BusinessMagazin

Tag: proiect

  • Ţiriac pune pe „hold” clădirea de birouri din Piaţa Victoriei. “Dorim să optimizăm proiectul”

    Ion Ţiriac amână lansarea proiectului de birouri pe care avea în plan să-l ridice pe strada Buzeşti, aproape de Piaţa Victoriei, proiectul fiind în curs de „optimizare”.

    „Ţiriac Imobiliare se află înr-un proces de optimizare a proiectului clădirii de birouri de pe bulevardul Buzeşti, din apropierea Pieţei Victoriei. Obiectivul pe care ni l-am propus este să dezvoltăm o clădire de clasă A modernă şi sigură, cu o suprafaţă construită de aproximativ 30.000 mp şi care să reprezintă o referinţă în peisajul urbanistic al oraşului”, a spus Dragoş Dinu, CEO Ţiriac Holdings.

    Ţiriac Imobiliare, divizia de real estate a omului de afaceri Ion ţiriac, avea în plan o investiţie de circa 30 de milioane de euro într-o clădire de birouri de pe strada Buzeşti, lângă Piaţa Victoriei din Capitală. Surse din piaţă spun că momentan proiectul este în aşteptare.

    Ţiriac a obţinut în 2014 auto­rizaţia de construire pentru o clădire de 11 etaje şi o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 18.000 de metri pătraţi ce va fi situată la intrarea pe strada Buzeşti dinspre Piaţa Victoriei.

    Tomas Manjon, directorul operaţional al Ţiriac Imo­biliare, declara pentru ZF la finalul anului 2014 că proiectul va fi livrat în 2016 sau cel târziu la începutul anului 2017.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Un magazin cu idei de branding

    Liviu Dumitru este din Bucureşti, are 31 de ani şi spune că a fost întotdeauna pasionat de calculatoare. Faptul că a trait în capitală l-a ajutat să fie la curent cu cele mai noi tendinţe din lumea tehnologiei, aşa cum era ea la jumătatea anilor ‘90. „Am intrat în lumea biţilor la vârsta de opt ani şi a fost dragoste la prima vedere. Din secunda în care am atins prima dată tasta Enter, am ştiut că asta este menirea mea. Primul calculator la noi în casă a fost un 486, în anul 1992, la care nu aveam acces decât după ce îmi terminam temele sau pe ascuns, aşa că îl foloseam la capacitate maximă. Îmi aduc aminte că, atunci când îl deschideam, mi se părea că sunt într-o altă lume. O lume virtuală pe care o exploram din colţ în colţ, deşi, pe atunci, lumea virtuală încă avea bariere.“

    Mirajul internetului l-a acaparat încă de la început, iar nopţile pierdute pe reţelele de socializare ale vremii stau ca dovadă.  „Când am aflat de internet, m-am îndrăgostit pur şi simplu. Atunci nu vedeam oportunitatea de business, îmi plăcea pentru că era un mediu în care se puteau face lucruri frumoase. Am fost printre primii care făceau site-uri pentru prieteni şi canale de MIRC“, spune Dumitru. „Accesam internetul prin dial-up seara şi petreceam ore întregi navigând, conectându-mă cu persoane din toate colţurile lumii, aflând informaţii de toate felurile la care până atunci nu am avut acces. Eram ca un burete care absoarbe totul până la saturaţie.  Apoi am început să mă interesez de unde provine toată informaţia şi cine sunt cei care o creează şi îi dau o formă pentru a o urca online. Am intrat imediat în comunităţi de web developeri şi am învăţat singur cum se dezvoltă un site de la zero. Primele site-uri le-am făcut pentru prieteni de familie, singur. Am facut mulţi oameni fericiţi cu pasiunea mea, în acea vreme. Între teme şi referate, tot timpul găseam timp să mă perfecţionez şi să învăţ ceva nou.“

    În 2002 a colaborat ca freelancer cu o firmă cu acţionariat american, căreia i-a realizat site-ul şi logo-ul. Clientul a fost încântat de rezultate, aşa că i-a propus să înfiinţeze o firmă şi să lucreze exclusiv pentru SUA. A acceptat fără ezitare. „Partenerul american avea un comportament terorist cu cei din firmă, dar pentru mine a fost un exemplu şi am luat părţile care mi-au plăcut de la el.  Vedea oportunităţi de afaceri oriunde, în orice situaţie, şi deschidea canale de comunicare cu oricine. Mi s-a întâmplat să merg cu el cu maşina şi la semafor să lase geamul în jos şi să se împrietenească cu persoana din maşina vecină, şi să încheie o afacere în mai puţin de un minut“, îşi aminteşte Liviu Dumitru. „Patronul american a văzut practic oportunitatea de a face afaceri în România, unde mâna de lucru era mult mai accesibilă, iar oamenii erau foarte dotaţi şi dornici să se afirme în acest domeniu, încă nu foarte cunoscut la noi.“ În 2008 a renunţat la colaborarea cu partenerii americani, proiectele fiind tot mai puţine, şi s-a hotărât să pornească propria sa firmă de design şi programare. De-a lungul anilor a lucrat pentru clienţi ca Uncle Ben’s, Credit Europe, Skoda sau Anchor Group. Proiectul care l-a provocat cel mai mult, spune el, a fost cel al Anchor Group, pentru că a gândit şi a dezvoltat o strategie de marketing pe toate planurile, de la conceptul unui card de fidelitate până la implementare şi realizarea materialelor aferente.

    Ideea proiectului The Brands a venit ca o nevoie percepută de-a lungul anilor petrecuţi în lumea digitală. Procesul de branding este unul lung şi costisitor, iar antreprenorul crede că a găsit o soluţie care îi va scăpa de multe bătăi de cap pe cei la început de drum. „M-am gândit cum aş putea să o iau de la rădăcini: în general, creaţia pleacă de la un logo, de la o identitate vizuală. Cele mai mari companii o au, îşi mai fac doar un rebranding din când un când ca să dea utilizatorilor impresia că sunt în trend. Dar sunt şi mulţi care nu au şi trebuie să construiască aceste imagini. Clar, totul pleacă de la brand; şi am zis «ce-ar fi să existe un marketplace pentru branduri, de unde poţi să le iei la cheie?»“, povesteşte el.

     

  • Ikea are în plan construcţia celui mai mare proiect imobiliar din România: 10.000 de locuinţe în Nordul Capitalei

    Suedezii de la Ikea au în plan construcţia celui mai mare proiect imobiliar în partea de nord a Capitalei, pe terenul de 48 de hectare achiziţionat de la un antreprenor român, unde va urma să construiască atât apartamente, cât şi birouri.

    Ikea are în plan să construiască 10.000 de apar­tamente, case şi vile dar şi spaţii de bi­rouri pe terenul de 48 de hectare achizi­ţionat la începutul acestui an, potrivit unor surse apropiate companiei.

    „Pe terenul din sectorul 1 avem în vedere dez­vol­tarea unui proiect mixt, predominant rezi­denţial. Dat fiind că în perioada care urmează vom începe să lucrăm la planificarea urbană, este pre­ma­tur să ne pronunţăm asupra mai multor detalii. Abordarea Vastint este bazată pe dezvoltarea de so­luţii pe termen lung, dorinţa noastră fiind să cre­ăm o comunitate într-un proiect echilibrat, durabil şi confortabil, bine integrat în zonă“, a spus Cornelia Marcu, marketing manager în cadrul Vastint România. Vastint România face parte din gru­pul Inter Ikea, iar Inter Ikea şi Ikea sunt gru­puri separate de companii, iar Inter Ikea este com­pania care acordă francize pentru Ikea, compania care operează magazinele companiei suedeze.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 13 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Nu este vorba despre celebrul vas, ci despre o replică a acestuia. Proiectul a fost anunţat de către excentricul miliardarul australian Clive Palmer în aprilie 2012, despre care am scris aici. Iniţial, data lansării a fost stabilită în 2016, cu plecarea navei din Southampton spre New York în acelaşi an. Proiectul nu a fost finalizat, iar Palmer a declarat în septembrie anul trecut că a amânant lansarea până în 2018.

    Dacă totuşi proiectul va fi realizat, vasul lui Clive Palmer va fi asemănător cu Titanicul care s-a scufundat în 1912. Titanic II va îndeplini cerinţele moderne de siguranţă, va avea un sistem de propulsie diesel-electric în loc de motoare cu abur, stabilizatori şi dotat cu echipamente de navigaţie de înaltă tehnologie.

    Titanic II va fi mai lat cu 4 metri decât originalul, dar lungimea, înălţimea şi greutatea vasului vor fi la fel ca cele ale Titanicului.

    Noul vas va avea 840 de cabine, o capacitate de 2.400 de pasageri şi un echipaj de 900 de oameni. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai.

    Cât va costa proiectul? Undeva între 300-400 milioane de lire.

    În 2012, pasagerii fascinaţi de tragică poveste a Titanicului au plătit mii de euro pentru şansa unică de a călători pe un vas ce redă fidel atmosfera de început de secol XIX; printre ei s-a aflat şi un miliardar român, dar şi câţiva membri ai echipajului, tot din România.

    Miliardarul român Cornel Tăbăcaru s-a aflat la bord alături de soţia sa. El a cumpărat, încă din 2009, primul bilet pus în vânzare pentru această croazieră, pentru suma de 50.000 de euro, rezervând cea mai scumpă cabină de pe vas.

  • Doi tineri români au creat un sistem prin care o locuinţă se poate închide pe Internet

    n sistem de introducere a datelor în computer utilizând un panou cu senzori ce detectează mişcarea mâinii şi un alt sistem compus din senzori prin care temperatura dintr-o locuinţă se reglează automat, iar uşa se închide prin Internet, printre proiectele câştigătoare EMECS-thon.

    EMECS-thon, un maraton de sisteme incorporate, a avut loc de vineri până duminică în laboratoarele Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara, maratoane similare desfăşurându-se în paralel în alte cinci universităţi din Europa, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    La EMECS-thonul din Timişoara au participat şapte echipe, care au avut 48 de ore pentru a implementa de la zero un proiect.

    Duminică seara, juriul a desemnat echipele câştigătoare la trei categorii: “Cea mai bună idee tehnică”, “Cea mai bună idee de afacere” şi “Premiul de popularitate”.

    Premiul “Cea mai bună idee tehnică” a fost adjudecat de echipa IgnisReloaded – formată din studenţii Petra Csereoka, Denisa Greconici, Emanuel Vintilă – cu proiectul “3D tracking system”, un sistem de introducere a datelor în computer utilizând un panou cu senzori ce detectează mişcarea mâinii.

    Premiul pentru “Cea mai bună idee de afacere” a fost câştigat de echipa xTeam – formată din studenţii Aniţei Denis, Boitor Alexandru, Marian Iacob – care a prezentat proiectul “Smart house” – un sistem compus din mai mulţi senzori care automatizează o casă şi reglează automat temperatura ambientală, diminuează luminile şi permite încuierea uşii prin Internet.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Căutăm proiecte care schimbă comunitatea în bine

    Am auzit de nenumărate ori că schimbarea începe cu propria persoană, cu prieteni sau cu cei apropia]i, care ne împărtăşesc valorile şi idealurile. Astfel se nasc proiectele care schimbă în bine lumea, astfel apar idei care se transformă în proiecte, care devin sau se integrează în campanii şi care ob]in rezultate neaşteptate.

    Vrem să descoperim aceste proiecte şi să povestim lumii despre ele. De aceea Samsung şi Business Magazin lansează provocarea de a găsi proiecte şi oameni cu iniţiative curajoase.  Astfel de iniţiative sunt câteodată mai puţin cunoscute, fie pentru pentru că sunt mici, fie pentru că sunt la început de drum, însă multe dintre ele merită toată atenţia noastră.

    După un an în care Generaţia A a prins contur, de la lansarea smartphone-urilor Samsung Galaxy A din 2015, acum ne dorim să îi dăm o voce mai puternică. Imaginaţi-vă ce ar putea face această generaţie dacă ar avea acoperire naţională, dacă ar şti şi ar vorbi despre ei mii şi zeci de mii de români? Ar putea prinde aripi şi ar putea schimba lucrurile în bine la un nivel mult mai însemnat. Nu doar pentru o comunitate, ci pentru 10 sau 100 de comunităţi.

    Aşa că până pe 14 februarie oamenii pot propune iniţiative şi proiecte frumoase pe site-ul campaniei, http://generatiaa.ro/business-magazin. 

    Acolo se completează un formular simplu, cu date despre persoana care înscrie şi date despre proiectul propus. |n perioada 17 februarie – 24 februarie vor fi supuse la vot 30 de proiecte pentru a le selecta pe cele mai bune 10. Acestea vor câştiga expunere naţională, pentru a le ajuta să se dezvolte mai repede şi mai eficient, pentru binele tuturor. Persoanele care înscriu proiecte pot câştiga prin tragere la sorţi un smartphone Samsung Galaxy A5.

    Câştigătorul telefonului va fi anunţat pe 16 februarie, pe pagina de Facebook Samsung România. Cele 10 proiecte câştigătoare vor fi afişate pe site pe 26 februarie, iar în luna martie vor avea un parte de un proiect de presă dedicat lor.

    Ce înseamnă un proiect care schimbă comunitatea în bine? Vă oferim un exemplu: „YouthBank“. La baza conceptului YouthBank stă faptul că tinerii sunt cei care vor modela viitorul. Paradoxal însă, oportunităţile lor de a modela prezentul nu sunt întotdeauna prezente. Potenţialul tinerilor, creativitatea şi energia lor sunt valorificate de societate doar parţial. YouthBank oferă tinerilor un cadru în care ei să lucreze împreună şi să ia decizii privind comunitatea din care fac parte. Anual în România în medie 15 tineri din fiecare oraş în care este implementat programul YouthBank cu vârste între 15 şi 20 ani, cunoscuţi ca „cei mai tineri bancheri din România“ constituie, promovează şi administrează transparent un fond special destinat finanţării şi implementării proiectelor de către liceeni.

    Este un mecanism prin care sunt încurajate comportamente ale tinerilor legate de caritate, iniţiativă civică şi responsabilitate.
    Astfel de proiecte vrem pentru Generaţia A!

    http://generatiaa.ro/business-magazin
     

  • Toţi umblă desculţi!

    Personal nu poate decât să mă bucure o asemenea asociere şi văd în această alianţă, dintre banii unei companii româneşti şi creatorul de conţinut, un semnal cât se poate de important pentru viitorul industriei media din lume, la fel de importantă, zic, păstrând, desigur, proporţiile, precum semnalul pe care l-a dat Jeff Bezos atunci când a cumpărat Washington Post, pentru care a dat 1% din averea sa (dacă vi se pare puţin, căutaţi valoarea averii amazonului-şef şi calculaţi cât înseamnă). Personal, vreau să cred că gestul lui Iulian Stanciu conţine mai puţin marketing decât ar crede unii sau am putea fi tentaţi să-i atribuim (asta deşi am citit că mişcarea i-a fost sugerată şefului eMag de compania de comunicare cu care colaborează) şi că asocierea va continua pe termen lung şi foarte lung.

    Am totuşi câteva observaţii. Să privim cifrele. La televiziune, criticul izbutea să adune între 200.000 şi 400.000 de telespectatori, un public destul de citit, cu studii, două treimi dintre aceştia având între 35 şi peste 65 de ani şi aproape jumătate între 45 şi peste 65 de ani.
    În momentul în care scriu acest text, joi, 4 februarie, pagina de Facebook a „Cărţii de la ora 5“ adună 7.306 like-uri, iar cele trei episoade ale emisiunii au 33.000, 11.000 şi 6.100 de vizionări (cu observaţia că nu toate înseamnă vizionări complete, unele sunt treceri peste fereasta videoului şi pornirea acestuia, fie chiar şi o secundă). Pe site, înregistrările sunt postate pe YouTube şi au 12.440 de vizionări, 2.547 de vizionări şi 1.012 vizionări. Ca să rezum, cel mai bun episod, prezentarea romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu, a strâns sub 50.000 de vizionări în trei zile, cu mult sub cifrele unei singure emisiuni de la televiziune.

    Nu sunt un specialist, dar cred că diferenţa ar trebui să dea de gândit oricui investeşte în media digitală şi mai cred că vine în principal din diferenţele de vârstă ale publicului de televiziune în comparaţie cu cel din online, dar şi din modul diferit în care generaţia tânără, publicul predilect online, apreciază şi recepţionează ceea ce se cheamă acum (şi mă enervează pe mine rău de tot că i se spune aşa) conţinut.
    Veţi fi ştiind bancul acela cu vânzătorii de pantofi care merg în Africa. Ajuns, primul telegrafiază la sediu, îngrozit: „…nenorocire, nu pot face nimic, aici toţi umblă desculţi!“. Al doilea trimite şi el: „oportunitate uriaşă aici, toată lumea umblă desculţă!“. Privind cifrele din cele trei zile şi pe cele de audienţă la televiziune, exclam ca al doilea vânzător: „este aici o oportunitate uriaşă, toţi umblă desculţi, există un public întreg de cucerit!“.

    Să facem o convenţie: să admitem că sintagma conţinut de calitate include şi zona de print rămasă relativ neafectată de entuziasmul, eufemistic vorbind, al conţinutului de tip nou (ştiţi la ce mă refer!), dar şi zona de new media – bloguri, site-uri, proiecte. Moartea presei a fost prorocită, pe rând, în secolul XIX, când s-a trecut de la articolul cuminte la relatarea senzaţională, apoi la începutul secolului XX, când a erupt radioul, ceva mai târziu, când s-a răspândit televiziunea comercială, şi mai târziu, atunci când lumea a decoperit activismul ecologic şi s-au înmulţit iubitorii de natură şi copaci din care se face hârtie, şi şi mai târziu, când a apărut internetul; ba, cu totul spre zilele noastre, în epoca social media şi web 2.0. Cu toate acestea zone din print şi conţinutul de calitate au rezistat şi cred că vor rezista, indiferent ce spun vestitorii decesului sistemului.

    Totul este ca şi unii – companii, investitori, finanţatori, lideri de companii -, şi alţii – oameni de media, tehnicieni, scriitori sau creatori – să intuiască direcţia corectă, să facă alianţele potrivite, să aibă răbdarea necesară şi să işte conţinutul potrivit. Până una alta, toţi umblă desculţi!

    „Portretul doamnei X“ de John Singer Sargent, o bună ilustrare a ceea ce se cheamă conţinut de calitate.

     

  • Crowdfunding pentru bibliotecă

    Soluţie pentru dezvoltatorii de jocuri, oamenii de ştiinţă care caută finanţare pentru un proiect de cercetare sau pentru întreprinzătorii care vor să lanseze un produs, crowdfundingul pare să fie util şi pentru proiecte culturale.

    Un astfel de proiect, scrie The Guardian, este cel al unui artist irakiano-american, Wafaa Bilal, încearcă să ajute la refacerea fondului de carte al bibliotecii Universităţii din Bagdad distrus în 2003,  Artistul a organizat o expoziţie în Windsor, din provincia canadiană Ontario, în care expune un raft cu 1.000 de cărţi cu filele albe.

    Cei care doresc să contribuie la proiectul său pot dona 25 de dolari prin intermediul site-ului de crowdfunding Kickstarter, în schimbul donaţiei primind una din cărţile cu filele albe, iar artistul se obligă să trimită câte o carte adevărată bibliotecii din Bagdad. 

  • Tânărul care a oprit refugiaţii. Cum a schimbat Ionuţ Sabău destinul unei întregi comunităţi din Satu Mare

    Un mesaj spus direct, răspicat şi fără ocolişuri a schimbat soarta unei întregi comunităţi. Un tânăr de 28 de ani din oraşul Ardud, judeţul Satu Mare, a arătat că atunci când există voinţă pot fi mutaţi şi munţii.

    Ionuţ Sabău a fost portavocea locuitorilor din cartierul Mădăras, oraşul Ardud, care s-au opus derulării în localitatea lor a unui proiect finanţat de Uniunea Europeană, prin Ministerul Afcerilor Interne, prin care ar fi ajuns aici câteva zeci de refugiaţi.

    Ionuţ a fost printre primii care au aflat de acest proiect, ascuns până acum locuitorilor din Ardud. În doar două ore a mobilizat peste 100 de persoane care s-au strâns la căminul cultural din localitate pentru a anunţa că se opun venirii migranţilor. Apoi a strâns aproape 200 de semnături, listă pe care a prezentat-o a doua zi la o întâlnire cu prefectul de Satu Mare, Eugeniu Avram, spre a fi trimisă ministrului Petre Tobă.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro