BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Microsoft pregăteşte o tabletă Surface de 7 inci

     Sursele susţin că producţia unei tablete de 7 inci nu făcea parte din planurile Microsoft anul trecut, însă compania şi-a dat seama că trebuie să vină cu un răspuns la creşterea puternică a popularităţii tabletelor mai mici, precum Google Nexus 7 sau Apple iPad Mini.

    Jumătate din tabletele vândute în ultimele trei luni ale anului trecut au fost mai mici de 8 inci, potrivit datelor companiei de cercetare IDC.

    Contactaţi de WSJ, reprezentanţii Microsoft au refuzat să comenteze informaţiile.

    Microsoft încearcă să-şi facă loc pe piaţa tabletelor şi smartphone-urilor, dominată de Google şi Apple, pe fondul declinului tot mai accentuat al pieţei PC-urilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reportaj: Cât de dulce sau acră poate fi o muşcătură din cel mai mare măr din lume

    Frank Sinatra îmi răsuna în căşti la ora şapte dimineaţa pe Aeroportul Otopeni. Mă uitam lung la panoul cu zboruri care îmi spunea că am ajuns cu o oră şi jumătate înainte de decolare. Credeam, poate, că la aeroport sunt mai aproape cu zece kilometri de destinaţia finală. Ne despărţeau însă mai bine de 14 ore, 7.600 de kilometri, două zboruri (din care unul transatlantic), o escală de trei ore la Londra, o carte şi circa douăzeci de minute de somn.

    Timpul refuza să alerge aşa cum voiam eu, aşa că mi-am ocupat timpul cu Ali şi Nino, personajele cărţii cu acelaşi nume scrise de Kurban Said (pseudonim al unui scriitor despre care se crede că ar fi ucrainean). Nici povestea de dragoste ce se conturează în jurul unui musulman şi al unei creştine şi nici informaţiile despre cultură, război şi tradiţii nu au reuşit să mă facă să uit că sunt în drum spre oraşul care nu doarme niciodată. Poate de-asta nu am reuşit nici eu să adorm în avion aşa cum fac de obicei. Am furat abia 20 de minute dintr-un total de zece ore de zbor.

    Am recuperat însă la întoarcere, când am dormit tot zborul până la Londra (cu o pauză de zece minute pentru masă), obosită fiind de nimeni altul decât de New York, oraş care de-a lungul anilor a primit nume şi nume, de la Marele Măr (Big Apple), oraşul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului„ (The Center of the Universe). I se potriveşte ca o mănuşă, cred eu acum. În centrul universului nu am simţit nici diferenţa de fus orar, nici durere de picioare (după circa 12 ore de mers continuu în fiecare zi), nici foame şi nici sete. Oraşul mi-a ţinut loc şi de masă şi de casă.

    Odată ajunsă din nou pe tărâm american (mai fusesem o dată pe coasta de vest), am ieşit din aeroport să simt aerul de New York. „Miroase a New York„, am spus, deşi trebuie să recunosc că nu cred că era un miros deosebit, ci doar aerul parfumat de entuziasmul meu.

    Au apărut celebrele taxiuri galbene, cu plăcuţe de înmatriculare pe care scria mare şi citeţ New York. Am făcut o primă poză să am dovada că am ajuns, chiar am ajuns în centrul universului. Zeci de taxiuri au venit, s-au umplut şi au plecat până să vină şi rândul meu care aşteptam cuminte la o coadă de câteva zeci de persoane. Călătoria cu taxiul cred că e ceva fără de care nu se poate, la fel cum e şi cea cu metroul. Taxiul nu zboară şi metroul nu atinge viteza luminii, însă ambele călătorii fac parte din experienţa New Yorkului.

    Pe listă aş mai adăuga cel puţin o vizită sus în Empire State Building (de preferat noaptea şi după ce ai văzut încă o dată „An affair to remember„), o plimbare prin Central Park, o după amiază „pierdută„ la The MET între Degas, Renoir şi Van Gogh, un spectacol pe Broadway şi o călătorie la sau pe lângă Statuia Libertăţii. Lista mea e însă nesfârşită şi poate include de la plăcinţele tradiţionale din China Town la o plimbare pe Madison Avenue.

    „Pe Madison Avenue nu îţi permiţi nici să iei masa, dar să îţi iei o casă„, îmi spunea un localnic, designer vestimentar care s-a oprit „de bună voie şi nesilit de nimeni„ pe stradă pentru a mă ajuta cu câteva „ponturi„. Păream probabil (deşi nu eram) pierdută cu harta în mână.

  • Punct şi de la capăt

    47% ESTE CREŞTEREA CIFREI DE AFACERI ÎN LEI ÎNREGISTRATĂ ÎN 2012 FAŢĂ DE 2010 DE AMBIENT, afacerea fondată de antreprenorul Ioan Ciolan la Sibiu în urmă cu 20 de ani. „Luând în calcul stagnarea pieţei de profil şi faptul că această creştere s-a realizat fără extinderea reţelei de centre comerciale, realizarea este cu atât mai spectaculoasă„, punctează reprezentanţii companiei.

    Reţeaua, cu prezenţă în segmentul do-it-yourself, are acum 12 centre comerciale şi 15 depozite de materiale de construcţii şi platforme logistice situate în principal în zona Transilvaniei. În opinia lui Ciolan, creşterea din ultimii ani dovedeşte că Ambient se plasează pe un drum sănătos pe termen lung.

    „În 2008, care a fost cel mai bun an pentru noi, 75% din cifra de afaceri era realizată din businessul profesional (distribuţie către firme de construcţii) şi acest segment rămâne ţinta noastră numărul unu. În prezent 55% din vânzări sunt realizate prin magazine, dar aşteptăm ca antreprenorii să revină pe o linie normală, deoarece acesta este businessul nostru„, spune antreprenorul sibian. Compania are peste 3.000 de clienţi constructori, dintre care 170.000 sunt posesori de Card Bonus. Ambient are 11.000 de meşteri afiliaţi, o gamă de 40.000 de produse şi 700 de furnizori. Anual, peste 3 milioane persoane trec pragul centrelor Ambient.

    Pentru a ajunge însă aici, compania cu sediul la Sibiu a avut de depăşit obstacole importante. Mai precis, în 2009 vânzările companiei au ajuns la 104 milioane de euro faţă de 231 de milioane de euro în 2008, cel mai bun an al companiei. Evoluţia nu a ieşit însă din tiparul în care s-au înscris cele mai multe afaceri româneşti.

    Decizia care s-a dovedit salvatoare a fost restructurarea companiei din temelii. Compania a fost împăr-ţită în două divizii separate: una de retail, adresată clienţilor finali, şi una de distribuţie – pentru clienţii profesionali. În procesul de restructurare au fost disponibilizaţi circa 1.000 de oameni, dar cifra netă a celor care au intrat în şomaj a fost de 500, restul fiind preluaţi de firmele care lucrează cu Ambient. Conform antreprenorului, procesul de reorganizare este continuu şi ar trebui finalizat în 2018. „În următorii ani nu ne-am propus să ne extindem deoarece dorim să rambursăm cât mai mult din creditele pe care le avem. Am obţinut o reeşalonare a datoriilor„, a declarat pentru Ziarul Financiar Ioan Ciolan, care ocupă şi poziţia de director general al Ambient

    DUPĂ CREŞTEREA DE 14% ÎNRE-GISTRATĂ DE AMBIENT ÎN 2012 FAŢĂ DE 2011, pentru anul în curs previziunile vizează un nou plus, de zece procente. Pentru a se menţine pe acest traseu ascendent, strategia companiei vizează, conform reprezentanţilor companiei, două direcţii majore de acţiune: vânzarea asistată (prin intermediul unei forţe de vânzări stabile formate din agenţi dedicaţi clienţilor „business to business„ şi Ambient Total) şi soluţiile integrate pentru toate segmentele de clienţi. „Am investit şi vom investi în continuare în showroom-uri care să ajute clientul să-şi vizualizeze proiectul înainte de a fi pus în practică. Casa Demonstrativă, Galeria cu Idei, Showroom-ul de Instalaţii, Showroom-ul de Mobilă – toate sunt soluţii integrate şi specializate pentru consilierea clienţilor„, adaugă

  • CEDO recomandă reducerea perioadei în care nu poate fi schimbată destinaţia unor imobile retrocedate

     Concluzia discuţiilor cu CEDO a fost prezentată de premierul Victor Ponta la începutul şedinţei în care Guvernul discută proiectul despăgubirilor pentru imobile naţionalizate, în vederea angajării răspunderii.

    La 20 martie, premierul a anunţat că Guvernul cere Curţii Europene a Drepturilor Omului acordul pentru prelungirea cu trei săptămâni a termenului în care trebuie adoptată noua Lege privind despăgubirile pentru imobile naţionalizate, astfel încât prevederile actului normativ să poată fi discutate în detaliu.

    El a amintit că Executivul ar trebui să adopte noua lege până cel târziu la 12 aprilie şi a precizat că reprezentanţii Executivului vor merge la Strasbourg în luna aprilie pentru a discuta cu specialiştii Curţii Europene despre acest proiect, înainte ca documentul să fie aprobat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prima companie din România care renunţă la birourile angajaţilor

    ESTE ŞTIUT CĂ ELEMENTE PRECUM ATMOSFERA DIN BIROU SAU DESIGNUL SPAŢIULUI DE LUCRU SE REFLECTĂ ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII ANGAJAŢILOR, lucru dovedit de-a lungul timpului prin numeroase studii. Ce determină însă o companie să schimbe complet modul de lucru, să decoreze birourile mai degrabă asemenea unei cafenele boeme unde merg doar oameni de afaceri sau să renunţe la birourile personale şi să lase angajaţii să lucreze de oriunde?

    O posibilă explicaţie se găseşte în clădirea de birouri din piaţa Charles de Gaulle din Capitală, unde îşi are sediul central Vodafone România şi unde câteva etaje fac notă discordantă cu toate celelalte. Încă din lifturile din sticlă de unde pot fi observaţi majoritatea angajaţilor din întreaga clădire se disting petele de culoare dintre etajele 9 şi 12, care contrastează puternic monocromia şi banalul specific de obicei marilor companii.

    Din afară nu seamănă prea mult cu un birou, ci mai degrabă cu o cafenea elegantă şi totodată boemă, cu mobilier modern şi colorat, dar laptopurile şi oamenii îmbrăcaţi destul de formal trădează adevărata utilitate a celor patru etaje. Dinăuntru nici atât – designul este inedit, atmosfera este curios de relaxată, iar câteva mese rotunde sunt ocupate de grupuri restrânse de oameni care discută deasupra vreunui laptop.

    Un alt lucru care se remarcă încă de la bun început este absenţa pereţilor despărţitori, cu foarte mici excepţii, dar şi a birourilor ocupate în mod tradiţional de executivi. Singurele spaţii de lucru închise au rămas sălile de şedinţe, în medie câte cinci pe fiecare etaj, decorate şi personalizate în funcţie de o anumită tematică, aşa cum este sala România, pe pereţii căreia se află agăţate vase de lut şi care are în mijloc, în locul tradiţionalei mese rotunde, câţiva buşteni.

    „Este una din componentele noului concept al modului de lucru pe care l-am pus în practică„, explică Iñaki Berroeta. Fiecare angajat are propriul dulăpior în care îşi păstrează laptopul de serviciu şi alte obiecte personale, iar în fiecare dimineaţă îşi poate alege un birou diferit faţă de cel din ziua precedentă şi chiar se poate muta pe parcursul zilei la un altul disponibil. Singura problemă ar fi că nu ştii niciodată unde anume în sediu se află un coleg cu care e nevoie să lucrezi.

    Orice obiect rămas în sediu după terminarea programului este colectat şi încuiat într-o cutie specială la care posesorii capătă acces de-abia în după-amiaza zilei următoare.
    România este a cincea ţară din grupul britanic Vodafone care a aplicat acest concept de lucru, după Olanda – promotorul ideii cândva în urmă cu aproximativ doi ani, Marea Britanie, Irlanda şi Malta, dar majoritatea ţărilor din grup vor trece în următoarea perioadă printr-o astfel de transformare. Există versiuni diferite ale conceptului în fiecare dintre aceste ţări, cu câteva elemente comune precum absenţa unui birou propriu sau definirea unei zone de întâlniri informale alăturate spaţiului deschis de birouri. „Relaxarea şi interactivitatea pot duce la o creştere a eficienţei şi a producţivităţii.

    Inaki Berroeta, este CEO al Vodafone România


     

  • Cum să faci zeci de mii de euro după ce ieşi de la serviciu

    Carmen Baboian are 33 de ani şi este inginer navalist. Are însă o mare pasiune pentru flori şi de câţiva ani a pornit o afacere: are un atelier de flori, Petalia, şi realizează, doar la comandă, buchete personalizate. Angajaţi din corporaţii, medici, avocaţi şi consultanţi financiari sunt cei mai numeroşi clienţi, dar tânăra antreprenoare povesteşte că sunt zile în care face până la zece aranjamente florale, aşa cum sunt zile în care nu are nicio comandă.

    Zece este însă numărul maxim de buchete pe care le face într-o singură zi, pentru că „îmi ia mult să armonizez un aranjament. Uneori, când este vreo comandă mai complicată, durează chiar şi câteva ore„. Îşi începe ziua de lucru la ora zece dimineaţa şi se întâmplă să nu termine ce are de făcut până la miezul nopţii sau chiar mai târziu. Chiar şi aşa, programul nu i se pare o povară, fiind pasionată de ceea ce face şi, spune ea, „n-aş putea trăi niciodată într-un birou„. Înainte de a pune pe roate propriul butic cu flori, pentru care nu are şi un showroom, ci doar atelierul şi prezentarea online a aranjamentelor pe care le-a realizat, a lucrat în departamentul de contabilitate din firma soţului său.

    Spune despre afacerea sa că este un butic, iar comenzile sunt personalizate, aşa că trebuie să ştie cât mai multe detalii despre persoana căreia îi este destinat buchetul. Antreprenoarea caută flori rare – de pildă în culori sau nuanţe neobişnuite, de exemplu zambile galbene – şi foloseşte accesorii în aranjamente – scorţişoară, bucăţi de ciocolată, muguri, scoarţă de copac, panglici sau hârtie de mătase.

     Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

     Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului

    Când alege florile de la furnizor, povesteşte ea, poate petrece chiar şi ore întregi în frigiderele în care sunt păstrate florile („sunt un coşmar pentru ei„), pentru a alege ceea ce o mulţumeşte. Alegerea corectă a florilor este esenţială, argumentează ea, mai cu seamă vara, când aranjamentele trebuie să reziste ore în şir în caniculă. De aceea preferă să ia flori de import, din Belgia, Olanda sau Thailanda; caută, pe internet, florile pe care şi le doreşte, le comandă, iar furnizorul le aduce la Bucureşti. În România găseşte cel mai adesea flori de sezon – lalele şi zambile primăvara.

    „Un aranjament este cu atât mai expresiv cu cât are mai multe tipuri de flori. Fiecare floare are un mesaj, fiecare decor floral poate crea o poveste. Încerc să combin cel puţin trei feluri de flori într-un aranjament„, spune ea, iar preţul mediu se plasează în jurul a 150 de lei. Tot ea povesteşte că nu există preţuri prestabilite şi că pentru aranjamentele destinate ocaziilor are nevoie, în general, de cel puţin o lună pentru a se gândi cum să armonizeze buchetele. În zilele când nu are comenzi, cutreieră magazinele pentru a găsi accesorii pe care să le poată folosi în aranjamente, fie ele cutii în care să aşeze florile, panglici sau cine mai ştie ce.

    Ideea afacerii i-a venit treptat; îi plăceau foarte mult florile, iar în florării nu găsea ce-şi dorea. „Priveam cu ochii unui neştiutor cum un domeniu atât de ofertant, precum cel de design floral, avea aspecte interesante şi profesioniste doar pe alocuri şi că aproape în totalitate era guvernat de un soi de destin pecetluit, florile fiind atribuite cu precădere chioşcurilor de la colţul străzii.„ A durat mai mult de un an să înveţe lucrurile de bază în tehnica aranjării şi îngrijirii florilor „şi încă învăţ„.
     

  • Când se lansează cea mai nouă şi aşteptată parte a trilogiei Riddick? – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Pe această planetă însă eroul înfruntă nu numai extratereştri vorace dar şi vânători de recompense. Riddick nu numai că nu moare, ci chiar luptă cu extratereştri şi ticlueşte un plan de salvare a plantei sale de origine, Furya.

    Filmul face parte dintr-o trilogie, înainte fiind lansate Pitch Black şi The Chronicles of Riddick; criticii n-au fost prea îngăduitori cu prima parte, însă cea de-a doua producţie a seriei a beneficiat de recenzii bune.Din distribuţie mai fac parte Karl Urban, Katee Sackhoff şi David Bautista.
     

  • Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

    TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAŢA. Şi, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunităţile virtuale şi posibilitatea de a-ţi da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneşi, inclusiv în alegerea distracţiilor.

    Cumpărăm cărţi recomandate de alte minţi sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alţi ochi, mergem în vacanţe, hoteluri şi restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărţi, restaurante şi hoteluri ca şi cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunţăm la curiozitate şi mergem pe drumuri bătute.

    Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi şi subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.

    TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar aşa la faţa locului. Filmul lăudat de toţi ţi s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată şi prin urmare justifică preţurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

    CÂND SE IA PĂREREA CELORLALŢI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALŢI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?

    Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reţinem că subiectivismul şi diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.

    În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităţilor online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ şi provocată, verificată. Ca să poţi avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondenţă. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesionişti şi nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide şi atât.

    Şi, dacă primele două acţiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Aşadar, continuarea acestui articol vine însoţită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienţei directe şi nemijlocite a autorului şi trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.

    BON ESTE UN RESTAURANT FRANŢUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureştean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe şi îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internaţional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi şi Sfinţi, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.

    La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uşi şi ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereţii. Interiorul este uşor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate şi obloane în interior, dar extrem de primitor graţie unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută şi şervete vesele în pătrate albe şi roşii.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Comisia Europeană: Este inacceptabil ca Austria să refuze să renunţe la secretul bancar

     “Este imposibil ca un stat membru să le blocheze pe celelalte 26. Este dificil pentru Austria să îşi menţină poziţia când restul ţărilor membre sunt pregătite să avanseze către schimbul automat de informaţii”, a afirmat luni Emer Traynor, purtător de cuvânt al comisarului european însărcinat cu fiscalitatea, Algirdas Semeta.

    Traynor a arătat că în privinţa schimbului de informaţii există reguli clare în UE.

    “Un număr de 25 de state s-au angajat să le respecte. Dar Austria şi Luxembourg sunt singurele care refuză, în numele secretului bancar, să transmită automat informaţii referitoare la conturile rezidenţilor în UE, la solicitarea autorităţilor judiciare”, a arătat purtătorul de cuvânt.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nou film de propagandă al Phenianului: Câini care îl atacă pe ministrul sud-coreean al Apărării. “Problema nu este dacă va avea loc un război, ci dacă va avea loc astăzi sau mâine”

     În înregistrarea video, câinii pot fi văzuţi în timp ce sar prin foc sau atacă un manechin cu figura ministrului sud-coreean. În plus, trupele folosesc imaginea aceluiaşi ministru drept ţintă în cadrul exerciţiilor, relatează Daily Mail, în ediţia electronică.

    Un soldat nord-coreean avertizează că ei sunt gata să îşi atace vecinul din sud imediat ce vor primi un ordin în acest sens. “În Peninsula Coreeană, problema nu este dacă va avea loc un război, ci dacă va avea loc astăzi sau mâine”, afirmă el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro