BusinessMagazin

Tag: studiu

  • STUDIU: Piaţa imobiliară românească, pe un trend ascendent în toate sectoarele

    “Cel mai bun semnal al revenirii pieţei imobiliare este dat de interesul manifestat atât de investitorii noi pe piaţa din România, cât şi de revenirea celor care aveau proiecte la noi în ţară şi care, în ultima perioadă, au «hibernat». Ne aşteptăm în perioada următoare la o creştere a stocului de proprietăţi pe toate sectoarele pieţei imobiliare”, se arată în studiul Darian.

    În cele mai mari 15 oraşe din ţară s-a înregistrat o stagnare a preţurilor la locuinţele vechi în ultimele şase luni, preţul mediu situându-se la nivelul de 754 euro/metru pătrat. La nivelul oraşelor mici, nivelul mediu de preţ a fost de la 570 euro/metru pătrat, la acelaşi nivel cu cel înregistrat în ultimele şase luni.

    În decursul ultimelor 12 luni, scăderea preţurilor aferente apartamentelor vechi a fost sub 1%, iar în ultimele şase luni s-a înregistrat un plus de 0,1%. Comparativ cu perioada de început a crizei (anul 2008), preţurile apartamentelor vechi au scăzut cu aproximativ 40% la nivel naţional.

    În cele 15 oraşe considerate poli de dezvoltare preţurile au fost cuprinse între 567 euro/metru pătrat la Arad şi 932 euro/metru pătrat la Cluj-Napoca, rezultând o medie la nivelul polilor de 763 euro/metru pătrat, similară cu nivelul înregistrat în semestrul trecut, dar cunoscând o depreciere substanţială de 41% faţă de perioada de început a crizei, anul 2008.

    La nivelul principalilor poli de dezvoltare, cea mai mare scădere din semestrul I 2015 comparativ cu semestrul II 2014 a fost înregistrată în Bacău (-2,4%), urmată de Iaşi (-1,8%) şi Oradea (-0,9%). Dintre cei 15 poli principali de dezvoltare, şase oraşe au înregistrat mici evoluţii negative, trei oraşe au preţuri în stagnare, iar şase oraşe (printre care şi Capitala) au înregistrat mici creşteri de preţ.

    În Bucureşti s-a înregistrat o creştere de 0,5% faţă de semestrul anterior şi de 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Dintre oraşele mici, cu populaţie sub 125.000 locuitori, apartamentele vechi s-au vândut cu cel mai mare preţ în Buzău şi în Suceava (peste 700 euro/metru pătrat), pe când cel mai mic preţ este prezent în Sfântu Gheorghe, unde preţul de tranzacţionare a apartamentelor vechi se situează la 430 euro/metru pătrat. Pentru semestrul I al anului 2015, media la nivelul oraşelor mici este de 570 euro/metru pătrat, în stagnare în ultimele şase luni.

    Celălalt segment al pieţei imobiliare – apartamente şi case nou construite – a înregistrat şi el o uşoară creştere.

    Comparativ cu perioada de început a crizei (anul 2008), preţurile apartamentelor noi au scăzut cu aproximativ 33%. În decursul ultimelor şase luni preţul mediu a înregistrat o uşoară evoluţie pozitivă, de aproximativ 0,4%, trendul în ultimele 12 luni fiind unul similar. Astfel, preţul mediu unitar la nivel naţional în semestrul I din 2015 s-a situat la nivelul de 779 euro/metru pătrat. În general, în ultimele şase luni s-a înregistrat o tendinţă de creştere a preţurilor, atât la nivelul polilor de dezvoltare, cât şi la nivelul oraşelor mici.

    În cele 15 oraşe considerate poli de dezvoltare preţurile sunt cuprinse între 748 euro/metru pătrat (la Galaţi) şi 1.137 euro/metru pătrat (în Bucureşti), rezultând o medie la nivelul polilor de 909 euro/metru pătrat, în uşoară creştere faţă de perioada similară a anului trecut dar şi faţă de semestrul anterior.

    Dintre oraşele mici, cu populaţie sub 125.000 locuitori, apartamentele noi s-au vândut cu cel mai mare preţ în Râmnicu Vâlcea şi Miercurea Ciuc (760 euro/metru pătrat), pe când cel mai mic preţ este prezent în Baia Mare, unde preţul de tranzacţionare a apartamentelor noi se situează la 488 euro/metru pătrat.

    Un aspect interesant al pieţei este orientarea cererii potenţiale spre apartamentele construite recent, în detrimentul celor vechi. Apartamentele noi pentru clasa medie şi medie-inferioară sunt construite în zonele periferice ale oraşelor, preţurile sunt mai mici decât cele ale apartamentelor vechi situate în zone mediane sau periferice şi, de multe ori, se acordă un bonus sub forma unui loc de parcare exterior.

    Preţurile medii de tranzacţionare aferente caselor şi terenurilor au cunoscut o uşoară depreciere la nivel naţional (0,4% în cazul caselor şi 1,4% în cazul terenurilor), comparativ cu perioada smiliară a anului trecut.

    Cele mai scumpe case şi vile s-au vândut în Bucureşti, la un preţ mediu de 1.073 euro/metru pătrat, în creştere cu 0,3% faţă de semestrul anterior, Bucureştiul fiind şi singura localitate cu peste 1.000 euro/metru pătrat. Pe locul secund se situează Cluj-Napoca cu un preţ mediu de 870 euro/metru pătrat, similar cu cel din semestrul trecut. Cele mai mici preţuri de vânzare se regăsesc în continuare în Alexandria (429 euro/metru pătrat) şi Botoşani (435 euro/metru pătrat).

    Dintre oraşele mici, cu populaţie sub 125.000 locuitori, cele mai mici preţuri s-au înregistrat la Botoşani cu o medie de 435 euro/metru pătrat şi Piatra Neamţ cu 440 euro/metru pătrat.

    În semestrul analizat, preţul mediu înregistrat la nivel naţional la tranzacţionarea caselor a fost de 573 euro/metru pătrat, continuându-se tendinţa de depreciere uşoară (-0,1%).

    Piaţa comercială tinde şi ea spre stabilitate, înregistrând la nivel naţional doar mici variaţii comparativ cu semestrul anterior. Faţă de al doilea semestru al anului 2014, Capitala şi-a menţinut aceleaşi niveluri de chirii şi grade de ocupare pe toate segmentele pieţei comerciale. Randamentele, însă, au înregistrat uşoare contracţii, cuprinse între 25 şi 50 de puncte procentuale.

    Terenurile agricole continuă să fie căutate în ciuda faptului că, de la începutul anului 2012, acestea s-au scumpit cu aproximativ 50%, înregistrând cea mai importantă apreciere dintre toate sectoarele pieţei imobiliare.

    Piaţa terenurilor agricole este structurată, în general, în două segmente mari: piaţa primară (segmentul de piaţă compus din parcele mici de teren, 1 – 10 hectare, în general, doar cu titlu de proprietate, neintabulate) şi piaţa secundară (segmentul de piaţă compus din parcele de teren comasate, 50 – 2.000 de hectare, în general, intabulate şi cu situaţie cadastrală).

    Principalele zone agricole ale României sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei şi Podisul Getic.

    Preţurile pentru un hectar variază între 1.800 de euro/hectar, în Câmpia Română – Oltenia, şi 4.500 de euro/hectar în Câmpia Română – Muntenia.

     

  • Barometrul Industrial: Activitatea din industrie nu creşte de patru luni; optimismul firmelor scade

    “În luna iunie, activitatea din industrie a avut un nivel comparabil cu nivelul lunii mai. Dar tot în iunie sunt patru luni de când industria a încetat să mai crească. Indexul pentru volumul total al producţiei a coborât cu 6 puncte, de la 62 in luna martie şi 63 în aprilie, la 59 în mai şi 56 în iunie. Totuşi, indicatorul se menţine în zona pozitivă, cu valori peste 50 (sub 50 începe contracţia). Tendinţa uşor descrescătoare a volumului producţiei ar putea avea legătură cu fluctuaţiile temporare ale cererii. Vom vedea ce se întâmplă în lunile viitoare”, arată autorii studiului, într-un comunicat.

    Scăderea outputului firmelor generează exces de capacitate care ar putea reduce preţurile la anumite produse. Când producţia scade, firmele vând mai puţin şi încasează mai puţin, astfel că pentru a vinde mai mult ar putea fi obligate să scadă preţul.

    Indicatorul pentru preţurile încasate pare să confirme această supoziţie. Indexul a scăzut de la 54 în aprilie la 47 în iunie. Această cădere arată că probabil firmele încasează mai puţin, ceea ce înseamnă că profitabilitatea e mai redusă, iar puterea lor de impunere a preţului este mai scăzută.

    În luna iunie, volumul comenzilor noi a fost similar cu cel din luna mai. Dar, pe termen mediu, indexul a căzut de la 62 în aprilie la 56 în iunie. Cererea este ceva mai mică, dar în ultimele două luni pare să se fi menţinut relativ constantă. În general, un flux constant al cererii este pozitiv, cu condiţia ca nivelul comenzilor noi să nu coboare.

    Foto: Shutterstock

    Exportatorii par să o ducă mai bine, notează autorii studiului. Indexul comenzilor pentru export a crescut de la 57 în mai, la 62 în iunie, dar nu a atins vârful de 66 din aprilie. Oricum, creşterea comenzilor noi pentru export înseamnă creşterea puterii companiilor exportatoare şi creşterea contribuţiei lor la PIB.

    Indexul costurilor de producţie rămâne ridicat, cu o valoare de 58 în iunie, faţă de 57 în mai. Indicatorul semnalează că firmele se luptă serios cu factorii care propulsează costurile, inclusiv cu preţurile pe care le plătesc la furnizori. Totuşi, costurile nu par să crească. Cel puţin în perioada ianuarie-iunie 2015, indexul nu a depăşit intervalul 56-61. Semnalul pe care îl transmit datele este că preţurile pe care firmele sunt obligate să le plătească rămân constant la un nivel ridicat.

    Studiul arată şi că încrederea firmelor în viitor continuă să se deterioreze, probabil pe fondul unei activităţi mai slabe, cu excepţia exportatorilor. În iunie, aşteptările privind volumul producţiei peste şase luni au scăzut cu 4 puncte faţă de luna mai, iar aşteptările privind comenzile noi s-au redus cu 5 puncte.

    În ansamblu, aşteptările optimiste din ianuarie privind volumul viitor al producţiei s-au prăbuşit la 60 în iunie. Deteriorarea aşteptărilor este semnalul cel mai îngrijorător pe care îl transmite Barometrul lunii iunie.

    Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 300 de firme industriale, reprezentativ la nivelul celor 15.200 de firme industriale cu peste nouă angajaţi din România, care generează aproximativ 95% din totalul cifrei de afaceri din industrie. Datele au fost culese prin interviuri directe cu managerii firmelor în perioada 21-27 iunie.

  • CBRE: Comerţul electronic şi deservirea cumpărătorilor generează inovaţia în sectorul industrial şi logistic

    Inovaţiile din sectorul industrial şi logistic sunt strict determinate de dorinţa de a îmbunătăţi serviciile oferite clienţilor din sfera comerţului electronic pe măsură ce acest comerţ solicită optimizarea reţelei şi a specificaţiilor legate de spaţiul de depozitare, potrivit unui studiu prezentat de CBRE.

    În cadrul conferinţei Power of Three organizată de CBRE, jumătate din persoanele prezente au declarat ca segmentul comerţului electronic va avea cel mai mare impact asupra deciziilor chiriaşilor care oferă servicii logistice în următorii trei ani.

    Stimulul inovaţiilor vine din nevoia îmbunătăţirii serviciilor din domeniul producţiei, retailerilor şi a logisticienilor pentru un comerţ mai rapid. În timp ce comerţul electronic creşte în popularitate, timpul de livrare a mărfurilor devine din ce în ce mai important deoarece clienţii aşteaptă livrarea produselor în doar câteva zile de la lansarea comenzii. Chiriaşii sunt nevoiţi să îşi optimizeze reţeaua folosind tehnologii de ultimă oră şi să se asigure că localizarea centrelor proprii răspunde nevoilor de a avea o unitate consolidată în afara oraşului şi altele mai mici pentru a deservi zonele urbane cât mai repede.

    Chiriaşii din industrie trebuie să echilibreze necesităţile între unităţi logistice de mari dimensiuni, hub-uri personalizate şi centre de colectare de mici dimensiuni. În timp ce tehnologia şi cerinţele clienţilor avansează, actualii chiriaşi nu îşi mai doresc să deţină proprietăţi în portofoliu, 96% dintre repondenţi indică o preferinţă pentru închiriere. În special pentru hub-urile mai mici din zonele urbane, flexibilitatea în termeni de localizare permite chiriaşilor să reacţioneze la schimbările din industrie şi la nevoile consumatorilor.

  • Studiu: Efectul placebo este real, chiar şi atunci când pacienţii ştiu că tratamentul lor este fals

    Savanţii americani au descoperit că pacienţii care au primit analgezice false au continuat să beneficieze de efectul placebo şi după ce medicii le-au spus că pastilele respective nu erau autentice, potrivit dailymail.co.uk.

    Există însă un truc. Pentru a resimţi acele efecte pozitive, pacienţii trebuie să fi fost condiţionaţi mai întâi să creadă că tratamentul era real – şi să treacă suficient timp pentru ca această credinţă să dea roade.

    Voluntarii care au aflat că pastilele erau false după o singură şedinţă de terapie nu au resimţit efectul de calmare a durerilor. În schimb, pacienţii care au aflat acest lucru după patru şedinţe au continuat să resimtă efectele benefice.

    Pentru a-şi testa teoria, oamenii de ştiinţă au aplicat o sursă de căldură pe antebraţele celor 54 de voluntari – suficient pentru a-i face să resimtă senzaţia de durere puternică, dar fără a provoca arsuri la nivelul pielii.

    După ce sursa de căldură a generat la nivelul pielii voluntarilor o temperatură de 47,5 grade Celsius, cercetătorii au aplicat pe antebraţele lor un gel despre care s-a spus că ar conţine un analgezic.

    În realitate, gelul în cauză era o simplă vaselină care, alături de un colorant alimentar, fusese introdusă într-un recipient asemănător acelora din farmacii.

    Foto: Hepta

    Apoi, fără ca voluntarii să o ştie, medicii au oprit funcţionarea sursei de căldură, iar pacienţii au avut impresia că tratamentul funcţionează.

    Gelul le-a creat acestora din urmă iluzia că au primit un analgezic real, iar ei au fost rugaţi să citească instrucţiunile de utilizare ale unui analgezic real şi să spună dacă suferă de afecţiuni hepatice şi dacă au luat recent alte medicamente.

    Potrivit autorilor studiului, a fost nevoie de doar patru şedinţe de “terapie” pentru a antrena creierele pacienţilor să creadă că primesc semnale de atenuare a durerilor prin folosirea medicamentului fals.

    Studiul, realizat în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea Maryland din oraşul Baltimore, a fost publicat în The Journal of Pain.

  • Studiu de vacanţă: O companie din Boston duce turiştii într-o tabără de scris

    Unii nu ştiu cum să mai fugă de şcoală, alţii nu pot renunţa la ea nici în vacanţă, luându-şi foarte în serios educaţia permanentă.Unii nu ştiu cum să mai fugă de şcoală, alţii nu pot renunţa la ea nici în vacanţă, luându-şi foarte în serios educaţia permanentă. Adulţii se duc de bună voie în tabere în care pot învăţa ceva nou sau în care îşi pot perfecţiona cele învăţate, scrie New York Times, motivul fiind, cel puţin în cazul unora, acela că nu s-ar putea concentra pe ceea ce se li se predă dacă ar urma cursurile în paralel cu serviciul în cazul în care acest lucru este posibil, fiindcă nu s-ar putea desprinde de problemele de acolo.

    O companie din Boston duce turiştii studioşi într-o tabără de scris la Positano, în Italia, pe coasta Mării Tireniene. Scriitorii amatori care se înscriu la tabără primesc un jurnal în care să-şi noteze impresiile produse de locurile văzute în timpul zilei, după care se reunesc cu instructorii să discute cele scrise şi să afle cum se construiesc personaje, cum se realizează intriga sau cum trebuie să se organizeze.

    Culinary Institute of America organizează tabere pentru pasionaţii de gătit, care învaţă să gătească diverse feluri de mâncare sau cum să pregătească o masă compusă din mai multe feluri într-un timp dat. Pentru cei mai sportivi există tabere de călărie, organizate, spre exemplu, de o companie din Virginia, la care participanţii pot învăţa de la cum să comunice cu caii la cum să devină călăreţi desăvârşiţi.

    Cei îndrăgostiţi de mare se pot înscrie la cursuri de navigaţie organizate în Croaţia şi Insulele Virgine Britanice de către Skipper Academy, la care participanţi din diverse ţări învaţă să strunească iahtul pe ape şi printre insule, să tragă la mal, să se descurce sub presiune şi să organizeze petreceri pe vas seara.

  • Peste 130.000 de turişti în cel mai aglomerat week-end, pe litoral; aceştia au cheltuit 12 mil. euro

    Potrivit reprezentanţilor Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), mai mult de 130.000 de turişti au fost înregistraţi oficial în weekend-ul 18-19 iulie în staţiunile româneşti de la malul mării, în creştere cu 35% faţă de weekend-ul precedent şi cu 15% comparativ cu jumătatea lui iulie, anul trecut.

    “Numărul turiştilor a crescut semnificativ din aceste zile pentru că s-au terminat examenele în sistemul de învăţământ, a început vacanţa, iar vremea pe litoral se anunţă foarte frumoasă. Începem de-abia de acum să spunem că a venit vacanţa mare”, a declarat Dragoş Răducan, prim-vicepreşedintele FPTR.

    Dintr-un studiu al FPTR, realizat pe baza observaţiilor hotelierilor de la mare, cei peste 130.000 de turişti prezenţi în staţiunile de pe litoral au cheltuit în weekend pe mâncare mai mult de 11,7 milioane de euro, în condiţiile în care fiecare persoană alocă în medie 90 de euro pentru două zile pe cazare, mancare si distractie.

    Doar pe mâncare, cheltuielile au ajuns la 4,1 milioane de euro pe weekend, cazarea a costat în total 4,6 milioane de euro, iar pentru distracţie turiştii au alocat în total 2,8 milioane de euro.

    “Văzute global, aceste sume par mari, însă nu este deloc aşa. Practic, un turist cheltuieşte, în medie, la mare, 45 de euro pe zi pe cazare, mâncare şi distracţie, ceea ce arată că litoralul românesc rămâne, pentru români, cea mai ieftină opţiune pentru vacanţa de vară”, a mai spus oficialul FPTR.

    Sumele cheltuite pe mâncare diferă în funcţie de bugetul turiştilor, dar şi în funcţie de staţiune.

    “În statiunile din nord, unde turiştii sunt mai cu dare de mână, preţul unei singure mese poate depăşi 100 de lei, în funcţie de categoria restaurantului. Restaurantele sunt pe toate gusturile: italiene, chinezeşti, libaneze, pescăreşti, cu produse bio etc., iar pe plajă se pot servi de la bere la pahar până la băuturi fine, şampanie sau cocktailuri”, afirmă reprezentanţii federaţiei patronale.

    În statiunile din sud, însă, unde turiştii nu dispun de foarte mulţi bani, preţurile sunt mai mici, iar aceştia pot mânca şi cu 50 de lei pe zi. Aici sunt căutate, de exemplu, hamsiile şi preparatele din peşte.

    “Din păcate, există o mare discrepanţă între sumele cheltuite pe distracţie în Mamaia, faţă de sudul litoralului. În cluburile din nordul litoralului sunt turişti care plătesc şi câteva mii de euro pe o seară în club, pe când în sud sunt foarte mulţi care nu alocă niciun leu pentru distracţie. Pentru aceştia, cea mai importantă cheltuială este cu mâncarea”, a afirmat Dragoş Răducan.

    Pe litoralul românesc ajung în fiecare an în jur de 1,9-2 milioane de turişti, dintre care doar 1-2% sunt străini.

    Conducerea FPTR precizează că aceste date sunt aproximative şi au fost obţinute pe baza estimărilor realizate de membrii FPTR.

  • Fabricantul de oxigen

    Vreme de patru ani, din care au trecut doi, Marius Pintilie are mandat la sediul Linde Gas din Germania, cu rol principal de a acorda suport de specialitate în cadrul noilor proiecte dezvoltate de grup în Europa de Est şi Orientul Mijlociu. Însă Linde Gas este doar una dintre companiile care folosesc talentele locale la nivel global.

    43% dintre companii se aşteaptă ca numărul angajaţilor expatriaţi să crească în următorii doi ani pentru a răspunde nevoilor de business, spunea recent Ilya Bonic, preşedinte şi partener senior al Mercer Talent, la lansarea studiului anual Cost of Living. În plus, Germania este una dintre destinaţiile preferate de românii care aleg să-şi continue cariera peste hotare, spune Oana Botolan Datki, SEE managing paner în cadrul Consulteam: „În ultimul timp, Germania şi ţările nordice sunt pe primele locuri în preferinţele românilor, deşi nu este uşor să te relochezi acolo din cauza mediului extrem de competitiv şi chiar restrictiv pe alocuri. Oricum, în orice ţară ar fi, românii care au o carieră de succes au tendinţa de a trece pe contracte locale şi de a rămâne în acea ţară. Desigur că este vorba mai curând despre ţări din Europa de Vest,  SUA sau Canada şi mai puţin despre ţările exotice”.

    Drumul gălăţeanului până la München a fost presărat cu o sumedenie de experienţe. În vara lui 1990, ca şef de promoţie al Facultăţii de Mecanică, specializarea maşini termice şi frigotehnie, făcea parte din prima generaţie de absolvenţi de după Revoluţie. „Respiram aerul libertăţii şi mă bucuram, în primul rând, de faptul că puteam spera la o repartiţie bazată doar pe criterii de valoare şi nu pe considerente de ordin politic, ori legate de apartenenţa socială”. Mărturiseşte că nu avea, la terminarea studiilor, nicio idee despre direcţia în care să se îndrepte şi nu ştie ce l-a îndemnat să opteze pentru un post de inginer pe platforma siderurgică gălăţeană.

    Îşi aminteşte însă că după ce a apărut lista cu posturi disponibile, a bătut la poarta unui fost director „cu timiditatea şi stângăcia unui astfel de demers, m-am prezentat şi i-am spus că aş dori să ştiu câte ceva despre aşteptările pe care le aveau de la un tânăr absolvent care nu ştia nimic despre oţel, dar care totuşi era tentat să aplice pentru un loc de muncă la Sidex”.

    În primii doi ani a lucrat ca inginer de proces, responsabil cu coordonarea unui schimb de salariaţi care asigurau monitorizarea şi coordonarea unui sistem vital din combinat, respectiv instalaţiile de oxigen, azot, argon şi aer comprimat. „Din vara în care m-am angajat şi până în iarnă încercam cu disperare să descifrez tainele meseriei. Citeam, citeam, dar parcă totul era în altă limbă.” A învăţat, povesteşte el, că într-o fabrică de oxigen nu este loc pentru interpretări sau greşeli, iar responsabilitatea unui inginer depăşeşte cadrul strict tehnic de a asigura buna funcţionare a sistemelor şi echipamentelor. „Eram în primul rând răspunzător de viaţa celor cu care lucram, iar acest lucru nu este deloc uşor”. Îşi aminteşte că se gândea cu nelinişte la momentul în care „veteranii” de la care învăţa meserie urma să se pensioneze.

    Primul test din carieră a fost în 1991, când i s-a propus să preia un schimb ca inginer de proces responsabil în Fabrica de Oxigen nr. 2 şi Secţia de Compresoare. „Eram nedumerit şi chiar furios că abia ce începusem să mă simt confortabil, a apărut o nouă provocare.” A acceptat, cu jumătate de gură, iar ulterior decizia s-a dovedit a fi inspirată, pentru că în noua funcţie a parcurs adevărata şcoală a meseriei, nu numai din cauza proceselor specifice, ci şi datorită complexităţii şi dimensiunii sistemelor.

    „Până spre sfârşitul lui 1992, cuvântul de ordine a fost studiul individual şi analizele pe marginea evenimentelor de zi cu zi, ceea ce a făcut ca sentimentul de confort să se facă din nou simţit.” N-a avut parte de prea multă linişte, pentru că i s-a cerut să se ocupe de ceva cu totul nou, adică de project management pentru o investiţie, respectiv montajul şi punerea în funcţiune a două unităţi de separare a aerului, iar acest proiect l-a ţinut ocupat până în 1996. „A fost o perioadă pe care o pot caracteriza «de la agonie la extaz», dar o veritabilă şansă, pentru că am lucrat cot la cot cu echipa de Engineering Cryogenmash Russia, fapt care mi-a permis să pătrund cu adevărat în tainele meseriei.”

    La puţin peste 30 de ani, a avut de înfruntat un alt moment dificil în carieră. În 2002, la un an după privatizarea Sidex Galaţi, „am fost pus în faţa unei provocări extreme, să preiau coordonarea uzinei de utilităţi la nivelul platformei”. Coordona un sistem tehnic vital şi 3.000 de oameni, iar vreme de doi ani a experimentat noţiunea de „foc continuu”, iar viaţa sa şi a familiei s-a schimbat radical. „Eram în permanent contact cu tot ceea ce reprezenta fluxul siderurgic, de la mişcarea barjelor cu minereu pe Dunăre la procesul final de laminare a oţelului. A fost o perioadă foarte grea în care am învăţat că analiza de detaliu şi tenacitatea pot face diferenţa dintre succes şi insucces.”

  • La 33 de ani, acest tânăr este co-fondator şi CEO al unuia dintre cele mai importante businessuri online de carte din România

    După finalizarea licenţei în studii culturale în Statele Unite şi pierderea „la mustaţă“ a unei burse de cercetare în Balcani, Tudor Benga se reîntoarce în ţară, la 24 de ani, cu obiectivul clar de a intra pe calea antreprenoriatului.

    Îşi începe cariera în businessul de carte cu un job în cadrul companiei tatălui său, proprietarul unei afaceri de distribuţie de carte străină şi unic reprezentant al Logman în România. Timp de doi ani a călătorit cu standuri şi prezentări de carte în şcolile şi universităţile din România, învăţând pe teren ce înseamnă industria de carte, iar în 2007, cu 15.000 de dolari puşi la bătaie de fratele său stabilit în SUA, pune bazele Okian.ro, librărie de carte în limba engleză din toate domeniile.

    În 2010, librăria online fondată de fraţii Benga şi businessul de distribuţie de carte al tatălui lor fuzionează într-o singură companie, Okian. După o pauză de doi ani dedicată unui master la Universitatea Columbia în SUA, Tudor revine în ţară şi preia conducerea businessului.

    Okian numără peste un milion de cărţi în engleză, din toate domeniile, de la titluri din beletristica internaţională la cărţi de business sau medicină, alături de jocuri şi accesorii pentru iubitorii de carte, sute de titluri din portofoliu fiind mai ieftine decât pe amazon.co.uk, uneori cu până la 25%.

    Okian colaborează cu peste 12.000 de edituri, vinde 100 de volume pe zi, are peste 100.000 de titluri în format digital şi 32 de angajaţi. 

  • 61% dintre tineri au cel puţin un card bancar

    Încet, încet, ei se îndreaptă către noile trenduri în materie de plăţi: 61% dintre tineri au cel puţin un card bancar, 42% sunt foarte interesaţi de site-urile de e-commerce, 12% fac cumpărături online şi 26 % folosesc internet banking-ul cel puţin lunar, însă par să fie rezervaţi când vine vorba de folosirea metodelor emergente de plată identificate la nivel global, ca P2P payments, sisteme alternative de plată sau valute alternative, arată studiul The Future of Money, realizat de Starcom MediaVest. Studiul a luat naştere în contextul în care există numeroşi factori care semnalează schimbări majore în felul în care oamenii tranzacţionează unul cu celălalt. Sub influenţa globalizării şi a avansului tehnologic, tranzacţiile zilnice dintre oameni se schimbă, dezvoltându-se astfel noi relaţii între marcă şi consumator dar şi comportamente noi în rândul populaţiei. Studiul îşi propune să afle cum influenţează sistemele noi de plată de pe telefonul mobil, valutele virtuale şi comerţul social  rolul tranzacţiilor în viaţa de zi cu zi.

    Analiza urmăreşte dezvoltarea trendurilor la nivel global, dar şi existenţa lor la nivel local, iar targetul investigat acoperă persoane cu vârste cuprinse între 19-34 de ani şi experţi din 18 ţări din toată lumea. Studiul realizat de reţeaua Starcom MediaVest a inclus o etapă de documentare prin analiza informaţiilor publice cu privire la “future of money”, cât şi o etapă de studiu calitativ prin intervievarea a peste 60 de experţi şi tineri din generaţia Millennials.

    Generaţia tânără este prima care a reacţionat la aceste schimbări. Studiile arată că la nivel global tinerii sunt foarte deschişi la modalităţi noi de a face plăţi şi sunt din ce în ce mai sceptici când vine vorba de metodele tradiţionale. Un studiu Accenture din 2014 arată că 52% dintre tineri au folosit metoda mobile payment, 41% folosind cel puţin lunar telefoanele pentru a face plăţi. Tinerii încearcă să îşi organizeze vieţile financiare în acelaşi mod în care îşi organizează vieţile digitale şi sociale.

    P2P Payments, bitcoins sau bunurile virtuale sunt doar câteva dintre noile trenduri globale atunci când vine vorba de felul în care se cheltuiesc banii. Tinerii continuă să contrazică stereotipul potrivit căruia aceştia nu ar fi responsabili când vine vorba de bani. Aplicaţii precum Swift Save în Irlanda şi Piggybot în Statele Unite ale Americii aduc avantaje multiple tinerilor, de la realizarea tranzacţiilor fără a fi nevoie de o deplasare la un bancomat, la a nu-şi mai face griji cu privire la fondurile insuficiente sau la a face economii în timp real.

    Investiţiile au devenit accesibile oricui iar tinerii millennials sunt interesaţi să profite de această oportunitate. Crowdfounding le oferă posibilitatea să investească în companii în ale căror produse cred.

    Un alt trend aflat în creştere este „Financial Inclusion”, adică modul în care tehnologia va fi folosită pentru a ajuta oamenii fără putere financiară mare să facă rost de bani. Dacă până acum companiile FinTech ajutau persoanele cu putere financiară să îşi gestioneze fondurile, acum încep să apară start-up-uri care îşi focusează atenţia pe impactul social şi pe cei trei P – persoane, planetă, profit – oferind susţinere consumatorilor de rând prin intermediul plăţilor de pe mobil, microfinanţărilor sau serviciilor alternative de creditare. 

    Pe piaţa românească există deja câteva branduri care încearcă să implementeze sau să ţină cont de trendurile globale şi de „viitorul banilor”. Printre ele se numără F64, Vodafone, Orange, Metrorex, CNADNR şi Cora, primul retailer care, începând din iunie anul acesta, acceptă mobile payments via Netopia mobilPay Wallet.

    36 de companii acceptă deja Bitcoins, M-Pesa, serviciul oferit de Vodafone şi lansat în martie 2014, se adresează printre altele şi persoanelor care nu deţin un cont bancar (62% dintre tineri nu au cont bancar), iar serviciul Uber a fost lansat în februarie 2015 în Bucureşti, ducând sistemul plăţilor cu un pas înainte prin procesarea acestora în mod automat, prin intermediul aplicaţiei. 

    Nu în ultimul rând, studiul arată că, deşi în piaţă există deja câteva metode noi de plată, nu mulţi tineri le folosesc. Numărul mic de utlizatori se datorează atât educaţiei insuficiente pe care clienţii o primesc de la companiile care le pun la dispoziţie aceste servicii noi, cât şi dificultăţii de a înţelege toate beneficiile pe care noile metode de plată le aduc utilizatorilor.

  • GfK: Achiziţiile majore rămân aproape imposibile pentru majoritatea românilor

    Concluziile sunt incluse în studiul GfK Climatul de consum Europa pentru al doilea trimestru din 2015.

    “Consumatorii români se aşteaptă în continuare la o creştere economică pozitivă. Cu toate că previziunile economice au scăzut cu 1,1 puncte până la nivelul actual de 21,3 puncte în al doilea trimestru, s-a înregistrat un câştig important de aproape 32 de puncte în comparaţie cu luna iunie 2014. În conformitate cu condiţiile economice favorabile, românii se aşteaptă în continuare la o creştere uşoară a salariilor. Perspectivele economice au înregistrat 18,5 puncte în luna iunie. Cu toate acestea, standardul de viaţă în ţările din Europa de Est continuă să rămână foarte scăzut. Veniturile sunt suficiente doar pentru a permite angajaţilor să îşi plătească nevoile zilnice. Prin urmare, nu este nicio surpriză că tendinţa de cumpărare rămâne în intervalul negativ cu -11,5 puncte, cu toate că a crescut cu 4,7 puncte în al doilea trimestru. Achiziţiile majore continuă să rămână aproape imposibile pentru majoritatea românilor”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Studiul arată că negocierile dintre Grecia şi creditorii ţării au influenţat în mod clar starea de spirit a consumatorilor din majoritatea ţărilor europene în al doilea trimestru al acestui an. Însă, în special în ţările Europei de Est, criza dintre Rusia şi Ucraina joacă, de asemenea, un rol important. Cu toate acestea, GfK Climatul de consum a crescut cu 1 punct în total din luna martie, până la 10,8 puncte.