BusinessMagazin

Tag: tehnologie

  • Mio: in 2009 vrem sa vindem 70.000 de unitati

    Conform estimarilor companiei, in acest an in Romania se vor vinde aproximativ 100.000 de unitati GPS, piata inregistrand un ritm mult mai mic de crestere decat cel anticipat.

    "Ne asteptam sa incheiem acest an cu o cota de piata de aproximativ 50% si 50.000 de unitati GPS vandute pe piata din Romania, in crestere cu 38% comparativ cu anul anterior", a spus Laura Samson, country manager Mio Technology Romania.

    In Europa Centrala si de Est in 2008 s-au vandut un numar total de 1,3 milioane de dispozitive, iar Mio detine un procent de 36,6% din aceste vanzari, potrivit companiei de cercetare Canalys.

    Anul viitor compania va lansa pe piata romaneasca primul notebook Mio si un GPS cu televizor incorporat.
     

  • Red Hat vine in Romania in doi ani

    "Romania este una dintre cele mai importante piete din Europa de Est pentru noi", a declarat Dirk-Peter van Leeuwen, directorul regional al Red Hat, dezvaluind astfel planurile companiei de a inaugura o filiala in Romania pana la sfarsitul lui 2010.

     

    Compania este prezenta pe piata locala prin Romsym Data, distribuitorul unic al Red Hat, care are in portofoliu si alte produse software precum Symantec, Macromedia, Adobe, Veritas, SPSS sau Dot Hill. Printre clientii Red Hat din Romania se numara cateva banci locale, companii din sectorul telecom precum Vodafone si cateva institutii din administratia publica.

     

    "In acest an, vanzarile de licente Red Hat vor atinge 450.000 – 500.000 euro, dupa ce anul trecut s-au ridicat la 300.000 euro si au fost cu 80% mai mari decat in anul 2006. Acest segment al pietei de sisteme de operare este in plina crestere", a declarat Razvan Balint, directorul general al Romsym Data, carel a incheiat primul semestru din 2008 cu o cifra de afaceri de 3,8 de milioaen de euro.

     

    Anul acesta, Red Hat a raportat o crestere de 95% a volumului de business fata de anul anterior si a oferit o serie de solutii ce reduc costurile IT ale institutiilor financiare de pe piata romaneasca. Veniturile producatorului american s-au cifrat la in anul fiscal 2008, incheiat pe 29 februarie, la 523 milioane dolari, tar pentru anul fiscal curent, compania estimeaza o crestere de 30%.
     

  • Departe de priza








    Pentru a exemplifica modul cum se aplica respectivul concept, denumit WiTricity, oamenii de la Intel au aprins un bec de 60 de wati fara ca acesta sa fie conectat la vreo sursa de energie electrica, demonstrand astfel ca este posibila transmiterea wireless a energiei electrice pe o distanta de un metru. E adevarat ca pe parcursul procesului a fost pierduta un sfert din energia electrica folosita initial. “Dar sursa de alimentare a unui laptop, spre exemplu, nu este deloc atat de eficienta, energia risipita fiind mai mare”, sustine Justin Rattner, directorul de tehnologie al Intel. “Transmiterea a 60 de wati la o eficienta de 75% este un lucru incredibil din punctul nostru de vedere”.




     

    Noua tehnologie de transmisie wireless a energiei electrice se foloseste de o serie de principii de baza ale fizicii – doua bobine electrice care rezoneaza la aceeasi frecventa isi pot transmite energie reciproc la o anumita distanta. Insa mai e de parcurs un drum destul de lung inainte ca WiTricity sa intre in exploatare comerciala. Marin Soljacic, un profesor de fizica de la MIT care a lansat teoria transferului wireless de energie in 2006, sustine ca institutul a propus deja cateva solutii de limitare a pierderii de energie pe parcursul transferului, care ar putea grabi punerea in aplicare a tehnologiei.




  • Inapoi la Jules Verne








    Pe masura ce costul combustibililor creste si, odata cu el, presiunile de a diminua emisiile de dioxid de carbon, guvernele si companiile private incep sa se gandeasca la o serie de schite pentru o noua generatie de aparate zburatoare. “Este un proiect romantic”, spune arhitectul Jean-Marie Massaud (45 de ani), inconjurat de schite de mobilier in biroul lui din Paris – “dar ganditi-va totusi la Jules Verne”.

     

    Sunt peste 70 de ani de cand zeppelinul gigant Hindenburg a izbucnit in flacari la aterizarea in Lakehurst, New Jersey, omorand 36 de membri ai echipajului si pasageri si punand capat prematur unei ere a dirijabilelor. Dar datorita noilor materiale si mijloacelor sofisticate de propulsie, o gama diversa de antreprenori isi incearca din nou norocul cu colosii zburatori.

     

    Massaud, designer de hoteluri in California si al unui stadion in Mexic, nu a pus pe plansa inca detaliile tehnice si nu a gasit finantatori sau sprijin de la vreo companie pentru proiectul lui – cel de a construi un zeppelin de 210 metri sub forma de balena, cu un hotel de lux la bord, pe care l-a numit Norul Locuit (Manned Cloud, sau Le Nuage).

     

    Dar nu toate proiectele sunt atat de pretentioase ca al lui Massaud. Spre exemplu, un start-up francez din domeniul tehnologiei, Aerospace Adour Technologies, studiaza impreuna cu Posta franceza cat de fezabil ar fi transportul aerian cu dirijabile al coletelor postale. Tot in Franta, Theolia, o companie specializata in energie rege­ne­rabila, finanteaza construirea unui dirijabil si pregateste un zbor de test peste Atlantic. In Germania, Deutsche Zeppelin-Reederei, succesorul companiei care a operat zeppelinul Hindenburg, a avut succes cu o noua generatie de dirijabile pe care le foloseste pentru a transporta turisti si marfuri.

     

    Tendinta nu e cu totul noua. Zeppelin-Reederei a transportat anul trecut 12.000 de turisti in zboruri de agrement in sudul Germaniei. Aerophile, o companie franceza care a resuscitat baloanele cu nacela – ce concureaza cu dirijabilele la transportul de pasageri, dar si ca vehicule stiintifice si de publicitate – a fost fondata de doi tineri ingineri francezi in 1993.

     

    In ce o priveste, industria aviatica nu pare sa intampine prost ideea. Massaud spune ca Emirates si Air France si-au exprimat deja interesul pentru Norul Locuit. Dar la o viteza maxima de 160 de km pe ora si o capacitate maxima de cateva zeci de pasageri, multi experti in aviatie considera ca dirijabilele vor ramane nise pentru turisti sau pentru mici evenimente stiintifice sau de publicitate.

     

    “Un dirijabil este ceva magic”, spune Jérôme Giacomoni, care avea 25 de ani cand a fondat Aerophile impreuna cu un prieten. “Dar cele mai multe dintre idei sunt nebunesti.” Dirijabilele, spune el, “sunt foarte sensibile la furtuni, au nevoie de spatii generoase de aterizare si nu sunt fezabile din punct de vedere economic”.

     

    Nu inca, spun visatorii ca Massaud. Dar preturile la combustibili imping companiile aeriene sa reduca numarul de zboruri si sa retraga aparatele de generatie mai veche si mai putin eficiente. Producatorii de avioane precum Boeing si Airbus au reactionat promitand aeronave care consuma mai putin si emana mai putin dioxid de carbon.

    Asemenea ingrijorari l-au facut pe Massaud sa inceapa sa se gandeasca la dirijabile. El a conceput Norul, un dirijabil cu heliu in forma de balena, cu o viteza de croaziera de 128 de kilometri pe ora si o cabina care poate adaposti 50 de pasageri si 25 de membri ai echipajului. “Balenele uriase au ales in timpul evolutiei sa traiasca in armonie cu mediul”, spune el. “Ele sunt simbolurile vietii traite in armonie cu natura.”

     

    Massaud si-a trimis desenele la agentia aerospatiala franceza (ONERA), ai carei experti i-au sugerat, printre altele, sa reduca numarul de pasageri la 15, dar au certificat estimarile lui cu privire la fezabilitatea prototipului. “Exista nise unde dirijabilul inca poate sa se adapteze”, spune Philippe Guicheteau, consilier special pentru sisteme aeronautice militare la ONERA.

  • Upgrade? Nu, multumesc!




    Butada isi are aplicabilitate si in alte aspecte din viata si din amor, dar nu e niciodata atat de obsedanta ca atunci cand te confrunti cu tehnologia. Cumperi o noua imprimanta, vezi cum software-ul ei sofisticat iti da peste cap desktopul. Treci pe Vista si iPod-ul si PDA-urile intra in greva. Si Dumnezeu sa te ajute daca te apuci sa-ti criptezi semnalele wireless.








     

    Chiar ceva banal, ca procurarea unui televizor nou, declanseaza o bestie pofticioasa cu tentacule de Ethernet, HDMI si sunet surround. Stiu asta pentru ca sotia mea m-a scapat de curand din tentaculele uneia care tocmai plescaia de pofta in living, abia asteptand sa ma apropii.

     

    Aceasta e jungla in care traiesc consumatorii din viata reala, ca mine – o jungla in care fiintele inteligente intra doar pentru a fi transformate in urangutani care urla si se bat cu pumnul in piept. Cat despre cei care fac recenzii de produs sau comentatorii de subiecte tehnologice, pe care ne bazam pentru a ne ghida… Ei traiesc intr-un taram al fantasmelor, primesc gratis o gramada de camere si playere Blu-ray de la o multime de producatori, facand teste fiecarui model si spunandu-ne care si ce functiuni are. Foarte curajos, n-am ce zice.

     

    Noi, cei obisnuiti, traim in lumea reala: trebuie sa punem banul jos, sa-i cerem produsului sa functioneze impreuna cu celelalte dispozitive electronice de la noi din casa si sa reusim din prima sa-l facem sa mearga; sau, daca nu, sa ne descurcam cu consecintele. Aceeasi a fost si problema mea: cand noul meu televizor H.P. MediaSmart a fost invitat sa faca frumos pe langa celelalte componente perfect utile (antena de cablu, playerul de DVD si computer), frumusetea cu ecran de 120 de centimetri a pastrat o distanta pe care niciun cablu n-ar fi putut s-o anuleze.

     

    Ca majoritatea barbatilor, si eu m-am informat despre un nou televizor mai cu zel decat o facusem despre cum e sa devii tata, la vremea respectiva. Am petrecut sase luni scotocind prin recenzii detaliate de produs din reviste si cercetand studii de specialitate pe site-urile web. Am calculat cu precizie care dintre miliardele de functiuni conteaza mai mult.

     

    M-am lasat cucerit de beneficiile lui MediaSmart: era intr-adevar imens. Bine, recunosc ca a fost mai mult decat atat. M-am asigurat ca voi beneficia de cea mai buna rezolutie de 1.080 de pixeli si trei porturi HDMI pentru conexiunile rapide de inalta definitie. (Si cu asta, la revedere, componente cu cablu!) Am cautat neaparat sa am o telecomanda universala de la care sa pot controla televizorul, video recorderul de la antena prin cablu si hibridul meu DVD-VCR. Multe modele aveau asemenea facilitati, bineinteles. Dar am vrut neaparat o plasma pentru cele mai profunde tonuri de negru inchis, ecranul de 120 de cm, porturi laterale pentru acces rapid si difuzoare nitel mai mici decat o carpeta persana. M-am gandit ca pentru cateva sute de dolari in plus voi avea un echipament impermeabil la viitor si voi beneficia de tehnologii de retea wireless. Aceasta imi va permite sa vad filme de pe PC-ul meu direct pe ecranul mare si sa inchiriez filme de pe internet – principala menire a MediaSmart. 

     

    Am tot urmarit MediaSmart-ul vreme de cateva saptamani si apoi am luat decizia. Chiar am cheltuit 150 de dolari ca sa vina o echipa specializata pentru montaj, ca sa fiu sigur ca vechile componente din casa n-or s-o ia razna. Eram doar la un pas de legea lui Schwarz – pentru 2.500 de dolari urma sa beneficiez de mai mult ecran si mai putine probleme.

     

    Un pluton de instalatori, Divizia de Tipi de la IT, a venit la tanc: unul ca sa despacheteze monitorul, unul ca sa calibreze functiunile televizorului, altul sa aiba grija de telecomanda si altul a carui singura menire era sa se asigure ca scaunul meu din sufragerie nu poate s-o ia de unul singur pe fereastra. Primul tip a pus monitorul pe suport, a dat jos celofanul protector si i-a lasat pe ceilalti sa faca televizorul sa functioneze cum trebuie.

     

  • Basul si cu toba mare

    Ideea apartine coreenilor de la Electronics and Telecommunications Research Institute, care au conceput un nou format de melodii digitale, denumit MT9, pentru a permite aceasta fragmentare a unei melodii in mai multe categorii de sunete. “Speram ca formatul va fi standardizat la nivel international”, spune Ham Seung-chul, directorul executiv al Audizen, compania care a sustinut financiar dezvoltarea MT9, mai ales in contextul in care, dupa spusele sale, companii precum Samsung sau LG Electronics si-au exprimat deja interesul de a include formatul audio in modele viitoare de telefoane mobile ce ar putea fi lansate incepand de anul viitor.

    In opinia lui Seung-chul, industria muzicala ar trebui sa-si schimbe perceptia asupra pietei, pe masura ce inregistrarile se transforma tot mai mult dintr-un produs muzical fizic intr-un serviciu digital servit in moduri tot mai personalizate, ceea ce e deja vizibil in scaderea dramatica a vanzarilor de CD-uri cu muzica in favoarea internetului. Pentru multi dintre consumatori, in special din randul pasionatilor de karaoke sau de anumite instrumente muzicale, formatul MT9 ar putea fi intr-adevar o alternativa interesanta de a asculta muzica. Evident ca aceasta perspectiva nu este deloc incurajatoare pentru muzicieni. Desi interventia tehnologiei in industria muzicala i-a impins pe acestia sa se adapteze, rand pe rand, la mai toate capriciile consumatorilor, noul format este privit in mod deosebit cu reticenta, pentru ca inseamna ca toata munca lor de a crea muzica este ignorata, iar ascultatorii se transforma in copii mici care iau o masinuta si o demonteaza numai ca sa vada ce are inaun¬tru. Sau, altfel spus, si inter-activitatea ar trebui sa aiba limitele ei.
     

  • Sedinta online la ora 10

    Cand au fost lansate telefoanele mobile cu capacitati 3G in Japonia, in 2001, toata lumea vorbea despre modul cum aceasta tehnologie revolutionara le va permite utilizatorilor sa vada imagini video in timp real cu interlocutorii lor pe ecranul celularului, pe parcursul discutiei telefonice. Dincolo de faptul ca aceasta idee a generat la acel moment nenumarate discutii legate de invadarea intimitatii celor ce poarta asemenea conversatii, tehnologia 3G, raspandita de-a lungul ultimilor ani in toata lumea, nu a insemnat atat o crestere de popularitate a apelurilor video, cat o posibilitate de promovare a serviciilor de date la viteze ridicate.

    Conferintele video si-au insa gasit insa locul pe internet, prin intermediul serviciilor de genul Skype sau chiar Yahoo! Messenger, care permit efectuarea de apeluri video online. Singura conditie ar fi existenta unei camere web care sa adauge componenta video conversatiilor telefonice prin internet. Spre deosebire de tehnologia 3G, videoconferintele realizate prin Skype sunt gratuite atat timp cat la capatul celalalt al firului se afla un utilizator al aceluiasi serviciu, fapt care i-a atras in primul rand pe cei interesati sa-si vada familia si cunostintele aflate la mare departare. Si a determinat totodata si alte companii decat cele de mesagerie instantanee sa ofere astfel de servicii. In lumea virtuala Second Life, de exemplu, avatarurile online ale utilizatorilor au acces la apeluri si video conferinte, jocul fiind adesea folosit inclusiv de companii pentru intalnirile intre angajati din diverse zone ale lumii.

    In ce priveste utilizatorii de business, companiile prefera totusi sisteme specifice, care sa le ofere o calitate superioara a imaginilor video, securitatea informatiilor discutate in cadrul conferintelor si diferite functionalitati utile, cum ar fi posibilitatea schimbului de documente intre participanti.

    Interesul companiilor pentru sistemele de videoconferinte a crescut vizibil in ultima perioada, mai ales in conditiile reducerii multor bugete alocate calatoriilor de afaceri, inclusiv ca efect al scumpirii combustibililor si al scumpirii biletelor de avion. “Exista deja multe companii care au recunoscut ca prefera sistemele de videoconferinta in defavoarea calatoriilor de afaceri”, afirma Erica Schroeder, directorul departamentului care se ocupa de TelePresence, cel mai avansat sistem de conferinte al Cisco Systems.

    Unul dintre exemple ar fi compania de resurse umane Manpower, care a inceput anul acesta sa foloseasca tot mai mult sistemele de videoconferinta pentru a reduce costurile cu calatoriile. “Inainte, mergeam pe ideea ca daca e posibil ca intalnirea sa fie inlocuita cu o videoconferinta, foarte bine, dar nu era obligatoriu. Acum conferinta este prima optiune”, spune Allan McKisson, vicepresedinte in cadrul Manpower si cel care aproba o parte dintre cererile angajatilor pentru calatorii de afaceri. Acelasi lucru se intampla si in cazul producatorului de mobila pentru birou Herman Miller. “Incurajam angajatii sa foloseasca videoconferintele si sa plece in calatorii numai daca este absolut necesar”, spune Susan Koole, purtatorul de cuvant al companiei.

    Furnizorii de sisteme de conferinta destinate companiilor, precum Cisco Systems, Polycom sau Hewlett-Packard (HP), au consemnat o crestere a interesului companiilor pentru videoconferinte, in conditiile strategiei de reducere a cheltuielilor cu calatoriile. “Este unul dintre subiectele principale de discutie ridicate de clientii nostri”, spune Michael Kourey, directorul financiar al Polycom, observand o schimbare a situatiei fata de anii trecuti, cand compania era cea care se straduia sa promoveze in randul potentialilor clienti optiunea videoconferintei.

    Potrivit furnizorilor de solutii de teleconferinta, reducerea cheltuielilor este considerabila, un bun exemplu fiind inclusiv experienta proprie. In cazul Cisco Systems, prin utilizarea la nivel intern a TelePresence s-au economisit aproximativ 150 de milioane de dolari (96 de milioane de euro), bani pe care firma i-ar fi cheltuit pentru calatoriile angajatilor in ultimul an si jumatate, dupa cum spune Erica Schroeder. De asemenea, unul dintre clientii Polycom, compania EasyNet, subsidiara a News Corp., si-a redus costurile cu calatoriile de afaceri cu 35% in doar trei luni, potrivit directorului Mike Ayres.

    Cu toate acestea, costurile de instalare a unui sistem de videoconferinta nu sunt deloc mici. Spre exemplu, pentru unul dintre sistemele avansate tehnologic ale Polycom, clientii aloca intre 300.000 si 700.000 de dolari (192.000-449.000 de euro), cam cat costa si un sistem furnizat de Cisco Systems. Este drept ca exista si alternative mai ieftine, al caror pret nu depaseste cateva zeci de mii de euro, dar companiile interesate sa achizitioneze un sistem complet de videoconferinta cauta performanta si calitate video ridicata, preferand sa investeasca mai mult. “Claritatea imaginilor high definition este impecabila, dand senzatia ca esti in aceeasi camera cu ceilalti participanti la conferinta”, spune Larry Quinlan, directorul de tehnologie al companiei de consultanta si audit Deloitte, care foloseste un sistem Polycom.

    Totusi, din cauza costurilor ridicate pentru un sistem dedicat salii de conferinte si intalniri, multe companii opteaza pentru conferintele web, care presupun un abonament lunar de cateva sute de dolari. Aceasta forma de conferinta, care include componentele audio si video, castiga rapid teren in randul companiilor. WebEx, spre exemplu, care sustine ca are o cota de 61% din piata conferintelor web, cu 100.000 de astfel de reuniuni online pe zi, permite conectarea la sistem a pana la sase utilizatori din birouri diferite, imaginea video a fiecaruia dintre ei fiind afisata pe ecran. Avantajul WebEx pentru clientii din segmentul corporatist este insa faptul ca pe parcursul conferintei pot fi afisate pe ecrane documente pe care participantii le pot modifica in timp real. Folosirea serviciului presupune plata lunara a unei taxe de 375 de dolari (240 de euro), ceea ce exclude de la bun inceput din lista clientilor pe consumatorii obisnuiti, care au la indemana si alternative gratuite, de genul DimDim.

    La o privire de ansamblu, industria videoconferintelor este departe de maturitate. In Europa, de exemplu, piata sistemelor dedicate conferintelor la distanta ar urma sa ajunga anul acesta la un miliard de dolari (640 de milioane de euro), potrivit unui studiu realizat de Wainhouse Research, insa potentialul este insa de patru ori mai mare.

  • Inchideti calculatoarele

    Cele doua exemple se incadreaza in fenomenul larg al dependentei de tehnologie, fata de care o forma de opozitie propusa de oameni ca Sarmiento sau Stallings este abtinerea totala, o zi pe saptamana, de la folosirea tehnologiei. “Cred ca multi dintre consumatorii de tehnologie ajung la un punct in care simt nevoia sa traga linia si sa ia o mica pauza”, spune Shanon Sarmiento. “Tehnologia ne solicita mult prea mult, asa ca o zi libera ne permite sa ne reconectam la lumea reala.”

    Ziua fara tehnologie este numita de unii “sabatul secular” sau “ziua deconectata” si a inceput sa fie adoptata, intr-un fel sau altul, de utilizatori din toata lumea, chiar daca pentru multi e imposibil sa ia o astfel de pauza in fiecare saptamana. Ariel Meadow Stalling si-a propus pentru anul acesta sa petreaca macar 52 de nopti de miercuri departe de laptopul conectat la internet, telefonul mobil, agenda electronica si celelalte echipamente pe care le foloseste. “Imi place tehnologia, dar pentru mine a devenit deja o problema”, explica Stalling, dand drept exemplu situatiile in care seara, in pat, incepe prin a-si citi mailurile si ajunge sa se uite in cele din urma la clipuri video pe YouTube, desi este foarte tarziu si urmeaza sa se trezeasca in doar cateva ore.

    Doi programatori din Canada, Denis Bystrov si Ashutosh Rajekar, au chiar in plan sa organizeze in luna mai o zi care sa fie recunoscuta la nivel global drept ziua fara tehnologie, mizand pe sustinere din partea celor care stiu ce inseamna dependenta de tehnologie – oameni ce scriu mesaje sau vorbesc la telefon in timp ce conduc si sunt nedezlipiti de laptop inclusiv in timpul mesei.

    “In 1999, cand vorbeam despre dependenta de lumea virtuala, toti au crezut ca exagerez si ca este vorba despre o gluma”, isi aminteste Dave Greenfield, directorul institutului Center of Internet Behavior din Connecticut. El estimeaza ca intre 1 si 10% dintre americani folosesc tehnologia intr-un mod care le afecteaza negativ vietile, iar ziua fara tehnologie ar fi un prim pas in abordarea acestei probleme.

  • MySpace si Facebook se bat pe muzica

    Laboratoarele SlingShot Labs sunt pentru News Corp. un fel de incubator de afaceri pe internet.

    Finantarea de aproape 10 milioane de euro (15 milioane de dolari) oferita recent de compania lui Rupert Murdoch pentru SlingShot este mai degraba menita sa ajute reteaua sociala MySpace, una dintre liniile de business pe internet ale companiei, in competitia din ce in ce mai stransa cu Facebook.

    Cu aproximativ 110 milioane de vizitatori unici din toata lumea in fiecare luna si venituri anuale de aproximativ 525 de milioane de euro (800 de milioane de dolari), MySpace reprezinta un motor important de crestere pentru imperiul media News Corp al lui Rupert Murdoch.

    Numai ca MySpace pare a fi aproape intotdeauna cu un pas in urma competitorului Facebook, condus de tanarul antreprenor american Mark Zuckerberg, cand vine vorba despre serviciile lansate. Un exemplu este platforma de aplicatii software dedicate retelei sociale.

    Facebook ofera deja de mai multa vreme programatorilor independenti posibilitatea de a dezvolta propriile softuri, care mai apoi sunt puse la dispozitia utilizatorilor pe paginile retelei.

    In acest scop, Facebook a anuntat in ultima parte a anului trecut o investitie de aproape 6,6 de milioane de euro (10 milioane de dolari) in companii software care sa dezvolte aplicatii specifice.

    “In esenta, acest incubator de business este pentru MySpace o metoda de a profita de oportunitatile care apar pe piata”, explica Chris DeWolfe, directorul executiv al retelei sociale, sensul finantarii acordate SlingShot Labs.

    Una dintre aceste oportunitati despre care vorbeste DeWolfe ar putea fi un serviciu de muzica disponibil pe paginile retelei sociale. Se pare ca MySpace are in plan sa lanseze un astfel de serviciu, compania fiind deja in tratative cu patru mari case de discuri pentru a putea furniza melodii, fie numai pentru a fi ascultate online, dar si spre descarcare pe computer in format MP3, sustin surse din piata apropiate proiectului, citate de The Wall Street Journal.

    Practic, aceasta ar insemna astfel ca MySpace va intra in competitie directa cu serviciul de muzica iTunes al Apple, cu servicii pe baza de abonament de genul Rhapsody, dar si cu celelalte retele sociale cu profil muzical.

    Deocamdata insa, planurile pentru MySpace Music, cum va fi numit cel mai probabil serviciul, nu au fost confirmate de News Corp, iar Universal Music Group al Vivendi, BMG Music Entertainment al Sony, Warner Music Group si EMI Group, principalele case de inregistrari din SUA, au refuzat la randul lor sa comenteze posibilitatea de a se alia cu MySpace pentru un serviciu de muzica online.

    Ideea in sine este insa plauzibila, mai ales ca reteaua este cunoscuta ca loc predilect unde muzicienii in cautare de afirmare isi pun la dispozitie melodiile pentru auditie online, iar cei ce au deja contracte cu case de discuri isi promoveaza albumele, informandu-si ascultatorii de unde le pot cumpara.

    In conditiile in care vanzarile de CD-uri sunt in scadere la nivel mondial, platformele alternative de distributie a continutului audio reprezinta insa o oportunitate pentru casele de inregistrari.

    Cele patru mari case de discuri cu care MySpace ar fi in discutii au deja parteneriate cu Last.fm si Imeem, retele care le permit membrilor sa incarce muzica, sa-si creeze liste cu melodiile preferate, sa caute alti utilizatori cu preferinte muzicale asemanatoare si sa publice pe bloguri sau pe site-urile proprii widget-uri cu muzica respectiva.

    Castigurile in acest caz provin in cea mai mare parte din publicitatea accesata de cei in jur de 40 de milioane de vizitatori unici pe care ii au cumulat aceste retele de muzica in fiecare luna.

  • Gartner: Doar 700.000 de computere vandute in 2007

    Evaluarea pietei de PC-uri din Romania realizata de compania Gartner nu coincide insa cu cea a companiei IDC, care a calculat piata computerelor din 2007 la un numar total de 944.000 de unitati vandute.

    Diferenta este data de faptul ca cele doua companii de cercetare de piata utilizeaza metode diferite de calcul, situatie care se regaseste in cea mai mare parte a studiilor cu acelasi subiect publicate de acestea.

    Datele Gartner indica faptul ca din punctul de vedere al vanzarilor, Romania a devansat Ungaria, unde au fost vandute 636.042 de unitati anul trecut.

    Cu toate acestea, este inca in urma Republicii Cehe care a inregistrat vanzari totale de 998.507 de computere sau a Poloniei, unde vanzarile depasesc 3,1 milioane de unitati.