Miercuri dimineaţă, ora 10. Strada Fleet din centrul Londrei începe uşor-uşor să se umple de lume. În mai puţin de jumătate de oră, pe aici va trece cortegiul funerar al baronesei Margaret Thatcher, fostul premier al Marii Britanii, atât de contestată şi în acelaşi timp apreciată de britanici.
După exploziile de acum câteva zile de la maratonul din Boston, poliţiştii londonezi sunt în alertă şi verifică orice colţ, inclusiv gurile de canalizare de pe marginea străzii, în timp ce câţiva câini de talie mică, cu o hăinuţă pe care scrie “Police”, adulmecă la rândul lor orice colţişor din zonă. La etajele superioare de pe Fleet Street sunt câţiva poliţişti care privesc atent orice mişcare,
“Am venit aseară din Birmingham special pentru funeraliile lui Margaret Thatcher”, îmi spune David, un pensionar de vreo 70 de ani, care a lucrat în armată.
“Nu am prins funeraliile lui Churchill, eram detaşat în Germania pe vremea aceea, dar pentru Margaret Thatcher am vrut să fiu aici. Am venit mai mult din curiozitate, dar să ştii că e vorba şi de respect pentru ceea ce a însemnat ea pentru Marea Britanie”, spune David, care adaugă că în opinia sa Thatcher a fost unul dintre cei mai buni lideri politici din istorie. În discuţie intră şi Mark, un avocat care spune că a venit de la birou pentru a-i aduce un ultim omagiu fostului premier.
“De ce este atât de contestată totuşi Thatcher în Marea Britanie?”, îl întreb. “Cei care nu o plac sunt de fapt tinerii care nu au trăit în perioada cât a fost ea premier sau au trăit prea puţin pentru a şti de fapt ce s-a întâmplat atunci”, este răspunsul tranşant al lui Mark, cu care nu reuşesc să termin discuţia pentru că procesiunea începe.
Câteva sute de militari în ţinută de gală sunt mobilizaţi pe străzile din Londra, iar din depărtare se aud marşuri funebre ale lui Chopin. Liniştea se aşterne peste Fleet Street, iar ochii tuturor se îndreaptă către cortegiul funerar. Cu o cadenţă şi o sincronizare perfectă, militari, fie pe jos, fie călare, înaintează către catedrala St. Paul. Nu este o ceremonie funerară “de stat”, aşa cum a avut Churchil, însă în realitate onorurile militare şi mai ales prezenţa reginei Elisabeta a II-a la slujba comemorativă arată cât de importantă a fost Doamna de Fier pentru britanici.
Mai impresionantă însă este marea de oameni care s-a strâns pe marginea străzii pentru a urmări procesiunea. Toţi ochii sunt aţinţiţi asupra cortegiului funerar, iar muzica te îmbată de respect faţă de tot ceea ce înseamnă tradiţie englezească. Nici măcar ploaia măruntă nu mai contează, atunci când realizezi că pe lângă tine trece o parte din istoria Europei. O doamnă care ţine în mâini o fotografie cu Margaret Thatcher spune oftând: “There she goes…Goodbye, my lady”.