BusinessMagazin

Tag: important

  • Povestea croitorului de la care a pornit revoluţia costumelor made to measure în România

    Nu mai văzusem de mult pe cineva atât de bine îmbrăcat. Lua măsuri pentru un client, iar un tânăr se agita în jurul său pentru a nota tot ce spunea. Vorbea în centimetri. Măsura din ochi. Domnul Vasile Miu, căci despre el este vorba, este unul dintre oamenii de la care a pornit revoluţia costumelor made to measure în România. Timp de 60 de ani, domnul Vasile Miu a îmbrăcat legiuni de actori din studiourile Buftea, a lucrat cu toate casele româneşti care au înţeles importanţa meseriei bine făcute, iar acum din mâinile lui ies anual 2.000 de costume croite la milimetru pentru Tudor. Personal Tailor. În ciuda miilor de tăieturi perfecte, sunt câteva lucruri care totuşi încruntă fruntea croitorului.

    „Când era cea mai mare nevoie de el, atunci l-am cunoscut“, spune Marius Dan, unul dintre proprietarii Tudor. Personal Tailor, companie specializată în costume bărbăteşti la comandă.

    După ce termină de luat măsurătorile pentru noul client care venise în magazinul Tudor din incinta hotelului de cinci stele Hilton din Bucureşti, domnul Miu comandă relaxat un pahar de tărie şi începe să-şi ţeasă povestea.

    „Am început să cos de la 13 ani. Era o iarnă grea. Casa era plină de zăpadă. Nu exista nici măcar un radio. Eu sunt din Argeş. Pe atunci, făceai patru clase, iar apoi mergeai să înveţi o meserie. Am ajuns croitor la un atelier din Bucureşti. Am făcut trei ani de ucenicie şi apoi patru ani de practică. Cât învaţă un doctor. Oricum pentru a face croitorie bună trebuie să ştii puţină anatomie.“

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Povestea croitorului de la care a pornit revoluţia costumelor made to measure în România

    Nu mai văzusem de mult pe cineva atât de bine îmbrăcat. Lua măsuri pentru un client, iar un tânăr se agita în jurul său pentru a nota tot ce spunea. Vorbea în centimetri. Măsura din ochi. Domnul Vasile Miu, căci despre el este vorba, este unul dintre oamenii de la care a pornit revoluţia costumelor made to measure în România. Timp de 60 de ani, domnul Vasile Miu a îmbrăcat legiuni de actori din studiourile Buftea, a lucrat cu toate casele româneşti care au înţeles importanţa meseriei bine făcute, iar acum din mâinile lui ies anual 2.000 de costume croite la milimetru pentru Tudor. Personal Tailor. În ciuda miilor de tăieturi perfecte, sunt câteva lucruri care totuşi încruntă fruntea croitorului.

    „Când era cea mai mare nevoie de el, atunci l-am cunoscut“, spune Marius Dan, unul dintre proprietarii Tudor. Personal Tailor, companie specializată în costume bărbăteşti la comandă.

    După ce termină de luat măsurătorile pentru noul client care venise în magazinul Tudor din incinta hotelului de cinci stele Hilton din Bucureşti, domnul Miu comandă relaxat un pahar de tărie şi începe să-şi ţeasă povestea.

    „Am început să cos de la 13 ani. Era o iarnă grea. Casa era plină de zăpadă. Nu exista nici măcar un radio. Eu sunt din Argeş. Pe atunci, făceai patru clase, iar apoi mergeai să înveţi o meserie. Am ajuns croitor la un atelier din Bucureşti. Am făcut trei ani de ucenicie şi apoi patru ani de practică. Cât învaţă un doctor. Oricum pentru a face croitorie bună trebuie să ştii puţină anatomie.“

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Cum a ajuns smartphone-ul un asistent de care omul nu se desparte şi în ce fel a schimbat societatea

    „Ce-ar fi să-mi spui când ai început să urăşti telefonul?“, este replica unui psihiatru în dialog cu un bărbat din povestea SF „Ucigaşul“ a lui Ray Bradbury. Însă aici nu este vorba despre un ucigaş obişnuit, ci despre unul de produse electrice. Ucigaşul cu pricina face asta din cauza faptului că este sătul de tehnologie şi de impersonalitatea produselor precum: telefonul-radio, tele-speakerul şi permanenta conectivitate pe care acestea o oferă. Sună familiar? Pariem că da.

    Această poveste a fost scrisă în 1953, însă este mai de actualitate ca niciodată. Telefonul ca mijloc de comunicare şi-a pierdut funcţia iniţială, cea de comunicare de la distanţă, în urmă cu mai mulţi ani. Acum telefonul mobil este un produs multifuncţional pe care-l avem mai tot timpul în preajmă, un produs care a devenit un obiect important în modul cum oamenii comunică şi funcţionează. „Toţi navetiştii stăteau acolo, obosiţi, şi vorbeau cu nevestele prin radiourile de mână: Acum sunt la colţul străzii 49. Acum o luăm pe strada 61″, scrie Bradbury, în povestea căruia „ucigaşul“ a folosit un dispozitiv pentru a bruia aparatele pasagerilor: „Locuitorii acelui autobuz se văzură deodată siliţi să facă conversaţie între ei. Panică! Se stârni o panică teribilă, ca între animale“.

    Bradbury îşi exprimă temerile legate de evoluţia tehnologiei prin intermediul acestui „ucigaş“. Produsele menţionate în povestirea scrisă în urmă cu peste 50 de ani există astăzi sub o altă formă şi denumire, însă efectele sunt cam aceleaşi sau chiar mai grave. Iar asta o simt pe pielea mea. Fiecare zi de muncă începe cu alarma telefonului, care se află pe noptieră, apoi, cu ochii încă îngreunaţi de somn, ridic telefonul şi lumina albă stridentă mi se lipeşte pe retină.

    Verific notificările, mailurile venite peste noapte, apoi, întins pe spate, intru pe Facebook. Văd o ştire, mai jos o poză a unui amic, apoi un clip se derulează şi tot aşa. Abia peste două-trei minute mă ridic din pat. În perioada în care am documentat acest articol am încercat să fiu mai atent la felul cum românii folosesc telefonul mobil. Cel mai uşor este în mijloacele de transport în comun. Mai tot timpul oamenii stau aplecaţi deasupra telefoanelor, câţiva vorbesc între ei, puţini mai citesc o carte, iar alţii aşteaptă, pur şi simplu.

    Într-o zi, mă aflam în metrou, în drum spre birou, şi am putut constata că, din 11 persoane aflate în vagon, doar eu şi cu încă o persoană nu foloseam telefonul inteligent. Într-o altă zi, într-un restaurant fast-food, la o masă se aflau patru sau cinci adolescenţi şi toţi se uitau în telefon şi din când în când mai aruncau câte-o vorbă peste masă, însă niciunul nu ridica capul din ecranul luminos. Aceste observaţii sunt empirice, însă conturează tabloul societăţii în care trăim astăzi şi în care smartphone-ul a devenit un instrument pe care cei mai mulţi oameni îl consideră indispensabil.

    REVOLUŢIA MOBILĂ

    Telefonul mobil a devenit parte din rutina zilnică a omului modern, un asistent de care nu se desparte, o poartă către ştiri, social media, distracţie şi orice formă de comunicare. Smartphone-urile au penetrat fiecare aspect al vieţii cotidiane. Este unul dintre cele mai fascinante obiecte, care, spre deosebire de PC sau laptop, este mai uşor de personalizat şi funcţionează de multe ori ca o extensie a individului. „Cu ocazia fiecărei sarcini telefonul, de acum un asistent personal, oferă şi fură putere. Oferă putere economisind timp şi scurtând distanţe, conectând o societate obişnuită să comunice verbal. Şi mai oferă putere obţinând aproape instantaneu informaţii. Telefonul eliberează şi îngrădeşte în acelaşi timp: spaţiul de interacţiune nu mai este deloc bine definit (putem fi în altă cameră, în altă clădire, în altă ţară atunci când interacţionăm); dar în acelaşi timp ne obligă să răspundem cât de repede putem“, spune sociologul Andrei Boteşteanu.

    Potrivit studiului Google România intitulat „O zi din viaţa lui Homo Smartphonicus“, smartphone-ul, portofelul şi cheile sunt, în această ordine, cele mai importante trei lucruri pe care românul le verifică să nu le fi uitat acasă. Şi dacă, totuşi, aceştia uită smartphone-ul acasă? „Nu este posibil“, au răspuns 56% dintre respondenţi, în timp ce 11% au spus că, dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar întoarce de oriunde după el. Un prieten mi-a povestit la un moment dat cum un adolescent de 14 ani l-a întrebat ce jocuri se juca pe telefon când era mic. Prietenul meu a zis că niciun joc, la care tânărul a întrebat cu uimire ce făcea cu telefonul mobil. „Nu aveam telefon când eram mic“, a spus el. Dacă un adolescent de 14 ani nu-şi imaginează viaţa fără telefon mobil, oare ce ne vor întreba în adolescenţă copiii care sunt acum la grădiniţă?

     

  • Povestea tinerei de 27 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 27 de ani, a plecat din România în urmă cu patru ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • Povestea lui Cecil Rhodes, omul care caută diamante în America şi Africa

    Cecil Rhodes a fondat De Beers Jewellery, una dintre cele mai importante companii în domeniul prelucrării şi comerţului cu diamante, cu peste 20.000 de angajaţi, o cifră de afaceri de peste 7,1 miliarde de dolari în 2014 şi exploatări miniere în Canada, Namibia, Botswana şi Africa de Sud.

    Cecil John Rhodes a fost un simbol al oamenilor de afaceri din perioada Imperiului Britanic, un magnat în domeniul minier şi politician în Africa de Sud. A fost al cincilea fiu al familiei reverendului Francis William Rhodes şi al soţiei sale Louisa Peacock. Născut în Hertfordshire, Anglia, în 1853, a fost trimis la 16 ani peste hotare de către părinţii săi, deoarece avea o sănătate precară, iar clima din Marea Britanie nu-i făcea bine.

    Pe 1 septembrie 1870 el a pus pentru prima oară piciorul pe pământ african, unde un frate mai mare conducea o fermă la care se cultiva bumbac. Când Cecil Rhodes avea 18 ani, cei doi fraţi au început activitatea în domeniul minelor de diamante, în regiunea Kimberley, iar cu finanţarea asigurată de compania N M Rothschild & Sons cei doi Rhodes au cumpărat micile operaţiuni miniere din întreaga zonă în decurs de 17 ani. Cecil Rhodes s-a întors în UK în 1973, pentru a studia la Oxford, iar după absolvire a revenit în Africa, unde a ajuns cel mai important om de afaceri din domeniul minelor de diamante în 1890, după încheierea unui parteneriat cu Sindicatul Diamantelor, aflat la Londra.

    Prin acest acord, Rhodes şi sindicatul de profil au stabilit să menţină preţuri ridicate în comerţul mondial cu diamante. În 1888, Rhodes şi asociatul său, C. D. Rudd, înfiinţau De Beers Consolidated Mines, după ce au unificat mai multe titluri de proprietate pentru exploatarea minelor de diamante. Rhodes era secretarul acestei companii. De-a lungul anilor care au urmat, Rhodes şi-a diversificat investiţiile, mizând pe producţia şi comerţul cu fructe, dar şi pe achiziţii de teren.

    Fiind un susţinător înfocat al ideii colonialismului britanic, Cecil Rhodes a avut şi activităţi pe scena politică din continentul african, fiind cel care a fondat aşa-numitul teritoriu Rhodesia (acum Zimbabwe şi Zambia). În Africa de Sud există o universitate care îi poartă numele şi a înfiinţat şi bursele finanţate din averea sa. În cariera sa politică a luat decizii controversate, într-o perioadă plină de frământări în sudul continentului african. De pildă, a fost susţinătorul unui raid militar care s-a dovedit dezastruos, Cecil Rhodes fiind nevoit să renunţe la funcţia de prim-ministru al coloniei; unul dintre fraţii săi, militar de carieră, a fost judecat pentru înaltă trădare, dar a scăpat totuşi de pedeapsa capitală.

    Cecil Rhodes şi-a folosit averea pentru a extinde influenţa imperiului britanic în noi teritorii, cumpărând de la şefii de triburi africane dreptul de proprietate a terenurilor, fiind interesat de exploatări miniere.

    La moartea sa, în 1902, la 48 de ani, era considerat unul dintre cei mai bogaţi oameni din întreaga lume. Nu s-a căsătorit niciodată, declarând că din pricina muncii nu ar fi un soţ bun; o parte din averea sa a lăsat-o naţiunii sud-africane – de pildă pe o porţiune din terenul deţinut a fost construit campusul Universităţii Cape Town.

  • Avancronică 2016: ce filme vrem să vedem în acest an

    Deadpool este cel mai nou personaj lansat de Marvel şi, în acelaşi timp, unul dintre cele două filme ale studioului care ajung pe această listă. Avându-l pe Ryan Reynolds în rolul principal, Deadpool pare mai mult o parodie decât un film de acţiune, dar acest lucru se poate dovedi unul pozitiv. Luând în calcul numărul mare de supereroi şi alte personaje similare care au luat faţa box office-ului în ultimii ani, o abordare mai degajată se poate dovedi inspirată. Filmul este regizat de Tim Miller (Scott Pilgrim vs. the World) şi îi are în rolurile principale pe Reynolds (Green Lantern, Buried), Gina Carano (Haywire, Fast & Furious 6) şi Morena Baccarin (V, Serenity, Spy). Deadpool va ajunge pe marile ecrane la jumătatea lunii februarie.

     După succesul uriaş înregistrat de Star Wars: The Force Awakens, este de aşteptat ca şi primul spin-off al seriei să atragă destul de mulţi spectatori în sălile de cinema. Rogue One: A Star Wars story spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile de construcţie ale Death Star, acţiunea petrecându-se între episoadele III şi IV ale seriei. Personaje îndrăgite precum Han Solo sau Luke Skywalker nu vor apărea în film, pentru că cei de la Disney au decis să nu dezvolte legături între aceste filme şi episoadele care vor urma. Decizia este una corectă, dacă luăm în calcul faptul că poziţionarea în timp este una complet diferită. Filmul, care debutează pe marile ecrane pe 16 decembrie, este regizat de Gareth Edwards (Godzilla, Monsters) şi îi are în rolurile principale pe Felicity Jones (The Theory of Everything, True Story), Mads Mikkelsen (Casino Royale, The Hunt, Hannibal) şi Alan Tudyk (I, Robot, Frozen).

    Batman vs. Superman: Dawn of Justice reprezintă încercarea celor de la DC Entertainment de a răspunde succesului înregistrat în ultimii ani de studiourile Marvel. DC aruncă în luptă cele mai de succes personaje şi actori pe măsură: Ben Affleck, Henry Cavill, Amy Adams, Jesse Eisenberg sau Jeremy Irons sunt doar câteva dintre numele importante care ar trebui să aducă mulţi bani în conturile companiei. Filmul este regizat de Zack Snyder (300, Man of Steel, Sucker Punch) iar la scenariu a contribuit şi David S. Goyer, cunoscut pentru munca excelentă realizată alături de Nolan la seria Batman. Batman vs. Superman: Dawn of Justice are premiera mondială pe 25 martie.

    Silence, cel mai nou film al lui Martin Scorsese, spune povestea a doi călugări iezuiţi care călătoresc în Japonia pentru a transmite învăţăturile creştinismului. Odată ajunşi, au parte de un tratament extrem de violent. Scenariul filmului este bazat pe cartea scrisă de Shusaku Endo, iar lista de actori este una impresionantă: Liam Neeson (Lista lui Schindler, Batman Begins, Taken), Adam Driver (Star Wars: The Force Awakens, Girls) şi Andrew Garfield (The Social Network, The Imaginarium of Doctor Parnassus). Data exactă a lansării nu a fost încă anunţată.

    Dacă faceţi parte din cei care s-au bucurat atunci când seria Harry Potter a luat sfârşit, anul 2016 v-a pregătit o mare surpriză: „Fantastic Beasts and where to find them“ este cea mai recentă carte semnatş de J.K. Rowling, iar producătorii de la Holywood s-au grăbit să o ecranizeze. Producţia poartă acelaşi nume şi este regizată de David Yates, cel care a semnat ultimele patru episoade din saga tânărului vrăjitor de la Hogwarts. Acţiunea filmului se desfăşoară cu 70 de ani înainte de evenimentele din Harry Potter, în cadrul unei comunităţi secrete de vrăjitori din New York. Distribuţia îi include pe Eddie Redmayne, câştigător anul trecut al premiului Oscar pentru cel mai bun actor (The Theory of Everything, Les Miserables), Ezra Miller (We need to talk about Kevin, The Perks of being a wallflower) şi Colin Farrell (Total Recall, In Bruges). Fantastic Beasts and where to find them va avea premiera pe 18 noiembrie.

  • Cele 26 de modificări importante pe care ni le aduce noul Cod Fiscal ȋn 2016

    Din punct de vedere fiscal anul 2016 ne aduce pe de o parte măsuri de relexare fiscală prin reduceri de preţuri la produse şi servicii în urma scăderii cotei TVA la 20%, iar în unele cazuri la 9% şi chiar 5%, reducerea impozitului pe dividende la 5%, dar şi contribuţii suplimentare pentru PFA – uri prin obligativitatea plăţii contribuţiei individuale la pensii în procent de 10,5 %, scumpiri la impozitele de locuinţe şi terenuri.

    Ne propunem să prezentăm principalele modificări legislative ale Codului Fiscal cu aplicabilitate din anul 2016:

    IMPOZITUL PE PROFIT

    1.       Se menţine cota generală de 16%, pentru impozitul pe profit. Pentru societăţile care desfăşoară activităţi din domeniul barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, cota de impozit pe profit  nu poate să fie mai mică de 5% din total venituri realizate.

    2.       Constatăm introducerea în Codul Fiscal a unei proceduri similare cele de corectare a erorilor contabile în sensul ca dacă în anul curent se identifică o eroare de calcul a impozitului pe profit aferentă unui exerciţiu închis iar eroarea este nesemnificativă, corectarea se face pe seama profitului anului curent. Dacă eroarea este semnificativă se impune corectarea pe seama rezultatului fiscal al anului la care se referă eroarea.

    3.       Se remarcă noua definiţie a cheltuielilor deductibile conform căreia sunt deductibile cheltuielile efectuate în scopul realizării activităţii economice.

    4.       Facilitatea de profit reinvestit se acordă atât pentru echipamentele din grupa 2.1 cât şi din clasa 2.2.9 din Catalogul mijloacelor fixe, respectiv Echipamente tehnologice (maşini, utilajele şi instalaţii de lucru) şi Calculatoare electronice şi echipamente periferice. Maşini şi aparate de casă, control şi facturat. Observăm extinderea bunurilor aflate în sfera profitului reinvestit şi lărgirea sferei către calculatoare şi echipamente de facturare.

    5.       Se extinde categoria de venituri neimpozabile pentru sumele colectate de operatorii responsabili cu gestionarea deşeurilor.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Premierul turc: Statul Islamic este responsabil de atacul de la Istanbul

    Premierul turc Ahmet Davutoglu afirmă că gruparea Statul Islamic (SI) se află în spatele atacului sinucigaş de la Istanbul, soldat cu zece morţi, majoritatea turişti germani, relatează AP în pagina electronică.

    Turcia este hotărâtă să lupte împotriva grupării jihadiste până când aceasta nu va mai reprezenta “o ameninţare” pentru ţara sa sau pentru lume, a declarat Davutoglu.

    Autorităţile turce afirmă că un cetăţean sirian în vârstă de 28 de ani a comis marţi atacul din cartierul istoric Sultanahmet din Istanbul, un important centru turistic.

  • Star Wars: The Force Awakens a doborât recordul deţinut de Avatar în America de Nord

    Disney a anunţat că biletele vândute în Statele Unite şi Canada pentru cel mai recent film din seria Star Wars au generat până marţi seară încasări de 758,2 milioane de dolari şi că vor depăşi cu certitudine după proiecţiile din cursul zilei de miercuri recordul de 760,5 milioane de dolari deţinut din anul 2009 de filmul Avatar.

    Tot miercuri, Star Wars: The Force Awakens a depăşit pragul de 800 de milioane de dolari din veniturile generate de vânzarea biletelor în afara Americii de Nord.

    Până acum, Star Wars a doborât peste 40 de recorduri de box office, potrivit boxofficemojo.com. Printre acestea se numără cea mai de succes lansare internaţională (528 milioane dolari) şi mai multe recorduri pe continentul nord-american: cele mai mari încasări într-o singură zi (119 milioane dolari), cele mai mari încasări într-o zi de vineri (119 milioane dolari), cele mai mari încasări într-o zi de duminică (60 milioane dolari), cele mai mari încasări într-o zi de luni (40 milioane dolari), cele mai mari încasări într-o zi de marţi (37 milioane dolari), filmul care ajunge cel mai repede la 100 de milioane de dolari (1 zi), 200 de milioane de dolari (2 zile), 500 de milioane de dolari (10 zile).

    La nivel global, Star Wars: The Force Awakens a generat vânzări de bilete de 1 miliard de euro în doar 12 zile; în comparaţie, Avatar a atins acest prag după 17 zile.

    Singurul prag important pe care Star Wars îl mai poate trece este cel deţinut tot de Avatar, şi anume cele mai mari încasări din istorie. Avatar, lansat în 2009, deţine primul loc cu încasări de 2,77 miliarde dolari, urmat de Titanic (2,19 miliarde dolari), Jurassic World (1,66 miliarde dolari) şi Star Wars: The Force Awakens (1,55 miliarde dolari).

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).