BusinessMagazin

Tag: perioada

  • Şefa Metropolitan Life aplică o formulă nouă de conducere a companiei

    „Sari mai întâi şi apoi vezi dacă ai plasa dedesubt – cam aşa au fost deciziile mele în viaţă“, rezumă Emilia Bunea, noul CEO al Metropolitan Life Asigurări, modul cum şi-a dezvoltat cariera. În ultimii 13 ani a avut funcţii la nivel executiv, iar ultimii trei i-a petrecut în cadrul sediului central al ING Group din Amsterdam, unde a activat iniţial ca CFO pentru Europa Centrală şi de Est pe segmentul asigurărilor, iar ulterior ca CFO al grupului pe acest segment la nivelul întregului continent.

    Experienţele de expatriat şi de management, presărate cu umor şi multe expresii englezeşti, au fost principalele linii pe care Emilia Bunea şi-a construit discursul în cadrul evenimentului Meet the CEO în care s-a prezentat reprezentanţilor mediului de afaceri din România. „Poate că, deşi nu sunt religioasă, a contat foarte mult în definirea mea faptul că sunt nepoată de preoţi.“ Modelul ei în viaţă a fost unul dintre bunici, al cărui nume îl poartă acum o stradă din satul aflat în apropiere de Ploieşti, unde a copilărit împreună cu mama şi cu cele două surori. „De aici cu siguranţă un psiholog ar trage nişte concluzii referitor la capacitatea noastră de afirmare feminină“, glumeşte ea.

    Drumul său spre afirmare l-a început urmând tendinţele perioadei de dinainte de 1989, când, dacă erai bun la matematică, fie studiai această disciplină, fie, „dacă nu voiai să fii trimis în satul de unde se agăţa harta, Automatica“. S-a înscris la  Facultatea de Automatică din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1993, însă diploma de inginer nu a ajutat-o prea mult pentru că, imediat după Revoluţie, a realizat că nu Automatica era ce îşi dorise. 

    În 1995, s-a angajat ca secretară la firma israeliană Comtel Rom, a cărei activitate era găsirea oportunităţilor de afaceri în România pentru potenţialii parteneri israelieni. În următoarea perioadă a fost nevoită să bată ţara în lung şi-n lat pentru găsirea unor oportunităţi de afaceri. A avut astfel prilejul să interacţioneze cu o varietate de firme, de la cele din publicitate până la producători de lumânări sau cabluri. A lucrat în această firmă până în 1997, când a devenit manager executiv. „A fost o  şcoală foarte bună. Era o vreme în care influenţa investitorului străin era foarte mare, iar atunci când venea o puştoaică de 20 şi ceva de ani spunând că are investitori străini în spate, se întâlnea direct cu directorii companiilor respective care îi puneau pe masă modelul şi strategia de business.“

    După doi ani petrecuţi în cadrul firmei israeliene, viaţa sa a urmat o curbă accelerată în care s-au născut cele două fiice ale sale, a avut două locuri de muncă – în cadrul Capital Securities şi a doua la compania de asigurări Interamerican (Eureko) -, a făcut un masterat la ASEBUSS şi a obţinut şi certificarea CFA. „Dacă aş fi povestit unui olandez toate lucrurile acestea şi rapiditatea cu care s-au succedat sau s-au suprapus uneori, ar fi fost surprins de determinarea mea. Românii sunt mult mai motivaţi să se afirme, să înveţe ceva, de unde şi motto-ul meu: învăţarea nu este obligatorie, dar nici supravieţuirea.“

    Saltul la banca de investiţii Capital Securities a fost logic din punctul ei de vedere datorită aplecării sale către vânzări. Schimbarea carierei sale s-a întâmplat odată cu proiectul hotelului Holiday Inn, ce urma să fie construit în apropiere de aeroportul Henri Coandă din Otopeni şi pentru care a început să caute finanţare alături de alţi parteneri. „M-am întâlnit cu Ion Florescu, şeful de la Capital Securities, care nu ne-a dat finanţarea, dar care m-a luat pe mine.“

    Bunea s-a angajat astfel, în 1997, pe poziţia de research & sales manager al companiei. „Experienţa de vânzare a fost de departe cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă.“ Dacă iniţial vindea acţiuni, problemele economice din regiune din anul 2000 au marcat trecerea şi către vânzarea de investiţii de capital. „De fapt, ceea ce vindeam cel mai mult în perioada respectivă era România, nu se ajungea la discuţii individuale pe acţiuni, pentru că erau de fapt microacţiuni pentru toţi clienţii cu care vorbeam.“ Exemplifică prin discuţiile cu clienţi de la Londra sau New York cărora, în momentul când le povestea, de pildă, de producătorul de ciment Casial, cu multipli atrăgători şi cu perspective de creştere, dar a cărui capitalizare era pentru ei infimă, discuţiile se opreau.

  • A apărut primul trailer pentru Terminator: Genisys – VIDEO

    Filmul, cu un buget estimat de 170 de milioane de dolari, va fi regizat de Alan Taylor şi îi va avea în rolurile principale pe Emilia Clarke (“Game of Thrones”), Jai Courtney (“Divergent”), Matt Smith şi Arnold Schwartzenegger.

    Acţiunea se va desfăşura în aceeaşi perioadă ca primul film, dar într-un univers paralel, conform site-ului imdb.com.

    Terminator: Genisys va avea premiera mondială în iulie 2015.
     

  • Un sport apărut ca urmare a crizei economice

    Una dintre aceste consecinţe este apariţia unui nou sport numit Footgolf, o combinaţie între golf şi fotbal. Explicaţia este una destul de simplă: golful, fiind un sport ce impune costuri ridicate, a înregistrat în perioada de criză o scădere în ceea ce priveşte numărul practicanţilor.

    Ca urmare, tot mai multe cluburi de golf au rămas fără clienţi iar managerii au căutat metode de a se adapta. Între 2010 şi 2014, peste 600 de traseuri de golf şi-au închis porţile. În octombrie 2014, peste 240 de locaţii din Statele Unite ofereau cursuri de Footgolf.

    Nu se ştie exact cine a venit cu ideea, însă primul traseu oficial a fost amenajat în Olada, în anul 2009. Un an mai târziu, Belgia şi Ungaria au adoptat acest sport şi au pus bazele Federaţiei Internaţionale de Footgolf. Primul campionat mondial a avut loc în Ungaria, în iunie 2012.

  • CertAsig a înregistrat prime brute subscrise de 8,6 milioane de euro în primele nouă luni ale anului

    Compania de asigurări CertAsig a menţinut rezultate solide în primele 9 luni din 2014, obţinând o creştere uşoară de 1% a primelor subscrise. Piaţa asigurărilor generale în România continuă un trend descendent, înregistrând o scădere globală de 6% a primelor totale subscrise, potrivit datelor ASF pentru primul semestru.

    În primele 9 luni din 2014, CertAsig a înregistrat prime brute subscrise în valoare de 8.6 milioane de euro, faţă de un rezultat similar de 8.5 milioane de euro în aceeaşi perioadă din 2013. Strategia companiei este axată în continuare pe segmentul corporate, CertAsig concentrându-se pe produse şi clase de asigurări specializate.

    CertAsig a mizat pe segmente sale cheie, respectiv asigurările dedicate domeniilor inginereşti, asigurările de bunuri comerciale, asigurările de răspunderi civile şi asigurările maritime. Asiguratorul a realizat peste 1.1 milion de euro (1.138.953 euro) în prime subscrise în clasele de asigurări pentru domeniile inginereşti. Acest segment reprezintă 13% din totalul primelor subscrise şi a înregistrat  o creştere de 24% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Cu prime subscrise de 917.529 euro, în creştere cu 50% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, asigurările de răspunderi civile au devenit de asemeni unul din segmentele cu cea mai buna evoluţie în portofoliul CertAsig, generând 10.6% din totalul primelor. Asigurările de bunuri, deşi cu o pondere scăzută,  reprezintând 4% din portofoliul CertAsig, şi-au dublat volumul de prime subscrise, ajungând la 360.000 euro. Asigurările de garanţii au continuat să aibă o pondere importantă în portofoliul CertAsig, generând prime subscrise de 2.580.000 euro.

    CertAsig şi-a continuat strategia de a se axa pe segmente de nişă,  devoltând produse de asigurări specializate, cum ar fi asigurările pentru cargo şi bunuri în tranzit. Această nişă, care reprezintă doar 0.5% din piaţa asigurărilor generale în România, şi-a dublat ponderea până la 4.5% din portofoliul CertAsig, în primele 9 luni din 2014.  CertAsig a înregistrat aproape 400.000 euro în prime subscrise în acest an din asigurări de cargo şi bunuri în tranzit, o creştere de 96% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    CertAsig s-a dezvoltat dintr-o companie de asigurări mică, locală, cu prime subscrise de abia 0.6 milioane de euro în 2007 şi a devenit un asigurător cu puncte de lucru în România, Bulgaria şi Turcia   şi prime totale subscrise de 12 milioane de euro în anul 2013. Compania se clasează în prezent pe locul 12 din punct de vedere al totalului primelor subscrise în topul asiguratorilor non-viaţă / non-auto din România.

     

  • Cele mai inovatoare companii din România: FM România, pregătirea mărfurilor cu control integrat

    Elementul de noutate:

    FM România este singura companie logistică din România ce foloseşte acest tip de proces, de verificare automată a comenzilor în timp real, în timpul trierii.

    Efectele inovaţiei:

    Un cost logistic mai mic per comandă, un timp standard mai scurt de pregătire a comenzii, o acurateţe mult mai mare a procesului de verificare, un procent semnificativ mai redus de reclamaţii din partea clienţilor, un procent mai mare la indicatorii de performanţă, un grad ridicat al nivelului de satisfacţie a clienţilor.

    Descriere:

    Greutatea pentru aceleaşi produse nu este niciodată constantă într-o anumită perioadă. Spre exemplu, în cazul unei sticluţe de parfum, greutatea variază în funcţie de acurateţea sistemului de umplere a sticluţei, iar greutatea cartonului variază în funcţie de umiditate. Toţi aceşti parametri influenţează greutatea unităţilor, de unde necesitatea dezvoltării unui control integrat în procesul de pregătire a mărfurilor.

    Procesul de pregătire a mărfurilor cu control integrat a fost dezvoltat în interiorul companiei cu ajutorul unor colaboratori externi, în ideea eliminării factorului uman şi a abordărilor subiective în procesul de verificare a comenzilor.

    Principiul pe baza căruia acesta funcţionează este: în cazul unui suport, dacă se cunoaşte ce produs ar trebui să susţină, poate fi determinată cu uşurinţă greutatea teoretică a întregii linii cu ajutorul unui software. Greutatea teoretică trebuie comparată cu greutatea măsurată pentru a verifica dacă sunt aceleaşi.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Pregătiţi-vă pentru Ciocopocalipsă: lumea rămâne fără ciocolată

    Deja ne aflăm în cea mai îndelungată perioadă cu deficite consecutive de ciocolată din ultimii 50 de ani. Şi nu este vorba doar despre faptul că aceste deficite au loc de la an la an, ci şi de aşteptările experţilor din industrie ca aceste deficite să crească.

    ANUL TRECUT, LUMEA A CONSUMAT CU CIRCA 70.000 DE TONE DE CACAO MAI MULT DECÂT A PRODUS. Până în 2020, Mars Inc. şi Barry Callebaut avertizează că acest deficit va urca la un milion de tone, de 14 ori mai mare. Până în 2030, deficitul se va dubla, la 2 milioane de tone, şi tot aşa.

    Una dintre probleme este un simplă, a ofertei. Seceta din vestul Africii, în special din Coasta de Fildeş şi Ghana, unde este produsă 70% din cacaua la nivel mondial, a condus la scăderea producţiei în regiune. La această situaţie a contribuit şi o ciupercă, frosty pod (păstaia îngheţată), care, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Cacao, a distrus 30%-40% din producţia mondială. Din cauza acestor probleme, cultivarea arborilor de cacao s-a dovedit o afacere grea şi mulţi fermieri au trecut la culturi mai profitabile, precum porumbul.

    Apoi, mai este apetitul de nesăturat pentru ciocolată. În acest an, oferta abia a făcut faţă cererii. Din 1993 până în 2007, preţul pentru cacao a fost în medie de 1.465 de dolari tona. În următorii şase ani, media a fost de 2.736 dolari, marcând o creştere de 87%.

    Cea mai îndrăgită trataţie dulce din lume a început o călătorie în care a devenit de la un produs foarte iubit şi obişnuit, ca berea, la un produs foarte iubit şi mai puţin comun, ca vinul de Bordeaux.

    Un motiv special de îngrijorare este dragostea tot mai mare a Chinei pentru ciocolată. Chinezii cumpără tot mai multă în fiecare an. Totuşi, chinezii consumă fiecare circa 5% din media înregistrată în Europa Occidentală.

    Un alt factor este creşterea popularităţii ciocolatei negre, care conţine mult mai multă cacao decât tabletele tradiţionale. În medie, o tabletă de ciocolată conţine cacao în proporţie de circa 10%, în timp ce una de ciocolată neagră include cacao până la 70%.

    Din aceste motive, preţurile au urmat aceeaşi tendinţă, înregistrând numai din 2012 o creştere de peste 60%. Producătorii de ciocolată au fost nevoiţi să se adapteze prin creşterea preţurilor tabletelor comercializate, primul dintre aceştia fiind Hershey, alţi fabricanţi fiind nevoiţi să îi urmeze exemplul.

    Eforturile de a contracara dezechilibrul tot mai mare între cantitatea de ciocolată cerută de lume şi cantitatea de cacao pe care o pot produce fermierii au inspirat şi inovatorii. Mai exact, un grup de cercetători din Africa Centrală, care au creat arbori care pot produce de şapte ori mai multă cacao decât cei tradiţionali. Dar creşterea eficienţei poate afecta gustul, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor culturi – de roşii, de pui sau de căpşuni, consideră Mark Schatzker, analist la Bloomberg.

    Există speranţă, sub forma unui nou soi de cacao, care este nu doar prolific, ci şi aromat.

    Acest nou soi promite lumii o producţie constantă de ciocolată de calitate bună şi poate reprezenta cheia pentru producţia viitoare a alimentelor. Speranţa vine din partea unui fermier din Costa Rica, Jose Gerardo Ramirez, care, la 33 de kilometri de Upala, a renunţat la o cultură de ananas de pe o suprafaţă de 7 hectare în favoarea unei culturi care ar putea fi mult mai rentabile, trei soiuri de cacao dezvoltate de o organizaţie din America Centrală, Centro Agronomico Tropical de Investigacion y Ensenanza (CATIE), care se remarcă prin rezistenţa la dăunători şi aromă.

    Soiurile plantate în 2012 au produs în acest an prima recoltă, iar Ramirez speră ca în câţiva ani să ajungă la o producţie de 1.500 de kilograme la hectar, de peste şapte ori mai mare faţă de media din Costa Rica. Ramirez nu este îngrijorat de pericolul ciupercii numite păstaia îngheţată, care a făcut ravagii, întrucât aceste soiuri, numite R-1, R-4 şi R-6, sunt rezistente la această boală.

    În 1978, ciuperca numită frosty pod a fost descoperită la păstăile de cacao cultivate pe coasta caraibiană din Costa Rica. Un an mai târziu, boala s-a extins în interiorul ţării. Fermierul Miguel Orozco cultiva în perioada respectivă cacao pe 12 hectare, câştigând suficient pentru a-şi trimite cei şapte copii la facultate.

    Timp de 10 ani, familia Orozco s-a luptat cu frosty pod, care se manifestă prin leziuni maronii, acoperite cu o pudră albă, cu aspectul bumbacului. A acoperit păstăile bolnave cu ulei, le-a îngropat în puţuri adânci şi le-a dat foc. În cele din urmă, familia a fost nevoită să taie culturile de cacao de pe cele 12 hectare.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Radu Georgescu, locul al patrulea

    A terminat TCM, dar spune că s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate. În 1994 a început patru produse software, antivirursul care a ajuns la Microsoft şi încă trei, care au fost nişte eşecuri. „RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă «security» în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit“, spune Georgescu.

    Spune că de la bun început, când a ales calea antreprenoriatului, a preferat poziţia de preşedinte al companiilor sale. Recent, Radu Georgescu a devenit acţionar şi preşedinte al boardului pentru Coinzone, un start-up cu sediul central în Menlo Park – oraşul din SUA unde are sediul central şi reţeaua socială Facebook – care îşi propune să lanseze o platformă de plată globală pentru mai multe monede virtuale, printre care şi Bitcoin. O altă investiţie recentă a grupului GECAD al lui Georgesacu este Tynka, un start-up din Marea Britanie care a dezvoltat o aplicaţie dedicată studenţilor pentru ca aceştia să fie la curent cu activităţile şi evenimentele specifice intereselor lor, din campusuri şi din afara lor.

    „Sprijinim în mod deosebit tinerii antreprenori şi companiile care se concentrează pe segmente de nişă. Tynka are avantajul de a fi fost creată de către studenţi care înţeleg nevoile celor de seama lor. Sperăm să reuşim în viitorul apropiat să extindem activitatea acestei companii la nivel global“, a declarat Georgescu.

    În primăvara acestui an Georgescu a vândut Avangate, soluţie de distribuţie electronică a produselor software, unui fond de investiţii din San Francisco.  Radu Georgescu spune că lucrează într-un domeniu în care afacerea durează 10 ani de zile. „Tehnologiile se schimbă în acest domeniu şi sunt puţine companii ce reuşesc să depăşească un ciclu tehnologic. Chiar şi cele ce depăşesc trebuie să se reinventeze şi este complicat. Este greu să las compania copiilor mei. Ce ai de făcut? Să construieşti şi să vinzi în cadrul unui ciclu tehnologic. Şi după aceea să construieşti altceva, pentru următorul ciclu. Dacă pleci de la început cu idea asta este nemaipomenit.“

    Radu Georgescu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiat în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Business Magazin a lansat catalogul “Cele mai inovatoare companii din România”

    Inovaţia este, într-o lume tot mai mică, cheia dezvoltării viitoare; nu forţa de muncă ieftină, nu hărnicia, nu programele sociale sau subvenţiile, ci inovaţia şi modul în care ideile şi inspiraţia unui om sau a unei echipe se transformă în produse folositoare, generatoare de câştig. Nu o spunem noi, ci o întreagă lume a afacerilor care, în lipsa inovaţiei, a neastâmpărului unuia sau altuia dintre lideri, ar rămâne în zona unui veşnic cenuşiu.

    Am plecat la realizarea acestui catalog, o premieră pe piaţa românească, de la ceea ce am numit, cu ceva vreme în urmă, cea mai ignorată statistică din România. Periodic, institutul de specialitate prezintă statistica inovaţiei în companiile româneşti; cele mai recente date sunt pentru perioada 2010 – 2012.

    Perioadă în care ponderea companiilor inovatoare a fost de 20,7%, în scădere cu 10,1 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010. Întreprinderile inovatoare de produse şi/sau procese au avut o pondere de 6,3% în total întreprinderi, în scădere cu 8,0 puncte procentuale, în comparaţie cu perioada 2008-2010, când s-a înregistrat o pondere de 14,3%.

    Întreprinderile inovatoare de metode de organizare şi de marketing au înregistrat o pondere de 18,8%, în scădere cu 7,7 puncte procentuale, comparativ cu perioada 2008-2010, când ponderea acestora a fost de 26,5%. Statistica se referă la întreg spectrul de inovaţii: adoptarea, de către companii, mari sau mici, a unui produs nou, a unui proces nou sau îmbunătăţit sau a unei metode noi de organizare sau de marketing, toate având drept rezultat o îmbunătăţire semnificativă faţă de ceea ce a fost înainte folosit sau vândut de companie.

    Faptul că o companie din cinci declară că a produs ceva inovator sau a adoptat un proces inovator mi se pare cu totul remarcabil, chiar dacă datele arată o scădere faţă de perioada anterioară crizei.

    Aşa că am decis, la Business Magazin, să descoperim cele mai inovatoare companii locale şi să le prezentăm lumii într-un catalog. Ţineţi în mână prima ediţie; ca orice început, are plusuri şi minusuri; pe de altă parte, cred că un astfel de demers ar trebui să aibă succes şi să devină de referinţă, într-o Românie aflată într-o Europă care mizează instituţional şi uman pe inovaţie. Inovaţia este un element cheie al programului Europa 2020, care continuă Agenda Lisabona şi care prevede creşterea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, crearea de locuri de muncă şi creşterea condiţiilor de trai.

    Dincolo de programele oficiale şi de iniţiativele statelor, inovaţia ar trebui să rămână în permanenţă în top trei al oricărui manager sau lider de companie, pentru ca aceasta să aibă potenţial şi fundament pentru creştere. Iar inovaţia nu înseamnă schimbarea indusă de la centru, ci a construi mediul şi a găsi cele mai bune soluţii pentru concretizarea energiei creatoare a întregii companii din subordine.

    În continuare, 50 de proiecte concepute sau aplicate în România, în zona tehnică, de business sau socială, un bun început pentru orice discuţie legată de inovaţia din România.

    Metodologie

    Catalogul a fost întocmit în baza unui chestionar trimis companiilor şi firmelor din relaţii publice şi comunicare, în care am cerut date despre cele mai inovatoare proiecte puse în practică în cadrul celor mai importante companii locale.

    Concret, am solicitat o descriere a inovaţiei, o fişă care să cuprindă, succint, tipul inovaţiei (tehnic, de business, de marketing), efectele inovaţiei (asupra finanţelor companiei, asupra calităţii mediului de afaceri, a vieţii oamenilor, a partenerilor de afaceri, a societăţii în ansamblu), alături de descrierea procesului de punere în practică a inovaţiei: persoane implicate, durată, detalii tehnice.

    Inovaţiile trebuia să fie concepute şi realizate în România, iar în cazul inovaţiilor puse la punct în cadrul multinaţionalelor inovaţia trebuia aplicată în filiala sau compania din România în acelaşi timp cu implementarea la nivel mondial.

    Nu am luat în consideraţie inovaţiile mult prea vechi.

    Citeşte în premieră 50 de proiecte inovatoare, concepute sau aplicate în România, în zona tehnică, de business sau socială, în prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul poate fi achiziţionat mai jos la preţul de 20 de lei.

    Cantitate: buc.
     

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Povestea Henriettei Hetty, “vrăjitoarea de pe Wall Street”

    Cunoscută atât pentru averea impresionantă, cât şi pentru zgârcenie, a fost singura femeie-investitor într-o perioadă când cei mai importanţi oameni de afaceri erau exclusiv bărbaţi.

    Henrietta Howland Robinson s-a născut în 1834 în New Bedford, Massachusetts, în familia lui Edward Mott Robinson şi Abby Robinson, cea mai bogată familie de vânători de balene din oraş. Mama sa era deseori bolnavă, astfel că s-a apropiat de tatăl său şi a ajuns să citească împreună cu el presa economică încă de la vârsta de şase ani. La 13 ani, Hetty a devenit contabilul familiei. La 16 ani s-a înscris la şcoala Eliza Wing, unde a studiat până la 19 ani.

    Mama sa a murit în 1860 şi i-a lăsat o avere de 8.000 de dolari (echivalentul a 210.000 dolari în prezent), căreia i s-au adăugat încă 20.000 de dolari (echivalentul a 525.000 de dolari) primiţi de Hetty de la o mătuşă. Cinci ani mai târziu, a murit şi tatăl ei, lăsându-i o avere de 5 milioane de dolari (aproximativ 77 de milioane de dolari în 2014). Mătuşa sa, Sylvia Ann Howland, a murit şi ea în 1865. Ea ar fi dorit să îşi doneze averea de 2 milioane de dolari (circa 30 de milioane de dolari în 2014), însă Hetty a contestat validitatea actului de donaţie în instanţă şi a reuşit astfel să beneficeze de 600.000 de dolari după cinci ani de procese într-un caz rămas celebru în istoria proceselor americane, Robinson vs. Mandell.

    În 1867, Hetty s-a căsătorit cu Edward Henry Green, membru al unei familii bogate din Vermont pe care reuşise să îl determine să renunţe la toate drepturile asupra averii ei înainte de nuntă. Cuplul s-a mutat într-o casă nouă din Manhattan, dar, când verii lui Hetty au contestat decizia în cazul Robinson vs. Mandell, s-au mutat peste ocean, în Londra, unde au trăit într-un hotel. Ambii lor copii, Edward Howland Robinson ”Ned„ Green şi Harriet Sylvia Ann Howland Green Wilks, s-au născut în Londra.

    În timp ce soţul său era un investitor timid, ea a început să îşi folosească moştenirile în scopul câştigării unei averi spectaculoase. S-a bazat pe investiţii conservatoare, pe rezerve substanţiale de bani lichizi şi pe o intuiţie extraordinară.

    La întoarcerea în SUA, familia s-a stabilit în casa natală a soţului său din Bellows Falls, Vermont, unde nu au locuit însă împreună pentru mult timp. După prăbuşirea casei financiare John J. Cisco & Son din 1885, în care Hetty Green investise masiv, investigaţiile au dezvăluit că Edward, soţul său, era cel mai mare datornic al instituţiei. Astfel, managementul firmei a folosit în mod repetat averea ei pentru împrumuturile acordate soţului său. Prin urmare, Green şi-a retras titlurile de valoare şi le-a depus la o altă bancă, iar Edward s-a mutat.

    Hetty a continuat să investească în imobiliare, drumuri şi mine, dar şi-a crescut averea şi pe baza împrumuturilor bazate pe numeroase ipoteci. Împrumuta chiar şi oraşul New York în situaţii de criză, cum a fost, spre exemplu, Panica Bancherilor din 1907, când a oferit un împrumut de 1,1 milioane de dolari şi şi-a primit datoria în obligaţiuni pe termen scurt. Pentru a-şi recupera datoriile, călătorea mii de mile singură, într-o eră în care puţine femei îndrăzneau să călătorească neescortate.

    Zgârcenia lui Hetty a fost de asemenea legendară: purta o rochie neagră veche şi îşi schimba hainele doar după ce deveneau foarte uzate, nu se spăla pe mâini, călătorea într-o trăsură veche şi mânca mai ales plăcinte ce costau 15 cenţi. Green şi-a condus majoritatea afacerilor din birourile din Seabord National Bank din New York, înconjurată de valize pline de hârtii deoarce nu voia să investească într-un nou birou. După ce copiii săi au părăsit casa, Green s-a mutat în apartamente mici din Brooklyn Heights şi Hoboken, New Jersey, pentru a evita astfel să îşi stabilească o reşedinţă permanentă care să atragă atenţia colectorilor de taxe.

    Hetty Green a murit la 81 de ani în casa fiului ei din New York, în 1916. Averea sa a fost estimată la valori cuprinse între 100 de milioane de dolari şi 200 de milioane de dolari (între 2,17 miliarde de dolari şi 4,33 miliarde de dolari în prezent).

  • Cel mai vechi monopol din lume, de 2600 de ani, se apropie de sfârşit

    În prezent China National Salt Industri Corporation este singura entitate căreia i se permite să vândă sare în China, iar dimensiunile afacerii sunt considerabile: China produce mai multă sare decât orice altă ţară de pe glob şi foloseşte, pentru consum şi industrie, un sfert din sarea folosită pe planetă.

    În aceste condiţi contrabanda este o problemă permanentă, aşa că Bejingul foloseşte o forţă specială de poliţie, care la un moment dat avea 25.000 de angajaţi.

    Monopolul a fost instituit cu sute de ani înaintea erei noastre în unele state şi regiuni, în perioada în care a trăit Confucius şi a căpătat o dimensiune naţională în anul 119 înainte de Hristos.