul a 5% din productie catre Ungaria, in viitor existand propuneri pentru export in tari terte, cum ar fi India sau statele arabe.

    AVE detine patru depozite proprii si 10 magazine de prezentare, dintre care sapte in Satu Mare si trei la Baia Mare. In perioada urmatoare, Gheorghe Bodea, directorul general al companiei, a declarat ca nu vor mai fi deschise magazine proprii, accentul fiind pus in special pe colaborarea cu lanturile de retail, care comercializeaza 70% din productia companiei AVE. Este vorba de retelele Cora, real,- Kaufland, Penny XXL si Billa.

    De anul trecut, compania a inceput procesul de investitii a 6 milioane de euro, proveniti din fonduri Sapard, in marirea capacitatii de productie si in modernizarea utilajelor. Investitia include si o fabrica de produse semi-preparate si gata-preparate ce va deveni functionala in maxim doi ani.In plus, compania satmareana a demarat un amplu proces de rebranding si promovare media printr-o investitie la rate card de 2,5 milioane de euro.

    “Sectorul de carne de pasare a atins anul trecut o valoare a cifrei de afaceri de un miliard de euro”, a declarat Ilie Van, presedintele Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari. In Romania, anul trecut s-au consumat 370,000 de tone de carne de pui, fara a include autoconsumul. Dintre acestea, 30% reprezinta importuri, fata de o rata a exporturilor de doar 5% din productie. Urmatoarea miza a producatorilor romani o constituie atingerea unui echilibru intre import si export, a declarat reprezentantul UNCP.

    Principalii competitori ai AVE de pe piata produselor din carne de pasare sunt, la acest moment, Agricola International Bacau, Transavia Alba-Iulia si Agricola Crevedia.

  • Un investitor din Emiratele Arabe vrea sa faca o fabrica in Romania

    EIIC urmeaza sa construiasca unitati de productie in Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, Algeria si Vietnam, precum si in Romania, ca urmare a dezvoltarii puternice a activitatilor de constructii in statele respective.

    Amanunte pe www.mediafax.ro

  • Romstal, cifra de afaceri de peste 500 de mil. euro

    Conform datelor preliminare, cifra de afaceri realizata in primul trimestru al acestui an este de aproximativ 112 milioane euro, cu 30% mai mult decat in primele trei luni ale anului 2007, iar pentru anul 2008, grupul Romstal are ca obiectiv o cifra de afaceri de 650 milioane euro.

    "Rezultatele excelente au fost determinate de investitiile permanente si de diversificarea gamelor de produse", a declarat directorul de dezvoltare Romstal, Enrico Perini.

    Prezenta pe pietele din Romania, Rusia, Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova si Italia compania a inregistrat la nivel international o cifra de afaceri de peste 313 milioane euro, mai mare cu 48% fata de anul precedent. In Romania, cifra de afaceri a fost de aproximativ 200 milioane euro, cu peste 40% mai mult decat in aceiasi perioada a anului 2006.

    Romstal a inaugurat in perioada ianuarie-decembrie 2007, 25 filiale si 29 reprezentante, dintre care 15 filiale si 17 reprezentante pe pietele externe. De asemenea, a fost finalizata si constructia a 2 depozite care deservesc zonele Bucuresti si Deva. Programul de investitii a cuprins dezvoltarea capacitatilor de depozitare, expozitie si distributie, insumand peste 50 de milioane de euro.

    In 2007, Romstal s-a extins pe piata din Serbia, prin preluarea companiei private Doming d.o.o. specializata in comecializarea echipamentelor pentru instalatii, valoarea tranzactiei fiind de 10 milioane de euro
    In prezent, grupul Romstal cuprinde: Romstal, Valrom Industrie, Valplast Industrie, Autoklass Center, Belform Prod, Dezim Development, IOS Software Solutions, Central Service Instal, City Garden Distribution si recent achizitionata Doming d.o.o Serbia.

    Cititi aici planurile de dezvoltare ale Romstal pentru urmatorii cinci ani

  • Ofensiva japoneza in industria auto

    Intrarea pe piata in mod direct cu o reprezentanta a adus pentru Mazda sau Honda vanzari cel putin duble in primul trimestru al acestui an, marcile japoneze inregistrand o crestere cumulata a vanzarilor de aproape peste 70%, pana la 6.300 de masini, potrivit statisticilor APIA. Si aceasta in conditiile in care piata de import a inregistrat o crestere de peste 25% in aceasi interval, iar marcile frantuzesti, spre exemplu, au scazut cu mai mult de 4%, Renault, liderul pietei in ultimii zece ani, pierzand chiar locul intai intre marcile de import.

    “Modelul Laguna III abia a fost lansat pe piata, in timp ce Megane si Clio, “locomotivele” marcii Renault au ajuns la maturitate si, implicit, spre final de cariera”, a spus Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia.

    Cu toate acestea, situatia din Romania este inca departe de cea inregistrata la nivel mondial unde Toyota a urcat constant in clasament si se lupta cu General Motors pentru pozitia de lider. Astfel, in primele trei luni ale anului, Renault, Peugeot si Citroën au vandut impreuna cu 50% mai mult decat cele sapte marci japoneze la un loc. Anul trecut, vanzarile de marci frantuzesti erau de peste doua ori mai mari decat ale celor japoneze. De ce au crescut marcile japoneze atat de mult?

    “Preferintele clientelei romanesti pentru Toyota sunt inclusiv determinate de faptul ca aceasta este, potrivit studiilor internationale, una dintre cele mai fiabile marci. In plus, repozitionarea preturilor automobilelor Toyota le-a facut mai accesibile”, a subliniat Stroe.

    Cele mai bine vandute modele ale marcii pe piata locala in primele trei luni au fost Avensis (modelul din clasa medie), urmat de Yaris (clasa mica) si Corolla (segmentul compact).

    “In 2008 vanzarile Toyota pe piata locala vor creste cu 30% datorita dezvoltarii retelei. Incetinirea ritmului de crestere de la peste 70% la 30% se va datora factorilor externi, precum taxa de prima inmatriculare (devenita taxa de mediu – n.red.). Un alt factor care va influenta vanzarile va fi evolutia leului in comparatie cu moneda europeana”, a spus Mihai Bordeanu, directorul comercial al Toyota Romania.

    Cea mai importanta crestere intre toate marcile japoneze a fost inregistrata de Mazda (vanzari mai mari de sase ori), in conditiile in care in primul trimestru al anului trecut vanzarile au fost de mai putin de 100 de masini, iar martie 2008 a fost luna cu cele mai ridicate vanzari de la intrarea marcii pe piata romaneasca.

    Potrivit oficialilor, principalul motiv care a dus la aceasta crestere a fost innoirea portofoliului de modele in primele trei luni ale acestui an (Mazda 2, CX-7 si Mazda 6). In plus, numarul distribuitorilor Mazda va creste in acest an la 20, prin deschiderea a 11 noi showroom-uri.

    Planuri mari are si Honda, marca nipona avand stabilit pentru acest an un obiectiv de vanzari de 3.500 de masini, fata de aproximativ 2.000 anul trecut, potrivit declaratiilor lui Florin Tudor, country manager in cadrul Honda Trading Romania. Mai este insa cale lunga pentru ca soricare dintre marcile japoneze sa ajunga la un volum anual de 20.000-30.000 de unitati, precum Renault, Volkswagen, Skoda sau Ford.

    Bilantul primului trimestru
    Vanzarile de masini japoneze au inceput de anul trecut sa inregistreze un ritm accelerat de crestere, pe masura ce tot mai multi producatori au decis sa intre pe piata locala prin intermediul unei reprezentante sau al unui importator propriu.

  • Croitori din Bangladesh la Steilmann

    "Toti vorbesc despre cat au investit in masini, dar cat a investit fiecare in oameni?”, intreaba retoric Romeo Pomponiu, incercand parca sa se convinga ca pentru producatorii romani de confectii, importul de forta de munca din pietele asiatice poate fi o solutie care sa-i poata salva de la faliment.

    “De fapt nu este import, este o investitie pe termen lung, cu multe riscuri si pe care o faci din necesitate”, se corecteaza repede directorul general al Steilmann Bukarest, companie in care actionar majoritar este grupul italian de textile Miro Radici, dupa ce a cumparat in 2006 compania Steilmann International, cu care Romeo Pomponiu s-a asociat in afacerea din Romania.

    In fabricile Steilmann din Craiova, Satu Mare, Sibiu, Sighetu Marmatiei si Mangalia lucreaza 3.300 de angajati, jumatate fata de cati erau in urma cu opt ani. Productia a scazut pana la 3,5 milioane de confectii pe an, de trei ori mai putin decat in 2000.

    “Folosim doar 50% din capacitatile de productie pe care le avem. Necesarul de personal ar fi de circa 5.000 de oameni”, estimeaza Mariana Pietrareanu, director de productie in cadrul Steilmann Bukarest.

    Cu perspectiva ca Romania sa devina centrul de productie al grupului Radici pentru toata Europa de Est, actionarii au decis sa suplimenteze numarul de salariati cu muncitori straini. “Evident ca am cautat mana de lucru in tara, dar n-am avansat in nici-un fel pana acum. Tinerii prefera alte meserii mai banoase, in loc sa lucreze intr-o fabrica de confectii”, tine sa precizeze Romeo Pomponiu.

    Asa incat vor veni lucratori straini: 600 de muncitori din Bangladesh vor fi angajati in fabricile Steilmann din Craiova si Satu Mare. “Intr-o prima etapa vom aduce 200 de oameni, restul urmand sa ajunga in tara in alte doua transe. Proiectul este foarte complex, pentru ca implica si administratiile locale cu care vom lucra pentru a le asigura cazarea si masa”, explica Pomponiu.

    Cat cheltuie Steilmann cu un angajat strain? “Mult. Daca inmultim salariul platit de cateva sute de euro, plus transport, cazare, masa si asigurari cu o perioada de timp de minimum trei ani, pentru ca nu poti face un contract pe cateva luni, investitia e considerabila”, raspunde omul de afaceri, fara a intra in detalii.

    In Romania, salariul mediu net in industria confectiilor este undeva la 300 de euro, de cel putin cinci ori mai mult decat in Bangladesh. Angajarea de muncitori straini in fabricile de confectii nu este o premiera: firma de confectii Wear Company din Bacau lucreaza deja de aproape doi ani cu muncitori chinezi, iar in februarie anul acesta a anuntat completarea schemei de personal cu 190 de angajati din Bangladesh, dintre care 60 au ajuns la Bacau.

    “Avem contracte de respectat. Nu ne putem permite ca oricand se deschide un mall sau un hipermarket sa ne plece zeci de angajati. Este nevoie de un numar fix de muncitori pe care sa ne bazam”, declara intr-un interviu anterior Antonello Gamba, directorul general al Wear Company, parte a grupului italian CDA specializat in productia de confectii sportive.

    In afara de China si Bangladesh, Gamba cauta mana de lucru si in Coreea sau Vietnam. Intr-adevar, refrenul tuturor producatorilor de confectii este ca amenintarea principala, a acestui an si probabil a altor cativa ani de acum inainte, este criza de forta de munca.

    “Vad viitorul foarte gri”, apreciaza Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Forta de munca oricum a scazut continuu, pe masura pierderii de viteza a industriei: de la 830.000 de angajati in 1990, in industria textila mai lucreaza acum cu circa 350.000. Si desi anul trecut s-au desfiintat aproape 50.000 de locuri de munca, ar mai fi vacante in domeniu aproape 20.000 de posturi.

  • Nou membru in consiliul director la Fabryo

    Pe parcursul celor sase ani in care Ove Mattsson a facut parte din Management Board, Akzo Nobel a devenit lider mondial al piesei de vopsele, pozitie pe care compania o ocupa si in prezent.

    "Fabryo va avea foarte mult de castigat in urma cooptarii lui Ove Mattsson in Consiliul Director, dat fiind know-how-ul internasional la care vom avea acces, prin intermediul experiensei sale in industrie", spune Aliz Kosza, director general executiv la Fabryo Corporation.

    Datorita experiensei sale de peste 20 de ani de top management, Ove Mattsson este in acest moment presedinte al Consiliului de Administrasie in trei companii si membru al board-ului in alte trei companii din industria alimentara sau chimica

    "Fabryo vizeaza cresterea rapida pe piata extrem de dinamica de vopsele decorative si arhitecturale din Romania si din tarile invecinate si cred ca experienta mea in domeniul vopselelor poate fi un important suport pentru cresterea si dezvoltarea viitoare a acestei companii", declara Ove Mattsson.

    Fabryo Corporation este unul dintre primii trei producatori de vopsea pe piata romaneasca. In 2007 compania a inregistrat o cifra de afaceri de 42 milioane de euro, in crestere cu 30% comparativ cu anul precedent.

    Portofoliul companiei include lacuri, vopsele, emailuri, amorse, adezivi, grund si produse chimice pentru autoturisme, comercializate sub marcile Savana, Innenweiss, Rost, Guzu si Ekonomic. Compania detine cea mai mare platforma de productie de vopsele din Europa de Sud-Est, finalizata in urma unei investisii de peste 15 milioane de euro.

  • 20 de idei nebunesti care au facut bani

    “Daca as lua-o acum de la capat, as avea foarte putine sanse sa evoluez atat de repede si atat de bine. Am facut multe greseli, dar piata m-a iertat, pentru ca nu existau termeni de comparatie”, recunoaste Iulian Dascalu, dezvoltatorul retelei Iulius Mall. Dascalu, ca multi altii, a inceput afacerile in prima parte a anilor ‘90 si a incercat mai multe idei, in special magazine de pantofi si magazine en-gros, pana a ajuns la ideea de a construi un mall.

    “As fi vrut ca primul mall din Romania sa fie al meu si sa fie la Iasi, dar nu am reusit”, isi exprima Dascalu regretul ca Anchor Group, dezvoltatorul turc al Mall Vitan din Bucuresti, a intrat pe piata cu mai putin de un an inaintea Iulius Mall. Daca pentru inceputul anilor 2000, ideea unui mall in Capitala se sustinea, deschiderea unui mall la Iasi atunci, cand in oras erau in jur de 300.000 locuitori si un salariu mediu de putin peste 100 de euro, a fost un pariu riscant. Cele mai dificile au fost primele 8-10 luni: “in acea perioada toata lumea imi spunea ca o sa dau faliment, dar nu imi faceam griji, pentru ca m-am gandit ca voi amortiza investitia in zece ani si aveam incredere in apetitul iesenilor pentru cumparaturi”, isi aminteste Dascalu, care detine acum trei mall-uri si il construieste pe al patrulea la Suceava, valoarea activelor sale fiind evaluata la 500 de milioane de euro.

    Increderea in propriul instinct si in faptul ca afacerea va merge indiferent de ce spune lumea i-a caracterizat pe multi oameni de afaceri din Romania anilor ‘90, care au dezvoltat de multe ori empiric o idee personala. Cei mai multi nu au avut strategii de dezvoltare, considera Adrian Banciu, consultant de business. “Cei mai multi dintre ei au avut o viziune, o idee de care au tinut cu dintii pana a dat rezultate sau au dat gres iremediabil.”

    Cei care au reusit sa devina milionari dintr-o idee noua si bine aplicata nu sunt multi, dar fiecare a adus la momentul respectiv ceva indraznet, ceva ce a parut celorlalti o “nebunie”: Dan Ostahie a deschis primele magazine de electronice si electrocasnice pe suprafete de peste 2.000 de metri patrati, Nicolae Petrov a inceput in 1999 sa concureze TAROM, care avea atunci pierderi de zeci de milioane de dolari, prin deschiderea unei companii de aviatie la Timisoara, Horia Ciorcila a lansat de la zero Banca Transilvania si concureaza pe piata mari grupuri bancare internationale, fratii Ioan si Viorel Micula incurca vanzarile Coca-Cola sau Pepsi prin brandurile European Drinks, Virgil Mailat a lansat berea la PET, Florin Andronescu a dat primele credite de consum de pe piata si lista ar putea continua.

    “Contextul pietei si un spirit antreprenorial efervescent”, sintetizeaza Codrut Pascu, directorul biroului companiei de consultanta Roland Berger, de ce mediul de afaceri romanesc a fost constant surprins de tot felul de incercari, mai mult sau mai putin reusite, de afaceri. Contextul pietei este suma unor factori cum ar fi intarzierea marilor companii europene de retail sau de bunuri de larg consum de a veni in Romania, distanta fata de Europa de Vest, dar si faptul ca Romania e o piata generoasa ca dimensiuni si dorinta de cumparare. BUSINESS Magazin a identificat 20 de astfel de oameni de afaceri, care nu au inventat ceva cu totul nou, dar, in lipsa consultantei, a partenerilor experimentati si a concurentei, au construit de la zero.
    Mirajul retailului l-a facut pe Dan Sucu sa se plimbe trei ani la rand prin Europa. Calatorea cu arhitectul lui si vizita zeci de magazine de mobila, se uita dupa acel “ceva” care sa transforme Mobexpert dintr-o afacere cu mobila, cum mai existau si altele in Romania, intr-un concept. Rezultatul a aparut in 2001, cand Dan Sucu a deschis Mobexpert Pipera – un magazin de 15.000 de metri patrati, cel mai mare in acel moment. “Am riscat, dar a fost singurul mod in care puteam sa ma diferentiez”, spune acum Dan Viorel Sucu. “Tot ce am facut eu a fost sa adaptez o realitate europeana la piata romaneasca”, considera Sucu, adaugand ca toate magazinele pe care le-a deschis ulterior au devenit profitabile din prima luna.

    Din 20 de oameni de afaceri vizionari alesi de BUSINESS Magazin, opt au mizat pe retail. “Retailul a avut cresteri de minim 25% pe an in ultimii ani – in Romania vorbim despre un consumator foarte orientat spre consum si de o piata goala in anii ‘90, unde majoritatea produselor s-au vandut pur si simplu”, spune Codrut Pascu. Au castigat cei care au venit cu unul din doua elemente esentiale: gandirea la scara mare sau un concept deosebit. Dan Sucu a mizat pe amandoua: a deschis primul cel mai mare magazin de concept – Mobexpert Pipera -, apoi a trecut la expansiune regionala, prin deschiderea primului magazin in Bulgaria anul trecut, iar acum se gandeste la intrarea pe piata Ucrainei.

    Ce inseamna gandire la scara mare? Dan Ostahie a ignorat cu buna stiinta scaderea pietei de electrocasnice din ultimii doi ani si a continuat sa inaugureze magazin dupa magazin, pe suprafete din ce in ce mai mari, iar Cezar Rapotan, dupa ce a extins afacerea Arabesque in toata tara, a exportat-o in piete estice, precum Ucraina. Arabesque s-au dezvoltat semnificativ in ultimii cinci ani, pe fondul saltului pietei imobiliare, crescand de la 60 de milioane de euro in 2002 la w450 de milioane de euro estimate pentru 2007.

  • Visul american

    La Bucuresti vor sosi la inceputul lui aprilie oficiali ai NATO, printre care reprezentanti ai guvernului american, dar si ai altor tari membre, dintre care noua au raspuns invitatiei SUA de a cumpara si folosi in misiuni avionul multirol american. Nuanta importanta, cele noua state au raspuns invitatiei Washingtonului si nu unei oferte comerciale inaintate de Lockheed Martin, producatorul avionului multirol F16.

    Cu cateva saptamani inaintea summit-ului NATO de la Bucuresti, un oficial al Lockheed Martin – compania americana care construieste F16, principala propunere a americanilor pentru licitatia de peste 3 miliarde de euro in vederea inlocuirii MIG-urilor – a venit in Romania pentru a explica linistea de pana acum a americanilor. Liniste pentru ca Lockheed Martin, despre care s-a tot spus in presa de aici ca ar vrea sa vanda Romaniei avioane F16 la mana a doua, nu a avut o activitate vizibila de promovare, asa cum au avut principalii lor competitori – concernul suedez SAAB care propune avionul Gripen si italienii de la Alenia Aeronautica, parteneri ai concernului care construieste avionul Eurofighter. Rene Rodriguez, director de dezvoltare de piata al Lockheed Martin, nu stie sa spuna daca oferta pentru Romania va cuprinde avioane multirol noi sau la mana a doua. De fapt, Rene Rodriguez nu stie nimic, in afara faptului ca Romania cauta un avion si ca ei i l-ar putea vinde. Punct. „Restul este o discutie in termeni guvernamentali“, spune Rodriguez. FMS – acronimul de la Foreign Military Systems – este un domeniu al unui departament guvernamental, care tine de Pentagon si care se refera la vanzarea de echipamente militare fabricate in Statele Unite, in special de catre compania Lockheed Martin, catre tarile ce doresc sa cumpere. Asadar, discutia nu se poarta intre oficialii unui minister dintr-o tara straina si o companie americana cu oferta ei, ci intre oficialii unui minister si oficiali ai guvernului SUA.

    „Guvernul Romaniei sta la masa si negociaza direct cu Guvernul Statelor Unite, iar Lockheed Martin nu are niciun loc la acea masa“, spune Rodriguez, subliniind ca Lockheed Martin nu intra niciodata la negocieri si de aceea nu face oferte comerciale tarilor potential cumparatoare. „Dupa ce se inteleg, cele doua guverne stabilesc termenii contractului, ele intre ele fac platile si tot ele fac publici toti termenii contractului, semnand o LOA (letter of acceptance – scrisoare de acceptare – n.red.), care este un acord guvernamental, nu unul comercial.“

    Sa fie deci influenta guvernului american cea care a facut ca 24 de tari sa cumpere pana acum F16? Rodriguez, care a pilotat F16 in primul razboi din Golf, crede ca nu: „Este pur si simplu cel mai bun avion multirol si nu cred ca 24 de tari se pot insela“. Dintre cele 24 de tari care au ales F16, zece sunt membre ale NATO, iar Rodriguez le enumera dintr-o suflare: „Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Portugalia, Italia, Grecia, Turcia, Polonia, SUA sunt tarile cu care Romania ar fi interoperabila din aceeasi zi in care ar cumpara aceste avioane“. Directorul de dezvoltare al Lockheed Martin accepta insa ca si avioanele Gripen sau Eurofighter, principalele rivale, ar fi interoperabile imediat cu F16.

    Discutiile pe care oficialii americani le poarta cu guvernul roman pentru F16 au loc intr-o perioada cand o serie din utilizatori de avioane F16 au trecut deja pe listele de asteptare pentru avioane F35, urmatorul model de multirol construit de Lockheed Martin. F35 este construit de Lockheed Martin impreuna cu sapte parteneri – Canada, Norvegia, Danemarca, Italia, Turcia, Australia, Olanda, tari unde se construiesc diverse componente ale noului avion. „In zece ani vom avea F35 in toate aceste tari si speram ca vom inlocui toate avioanele F16 existente in urmatorii 15 ani“, spune Rodriguez. De fapt, F16 este puntea spre F35, mai spune Rodriguez, iar primele ce vor trece pe aceasta punte vor fi, bineinteles, armata si marina americana, care vor cumpara cele mai multe bucati din prima transa de 2.500 de avioane iesite de pe liniile de productie ale Lockheed Martin. „Cu aceste avioane vor fi inlocuite cele vechi, deoarece avioanele nu se pot folosi la nesfarsit“, spune Rodriguez. Chiar daca Lockheed Martin vinde acum predominant F35, pentru guvernul roman se ia in calcul vanzarea de avioane F16. „Nu vad de ce nu le-ar putea folosi peste 30 de ani, ele fiind programate pentru 80.000 ore de zbor, iar apoi si Romania poate trece puntea spre F35“, propune Rodriguez.

    Ce ar insemna insa daca Romania va primi sa cumpere avioane la mana a doua? Rodriguez spune doua lucruri: in primul rand, ca nu va exista un program de offset (deoarece acest program s-a mai realizat o data pentru acelasi aparat) si in al doilea rand ca nu stie cat ar costa. „Vom investiga ce oportunitati sunt aici pentru offset impreuna cu Ministerul Economiei si cel al Apararii, iar daca vor fi avioane la mana a doua, nu stiu ce sa va spun despre pret, deoarece nu exista propriu-zis o piata“, spune Rodriguez. Pretul unui F16 nou este in jurul sumei de 40 de milioane de dolari (apropiat de avionul suedez Gripen, estimat la 50 de milioane de dolari, dar mult mai departe de Eurofighter, care costa peste 100 de milioane de dolari).

    Producatorii celorlalte doua modele, foarte activi pe piata romaneasca de cativa ani, au anuntat deja ca ar dori sa cumpere o fabrica din Romania, ca parte a programului de offset (legea offset-ului in Romania prevede ca 80% din valoarea achizitiei sa fie reprezentata de investitii aduse de catre contractant). Richard Smith, reprezentantul SAAB in Romania, spunea ca in special Avioane Craiova ar fi o optiune serioasa pentru programul de offset. Rene Rodriguez spune insa ca nu considera necesara o promisiune de acest tip inainte de a se stabili exact cine va vinde aceste avioane: „Facem aceasta (vanzare de avioane si programe de offset – n.red.) de foarte mult timp si nu facem promisiuni desarte; as putea sa merg sa vizitez fabrici prin tara si sa dau impresia ca as vrea sa le cumpar pe toate, iar apoi sa spun ca eu doar ma uitam, nu voiam de fapt sa cumpar“, spune Rodriguez. Cu atat mai confortabil pentru ei cu cat statul roman a scos la privatizare Avioane Craiova, iar daca va vinde fabrica inainte de a se stabili cine va vinde Romaniei avioanele, asa-zisa obligatie de a salva industria aviatica de aparare ar disparea.

  • Sucu: Valoarea Mobexpert va ajunge la 400 mil. euro

    Omul de afaceri Dan Sucu, care detine grupul de firme Mobexpert – cu activitati in industria mobilei – spune ca evalueaza compania la 200 mil. euro in prezent si ca se asteapta ca valoarea sa atinga 400 mil. euro in 2011.

    Amanunte pe www.zf.ro

  • Ce a cumparat Heineken la Mures

    La sfarsitul saptamanii trecute, Virgil Mailat era inca in biroul sau de la etajul al doilea al fabricii Bere Mures. Lucra la incheierea socotelilor cu afacerea pe care a ridicat-o in ultimii 13 ani si era asteptat, in incaperea alaturata, de oficialii Heineken, cu care mai avea in continuare de discutat detalii.

    Discutiile cu grupul olandez, dar si cu autoritatile antitrust, vor mai dura intre 10 si 30 de zile, estima joia trecuta Mailat, care a fost managerul companiei si unul din principalii actionari in ultimii 13 ani.

    Cand discutiile se vor sfarsi, se va incheia si cariera de 35 de ani in industria berii a lui Virgil Mailat: „In ziua in care toate clauzele contractuale vor fi finalizate, voi preda, impreuna cu ceilalti actionari, toate actiunile pe care le detinem in cadrul celor trei active ale Bere Mures – fabrica de bere, un producator de ape minerale si un hotel la Geoagiu Bai. Vom primi toata suma pe care am stabilit-o, intr-o singura transa, iar a doua zi imi strang lucrurile si am plecat“, spune Virgil Mailat.

    Acelasi lucru il vor face si asociatii sai – Emil Morariu, Gheorghe Grec, Alexandru Rus, Nicolae Bacila si Anghel Rus. „Va veni o noua echipa manageriala de la Heineken, iar noi nu ne vom mai implica nici macar pentru consultanta“, precizeaza omul de afaceri, care va ramane in schimb cu cele 37,5 milioane de euro care ii vor intra in cont.

    Spune insa ca nu ii pare deloc rau, din mai multe motive. Unul ar fi ca vrea sa investeasca si in altceva decat in bere. Pentru inceput, se gandeste sa investeasca in domeniul medical si sa deschida o retea de clinici private in Targu-Mures. Prima va fi destinata tratarii cancerului, iar urmatoarele ar putea fi clinici de urologie, de ORL si o maternitate.

    Cu o alta parte din banii pe care ii va primi in urma vanzarii participatiei la Bere Mures intentioneaza sa contribuie la dezvoltarea afacerilor pe care le au cele doua fiice ale sale. „Fetele mele au fiecare afacerea ei, in domenii separate, si vreau sa le ajut“, spune Mailat.

    Cel mai important motiv este insa acela ca el nu se simte un dezvoltator, ci un vizionar: „Daca as fi crezut ca mai poate aparea vreo inovatie pe piata berii, daca as fi simtit ca pot sa mai fac o revolutie in industrie, nu as fi vandut acum. Dar nu stiu ce altceva nou si care sa prinda ar mai putea aparea“.

    Afacerea pe care Virgil Mailat a construit-o de la zero si din care tocmai a iesit a fost, dupa cum marturiseste, cel mai mare vis al sau. Sa lucreze in industria berii, la Fabrica de Bere Targu-Mures, a fost scopul pentru care, cand a terminat liceul din Mures, a mers la Facultatea de Industrie Alimentara de la Galati.

    Cand a terminat facultatea, Fabrica de Bere de la Mures se mutase la Reghin. „A fost un cosmar pentru mine, dar m-am si ambitionat sa nu renunt pana cand nu voi fi deschis propria fabrica de bere la Targu-Mures“, comenteaza Mailat, acceptand ca un asemenea gand la orizontul anilor ‘70 era insa utopic.

    La Reghin si-a facut ucenicia in domeniu si pana in 1990, cand a parasit fabrica, a trecut de la postul de inginer tehnolog la cel de sef de productie, apoi sef de sectie si inginer-sef. Isi aminteste de acea perioada cu zambetul pe buze; a facut parte din echipa care a realizat primul export de bere romaneasca. Era vorba de berea Silva, pe care au vandut-o in Italia.

    Tot atunci a avut ocazia sa lucreze direct pentru familia Ceausescu, sub stricta supraveghere a Securitatii. „Ii placea lui Ceausescu berea de la noi“, isi aminteste Mailat. Asa ca, ori de cate ori voia conducatorul tarii bere, securistii veneau la fabrica din Reghin si urmareau fiecare miscare a celor care o produceau.

    „La un moment dat, a trebuit sa ma mut sase luni la Scornicesti ca sa fac bere pentru Ceausescu. Evident, tot sub supravegherea Securitatii. Voia sa bea bere Bucegi, facuta doar pentru el“, povesteste Virgil Mailat.

    Momentul plecarii a venit la Revolutie.

    Daca pana atunci nu putuse sa avanseze in functie, pentru ca era vazut ca fiind anticomunist, acum se intampla tocmai invers: era vazut ca un partizan al comunismului. Asa ca a luat cei mai buni oameni din fabrica, cu care a ramas alaturi pana astazi in afaceri si a pornit pe cont propriu.

    Din acel moment, de la inginer-sef intr-o fabrica de bere de stat pana la proprietar al primei fabrici private de bere din Romania n-a mai fost decat un pas. „Era in 1990, intr-o pivnita de pe strada Pandurilor, din Reghin, iar berea pe care o faceam se numea Regina“, spune Mailat. Dupa ce prima unitate de productie a fost pusa in functiune, a urmat o perioada de dezvoltare, in care au fost proiectate alte 42 de fabrici si s-a ajuns la o capacitate de productie de cateva sute de litri de bere pe zi, imbuteliata in butoaie de aluminiu.

    Perioada in care a produs bere pe cont propriu la Reghin nu a durat decat doi ani. Adica suficient cat sa stranga banii de care avea nevoie pentru a se intoarce acasa, pentru ca, de fapt, fabricuta „Reginei“ era doar o etapa din drumul lui. In 1992, alaturi de ceilalti actionari, a pus lacatul pe portile fabricii din Reghin si a revenit in Targu- Mures. Era, de fapt, momentul pe care Virgil Mailat il asteptase 20 de ani.

    Desi voia sa produca bere, s-a gandit sa inceapa pe un teren sigur. A intrat pe piata de bauturi racoritoare si timp de trei ani a produs trei sortimente de sucuri: Jazz Cola, Jazz Orange si Jazz Lemon. Momentul in care Coca-Cola a intrat in Romania a insemnat insa retragerea. „Mergea vanzarea, faceam bani, dar nu puteam sa ne punem cu Coca-Cola. Era un competitor prea puternic. A fost, totusi, un lucru bun, pentru ca am putut sa ne intoarcem la productia de bere“, explica Mailat. T

    imp de trei ani de zile au produs bere la sticla si toti banii castigati din vanzari au fost investiti in dezvoltare.