BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • BUSINESS PENTRU ROMÂNIA: De ce a deschis o antreprenoare de origine americană un business la Râşnov?

    Maggie Marina s-a mutat în România în urmă cu 12 ani, după ce l-a întâlnit în Chicago pe soţul ei, de origine român. Cum a ajuns să construiască la Râşnov o fermă în stil american, cu venituri anuale de 600.000 de euro şi care sunt planurile ei în continuare, aflaţi astăzi, într-o nouă ediţie a emisiunii Smart Business.
     
    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • O idee de milioane de euro: Cum a ajuns un antreprenor român să creeze un brand care i-a cucerit pe americani, germani şi chinezi şi să se îmbogăţească

    Inspirat de joaca unuia dintre copiii săi, antreprenorul Robert Iliescu a pus bazele unui business de milioane de euro. Cum a ajuns să creeze un brand de jucării care i-a cucerit pe germani, americani şi chiar şi pe chinezi a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a Smart Business.  

    „L-am rugat pe fiul nostru cel mare  să ne arate cu ce îi place să se joace cel mai mult dintre toate jucăriile pe care le avea”, a descris Robert Iliescu, fondatorul Mumu Toys, modul în care i-a venit ideea să înceapă un business în industria jucăriilor.

    Afacerea, în care este implicată şi soţia sa şi, în continuare, şi fiul în vârstă de opt ani, este formată din producţia şi vânzarea, la nivel internaţional, a unor figurine 2D din  magneţi şi policarbonat, de diverse forme geometrice. Acestea se pot transforma în figurine tridimensionale, fie că vorbim despre unele simple, cum ar fi o sferă, fie de altele mai complexe: maşini, elicoptere etc. „Multă lume spune că acesta este noul LEGO”, descrie Iliescu produsele, comercializate sub brandul Magspace.

    Potrivit antreprenorului, acestea au generat anul trecut vânzări totale (pe pieţe precum China, Germania, Japonia, Statele Unite) de aproximativ 20 de milioane de euro. În ceea ce priveşte piaţa locală, unde au lansat Magspace în urmă cu aproximativ un an, valoarea investiţiilor a ajuns la 1 milion de euro. „Pentru a fi prezenţi în hipermarketuri, în online, a trebuit să investim mult în producţie, în contextul în care nu aveam un concurent direct aici”, descrie el obiectul acestei investiţii. Produsele lor ajung în hipermarketurile Auchan şi Kaufland; dar şi la Cărtureşti, Diverta, Autograf, Maxi Toys, Bebe Tei, cât şi la eMAG.

    În Statele Unite, produsele sunt comercializate şi prin intermediul platformei Amazon: „Cel mai mult vindem în magazine fizice, dar online-ul vine din urmă. Pentru online, investiţiile sunt mai mari – produsele trebuie să ajungă în depozitul Amazon, de unde vor fi ulterior livrate – astfel că durează 3-4 luni până să fie vândute”. Deşi debutul pe Amazon a fost în luna mai a acestui an, vânzările au ajuns acolo la circa 300.000 de euro.
    Antreprenorul a detaliat în cadrul emisiunii Smart Business modul în care a intrat în afacere: fiul său, Albert, în vârstă de opt ani acum, l-a ajutat să realizeze o analiză „empirică” a pieţei, iar din toate jucăriile pe care le avea, le-a ales pe cele formate din magneţi. Pe piaţa internaţională, conceptul jucăriilor magnetice educative 3D există de 10 ani.

    Analizând îndeaproape nişa acestor produse, a ajuns la concluzia că exista loc de îmbunătăţiri şi, prin urmare, potenţialul de a dezvolta un business în această direcţie. Un prim pas în acest sens a fost construirea designului pentru un nou produs, prin colaborări cu designeri ai unor producători de jucării precum LEGO sau Disney.

    În ceea ce priveşte realizarea producţiei, a ajuns la concluzia că China reprezintă cea mai bună opţiune. „Fiind vorba despre policarbonat, magneţi, componente scumpe ale jocului, am decis că acestea trebuie făcute în China pentru a fi competitivi”, spune el. Iliescu spune că a avut anterior mai multe afaceri în domeniul businessurilor online, printre care comercializare de mobilă, accesorii auto etc., astfel că a găsit pe piaţa chinezească partenerii necesari pentru a produce jucăriile.

    Businessul Mumu Toys a fost lansat în urmă cu cinci ani, mai întâi pe piaţa asiatică, în ţări precum China şi Japonia. Potrivit lui Robert Iliescu, jucăriile se adresează deopotrivă copiilor şi adulţilor. „Aceste jucării abordează dezvoltarea emoţională, dezvoltarea copiilor din punct de vedere psihologic, intelectual, gândirea lor în perspectivă, viziunea”, descrie antrerenorul câteva dintre abilităţile pe care copiii şi le pot dezvolta jucându-se astfel. Totodată, crede el, jucăriile de acest tip oferă o alternativă atractivă copiilor, tentaţi să petreacă din ce în ce mai mult timp cu tehnologia.
    „Copiii devin dependenţi de gadgeturi, atenţia de la televizor s-a mutat în palmă – în telefon, tabletă. Vedem părinţi cu copii în restaurante în care fiecare membru al familiei foloseşte un gadget şi nu mai vorbesc între ei”, descrie el un comportament des întâlnit în prezent. 
    Astfel, este de părere că jucăriile lor oferă un motiv în plus pentru ca membrii unei familii să petreacă mai mult timp împreună: „Le rupem din timpul dedicat gadgeturilor pentru un astfel de joc”, spune el, precizând că jucăriile Magspace se adresează şi adulţilor.

    În România, preţul unui set de astfel de jucării porneşte de la 100 de lei, pentru un joc de 14 piese, iar pentru cel mai complex, cu 26 de piese, acesta urcă până la 900 lei.
    Robert Iliescu spune că au concurenţă directă într-un singur producător mondial, care are şi certificările şi patentele necesare pentru a comercializa acest produs; pe de altă parte, multe alte companii din China realizează replici ale acestor jucării, fără patente şi certificări. 
    Planurile de dezvoltare în continuare a afacerii vizează extinderea acesteia la nivel global: „Având un singur concurent la nivel internaţional, înseamnă că există foarte mult potenţial – este o piaţă care nu e încă saturată şi cu siguranţă vor apărea şi alţi jucători”.
    De la 1 septembrie, vor vinde produsele şi în Canada, iar ulterior se vor concentra pe America, Asia şi pe dezvoltarea pe piaţa locală; Iliescu spune că îşi caută un partener pentru distribuţia produselor în fiecare ţară.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a produsului, chiar dacă îşi doreşte să păstreze interacţiunea fizică a copiilor cu acesta, spune că şi-au propus ca în perioada următoare să îmbine utilizarea acestuia cu digitalul: prin digitalizarea acestui produs, după crearea unei forme, aceasta va putea fi transpusă într-o aplicaţie prin care alţi copii pot să vadă ce jucărie a creat utilizatorul.

    Întrebat care ar fi sfaturile sale pentru antreprenorii locali, ezitanţi în ceea ce priveşte extinderea internaţională, spune: „Mulţi antreprenori români nu au curaj să facă pasul în afara graniţelor. Dacă oamenii au o idee şi se opresc după ce realizează că următorii paşi sunt greu de făcut, cu siguranţă nu o să meargă mai departe; dar dacă ai o idee şi începi să vorbeşti despre aceasta, cu siguranţă cineva te va ajuta.”
    Iliescu spune că fiul său este implicat şi acum în afacere: pe lângă faptul că a creat numele companiei, asigură în continuare cercetările de calitate pentru produse: „Nu doar că se joacă, dar este de datoria lui să ajute la dezvoltarea acestui joc”. De asemenea, îşi convinge partenerii de joacă să acorde atenţie acestor produse: a făcut, de exemplu, o demonstraţie la şcoală pentru copiii mai mici decât el. Piaţa de jocuri şi jucării din România este evaluată la aproximativ 160 de milioane de euro, fără să fie luate în calcul cifrele generate de jocurile pe calculator sau console, fiind un domeniu în continuă dezvoltare, cu o extindere foarte bună şi în mediul online, unde românii au început să facă tot mai des achiziţii, se arată într-o analiză a retailerului online de jucării BestKids, citată de ZF.

  • Povestea lui John Cadbury, antreprenorul care a fondat unul dintre cele mai cunoscute branduri de ciocolată din lume

    John Cadbury s-a născut pe 12 august 1808 în Birmingham, Marea Britanie, în familia lui Richard Tapper Cadbury şi a soţiei sale, Elizabeth Head. A urmat cursurile şcolii Joseph Crosfields Quaker în Harshill, Warwickshire, însă nu şi-a continuat pregătirea cu studii superioare şi nu a urmat niciun stagiu militar, deoarece făcea parte din gruparea religioasă protestantă a quakerilor, care impunea anumite restricţii,
    De aceea, la fel ca mulţi alţi quakeri ai timpului, Cadbury şi-a canalizat eforturile spre business şi, în 1824, a deschis o băcănie în Birmingham, unde vindea, printre altele, ceai, cafea, cacao şi ciocolată de băut. Şapte ani mai târziu, antreprenorul a cumpărat un depozit cu patru etaje, pe care l-a transformat în unitate de producţie. În 1847, businessul s-a mutat într-o nouă fabrică din centrul Birminghamului, care avea conexiune cu canalul de navigaţie al oraşului, şi de aici cu toate celelalte porturi din Marea Britanie, facilitând astfel comerţul produselor Cadbury.
    În 1826, antreprenorul s-a căsătorit cu Priscilla Ann Dymond, care a murit doi ani mai târziu. El s-a recăsătorit în 1932 cu Candia Barrow şi au avut şapte copii: Ioan, Richard, Maria, George, Joseph, Edward şi Henry.
    În 1847, compania a produs primul baton de ciocolată Cadbury. Între timp, fratele antreprenorului, Benjamin, s-a alăturat la rândul său businessului, până în 1860, când cei doi fraţi şi-au dizolvat parteneriatul. În 1861, după moartea soţiei sale, John s-a retras de la conducerea companiei, ca urmare a stării sale de sănătate care se înrăutăţea treptat, funcţia fiind preluată de fiii săi Richard şi George.
    Aceştia au investit fiecare în business câte 4.000 de lire sterline (echivalentul a 600.000 de lire sterline de astăzi), pe care îi primiseră moştenire de la mama lor. În 1879, ei au dezvoltat Bournville, un aşa numit sat-model (concept apărut la sfârşitul sec. XVIII, când industriaşii au început să construiască în preajma centrelor muncitoreşti un tip de comunitate ideală pentru a le oferi angajaţilor condiţii mai bune de trai), în prezent o suburbie importantă a oraşului Birmingham. În această suburbie, de pildă, nu era permisă comercializarea alcoolului în baruri sau puburi; rezidenţii s-au luptat pentru a menţine acest lucru, în martie 2007 câştigând o bătălie în instanţă cu cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, Tesco, pentru a împiedica vânzarea de alcool în magazinul local al retailerului.
    Bournville a devenit totodată şi principalul centru de fabricaţie din Marea Britanie a produselor Cadbury.
    John Cadbury a murit pe 11 mai 1889. În 1905, Cadbury a lansat unul dintre produsele sale cele mai cunoscute, ciocolata Dairy Milk, în acelaşi an fiind creat primul logo al companiei. În 1920, producătorul britanic de ciocolată s-a extins şi în afara graniţelor, deschizând prima fabrică internaţională în Tasmania, Australia, urmată la scurt timp de alte unităţi de producţie în Canada, Irlanda şi Africa de Sud. Tot atunci a fost creat noul logo, reprezentat de semnătura fondatorului. Compania a fuzionat în 1919 cu J. S. Fry & Sons, apoi cu Schweppes, în 1969. În 2010, Cadbury a fost achiziţionată în întregime de Mondelēz International (fostă Kraft Foods). În prezent, este al doilea cel mai mare producător de dulciuri din lume, după Mars, şi operează în peste 40 de ţări, cu fabrici în circa 15 ţări, cele mai mari pieţe de desfacere fiind Marea Britanie, Australia, India şi China. În 2016, compania a înregistrat venituri de 3 miliarde de dolari. 

  • BUSINESS PENTRU ROMÂNIA: Horaţiu Ţepeş, Bilka Steel – „Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie”

    După un prim deceniu de creşteri record, până la venituri de aproximativ 400 de milioane de lei, antreprenorul Horaţiu Ţepeş are bine conturate planurile şi pentru următorii 10 ani ai Bilka, un business pe care vrea să-l transmită peste generaţii.

    Noile planuri setează premisele ca şi următorul deceniu să fie unul al creşterilor solide: în acestea intră un buget de investiţii de 20 de milioane de euro, într-o nouă hală de producţie, precum şi deschiderea unei fabrici în afara graniţelor.

    „Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie, pentru că nu avem absolut nicio nevoie de a atrage un fond de investiţii, nu avem nevoie de finanţare. Stăm foarte bine la capitolul grad de îndatorare, planul de dezvoltare îl avem foarte bine făcut pentru următorii 10 ani cu siguranţă. Avem planurile foarte bine puse la punct, ştim ce avem de făcut”, răspunde Horaţiu Ţepeş, întrebat dacă ia în calcul vânzarea Bilka, în contextul în care ştirile cu antreprenori români care îşi cedează businessurile crescute în criză au ţinut capetele de afiş în ultimii ani.

    Bilka însă, brandul de sisteme de acoperişuri metalice cu origini braşovene, nu este de vânzare, chiar dacă cifrele, după un deceniu de activitate, îi fac pe investitori să îl contacteze constant pe antreprenor: anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri netă de 271 de milioane de lei (cca 60 mil. euro), în creştere cu 41% faţă de anul anterior, iar  în primele şase luni ale anului a înregistrat o creştere de 54%, până la 147 de milioane de lei.

    Cota de piaţă pe segmentul acoperişurilor metalice, în care este lider din 2012, a ajuns anul trecut la 30%; gradul de îndatorare al companiei se plasează la 24,23%, iar marja profitului brut, la 12,2%. 95% din cifra de afaceri se datorează produselor proprii (toate componentele sistemului de acoperiş care au ca materie primă oţelul prevopsit), iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare (un sistem complet de acoperiş are nevoie şi de accesorii precum ferestrele de mansardă, folia anticondens sau şuruburi, produse comercializate şi pentru care au parteneri strategici).

    În prezent, suprafaţa de 4 hectare şi jumătate de teren, cu cinci compartimentări de producţie, care au în total sunt 29.000 de metri pătraţi, precum şi birouri întinse pe aproximativ 4.000 de metri pătraţi, a devenit neîncăpătoare pentru planurile antreprenorului. „Toate acestea, la nivelul actualului sezon, nu ne sunt de ajuns. Cu siguranţă va trebui să facem ceva, mai ales pentru dezvoltarea produselor destinate sectorul industrial”, sugerează Ţepeş direcţia de concentrare a Bilka pentru anii următori.

    Citeşte aici interviul integral acordat de Horaţiu Ţepeş Business MAGAZIN

  • Andrei Pitiş, Fitbit: Ambiţia mea este să creez 100 de milionari în euro în România din start-up-uri de tech. Dacă aveţi idei, veniţi la mine

    „Am ajutat în mod direct 6 oameni să devină milionari în euro şi mi-aş dori ca, direct sau indirect, să ajung să ajut 100 de oameni să devină milionari în euro din start-up-uri din tehnologie, pentru că la asta mă pricep. Este o provocare şi pentru mine şi va trebui să creeze un sistem pentru ca acest lucru să se întâmple. Ca să ajungi la 100 de milionari, trebuie să lucrezi cu cel puţin 400, iar acum lucrez la conturarea unui sistem prin care acest lucru să se întâmple, este clar că nu pot să fac singur asta“, a spus Andrei Pitiş, VP Engineering în cadrul Fitbit. Alexandra Cepăreanu

    El a mai spus că „deja avem un unicorn pornit din România (Uipath), iar obiectivul nostru trebuie să fie apariţia a încă 2-3 unicorni şi alte încă 100 de afaceri antreprenoriale mai mici, între 10 şi 20 de milioane de euro“.
     
     

  • Cum a ajuns o fostă PREZENTATOARE de la TVR să facă un business de sute de mii de euro început în joacă – VIDEO

    Cu o investiţie iniţială într-o cutie cu aţe şi accesorii, Malvina Cservenschi a lansat cu cinci ani în urmă Malvensky. Anul trecut, afacerea a ajuns la 722.000 de euro, în creştere cu 85% faţă de 2015, iar pentru 2017 antreprenoarea se aşteaptă la un plus de 25%.

    „Afacerea a pornit tipic pentru cei care au o pasiune şi încep să se joace cu ea, iar treptat joaca devine un adevărat proiect“, povesteşte Malvina Cservenschi despre începuturile Malvensky. Practic, a început cu o brăţară pe şnur, făcută pentru o prietenă, cu altă brăţară pentru o cunoştinţă, iar apoi vorba s-a împrăştiat şi oamenii au fost atraşi de ideea sa originală. Investiţia iniţială a fost infimă, fiind vorba de o cutie cu aţe, câteva accesorii şi cristale, spune antreprenoarea, iar afacerea a crescut organic în cei cinci ani de la lansare. Nu a folosit surse de finanţare externe şi a reinvestit mereu profitul obţinut.

    80% dintre produsele Malvensky sunt bijuterii, diferenţa de 20% fiind accesorii, precum eşarfe, stilouri etc. Dintre bijuterii, fiecare colecţie în parte are un traseu cu suişuri şi coborâşuri, spune antreprenoarea, însă toate se vând foarte bine, în funcţie de intenţia clientului, nevoia de moment, eveniment, buget şi dorinţe speciale. ”Produsele personalizate rămân, însă, cele mai solicitate, alături de brăţara Infinity şi derivatele acesteia“, precizează Cservenschi. De asemenea, colecţia Cei 7 Arhangheli conţine produsele alese cel mai frecvent pentru a fi oferite cadou, datorită semnificaţiei şi încărcăturii spirituale, iar în acest sezon colecţia The Heart of Orient este protagonista; produsele se vând deopotrivă online şi offline. ”Online este o cale rapidă şi comodă de achiziţionare, însă magazinul Malvensky, deschis recent, este o experienţă în sine“, povesteşte antreprenoarea. Pe lângă unitatea fizică din Capitală, Malvensky mai are expunere şi în magazinul de bijuterii şi accesorii din hotelul
    St Regis din New York.

    Preţurile bijuteriilor pleacă de la 150 de lei pentru o brăţară cu şnur şi accesoriu din argint, circa 500 de lei pentru lănţişoarele din argint, 1.000 de lei pentru cele de aur, dar pot depăşi 3.000 de lei pentru cele speciale, din anumite colecţii, conform site-ului companiei; pentru luna septembrie bonul mediu a fost de 550 de lei, spune Cservenschi.

    Malvensky nu are un public ţintă, mai spune fondatoarea. Astfel, printre clientele sale se pot regăsi tinere în pas cu moda, dar şi persoane cu gusturi clasice, care lucrează în instituţii diplomatice sau corporaţii. ”Explicaţia este simplă: misiunea Malvensky este de a traduce simboluri, tradiţii şi folclor în aur şi diamante. Iar aceste simboluri, tradiţii şi folclor nu au nici vârstă şi nici public ţintă, dar se pot regăsi cu uşurinţă în viaţa oricui.“

    Întrebată cum vede supravieţuirea în piaţa în care activează, Malvina Cservesnchi spune: ”întrebarea este prima ocazie care mă invită să mă gândesc la supravieţuire. Am altă stare de gândire“. Din perspectiva sa, piaţa este extrem de fertilă pentru Malvensky. Se declară foarte atentă la cifre, la investiţii, la randamentul afacerii, deci pericole nu există, doar riscuri. ”Iar printr-un management al afacerii atent poţi să lucrezi sănătos şi echilibrat, fără să îţi pui în pericol siguranţa afacerii“, adaugă ea. Pe de altă parte, în privinţa concurenţei, spune că priveşte, învaţă şi urmăreşte marile case de creaţie de bijuterii ale lumii, ”dar la sfârşitul zilei contează ADN-ul, pasiunea şi chemarea personală“.

    Afacerea Malvensky, cu o echipă de opt angajaţi permanenţi, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 722.000 de euro, cu o creştere de 85% faţă de anul precedent, când a însumat 477.000 de euro, spune fondatoarea. De asemenea, pentru anul 2017 estimează o creştere de minimum 25%.

    Cea mai recentă investiţie a vizat deschiderea primului magazin fizic Malvensky, care ”a meritat fiecare bănuţ şi a respectat planul de investiţii“, declară antreprenoarea. Lansarea acestuia a fost, de altfel, şi primul pas dintr-un plan de afaceri pe termen mediu şi lung, spune Cservenschi, despre care nu doreşte deocamdată să dea detalii. Precizează că şi peste cinci ani Malvensky va face acelaşi lucru, cel mai probabil la o scală mult mai mare. ”Misiunea asumată, de a traduce simboluri, tradiţii şi folclor în aur şi diamante, este un izvor nesecat de inspiraţie şi oportunităţi, atât pe piaţa românească, cât şi pe cea internaţională. Ştiu exact care sunt următoarele colecţii, ştiu exact în ce colţuri ale lumii mă duce călătoria mea de a descoperi noi tradiţii şi simboluri pentru a le transpune în bijuteriile Malvensky“, susţine tânăra antreprenoare. 

    ”Piaţa bijuteriilor din România poate fi descrisă ca bogată şi săracă în acelaşi timp“, mai spune fondatoarea Malvensky. Bogată pentru că există cerere şi ofertă, iar săracă – sau mai puţin bogată – prin comparaţie cu alte ţări; India şi China, de pildă, reprezintă 44% din consumul de bijuterii de aur la nivel global, spune Cservenschi. Cele două ţări au înregistrat o cerere de consum mai mare decât Europa, America de Sud, Africa şi America de Nord la un loc, în ciuda faptului că cererea a scăzut mai mult de 25% chiar în aceste două mari pieţe, completează ea. Pe scurt, ea descrie piaţa locală de bijuterii ca pe un segment provocator, fertil, cu perspective de dezvoltare tehnologică şi a standardelor de calitate atât în producţie, cât şi în partea de servicii, ”dar şi cu o componentă educativă importantă, pentru că nevoia de dezvoltare a resursei umane este critică în orice domeniu“, ţine ea să precizeze.

    ”Însă mai este o nuanţă pe care vreau să o transmit: ce înseamnă piaţă de bijuterii? Majoritatea sunt comercianţi care cumpără din alte ţări şi vând în România. Există şi un procent mai mic, mult mai mic, de producători, designeri şi comercianţi în acelaşi timp“, declară ea, adăugând că Malvensky face parte din cea din urmă categorie. Volumul şi valoarea pieţei sunt greu de estimat din cauza existenţei pieţei nefiscalizate, dar, conform antreprenoarei, în România se produce în jur de o tonă de bijuterii lunar, dintre care aproximativ 50% bijuterii de aur. Procentul de bijuterii cu diamante este mult mai mic, până în 10% din cifra totală, însă aceste cifre oscilează şi reprezintă mai mult un reper decât o cifră sigură, din simplul motiv că mai există, în paralel, o piaţă subterană şi, evident, deloc reglementată, punctează antreprenoarea.

    Pentru îmbunătăţirea situaţiei, Cservenschi consideră că aspectul cel mai important ar fi resursa umană calificată, în condiţiile în care ”se pierd meserii extraordinare în favoarea maşinăriilor“. Deşi spune că sprijină avansul tehnologic şi dezvoltarea standardelor de calitate, în lumea designului de bijuterii există meseriaşi – acum pe cale de dispariţie -, care ”ştiu să mânuiască aurul, pietrele preţioase şi instrumentarul la nivel de excelenţă“. Dacă ar fi să mai pornească un proiect, ”aş investi într-o astfel de şcoală“, punctează fondatoarea Malvensky.

    Înainte de a trece la viaţa antreprenorială, Malvina Cservinschi a lucrat timp de 10 ani în televiziune, unde a fost, pe rând, reporter, prezentator de ştiri, editor de ştiri şi realizator de campanii. Când a trecut la afaceri, a început totul de la zero, acţionând şi învăţând lucrurile din mers. ”Nu cred într-o reţetă absolută de a găsi succesul în afaceri deoarece am văzut multe tipuri de antreprenori care au reuşit fără să urmărească o reţetă similară. Personal, am avut nevoie de o viziune cât mai clară, cu o strategie şi un plan pe măsură, abilitatea de a lucra cu oamenii, studiu, cercetare şi desen, alături de multă, dar foarte multă muncă“, precizează ea. însă şi oamenii potriviţi în jurul său au reprezentat un punct forte, alături de un mediu de învăţare constant, lucruri ”vitale şi care fac o reală diferenţă“. Iar cei cărora le place ceea ce fac, găsesc echilibrul şi bucuria de care au nevoie. ”Chiar şi când nu îmi place, îmi place. Am grijă de mine, de timpul petrecut cu familia, prietenii sau partenerul de viaţă în egală măsură cum am grijă de timpul meu cu caietul de desen, cu fabrica de producţie, cu echipa sau cu clienţii. Totul şi toţi sunt viaţa mea“, povesteşte Malvina Cservenschi. Iar cel mai important sfat pe care l-ar putea oferi unui antreprenor aflat la început de drum ar fi să înveţe zi de zi, constant, această deprindere fiind un stâlp de bază al unui parcurs de succes. ”Prin practică, prin studiu, printr-o carte sau prin alegerea unui anturaj mai inteligent decât tine. învaţă în fiecare zi şi caută, în mod intenţionat, să afli ce poţi face mai bine“, punctează antreprenoarea.

     

     

    Românii au cheltuit în 2015 circa 50 de milioane de euro pe bijuterii şi ceasuri de lux, piaţa fiind în relativă stagnare în ultimii ani, arată datele companiei de cercetare Euromonitor, publicate de ZF. Spre deosebire de alte pieţe din Europa sau din Asia, vânzările de pe piaţa locală de lux sunt realizate aproape exclusiv de români, numărul turiştilor care fac astfel de achiziţii fiind foarte mic. Retailerii de ceasuri şi bijuterii sunt poziţionaţi fie în galeriile comerciale şi la parterul hotelurilor de cinci stele, fie pe arterele de shopping ale ţării, mai cu seamă în Capitală. Printre cei mai importanţi jucători pe segmentul bijuteriilor şi ceasurilor de lux sunt lanţurile Cellini şi B&B, cărora li se adaugă magazine monobrand sau multibrand mai mici, dar şi jucători locali. Piaţa de bijuterii şi ceasuri de lux este doar un segment al întregii pieţe a luxului, evaluată de Euromonitor la 1,9 miliarde lei.

  • Adrian Sârbu, fondatorul Ziarului Financiar, după 20 de ani

    Sigur, mă întreb ce am vrut eu, ce am vrut noi şi unde suntem. Mă vedeam acum 20 de ani trăind în viitor într-un capitalism romantic
    care va fi bazat pe o clasă medie substanţială. Astăzi nu avem mai mult de 200.000, unii zic 500.000 de oameni în România care au venituri
    mai mari de 1.000 de euro pe lună. Este bine că îi avem şi pe aceştia, acum 20 de ani nu îi aveam.
    Îmi imaginam că Ziarul Financiar va fi o instituţie la fel de puternică precum a fost PRO TV-ul. Este şi mai respectată, nu la fel de
    puternică pentru că nu este destul de mare. Pot să vă spun, vorbind despre viitor, că lucrurile se vor schimba în sens pozitiv.
    Ce putem face de acum înainte se învârte în jurul unui singur cuvânt şi acest cuvânt este capitalismul. Şi capitalul. Ce putem face
    pentru România este să o capitalizăm, administrând mai bine capitalul pe care îl avem.
    Mi-aş dori ca această ţară să fie administrată de singurii oameni îndreptăţiţi să o administreze şi să-i administreze capitalul,
    aşa-zis fix şi uman.”

  • Ziarul Financiar după 20 de ani, 16 noiembrie 2018, BNR

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, 16 noiembrie 2018

    „ Ziarul Financiar a rămas un ziar românesc şi îi urez să rămână aşa, pentru că, întocmai cum un soi de vin românesc este mai
    băut de un străin când vine în România decât un Sauvignon Blanc, aşa va fi şi acest cotidian mai citit dacă îşi păstrează
    particularităţile acestei ţări.  Ziarul Financiar a făcut istorie şi îi doresc să facă în continuare istorie. Îi doresc să aibă zile
    multe şi ani mulţi şi să se extindă la tot ce ţine de domeniul media.

    Fără antreprenoriat de calitate, economia de piaţă şchioapătă, este esenţial pentru funcţionarea unei economii de piaţă. În
    urmă cu câteva zile am subliniat nevoia că, în legătură cu antreprenoriatul, trebuie să se insiste pe disciplina de plăţi, pe
    disciplina financiară. Economia de piaţă nu poate funcţiona fără disciplină financiară. Eu citesc Ziarul Financiar zilnic, este o
    mărturisire de credinţă şi nu cred că sunt singurul, cred că acest cotidian se află zilnic pe masa antreprenorilor din
    România, dar nu numai. Fac acest lucru din noiembrie 1998 şi până astăzi şi în mine Ziarul Financiar are un cititor atent.
    Uneori am avut dezbateri principiale cu ziarul. Voi continua să îl citesc şi după expirarea mandatului, pentru că ei au
    făcut o adevărată revoluţie în România, au făcut istorie, nu este un lucru de neglijat.”

  • Cum au reuşit trei tineri din România să transforme cele mai arzătoare nevoi ale oamenilor într-o afacere profitabilă

    „Cererea de comunicare instantanee în oraşele moderne este un fenomen continuu. În ciuda acestui fapt, există doar câteva alternative la nivelul oraşului şi al spaţiului public pentru a încărca telefonul sau dispozitivul atunci când rămâne fără baterie”, descriu reprezentanţii Green Spots nevoia pe care au sesizat-o atunci când s-au gândit la dezvoltarea unei soluţii de încărcare a telefoanelor în oraşe.

    Dispozitivul dezvoltat de ei are la bază transformarea energiei solare în energie electrică şi generarea puterii necesare pentru încărcarea dispozitivelor de tip tabletă sau telefon mobil, fără racordul la reţeaua de energie electrică stradală, ci doar prin intermediul energiei regenerabile. Astfel, prin instalarea Green Spots în spaţiul public, pietonii au posibilitatea de a-şi reîncărca dispozitivul, au iluminare pe timpul noptii, Wi-Fi, iar investitorul care cumpără soluţia are sisteme cu camere de supraveghere integrate şi spaţiu de publicitate.

    „Acesta reprezintă viitorul tehnologiei durabile pentru următoarele oraşe verzi. Staţia de încărcare oferă energie sigură şi curată pentru dispozitivele mobile, în aer liber”, spun reprezentanţii start-up-ului Green Spots Technology. Acesta a fost înfiinţat anul trecut şi finanţat în 2018 prin programul Start-Up Nation. Energia electrică a staţiilor de încărcare este generată de panouri fotovoltaice, care pot alimenta până la 12 dispozitive simultan. Bateria cu litiu-ion încorporată stochează energie pentru un total de 300 de încărcări, iar staţiile pot fi folosite atât pe timp de zi, cât şi noaptea.

    În plus, arhitecţii Green Spots descriu aceste dispozitive ca reprezentând şi un nou tip de mobilier stradal, care poate contribui substanţial la dezvoltarea zonei în care este amplasat. Prin funcţionalităţile lor, Green Spots au capacitatea de a transforma spaţiul respectiv prin creşterea traficului pietonal şi implicit prin crearea mediului propice pentru deschiderea unor spaţii comerciale de retail sau alimentaţie publică.

    Există trei modele standard de încărcătoare Green Spots, de dimensiuni şi capacităţi diferite: o versiune standard care integrează trei panouri fotovoltaice (90W) şi o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; această staţie permite încărcarea a şase dispozitive mobile simultan şi oferă şi o soluţie de afişaj stradal pentru branduri. Un al doilea model este prevăzut cu nouă panouri fotovoltaice flexibile (135 W) integrează o baterie litiu-ion de 12 V x 60 A; staţia include şase prize USB de maximum 10 W (1-2 A, 5 V) şi este echipată cu blaturi de depozitare, iar al treilea are 12 prize USB, precum şi bănci şi un blat generos. Acesta din urmă este echipat cu şase panouri fotovoltaice, cu o putere totală de 180 W, şi a fost creat pentru parcuri şi piaţete urbane. Opţional, acestuia i se pot adăuga şi panouri publicitare.

    „De la dotarea standard cu prize USB şi LED-uri pentru iluminat nocturn, acestea pot fi echipate suplimentar cu Wi-Fi, sisteme de supraveghere video, panouri cu touchscreen, hărţi interactive, prize pentru încărcarea laptopurilor, trotinetelor sau bicicletelor electrice şi alte elemente de design”, completează reprezentanţii companiei.

    Dezvoltatorii proiectului Green Spots sunt doi arhitecţi, Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu, precum şi business developerul Cristian Danciu, parteneri şi cofondatori în cadrul biroului de arhitectură şi amenajări interioare Triptic Studio. Asocierea lor se leagă de înfiinţarea, în urmă cu şase ani, a Asociaţiei Române a Tinerilor Arhitecţi de către Aurel Basuc şi Adrian Ţuţuianu. Asociaţia a deţinut, până de curând, o revistă naţională de arhitectură, Atelierul de Proiectare, ce avea ca scop promovarea proiectelor şi a activităţilor studenţilor atât în ţară, cât şi peste hotare.

    „A fost momentul în care, pe lângă relaţia de prietenie dintre noi trei, s-a născut şi latura antreprenorială”, povestesc reprezentaţii afacerii. În prezent, biroul de arhitectură Triptic Studio are un portofoliu de proiecte în domeniile industrial, logistic, rezidenţial şi al amenajărilor interioare de tip office, retail, HoReCa, design de mobilier, structuri şi instalaţii pentru evenimente şi târguri.

    Cristian Danciu are un background internaţional de business development în domenii precum consultanţă financiară, resurse naturale, energie regenerabilă, construcţii navale, arhitectură. Atât arhitecţii, cât şi business developerul din echipa Triptic Studio au fost implicaţi în proiecte internaţionale. Elementul comun al celor trei tineri a fost revenirea în ţară şi implicarea activă în mediul românesc.

    Ei spun că dezvoltarea ideii Green Spots a venit ca o consecinţă a activităţii studioului de arhitectură. „Specificul activităţii unui studio de arhitectură implică analiza continuă a designului, funcţionalităţilor şi nevoilor spaţiilor publice şi private”, spun ei.

    De asemenea, din experienţa de antreprenori, au identificat o caracteristică de bază în mediul urban, şi anume aceea de a fi permanent conectat la mijloacele mobile de comunicare.

    „Deşi această nevoie este tot mai mare, soluţiile de încărcare a dispozitivelor sunt aproape inexistente la nivelul spaţiului public în România. Astfel, Green Spots rezolvă o problemă cotidiană a oricăruia dintre noi, aliniindu-se la caracteristicile de smart city”, spun arhitecţii.
    Concret, de la identificarea nevoii până la implementarea primului charger au trecut un an şi jumătate, interval de timp în care au adunat informaţii, au definit şi au construit conceptul Green Spots.

    Primul Green Spots a fost construit pentru festivalul de muzică Untold din Cluj-Napoca – iar acest pas a fost cel mai dificil din dezvoltarea proiectului, potrivit reprezentanţilor acestuia. „Investiserăm deja foarte mult în partea de start şi trebuia să să demostrăm în cadrul unui festival de renume internaţional că soluţia noastră este viabilă”, spune Cristian Danciu. Încărcătorul a funcţionat, iar în plus faţă de obţinerea acestei confirmări, Primăria Cluj-Napoca a dorit implementarea soluţiilor dezvoltate de tineri pe termen lung în oraş.

    Valoarea investiţiei iniţiale s-a ridicat la aproximativ 100.000 de euro şi a fost acoperită parţial din fondurile Start-Up Nation. Reprezentanţii proiectului apreciază că vor acoperi în maximum doi ani această investiţie.

    Preţul „copacului” Green Spots începe de la 5.000 de euro. Până acum, au implementat trei astfel de soluţii în Cluj, iar a patra va fi implementată în Bucureşti în incinta unui complex de birouri. „Suntem în discuţii cu toţi dezvoltatorii de clădiri de birouri, aceştia numărându-se şi ei printre beneficiarii vizaţi”, spun reprezentanţii proiectului.

    Dezvoltatorii Green Spots au identificat clienţii acestei soluţii deopotrivă ca parte a mediului public şi a celui privat: clienţii publici sunt primăriile şi alte autorităţi locale subordonate, universităţi, campusuri studenţeşti, iar clienţii privaţi pot fi reprezentanţii unor centre de birouri, complexe rezidenţiale, spaţii comerciale, festivaluri, HoReCa sau complexe sportive.

    Până acum, au ajuns la vânzări de 50.000 de euro şi aşteaptă comenzi de încă 25.000 de euro până la finalul anului.

    În ceea ce priveşte producţia, copacii Green Spots sunt realizaţi la Green Yard, firma de construcţii metalice din Brăila deţinută de antreprenorul Grigore Danciu. „Astfel, deţinem controlul întregului proces de creaţie până la producţie şi implementare. Sursa principală a resurselor prime este România, iar durata de realizare diferă în funcţie de modelul şi de funcţionalităţile comandate”, explică arhitecţii. 

    Planul de dezvoltare a proiectului în continuare implică în primul rând implementarea la nivel naţional şi apoi regional a produsului Green Spots. „Vrem să demonstrăm încă o dată că antreprenorul român este puternic, creativ şi poate dezvolta soluţii viabile la nivel internaţional. Cu alte cuvinte, vrem ca Green Spots să devină un brand românesc în regiune”, spune Danciu. Tinerii şi-au propus să dezvolte soluţia în direcţia conceptului de smart city – „care devine o nevoie pentru mediul urban din România şi Europa”.

  • Cine este omul cara a transformat Samsonite în cel mai mare producător de genţi de voiaj la nivel mondial, cu venituri anuale de miliarde de dolari.

    Jesse Shwayder s-a născut pe 26 martie 1882 în Black Hawk, Colorado, în familia imigranţilor evrei polonezi Isaac Shwayder şi Rachela Kobey, şi a avut încă zece fraţi şi surori. Ulterior, familia s-a mutat în Denver, unde tatăl a deschis o băcănie.

    În copilărie, directorul departamentului de muzică al şcolii din Denver unde învăţa Shwayder a descoperit înclinaţia acestuia spre muzică, aşa că micul Jesse a fost chemat să cânte duminicile la catedrală, unde era plătit cu 50 de cenţi, iar apoi la diverse evenimente, în special la nunţi. După absolvirea liceului, deoarece nu a avut bani pentru a se înscrie la facultate, antreprenorul a început să lucreze în băcănia tatălui său, transformată ulterior în magazin de mobilă.

    Primul său loc de muncă într-o companie a fost ca agent de vânzări pentru Seward Trunk Co. din New York. Timp de patru ani, Shwayder a vândut geamantane, învăţând dedesubturile acestei industrii, apoi s-a gândit să îşi fondeze propria companie de genţi şi geamantane, cu 3.500 de dolari, pe care reuşise să îi economisească de-a lungul timpului. Astfel, pe 10 martie 1910, el a pus bazele companiei Shwayder Trunk Manufacturing Company.

    Fiind un om religios, a ales să îşi vândă iniţial produsele sub marca Samson, numită astfel după un pesonaj biblic cu acelaşi nume, într-un mic magazin din Denver. În 1931, compania a început să producă mese şi scaune pliante, pe care le vindea cu un dolar, două decenii mai târziu luând naştere subsidiara Samsonite Furniture Co. În 1939, folosindu-se de avansul tehnologiei, compania a introdus o valiză cu design elegant, acoperită cu fibră vulcanizată, denumită Samsonite.

    Produsul a avut un succes imens, aşa că în 1965 numele companiei a fost schimbat în Samsonite Corporation. Shwayder a deţinut funcţia de preşedinte până în 1960; după retragerea sa, conducerea companiei a fost preluată de fiul său, King David.
    Antreprenorul a fost căsătorit cu Nellie Weitz; cei doi au avut un fiu şi patru fiice. El a murit pe 15 iulie 1970 în Denver, la vârsta de 88 de ani. La data morţii sale, Samsonite devenise cel mai mare producător de bagaje la nivel mondial. Ulterior, în 1991, antreprenorul a fost introdus în Colorado Business Hall of Fame.

    În 1973 famila Shwayder a vândut compania către Beatrice Foods. Samsonite a activat independent de aceasta până în 1986, când a fost revândută firmei cu capital privat Kohlberg Kravis Roberts. A urmat apoi un nou şir de tranzacţii, iar în toamna lui 2009 divizia de retail a companiei ajunsese în pragul falimentului, fiind salvată în urma listării la bursa din Hong Kong, unde a strâns 1,25 de miliarde de dolari. Cea mai mare achiziţie a Samsonite a fost cumpărarea companiei de bagaje de lux Tumi, într-o tranzacţie de 1,8 miliarde de dolari. Potrivit statista.com, compania a avut anul trecut venituri de 3,49 miliarde de dolari şi un număr de circa 13.600 de angajaţi.