BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Cât se fură într-un minut

    SPĂRGĂTORII AU ADOPTAT ÎN ULTIMA PERIOADĂ NOI MODURI DE OPERARE, în care ingeniozitatea este completată cu tupeu extrem şi forţă brută„, spune Gabriel Badea, chairman şi CEO al Global Security Systems (GSS). Infractorii se deplasează rapid de la o ţintă la alta, dau chiar două sau trei spargeri într-o singură noapte, folosind maşini furate, eventual înmatriculate în alte ţări, care ulterior sunt abandonate. „Sunt vizate mai ales magazine mici de cartier, agenţii de pariuri, case de amanet„, spune Badea, care adaugă că sunt căutaţi în special banii şi bunurile de valoare uşor de cărat şi de vândut pe piaţa neagră, cum sunt ţigările, băuturile fine, electronicele sau cartelele de telefon.

    Spărgătorii nu sunt prea intimidaţi nici de prezenţa sistemelor de alarmă, pentru că jafurile durează, de obicei, mai puţin decât timpul necesar pentru apariţia echipelor de intervenţie. „Acest tip de spargeri durează în medie 60 de secunde, dar a existat şi un caz în care durata a fost de numai 30 de secunde„, spune reprezentantul GSS. Cea mai lungă spargere de acest fel a durat numai un minut şi 28 de secunde.

    Or, un asemenea interval de timp – din momentul în care se declanşează alarma până când hoţii pleacă – este prea scurt pentru ca forţele de intervenţie, fie ele publice sau private, să ajungă la locul faptei. Durează măcar 3-4 minute ca poliţia sau agenţii unei firme de securitate să ajungă în locul în care s-a declanşat alarma, iar hoţii ştiu acest lucru.

    Mai mult, infractorii poartă cagule astfel încât nu pot fi recunoscuţi nici de eventuali martori şi nici de cei ce urmăresc înregistrările video. „Într-o astfel de acţiune se pot fura bunuri de mii şi chiar zeci de mii de euro, iar cei păgubiţi trebuie să suporte şi cheltuielile cu reparaţiile„, afirmă reprezentantul GSS. Pentru că adeseori spărgătorii nu pierd vremea pentru a descuia încuietori, ci pur şi simplu distrug uşile sau chiar pereţii folosind levierul şi barosul. Şi chiar dacă poliţia reuşeşte să-i prindă pe făptaşi, „sunt puţine şanse ca victimele să-şi recupereze banii sau bunurile furate; iar numărul celor care sunt asiguraţi pentru astfel de riscuri este foarte mic„, punctează Badea, care lucrează de 17 ani în mediul privat iar anterior a fost, povesteşte el, ofiţer în brigada antiteroristă. Reprezentantul GSS va prelua preşedinţia Federaţiei Serviciilor de Securitate.

  • Vacanţa ideală în Cuba: havane, rom şi salsa

    CE PARE CĂ FEELING-UL A FOST MAI TARE DECÂT IDEEA PRECONCEPUTĂ ŞI ÎNCĂ DE LA PRIMUL CONTACT AM FOST ÎNTÂMPINATĂ DE OAMENI FRUMOŞI, veseli, doritori de petreceri, cântând, dansând şi unduindu-se pe ritmuri de salsa. Oameni şi locuri care m-au fermecat.

    Eu îmi leg destinaţiile de ceva care m-a făcut într-un fel sau altul să vibrez, astfel că pot să afirm că mi-am ales această frumoasă insulă atrasă fiind de mai multe lucruri despre care învăţasem sau citisem.Ca să fiu mai precisă, două personaje îmi suscitau îndeosebi atenţia: primul – cine altul decat El Comandante Che Guevara şi al doilea, marele scriitor american Ernest Hemingway. Eram fascinată de Che Guevara, bărbatul frumos, misterios şi impunător, personaj atât de disputat şi mistificat încă şi în zilele noastre. Cine nu a auzit sau fredonat celebra melodie “Hasta siempre, Comandante” şi chiar dacă acum poate nu v-o aduceţi aminte, trebuie doar să daţi o căutare pe YouTube şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

    IN CEEA CE ÎL PRIVEŞTE PE ERNEST HEMINGWAY, ERAM, CA SĂ SPUN AŞA, fanul său încă din copilărie, iar cărţi precum “Adio, arme”, “Pentru cine bat clopotele” şi “Bătrânul şi marea” m-au făcut să-l iubesc şi să-mi doresc ca într-o zi să văd şi unul dintre locurile preferate ale scriitorului. De fapt, ultimele sale două cărţi au fost scrise chiar în Cuba. Ei bine, am adăugat tot ce aflasem între timp despre Cuba, plajele mirifice, licoarea îmbătătoare a romului, parfumul unui fum de havană şi ritmul pasional şi lasciv al muzicii, iar acest amestec de ingrediente s-a transformat în dinamită curată.Vă propun, aşadar, o incursiune pe un tărâm de vis atârnat parcă în mrejele istoriei, blocat în iţele timpului. Trebuie să vă amintesc că cea mai bună perioadă de vacanţă în Cuba este între lunile noiembrie şi aprilie, însă chiar dacă între mai şi noiembrie este sezonul ploios, nu vă descurajaţi. Cuba este frumoasă oricând, iar ploile, chiar spectaculoase, se opresc ca din senin, lăsând soarele să strălucească.

    Iată, aşadar, că într-o zi de noiembrie am aterizat la Havana după un zbor de circa 9 ore din Amsterdam.Minunata mea vacanţă în Cuba o planificasem cu trei zile în Havana şi şapte zile în Varadero, una dintre celebrele staţiuni cubaneze. Deşi obosită, n-am putut să nu remarc în drumul spre hotel frumoasele şi pitoreştile străzi, dar care erau parcă încremenite în timp, cu maşini şi clădiri asemenea. Oraşul în sine este încântător cu clădiri vechi, superbe, construite în secolele 18 şi 19, în stil colonial, cu piaţete colorate şi spectaculoase, cu bulevarde ample şi maşini americane de prin anii ’60, vestitele Buick-uri.

    ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)

  • Criza din Cipru: Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse

    Prima este legată de influenţa Germaniei şi de mesajul ascuns în spatele declaraţiilor diplomatice: “Taxaţi depozitele sau părăsiţi zona euro! Nu prea contaţi în ecuaţie”.

    Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Al doilea îi aparţine fostului şef al Central Bank of Cyprus, Anthanasios Orphanides, care anunţă decesul proiectului european. “Guvernele europene îi şantajează pe oficialii din Cipru să confişte banii deponenţilor. Nu este clar cum afectează aceasta, în sens pozitiv, proiectul european…Cele mai puternice guverne din Europa aruncă mizeria înspre Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania…Dacă Europa vrea să rămână unită, ne trebuie o uniune bancară”.

    Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    Dennis Gartman, editorul unui buletin financiar cotidian, aduce în discuţie banii ruşilor: “Ciprul  a fost ani de zile o Elveţie a ruşilor. Sume mai mult sau mai puţin legale ajung în băncile cipriote încă de la începutul anilor ’90.

    Autorităţile cipriote pot fi mituite şi puse la treabă pentru capitalul rus….În special banii proveniţi din activităţi criminale au putut fi spălaţi, în spatele secretului bancar. Iar acum ciprioţii ar trebui să înfurie tocmai pe oamenii pe care chiar nu vrei să-i înfurii. Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse”.

  • Criza din Cipru: Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse

    Prima este legată de influenţa Germaniei şi de mesajul ascuns în spatele declaraţiilor diplomatice: “Taxaţi depozitele sau părăsiţi zona euro! Nu prea contaţi în ecuaţie”.

    Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Al doilea îi aparţine fostului şef al Central Bank of Cyprus, Anthanasios Orphanides, care anunţă decesul proiectului european. “Guvernele europene îi şantajează pe oficialii din Cipru să confişte banii deponenţilor. Nu este clar cum afectează aceasta, în sens pozitiv, proiectul european…Cele mai puternice guverne din Europa aruncă mizeria înspre Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania…Dacă Europa vrea să rămână unită, ne trebuie o uniune bancară”.

    Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    Dennis Gartman, editorul unui buletin financiar cotidian, aduce în discuţie banii ruşilor: “Ciprul  a fost ani de zile o Elveţie a ruşilor. Sume mai mult sau mai puţin legale ajung în băncile cipriote încă de la începutul anilor ’90.

    Autorităţile cipriote pot fi mituite şi puse la treabă pentru capitalul rus….În special banii proveniţi din activităţi criminale au putut fi spălaţi, în spatele secretului bancar. Iar acum ciprioţii ar trebui să înfurie tocmai pe oamenii pe care chiar nu vrei să-i înfurii. Nimeni nu ia şi nu foloseşte banii mafiei ruse”.

  • PROTEST SPONTAN la Dacia: Peste 5.000 de angajaţi au oprit activitatea

     Potrivit salariaţilor, este un protest spontan care iniţial a avut loc în interiorul societăţii, departe de poarta principală, unde presa nu are acces, dar ulterior angajaţii au ajuns la gardul societăţii pentru a sta de vorbă cu jurnaliştii.

    Protestul spontan a fost declanşat în jurul orei 9.00, la Secţia de Vopsitorie a uzinei.

    “Muncitorii din secţii au oprit lucrul, suntem nemulţumiţi de prevederile noului contract colectiv, care ar trebui semnat pe 31 martie”, a declarat un protestatar, care a precizat că angajaţii Dacia au cerut majorarea salariilor cu 25 la sută, însă patronatul a acceptat o creştere cu doar cinci la sută.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta renunţă să mai meargă la Târgul de carte din Paris. România va fi reprezentată de ministru

     Guvernul a anunţat, săptămâna trecută, că premierul Victor Ponta se va afla, în perioada 21-22 martie, la Salonul de Carte de la Paris.

    Anunţul a fost făcut după ce, în urmă cu o lună, premierul Ponta a efectuat o vizită la Paris, unde a semnat cu omologul său francez, Jean-Marc Ayrault, un acord de continuare pentru următorii cinci ani a Parteneriatului strategic încheiat între România şi Franţa în 2008.

    Premierul francez a anunţat atunci că România va fi invitat de onoare la Salonul de Carte organizat, în luna martie, în Franţa.

    Surse oficiale au declarat însă, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, că premierul Ponta şi-a anulat participarea la această manifestare, pe fondul discuţiilor între oamenii de cultură apărute în ultimele zile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Iustin Paraschiv, proprietar al grupului de firme Carmistin

    Nu este vorba de cineva din interior care îşi doreşte discreditatrea industriei agro-alimentare româneşti şi nici grupuri de interese din afara ţării care intenţionează acest lucru.Este vorba despre un pahar în care a picat şi ultima picatură, iar acum dă pe afară.Epidemia de controale cu care ne confruntăm acum este una mai mult decât benefică industriei romanesti. Controalele vor ajuta la curatarea, la asanarea industriei agro-alimentare romanesti. O actiune care trebuia de mult initiata si continuata asiduu, pana la eliminarea din lantul de productie a celor care nu respecta legea. Evident ca acestia exista. Este vorba despre cei care vor sa ajunga foarte repede la profituri substantiale.

    Pe de alta parte, organele de control au privit diferentiat marile lanturi de magazine, fata de retailul mic, insa cu totul nejustificat. Este o realitate faptul ca hipermarketurile sunt mult mai rar verificate de organele de control, cu toate ca aici s-au descoperit acum probleme. Si nu este de mirare.
    Presiunea pe care acestea o pun pe pretul la care cumpara si vor sa vanda produsele agro-alimentare, si nu numai, impinge o serie de producatori mici sau producatori care se confrunta cu probleme in business sa mearga pana la limita legii sau chiar sa o incalce. Aici apar probleme pe partea de etichetare, sunt probleme si de alta natura, dupa cum am vazut.

    Este adevarat ca sistemul de control din zona alimentara este imbatranit, vedem de mai bine de 10-15 ani aceiasi oameni. Mi-ar placea sa vad si specialisti tineri, insa acum ei sunt o „rara avis”. Autoritatile stiu spre exemplu despre mafia pietelor, insa s-a facut prea putin pentru o asanare in acest domeniu a infractionalitatii.

    Cum sa ne asteptam ca un magazin care vinde carne si care apartine unui medic veterinar sa fie sanctionat la un eventual control de un coleg al acestuia?
    O alta sursa de probleme este implicarea celor platiti de stat sa faca aceste controale in businessuri de productie sau retail – direct sau prin interpusi. Am atras atentia in nenumarate randuri asupra acestor probleme prin asociatiile din care firmele grupului nostru fac parte, insa lucrurile au ramas, in mare parte, nerezolvate.

    Prin asociatiile de producatori putem face un dosar complet al acestor nereguli care lovesc direct in afacerile sanatoase.  Este total incorect sa investesti milioane de euro intr-o afacere pe care o conduci dupa legile momentului si sa te confrunti cu probleme de concurenta din partea unui „garajist” care proceseaza carnea in conditii cu totul mizere, doar pentru ca acesta nu se teme de consecintele unui eventual control.
    Problema carnii de cal

    Mai bine de 80-90 de procente din productia Pajo Holding a mers anul trecut la export. Vorbim de peste 4500 de animale, exportate in viu. Asta pentru ca in Romania pretul oferit producatorilor pentru carnea de vita este in medie cu 30 de procente mai mic decat costurile de productie.

    Aceasta discutie deschide o adevarata Cutie a Pandorei pentru ca pretul este artificial tinut atat de jos din cauza inlocuirii carnii de vita cu carne din alta specie. Prin asociatiile de profil noi am atras de nenumarate ori atentia organelor de control asupra acestor aspecte.

    Iata care a fost procesul care a stat la baza distrugerii pretului carnii de vita: odata cu campania de scarificare a cailor bolnavi de Anemie Infectioasa Ecvina, statul a oferit despagubiri persoanelor care isi sacrificau animalele bolnave. Prin urmare, cei care isi duceau caii la sacrificat nu erau interesati sa obtina un pret corect pe calul vandut la abator pentru ca statul oricum il despagubea pentru animal.

    Astfel, abatoarele care s-au ocupat cu sacrificarea acestor cai au intrat in posesia unor cantitati enorme de carne de cal la preturi derizorii, poate chiar de 10 ori mai mici decat pretul carnii de vita.Organele de control trebuie sa controleze acum, chiar daca este post factum, daca acesti cai au fost sacrificati in conditiile prevazute de lege – carnea trebuie procesata la temperaturi ridicate – cum si cui au fost vandute aceste cantitati de carne. Oricum, din aceasta afacere statul si consumatorul au iesit in pierdere.Hypermarket vs. producatori

    De mai bine de 2 ani producatorii din Romania se confrunta cu mari probleme privind profitabilitatea. Asta din cauza presiunii pe pret exercitate de lanturile de magazine. Odata intrati in acest cerc vicios – ai pret mic vinzi, esti pe raft dar vinzi aproape in pierdere; altfel,  daca nu vinzi, trebuie sa inchizi afacerea – sunt producatori care forteaza limitele legii pentru a putea supravietui, incalcand normele in vigoare. Unii trec de-a dreptul in zona penala. Evident, sunt si marii producatori care apeleaza la solutii alternative, lanturi proprii de retail etc. oricum, este cu totul neprofitabil sa intri in astfel de jocuri.

    Poti risca totul.Asadar, controalele care au scos la suprafata nereguli in lanturile magazinelor importante trebuie sa nu inceteze pentru ca aici pot aparea mari surprize. Autoritatie trebuie sa isi extinda controalele aici. DSVSA-urile se pare ca acum au trecut serios la treaba. Trebuie sa continue pana se curata aceasta industri, o industrie in care s-a investit mult, o industrie in care jucatorii onesti, cu strategii sanatoase de business au standarde de calitate peste media europeana.

    Despre Grupul Carmistin
    Grupul de firme Carmistin apartine familiei Paraschiv si activeaza in domeniul agro-zootehnic, trading  şi retail. Grupul de firme al Familiei Paraschiv numara peste 2000 de angajaţi si este format din companii lideri de piata de segmentele unde activeaza, precum: Ana şi Cornel, Carmistin, Avicarvil, Ladrisi Grup, Pajo Holding etc.
     

  • Gruia Stoica: “nu voi decide să preiau clubul de fotbal Rapid fără un audit amănunţit”

    ”Analizăm în continuare propunerea făcută. Lucrurile sunt încă fluide, iar o decizie nu este încă cristalizată. Cu siguranţă că nu voi decide să preiau clubul de fotbal Rapid fără un audit  amănunţit. Sutele de mii de fani al Rapid-ului, dar şi cei aproximativ 9.000 de angajaţi ai Grampet Group, merită o decizie atent cântărită.

    Sunt flatat de atenţia pe care am primit-o în ultimele două zile din partea mass-media şi nu numai. Această atenţie mă onorează şi mă obligă în acelaşi timp. îmi doresc ca aceeaşi atenţie şi aceeaşi energie să se manifeste şi pe viitor în legătură cu acţiunile întreprinse de Grampet Group, una dintre cele mai mari companii româneşti, care are aproximativ 9.000 de angajaţi şi care a reuşit să pună steagul românesc în 9 ţări europene.
    Indiferent ce decizie voi lua în legătură cu clubul Rapid, consider că Grampet Group merită să rămână în atenţia publicului pentru rezultatele excepţionale pe care le are zi de zi şi an de an”, a mai spus Gruia Stoica.

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.

  • CONFERINŢA MEDIAFAX – Florentin Ţuca: Codul de procedură civilă va avea un efect pozitiv asupra mediului de afaceri, dar trebuie asimilat repede şi eficient

     “Cred că noul cod va avea un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, dar sub rezerva că va fi asimilat repede şi eficeint de către cei care trebuie să-l aplice. Este o caznă destul de serioasă să asimilezi asemenea norme, pentru că nu vorbim despre 3-4 articole, ci de o modificare de anvergură, care trebuie asociată şi cu modificarea Codului Civil şi puse laolaltă, ceea ce poate crea dificultăţi de interpretare şi aplicare.

    Dar presupunând că se va trece cu disciplină şi sârguinţă peste dificultăţile inerente de asimilare a acestor coduri, eu cred că sunt premise pentru o aplicare mai facilă şi mai favorabilă celor care se duc la instanţă”, a declarat Ţuca la conferinţa «Cum se aplică Noul Cod de Procedură Civilă de la 15 februarie? Provocările noilor reglementări şi impactul asupra mediului de afaceri»”, organizată de agenţia MEDIAFAX şi societatea de avocaţi Ţuca Zbârcea&Asociaţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro