BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Ponta: Reducerea TVA la pâine necesită provizioane de 120 milioane lei pentru semestrul al doilea

     “Pentru pâine, strict contabil, de la 24% la 9%, sunt 220-250 milioane de lei pe care să-i provizionăm din altă parte, pe an. E vorba de 120 de milioane de lei pe care îi provizionăm pe semestrul doi, ca şi când i-am pierde”, a spus Ponta.

    El a precizat că Guvernul nu are încă acordul FMI pentru reducerea TVA pentru unele alimente, arătând că această idee reprezintă un obiectiv politic care ar putea fi aplicat mai întâi doar pentru pâine.

    “Ideea e următoarea: nu avem acordul FMI. Avem o propunere pe care am discutat-o cu cei de la FMI. Lucrurile stau în felul următor: ideea noastră de a reduce TVA la 9% pentru o serie de alimente este un obiectiv politic şi economic pe care îl asumăm şi la care nu am renunţat. Cei de la FMI au spus: «O să aveţi o mare scădere a încasărilor din TVA». Contabil vorbind, au calculat şi au zis «O să aveţi o pierdere». Împreună cu domnul Daniel Constantin şi cu cei doi miniştri, domnul Chiţoiu şi domnul Voinea, ne-am hotărât să propunem şi vom discuta la următoarea întâlnire cu cei de la FMI. Deci, nu avem încă acordul lor”, a spus Ponta.

    Cititi multe pe www.mediafax.ro

  • Udrea: Eu şi susţinătorii mei nu vom candida pentru BPL al PDL. Rămânem în partid ca opozanţi ai USL

     “Am discutat cu colegii, susţinătorii mei în competiţia în interiorul partidului şi am decis că nu vom negocia, nu numai în numele meu, dar şi în numele moţiunii «Un nou PDL, o nouă Românie», cu reprezentanţii susţinătorii lui VaVasile Blaganu vom participa la viitorul BPN, dar vom rămâne în partid, vom face opoziţie adevărată la USL”, a anunţat ElElena Udrea

    Udrea a mai spus că grupul său va fi unul cu “o identitate bine definită” şi se va bate pentru electoratul de centru-dreapta şi pentru a face ce a promis în moţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Diamantul BLESTEMAT care şi-a ucis toţi proprietarii

    Ghinionul adus de diamant se leagă de originile acestuia: se spune că a fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru ar fi adus moartea nu doar a celui în proprietatea căruia intra, dar şi a celor care îl atingeau. Mit sau nu, s-au creat diverse intrigi pe parcurusul istoriei în jurul acestui subiect, existând dovezi că mulţi dintre cei care au intrat în contact cu piatra, au avut o serie de probleme.

    Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India şi a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

    Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, “Regele Soare”, iar el este cel care a tăiat diamantul, care iniţial ar fi avut 112 carate, potrivit The New York Times. L-a numit “Diamantul albastru al coroanei” şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soţul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Potrivit legendei, cei doi au fost decapitaţi în timpul Revoluţiei Franceze.În timpul Revoluţiei Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

    Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason, iar după moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţii primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc şi a vândut bijuteria.

    Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 şi l-a adus în SUA. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris.Mclean şi îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea, iar el a a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuşi, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

    Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat pentru astfel de afecţiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.

    Legenda diamantului blestemat s-a conturat şi în jurul sultanului Turciei Abdul Habd, care ar fi cumpărat diamntul cu 400.000 de dolari în jurul anului 1909 şi, la doar un an după achiziţie, ar fi fost detronat, potrivit weir-encyclopedia.com. Jaques Colette, un alt cumpărător al diamantului, s-ar fi sinucis, iar prinţul Ivan Kanitovski, un alt proprietar, ar fi fost omorât de revoluţionari. Cel care a vândut diamantul sultanului, ar fi murit alături de soţia şi copilul lui după ce au căzut într-o prăpastie cu căruţa în care se aflau, iar unul dintre cei care au păzit diamantul a fost spânzurat.

    Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile şi l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află şi în prezent. Evident, există speculaţiile că ar fi făcut donaţia pentru a scăpa de blestem.

  • Ponta: Posibila mare investiţie germană în România va fi greenfield. Se ocupă Dan Şova

     Solicitat să detalieze anunţul său că o mare firmă germană va face investiţii foarte mari în România, Ponta a menţionat: “Nu, am anunţat că e posibil, dar nu vreau să mai comentez acest subeict pentru că atunci când se ia decizia v-o anunţăm”.

    Întrebat dacă va fi o investiţie de la zero, Ponta a precizat: “Da, este o investiţie Greenfield”.

    El a mai spus, răspunzând unei alte întrebări, că de această investiţie se ocupă ministrul Dan Şova.

    “În aceste trei luni şi eu personal, şi ministrul Şova, şi alţi miniştri de resort au avut discuţii cu investitori importanţi şi că aceste decizii nu se iau de pe o zi pe alta, dar în acest an vom avea investiţii străine importante”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Biserica Ortodoxă din Cipru va încerca să convingă antreprenorii ruşi să nu plece din ţară

     Chrysostomos va organiza joi o cină cu şefii companiilor importante prezente în Cipru, pentru a discuta cu aceştia să nu-şi mute banii în altă parte, astfel încât situaţia Ciprului să nu se deterioreze şi mai mult, relatează cotidianului elen Kathimerini.

    Arhiepiscopul intenţionează să le amintească ruşilor că au avut mult timp de câştigat de pe urma dobânzilor şi prezenţei în Cipru, în timp ce în alte ţări ar fi primit o dobândă apropiată de zero.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bernie Ecclestone, povestea din spatele unei “mite” de 44 mil. de dolari

    Bancherul Gribkowsky a primit anul trecut o sentinţă de opt ani şi jumătate cu executare într-o închisoare din Munchen pentru că a primit de la Bernie Ecclestone suma de 44 de milioane de dolari, scrie The Telegraph. Instanţa a decis că neamţul a primit banii sub formă de mită pentru a orchestra vânzarea Formula 1 către actualul proprietar, firma de private equity CVC, în 2006. Şeful Formula 1 nu a primit nicio acuzaţie şi a negat cu vehemenţă că fabuloasa sumă a fost în realitate o mită. Ba mai mult, a povestit că a fost ameninţat şi şantajat de bancherul Gerhard Gribkowsky cu divulgarea unor informaţii sensibile cu privire la taxele pe care ar fi trebuit să le plătească celor de la HM Revenue & Customs.

    Până acum, Bernie Ecclestone n-a povestit niciodată despre presupusul şantaj prin care neamţul l-a folosit pentru a obţine cei 44 de milioane de dolari. Omul de afaceri dezvăluie acum că ameninţările au avut în final legătură cu Paul Ricard, circuitul de curse de Formula 1 din apropierea Marsiliei unde a avut loc Grand Prix-ul frances în anii ’70 şi ’80.

    În 1999, circuitul a fost cumpărat de Excelis, o companie din Franţa care avea în acţionariat fondul offshore Bambino al familiei Ecclestone. Atunci a avut loc renovarea circuitului la care au lucrat peste 1.200 de oameni şi care a înghiţit cu siguranţă o investiţie semnificativă. Lucrările au fost coordonate de Philippe Gurdjan, preşedintele Excelis, împreună cu Bernie Ecclestone care povesteşte acum că tocmai de la acest fapt au pornit ameninţările bancherului german.

    “I-am ajutat atunci pe cei care deţineau circuitul Paul Ricard şi le-am spus până şi ce spital ar trebui să construiască acolo sau ce fel de spaţii pentru maşini ar trebui făcute. Gribkowsky m-a acuzat că eu am condus Bambino iar acesta e doar un exemplu”, povesteşte Ecclestone.

    Fondul de investiţii Bambino a fost pornit în decembrie 1997 la Liechtenstein de către Slavica, fosta soţie a lui Bernie Ecclestone şi unul dintre beneficiarii fondului, alături de cele două fiice ale sale – Petra şi Tamara Ecclestone. Investiţiile principale ale fondului erau cele in FOCA Administration, care deţinea drepturile pentru Formula 1 şi care, în trecut, fusese în totalitate în proprietatea lui Ecclestone.

    Omul de afaceri mărturiseşte că a fost sfătuit să transfere partea lui de acţiuni pe numele fostei soţii, Slavica, evitând astfel plata unor taxe suplimentare. Practic, Slavica Ecclestone ar fi plătit în eventualitatea decesului fostului soţ taxe pe moştenirea primită, în ciuda faptului că de obicei soţii sunt scutiţi de asemenea traxe, scrie The Telegraph.

    Această mişcare a venit în contextul în care omul de afaceri acum în vârstă de 82 de ani suferea de probleme cardiace încă de la sfârşitul anilor ’90, ceea ce a dus la o operaţie de triplu bypass în 1999. Aceste circumstanţe au fost tocmai cele care au dus la înfiinţarea Bambino pe care, ca rezident britanic plătitor de taxe, Ecclestone nu avea voie să-l deţină şi controleze, întrucât fondul ar fi devenit astfel o formă de evaziune fiscală. Explicaţia o dă o clauză a legii taxelor pe venit din 1988 şi modificată în 2007, care spune că dacă un rezident britanic transferă bunuri şi bani unui ne-rezident (cum era cazul Slavicăi), rezidentul nu are dreptul să se folosească de obiectul tranzacţiei, altfel acesta ar fi fost considerat proprietatea lui şi taxat în conformitate, scrie The Telegraph.

    Astfel, ajutorul oferit de Ecclestone cu privire la circuitul de curse din Franţa a venit din afară, fără implicarea directă a acestuia. “Cum s-a întâmplat în cazul majorităţii circuitelor din lume, mi-au cerut ajutorul şi pentru acest circuit”, spune omul de afaceri.

    În declaraţiile din timpul porcesului cu bancherul neamţ, Ecclestone a declarat că, deşi acuzaţiile şi ameninţările lui Gribkowsky erau lipsite de substanţă, el s-a temit că HMRC ar putea lua în serios spusele lui, fapt care ar fi dus la taxarea neîndreptâţită cu “sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de lire sterline pe care nu le datoram”, susţine Bernie Ecclestone.

    Mai mult, o asemenea situaţie “ar fi adus asupra mea povara de a demonstra autorităţilor că nu datoram acele taxe, motiv pentru care am fost de acord cu pretenţiile lui”. Omul de afaceri spune că Gribkowsky îşi merită sentinţa. Bernie Ecclestone este în continuare cercetat de procurorii din Munchen şi de HMRC, deşi aceştia din urmă nu îl suspectează de evaziune fiscală, ci doar vor să verifice că taxele plătite sunt suficiente.

  • Somnul raţiunii naşte monştri

    Inainte de orice, puţină istorie neştiută. Să spunem că la un moment dat apare, de niciunde, ideea unei crize nemaipomenite. Savanţi, apoi politicieni, scriitori sau personalităţi publice o îmbrăţişează imediat, relatările media abundă, ajunge în manualele şcolilor şi în universităţi. Nu este vorba de vreo teorie a crizelor economice, nici de încăl-zirea globală, nici măcar de contraterorism; ce povestesc s-a întâmplat cu multe zeci de ani în urmă.

    Teoria în cauză a fost susţinută de preşedinţii americani Woodrow Wilson şi Theodore Roosevelt, dar şi de premierul britanic Winston Churchill, de scriitorul HG Wells, de George Bernard Shaw, dramaturgul, de economistul John Maynard Keynes sau de laureatul premiului Nobel Linus Pauling. Au fost construite institute de cercetare, universităţile occidentale s-au implicat, au fost emise legi speciale legate de această criză, iar prestigioase asociaţii medicale s-au pronunţat asupra sa. Totul a durat câteva zeci bune de ani.

    Trebuie să fie o chestie a naibii de importantă, veţi spune, de ce nu am auzit aşa ceva?
    Pentru că nu se vorbeşte. Este vorba despre eugenie, teoria creată de un savant pe nume Galton care credea că fondul genetic uman se deteriorează, iar rasa umană va degenera din cauză că persoanele superioare nu se înmulţeau la fel de repede cum o făceau cei de rang inferior – emigranţi, evrei, degeneraţii, cei cu mintea slabă. Lumea vorbea de „un val de imbecili în continuă creştere„ care polua partea bună a umanităţii sau de „un balast de deşeuri umane„ – scriitoarea Margaret Sanger, de „roiuri needucate de cetăţeni inferiori„ – HG Wells. 29 de state americane au emis legi care permiteau sterilizarea, iar California s-a situat pe un loc fruntaş în această activitate.

    Pe urmă au mai apărut nişte inşi, de cealaltă parte a oceanului, care au preluat ideile şi le-au dus la un nou nivel. Inşii în cauză se numeau Hitler, Goebbels sau Himmler şi au început prin gazarea persoanelor internate în spitalele psihiatrice. Ulterior, în război, au apărut sistemul de lagăre de exterminare, cunoscute, nu insist.

    După şase ani de război toată lumea s-a lepădat de eugenie, văzând grozăviile care s-au comis. Biografii au pasat discret perioada, istoricii au acoperit-o, scriitorii şi dramaturgii au schimbat macazul, iar politicienii nici usturoi n-au mâncat.

    Dar milioane de oameni au murit şi alte milioane nu şi-au câştigat dreptul de a exista. Pentru că au fost socotiţi de rang inferior. În actuala criză economică am văzut apărând, din nou, acest tip de discurs – grecii cei leneşi, românii cei hoţi, proştii de pe internet, mai nou ciprioţii cei oricum or fi ei, dedaţi ruşilor sau incorecţi, şi mi se pare un mare pericol. Noua politică totalitară europeană, ascunsă sub o mască de democraţie calpă, cultivă o egalitate raportată la mărimea bugetului şi a contribuţiilor, la gradul de sprinteneală a hormonilor şi la, eufemistic vorbind, amplitudinea răcnetelor scoase.

    Taxarea economisirii (n-or fi în băncile acelea cipriote numai banii mafiei ruseşti şi, chiar dacă ar fi aşa, sunt alte instituţii şi alte legi care se ocupă de acest tip de ilegalităţi), alianţe împotriva naturii, exhibări de putere inadmisibile, separări pe tipuri de cetăţeni europeni – cei muncitori şi cei leneşi, cei vrednici şi cei nevrednici, din nord şi din sud, impuneri absurde şi replici imbecile.

    Cea mai bună ilustraţie pentru acest text mi s-a părut a fi Goya, cu o gravură – „Somnul raţiunii naşte monştri„. Goya, bătrânul genial, surd şi nebun, care a intuit mai bine decât cei întregi la minte, cu ochi şi cu urechi. Un soi de degenerat.
     

  • Nou-veniţii în lumea mobilă

    In urmă cu zece ani habar n-aveam ce sistem de operare rulează telefonul mobil pe care-l purtam în buzunar. {i, pentru funcţiile limitate pe care le oferea, nici nu prea conta. Lucrurile s-au schimbat odată cu impunerea telefoanelor inteligente, pentru că “inteligenţa” lor constă tocmai în software, iar piesa fundamentală aici este sistemul de operare.

    La momentul actual, două sunt platformele mobile relevante. Din punct de vedere al răspândirii, Android (conceput de Google) conduce, însă privind dinspre veniturile generate, se pare că iOS de la Apple este în frunte.

    Cel puţin teoretic, Android este open source, aşa că oricine îl poate prelua pentru a-şi echipa echipamentele mobile, iar mari fabricanţi precum Samsung sau LG au contribuit semnificativ la popularizarea platformei. În schimb, iOS este un sistem “foarte proprietar”, în sensul că nu rulează decât pe aparate de la Apple. Urmăritorii sunt Windows Phone de la Microsoft şi BlackBerry de la firma cu acelaşi nume (fostă RIM). Ambele sunt proprietare, însă Microsoft îşi licenţiază sistemul, în vreme ce BlackBerry procedează precum Apple.

    Întrebarea la care se trudesc să răspundă o mulţime de analişti cot la cot cu specialişti în marketing este dacă mai sunt şanse ca alte platforme să-şi găsească loc pe această piaţă deja aglomerată. Lista noilor apariţii în domeniu cuprinde Canonical, Mozilla, Jolla şi, oarecum surprinzător, Samsung.

    Canonical este compania care susţine Ubuntu – poate cea mai populară distribuţie Linux la ora actuală. Intenţiile firmei de a ataca şi zona mobilă nu sunt noi, iar una dintre variantele prezentate anul trecut viza conlucrarea dintre Ubuntu şi Android (ambele au la bază un nucleu Linux, deci Ubuntu ar putea să folosească nucleul din Android). Se pare că acum lucrurile sunt coapte pentru un sistem complet şi independent, iar primele telefoane sunt anunţate pentru luna octombrie, deşi Canonical nu a furnizat informaţii despre acordurile cu fabricanţii şi operatorii telecom. Punctul forte la Ubuntu este interfaţa Unity, care a fost concepută pentru a putea rula pe orice dispozitiv (inclusiv televizoare), oferind astfel o imagine unitară.

    Mozilla a prezentat de curând Firefox OS şi, spre deosebire de Canonical, a comunicat şi înţelegerile cu fabricanţii (LG, Huawei, ZTE, Alcatel) şi o serie de 18 operatori din lumea întreagă. Firefox OS se diferenţiază de competitori prin faptul că este un sistem bazat pe HTML5, aşa că este “la fel de liber ca şi web-ul”. Printre punctele forte ale sistemului de la Mozilla se numără notorietatea brandului Firefox, calităţile browserului şi faptul că este bazat pe standarde deschise. De fapt, Firefox OS funcţionează ca o aplicaţie web, iar dezvoltarea de noi aplicaţii implică tehnici larg răspândite: HTML5, Javascript şi CSS.

    Finlandezii de la Jolla au reuşit să salveze ce era de salvat din sistemul MeeGo, pe care Nokia l-a abandonat laolaltă cu Symbian, şi au realizat Sailfish OS – despre care am mai scris. Deşi Jolla are de gând să producă telefoane sub brand propriu, iar primele modele sunt prevăzute pentru jumătatea anului acesta, intenţia finlandezilor este să licenţieze sistemul de bază (Mer, tot ce e sub interfaţă) către terţi producători, care pot să-şi folosească propria interfaţă. De curând, Jolla a lansat un SDK (Software Development Kit), astfel încât programatorii pot crea aplicaţii sau pot porta cu uşurinţă aplicaţii de pe alte platforme. Punctul forte la Sailfish este, totuşi, interfaţa. Inovativă, dar proprietară.

    Deşi este cel mai mare fabricant de telefoane Android, Samsung lucrează în continuare la Tizen, care este tot un urmaş al lui MeeGo. De fapt, Samsung înlocuieşte Nokia în parteneriatul cu Intel şi Linux Foundation. Punctul forte: banii.

    Mulţi comentatori se arată sceptici în privinţa şanselor nou-veniţilor, în principal datorită reticenţei mediului corporatist: politica BYOD (Bring Your Own Device) ar fi dată peste cap dacă diversitatea creşte. Dar există şi optimiştii, care constată că în zona mobilă ciclurile sunt de cinci ani, iar iPhone şi Android au împlinit vârsta şi cineva le va lua locul. Pe cine pariaţi?

  • Parlamentarul cu ceas de 650.000 de dolari

    Ceasul este ornat cu diamante şi a fost produs într-o serie limitată, de numai 30 de exemplare. Casa Ulysse Nardin a fost fondată în 1846. De remarcat că firma nu recomandă cumpărarea ceasurilor sale de pe interent, ci numai prin dealeri autorizaţi. Aşa că întrebarea  vine firesc: “o fi adevărat?”.

  • Constantin: Vom face o evaluare a pierderilor fermierilor afectaţi de problema aflatoxinei

     “Au fost probleme cauzate în ultimul timp cu referire la aflatoxina identificată în lapte. Sunt anumite pierderi pentru anumiţi fermieri în această perioadă şi vom face o evaluare a pierderilor. Vom avea discuţii şi cu procesatorii, pentru a nu se pune presiune pe producători. Ce e important pentru crescătorii de animale care aveau contracte cu procesatorii este că aceste contracte au fost respectate, procesatorii au cumpărat în continuare laptele de la producători, chiar dacă au constituit stocuri suplimentare.

    Crescătorii de animale care au contracte cu procesatorii au livrat şi nu au înregistrat pierderi în această criză. Pierderi s-au înregistrat la fermierii care au vândut laptele direct prin dozatoare, iar acolo trebuie să ne asigurăm că vând fermieri, nu intermediari care văd o afacere din asta”, a declarat Daniel Constantin, vineri, într-o conferinţă de presă la Cluj.

    Potrivit acestuia, crescătorii de bovine au solicitat majorarea ajutorului de stat pe cap de animal de la 500 de lei la 600 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro