BusinessMagazin

Tag: perioada

  • După 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea

    Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.

    Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă. 

    Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.

    A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.

    S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance.  După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo.  ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.

    Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.

    Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”

    ”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.

    Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.

    Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.

    Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”. 

    Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.

  • Noua economie a dragostei: numărul de căsătorii a scăzut cu 40%

    Anii ’90 sunt foarte diferiţi de perioada actuală, sub raport istoric, demografic şi mai ales la nivel de opţiuni ale populaţiei. Natalitatea a scăzut vertiginos, la fel şi numărul casătoriilor, iar rata divorţului este în creştere chiar, deoarece oamenii au învăţat că există şi această opţiune şi în cazul unor incompatibilităţi se pot despărţi oficial“, explică Adina Nanu, psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center (www.psihopediacenter.ro).

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică sunt limpezi şi confirmă spusele Adinei Nanu.

    Dacă în anul 1990 peste 190.000 de români decideau să spună DA în faţa lui Dumnezeu şi a stării civile, anul trecut numai 118.000 au mai făcut acest pas. Practic, într-un interval de circa 25 de ani numărul celor care credeau în căsnicie s-a redus cu 40%. 

    În timp ce grupul celor care încă mai cred în sintagma „până când moartea ne va despărţi“ devine tot mai select, cei care au văzut că lucrurile sunt un pic diferite şi au luat calea divorţului este oarecum constant. Dacă în 1990 erau înregistrate aproape 33.000 de divorţuri, anul trecut numărul acestora a fost de 27.000. Paradoxal, de la începutul anilor 2000, maximul numărului de divorţuri a fost înregistrat în intervalul 2007-2008, cei mai buni ani pentru economia locală.

    În acest context merită pusă o întrebare: este noţiunea de familie este complet perimată sau deja asistăm la naşterea unei noi specii de familie?

    „Nu credem că noţiunea de familie a fost deteriorată, vorbim doar de o adaptare a conceptului în funcţie de specificul perioadei în care trăim. În anii ’90, noţiunea de familie presupunea neapărat oficializarea relaţiei de cuplu, structural, la nivelul membrilor familiei existau relaţii ierarhice, puteam vorbi despre subsistemul părinţilor şi cel al copiilor, graniţele erau destul de bine delimitate. În perioada actuală, sistemul familial s-a adaptat şi el modificărilor aduse la nivel de personalitate şi opţiuni generate de schimbările sociale şi economice. Căsătoria nu mai este obligatorie «social», sunt acceptate mult mai uşor de către ceilalţi familiile formate din cupluri necăsătorite, care au şi copii“, crede Andreea Sultan, la rândul său psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center.

    Sultan nu este de părere că familia de azi este mai puţin puternică, ci poate doar puţin diferită faţă de acea imagine perfectă, de fotografie, cu care societatea se obişnuise în perioada de dinainte de ’90. Este o familie mai realistă.
    „Odată cu modificările la nivel de rol, relaţiile din cadrul familiei s-au schimbat, poate şi pentru că s-au flexibilizat credinţele legate de familie ale membrilor acestora. Pentru că la nivel de expunere lucrurile stau diferit, există această percepţie cum că acum noţiunea de familie nu mai e la fel de solidă, însă ceea ce se vede acum nu este numai o imagine pe care familia din socialism o transmitea către ceilalţi, acea imagine de perfecţiune. Acum, oamenii sunt mai puţin cenzuraţi, pot lua decizii şi le pasă mai puţin dacă societatea îi va stigmatiza sau eticheta în funcţie de alegerile lor“, crede Sultan.

  • Record pentru România: 80 de noi branduri au intrat în România în ultimii doi ani

    Un numar record de 80 de noi retaileri au intrat in Romania din 2013 pana in prezent, iar suprafata de retail ocupata de acestia este de 30.000 mp, conform unui nou raport lansat de CBRE astazi (“ How Active is the Romanian Retail Market”). In total, aceste 80 de noi branduri au deschis aproape 170 de noi magazine si au in plan sa deschida alte 30 in urmatoarele 12 luni.

    Tipologia marcilor, suprafata ocupata de acestea, amplasarea primului magazin variaza foarte mult. Brandurile nou intrate sunt atat branduri de lux, precum Vionnet sau Michael Kors, branduri de fashion precum Sinsay si Mohito, dar si magazine de decoratiuni (H&M Home, English Home) si chiar si cafenele (Tchibo Coffee Store sau Columbus Café). Acest numar record de noi intrari este corelat cu performanta macro-economica, mai precis cu cresterea PIB in perioada analizata de 3,3%, substantial peste cresterile inregistrate in alte tari Europene.

    In general, chiriasii aleg pentru primul lor magazin o amplasare centrala (94%), in cadrul centrelor comerciale (82%), in Bucuresti (68%). A doua optiune, valabila in special pentru brandurile de lux, este de a alege un spatiu stradal sau in cadrul unor galerii comerciale. Chiar daca orasul Bucuresti este favorit, asta nu inseamna ca orasele regionale sunt ignorate – 1 din 3 retaileri a ales un astfel de oras pentru primul lor magazin si jumatate din marcile analizate au deschis magazine aici. Cele mai atractive orase regionale sunt: Constanta, Timisoara, Brasov, Ploiesti, Iasi si Cluj Napoca.

    Sectorul moda este majoritar, aproape jumatate dintre comercianti analizati provinenind din acest sector. Daca in perioada de boom din 2006 – 2008, modelul operational preferat era pentru franciza, acest model este valabil intr-o oarecare masura, 65% dintre noii intrati opereaza in sistem franciza, si doar unul din trei a intrat prin compania mama. De mentionat ca 88% dintre cafenele&restaurante, 71% dintre magazinele de lux si 86% dintre cele moda opereaza in franciza, dar doar 40% din magazine de decoratiuni casa sunt francizati si nici un supermarket nu opereaza sub acest model.

    Retailerii din Italia, SUA si Franta reprezinta jumatate din noii intrati in piata, iar cei din Polonia, Germania si Marea Britanie au deschis cele mai multe magazine.

  • Copiii crizei încep şcoala

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucruri: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din românia care au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial.

    In această toamnă intră în clasa întâi copiii născuţi în acelaşi an cu căderea Lehman Brothers, eveniment care a marcat debutul crizei mondiale. Pe parcursul celor şapte ani şi consumatorii români au experimentat profunde schimbări de consum, mentalităţi şi obiceiuri. Acum, deşi optimismul se află la cote maxime comparativ cu anii anteriori, aproape două treimi dintre români (64%) declară că ţara este în continuare afectată de criză, arată un studiu realizat pentru Business Magazin de compania de cercetare de piaţă 360insights.
    Circa 1,5 milioane de copii au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008.

    Fireşte, copiii cu vârste de până la şapte ani nu înţeleg ce înseamnă mediul economic sau obiceiurile de consum. Dar părinţii lor au trecut, de-a lungul ultimilor ani, printr-o întreagă serie de schimbări: unele cupluri (chiar dacă puţine) au amânat decizia de a avea un copil, şi-au redus cheltuielile la diferite categorii de produse şi servicii şi sunt mult mai pretenţioşi atunci când aleg să scoată banii sau cardul din portofel pentru a plăti la supermarket, la bancă, la piaţă sau, în general, orice şi oriunde. Singurul lucru care nu s-a modificat este atitudinea părinţilor faţă de cheltuielile alocate copiilor, peste trei sferturi (77%) dintre aceştia spunând că nu reduc acest buget nici în timpul recesiunii, conform studiului 360insights.

    „După mai mult de şapte ani de criză financiară, apele se limpezesc pentru anumite state, dar rămân destul de multe şi cele care încă luptă cu recesiunea. Punând România sub lupă, indicatorii macroeconomici vehiculaţi în ultimul timp creionează o tendinţă pozitivă. Totuşi, întrebarea-cheie este: în ce măsură acest lucru se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor şi cum simt ei criza economică după atâţia ani de la debutul ei?”, spune Manuela Danilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    La şapte ani de la debutul crizei, aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban afirmă că România este în continuare afectată de căderea economică. Aceştia se împart însă în două categorii cu păreri distincte: pe de o parte sunt cei care rămân ancoraţi în efectele negative ale crizei şi privesc cu îngrijorare viitorul (60%) şi, pe de altă parte, cei optimişti, care cred că lucrurile merg înspre mai bine (40%). „În prima categorie se găsesc preponderent persoanele mature (35‑64 de ani) şi cele cu venituri medii sau scăzute. La polul opus, doza de optimism vine de la persoanele cu studii superioare şi venituri ridicate, dar şi de la segmentul tânăr (25-34 ani)”, arată reprezentanta 360insights.

    Nota de optimism e şi mai ridicată printre adolescenţi şi studenţi (16-24 ani), ei fiind cei care se declară afectaţi de criză într-o măsură semnificativ mai mică (doar 47% faţă de 64%, media generală), spune Manuela Dănilă. „Percepţia lor este cel mai probabil influenţată de lipsa unui punct solid de comparaţie. La debutul crizei ei aveau 10-17 ani, aşadar şi-au câştigat autonomia financiară recent şi consideră că perioada curentăeste o perioadă prosperă pentru ei.”

    Ideea este susţinută şi completată de Claudia Nica, head of private individuals segment în cadrul UniCredit Bank: dintre cei care au apelat la credite, în special în trecut, există persoane care nu au mai reuşit să ramburseze cu uşurinţă sumele împrumutate şi, deşi la nivel macroeconomic se simt semnele însănătoşirii, ei sunt în continuare afectaţi. „Segmentul tânăr sau cei cu venituri superioare nu au resimţit această problemă din trecut, ei reprezentând acum motorul de creştere a creditării noi, în special în zona de credite imobiliare. Considerăm că tinerii reprezintă pilonul schimbării societăţii şi cei care pot readuce şi încrederea generală în sectorul financiar”, adaugă Claudia Nica.

    Tot pe tinerii cu vârste până în 35 de ani mizează şi domeniul imobiliar, acesta fiind principalul segment de cumpărători pe piaţa rezidenţială. „Acest fapt este normal; vorbim de cupluri, de persoane care îşi întemeiază o familie sau care doresc să plece de la părinţi, achiziţionându-şi o locuinţă proprie”, spune Andrei Sârbu, vicepreşedinte Coldwell Banker Affiliates of Romania. Perspectivele economice dar şi cele de evoluţie în carieră ale acestui segment de clienţi sunt bune, iar stabilizarea preţurilor, îmbunătăţirea ofertelor de creditare şi adaptarea tot mai bună a proiectelor la cererea existentă au făcut ca achiziţia unei locuinţe să fie mult mai facilă astăzi, afirmă Andrei Sârbu.

    În perioada de boom, luând în considerare preţurile de la acel moment şi salariile nete, era necesar un credit pe o perioadă de aproximativ 25 de ani pentru cumpărarea unei locuinţe noi, cu două camere. Or această perioadă s-a redus acum la jumătate, susţine reprezentantul Coldwell Banker Affiliates of Romania. „Cerere există. Dacă ai un produs bine adaptat, de la amplasare, preţ, suprafeţe şi finisaje până la politica de preţ, o strategie şi o echipă bună de vânzări, poţi face business astăzi în piaţa rezidenţială. Poţi vinde aproape integral un proiect până la finalizarea sa”, susţine Andrei Sârbu.

    Când se termină criza?

    Indicatorii economici pozitivi vehiculaţi în media sunt semn bun, însă reflectarea acestora în viaţa de zi cu zi apare cu întârziere, îndeosebi în rândul celor cu venituri scăzute.Astfel, chiar dacă starea generală se apropie de o zonă de stabilitate, reducându-se tensiunea şi confuzia, românii fac prognoze pentru viitor cu precauţie, completeză reprezentanta 360insights. „Cu toate că lucrurile se îmbunătăţesc uşor, românii spun că mai sunt necesari, în medie, peste şase ani pentru ca recesiunea să dispară complet”, afirmă Manuela Dănilă. Segmentul celor optimişti, ce speră într-o revenire mai rapidă, de până în trei ani, rămâne reprezentat de tineri şi cei cu statut social mai bun, pe când umbra de pesimism apare în rândul vârstnicilor (55-64 de ani), care văd rezolvarea după un orizont larg de timp, de peste zece ani. În mod similar, cei cu venituri scăzute simt că perioada de criză necesită o perioadă mai mare de şase ani pânăce starea de echilibru va ajunge şi la ei.

     

  • A intrat pe uşa grupului bancar Garanti în urmă cu aproape trei decenii, ca analist financiar, iar acum conduce subsidiara locală

    10% din cariera de bancher a lui Ufuk Tandogan s-a desfăşurat pe piaţa din România, unde conduce din 2012 Garanti Bank şi unde a avut ocazia să vadă cât de folositoare i-au fost lecţiile crizei turceşti şi dezvoltarea de produse bancare într-o piaţă emergentă.

    Ufuk Tandogan a intrat pe uşa grupului bancar Garanti în urmă cu aproape trei decenii, în 1988, ca analist financiar. „Fac parte din familia Garanti de aproape 30 de ani şi mă bucură faptul că am contribuit şi continuu să contribui la dezvoltarea băncii. Garanti Bank m-a ajutat să devin omul de afaceri care sunt astăzi. Este locul unde am crescut din punct de vedere profesional. Aici am învăţat cât de fascinantă este industria bancară, cum se schimbă şi se dezvoltă încontinuu“, povesteşte Ufuk Tandogan, 52 de ani, care conduce de trei ani subsidiara din România a grupului turc Garanti.

    A ales să urmeze cariera bancară la sfârşitul anilor ’80, într-o perioadă care a marcat transformarea Turciei şi care a însemnat că sectorul bancar a făcut faţă multor provocări, dar şi multor oportunităţi. Ţara se îndrepta spre o economie mai liberală, iar industrii precum comerţul extern, turismul şi domeniul bancar aveau ocazia să crească exponenţial.

    „În acea perioadă am absolvit Facultatea de Economie. Chiar de atunci, Garanti se remarca pe piaţă prin inovaţie şi era în căutare de proaspăt absolvenţi, în care să investească şi care să ducă industria bancară a ţării mai departe. Încă de la primul interviu, am ştiut că trebuie să iau parte la această călătorie şi recunosc că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat“, îşi aminteşte şeful Garanti Bank România.

    La şase ani după angajare, în 1994, a fost promovat branch manager în cadrul Garanti Bank în Turcia, poziţie pe care a ocupat-o timp de aproape 8 ani. Iar în 2005 a preluat funcţia de senior vicepresident commercial and corporate credits. De asemenea, a fost membru în Consiliul de Administraţie al Biroului de Credit din Turcia şi al Garanti Mortgage Turcia.

    Pentru Ufuk Tandogan, criza din anii ’90 din Turcia a fost un antrenament mai mult decât util pentru perioada dificilă de criză economică din ultimii ani, cu care s-a confruntat pe ambele pieţe (Turcia şi România). „Turcia a întâmpinat, într-adevăr, diverse provocări în anii ’90. Cu toate acestea, fiecare perioadă vine cu provocări, dar şi cu oportunităţi, iar a gestiona acele vremuri pentru a ajunge la cele mai bune rezultate a adăugat valoare sporită experienţei mele în această industrie. După cum ştiţi, ultimii ani au adus provocări în toate industriile, inclusiv în domeniul bancar.“

    Înainte de a veni în România, bancherul deţinea la banca din Turcia funcţia de responsabil de Biroul de Credite (s-a ocupat de acest department inclusiv în perioada 2005–2012, prinzând din această poziţie şi perioada crizei). „Am avut şansa de a face parte dintr-o echipă care a reuşit să crească portofoliul de credite al băncii, care a ajutat Garanti să devină cel mai mare creditor al ţării şi să înregistreze cea mai mică rată de credite neperformante“, povesteşte Tandogan, care consider că cea mai mare realizare din cariera de aproape 30 de ani de bancher este modul cum a folosit experienţele la care a fost expus pentru a învăţa cât mai mult: „Cea mai mare realizare a mea este că m-am provocat constant pe mine însumi, pentru a obţine mereu cele mai bune rezultate, în toate funcţiile pe care le-am ocupat de-a lungul carierei. Am avut ocazia de a-mi alege oamenii alături de care lucrez îndeaproape. Consider că acesta este unul dintre principalii factori care contribuie la clădirea unei cariere de succes şi de lungă durată“.

    În toamna anului 2012, Ufuk Tandogan a primit aprobarea BNR pentru a prelua funcţia de director general al subsidiarei locale a Garanti. Care a fost prima reacţie atunci când a aflat că va prelua conducerea Garanti Bank România? „Sentimentul nu poate fi exprimat într-un singur cuvânt. A fost un mix de emoţii, entuziasm şi simţ al responsabilităţii. Sunt bucuros că am avut oportunitatea de a prelua conducerea Grupului Garanti. România a evoluat mult de când am venit aici şi avem o strategie clară să sprijinim dezvoltarea economică la nivel local.“ Entuziasmul promovării nu a fost umbrit de adaptarea la piaţa bancară din România, pe care o descrie ca fiind destul de lină: „Nu aş caracteriza adaptarea mea la piaţa locală drept una dificilă. Există într-adevăr câteva diferenţe culturale, dar am reuşit în aproximativ şase luni să mă acomodez“.

     

  • Vezi aici imagini cu unele dintre cele mai cnoscute staruri ale lumii în adolescenţă. Cum le-a afectat trecerea timpului? – GALERIE FOTO

  • Câţi bani cheltuiesc românii pe o vacanţă last minute?

    Anul acesta, turiştii alocă, în medie, câte 400 euro/persoană pentru o vacanţă last minute de o săptămână în Grecia, cu 50 euro/persoană mai mult faţă de bugetul mediu cheltuit în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit informaţiilor trimise de agenţia de turism online Paravion.ro.  De asemenea, turiştii care călătoresc în Cipru, Malta sau Spania sunt dispuşi să cheltuie până la 600 euro/persoană pentru un sejur de 7 zile.

    Turiştii români aleg destinaţiile last minute datorită preţurilor scăzute ale vacanţelor, potrivit Paravion.ro. Astfel, pentru o săptămână petrecută în Grecia, bugetul mediu pe care turiştii sunt dispuşi să îl aloce este de 400 euro/persoană, în creştere cu aproape 10% în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    “Insulele Zakynthos, Creta, Corfu, Rhodos şi Santorini sunt cele mai populare destinaţii de tip last minute în rândul turiştilor tineri şi de vârstă mijlocie. Aceştia sunt atraşi de preţurile avantajoase practicate de operatorii din această ţară, precum şi de facilităţile de relaxare oferite de insule. Alte destinaţii preferate de turişti sunt Cipru, Malta şi Spania”, declară Remus Vişan, managing director Paravion.ro.

    În general, pachetele de vacanţă last minute în Grecia sunt achiziţionate de cupluri cu vârsta cuprinsă între 30-40 de ani, care doresc să petreacă un sejur de 7 zile la plajă, cea mai solicitata perioadă fiind săptămâna 10-16 august. Din datele agenţiei Paravion.ro mai reiese faptul că şi turiştii din categoria de vârstă de peste 50 de ani preferă destinaţii care oferă aceleaşi facilităţi, pachetele last minute achiziţionate de seniori reprezentând 10% din totalul celor vândute de agenţie. Spre deosebire de turiştii mai tineri, aceştia sunt dispuşi să cheltuie, în medie, 500-600 euro/persoană, preferând să călătorească în Malta, Cipru sau Spania. 

  • Chirurgul care vinde încălţări de 30 de milioane de lei

    Victor Tighinean are 46 de ani, este medic chirurg şi a înfiinţat încă din perioada rezidenţiatului o afacere în retailul de încălţăminte de import, ca francizat al companiei daneze Ecco. Cu patru ani în urmă, Ecco a preluat operaţiunile locale, iar Tighinean a rămas la conducerea firmei. Afacerile au crescut an de an cu procente de două cifre, dar medicul-antreprenor-executiv spune că România are un mare dezavantaj: numărul mic de turişti.

    Păi ce legătură este între numărul de turişti şi vânzările de pantofi?, pare întrebarea firească, cu un răspuns nu foarte evident. Multe magazine Ecco din capitale europene se bazază pe vânzările generate de turişti, pentru că un număr însemnat de călători, odată ajunşi în concediu, constată că nu au încălţăminte confortabilă şi sunt nevoiţi să cumpere, explică Tighinean. „Ca ritm de creştere a afacerilor, suntem peste evoluţiile din alte ţări, dar pe de altă parte şi nivelul vânzărilor este mai mic”, spune Tighinean, pe a cărui carte de vizită este trecută funcţia de managing director. Valoarea medie a bonului de cumpărături este de 100-110 euro, „trafic avem destul, problema este rata de conversie care se plasează în jurul a 5%, în vreme ce pe alte pieţe este de peste două ori mai mare. Dovadă că rulajele din perioadele de vânzări cu discount sunt comparabile cu volumele vândute în perioada octombrie-decembrie; în ultimele trei luni din an se realizează circa 40% din valoarea vânzărilor.”

    Absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, Tighinean a constatat, pe când era rezident, că nişa de încălţăminte sanitară nu era acoperită. Aşa a prins contur ideea unei afaceri, iar franciza Ecco s-a potrivit mănuşă pe intenţiile care i se conturaseră în minte la acel moment. Prin urmare, în 2004 a deschis primul magazin Ecco de pe piaţa locală, la Cluj, într-un spaţiu stradal; ulterior, acesta a fost relocat şi „în locul nostru funcţionează acum un magazin cu produse second‑hand”. Afacerile au crescut an de an, iar după şapte ani de prezenţă în sistem franciză, firma-mamă a decis să preia operaţiunile pe plan local.

    Din 2007, Victor Tighinean, care şi-a păstrat funcţia de conducere a afacerii Ecco, coordonează activitatea de la Cluj-Napoca, acolo unde se află şi acum sediul central al companiei. În afacere mai este implicată şi sora sa, care deţine funcţia de director economic, iar antreprenorul-executiv spune că dacă nu ar fi intrat în afaceri i-ar fi plăcut să profeseze în domeniul pentru care s-a pregătit.

    Sub conducerea medicului afacerist, reţeaua a ajuns la 25 de magazine, cel mai recent deschis, în vara acestui an, fiind spaţiul de pe Calea Dorobanţi, din Capitală. Bucureştiul este, de fapt, şi locul în care se află cele mai multe magazine Ecco pe plan local: 11. Cel mai recent deschis magazin Ecco are o suprafaţă de 88 mp, iar bugetul de investiţii a fost de 100.000 de euro. Retailerul mai are alte două spaţii stradale, deschise la Braşov şi Sibiu, de circa un an fiecare, iar despre evoluţia lor Tighinean spune că „este OK, sunt optimist”, fără a oferi mai multe detalii.

    Despre planurile pe care le mai are pentru anul în curs, managerul Ecco Shoes România afirmă că intenţionează să inaugureze cel puţin încă două magazine, dintre care unul la Timişoara, iar altul la Bucureşti; pentru asta, dar nu numai, Tighinean călătoreşte săptămânal fie prin ţară, fie peste hotare. La plusuri se aşteaptă şi de la vânzările din mediul online, magazinul virtual lansat în urmă cu trei ani urmând să ajungă anul acesta la vânzări de circa 1 milion de euro, faţă de încasările anului trecut, care s-au plasat la 700.000 de euro. În total, cifra de afaceri previzionată pentru anul în curs, deopotrivă pentru magazinele fizice, dar şi pentru cel virtual, ar urma să ajungă anul acesta la 30 de milioane de lei, în creştere cu circa 25% faţă de anul trecut, când s-a plasat la 23,4 milioane de lei.

  • Anunţul care ar putea îngropa Apple. Toţi oamenii care au cumpărat iPhone 6 ar putea avea această problemă

    Apple a confirmat că una din piesele ce alcătuiesc camera foto pentru iPhone 6 Plus poate ceda în anumite cazuri, scriu cei de la Market Watch. Această defecţiune va afecta calitatea imaginilor, făcându-le neclare.

    Unităţile cu această problemă au fost comercializate în perioada septembrie 2014-ianuarie 2015, iar compania a anunţat că va înlocui gratuit camerele celor care solicită acest lucru. Pentru a verifica dacă dispozitivul se încadrează în categoria respectivă, posesorii de iPhone pot intra pe site-ul Apple, la secţiunea dedicată.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2014, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut.

    Vânzările de iPhone-uri din perioada octombrie-decembrie 2014 au avansat cu 46% comparativ cu acelaşi interval din 2013, la numărul record de 74,5 milioane de unităţi, peste aşteptările analiştilor, care estimau că Apple va livra 64,9 milioane de unităţi. De asemenea, cifra este mai mare decât volumul de vânzări de iPhone-uri din întregul an fiscal 2011, când Apple a livrat 72,3 milioane de unităţi.

    În luna septermbrie a anului trecut, Apple a lansat două noi modele de smartphone-uri, iPhone 6 şi iPhone 6 Plus. În primul weekend de la debutul pe piaţă al celor două iPhone-uri, Apple a vândut un număr record de peste 10 milioane de unităţi, cumpărătorii luând cu asalt magazinele clasice şi virtuale pentru a cumpăra telefoanele cu ecrane mari ale companiei.

  • Diferenţe între veniturile din chirii declarate de Iohannis şi cele din contracte

    Între veniturile din chirii pe care Klaus Iohannis le-a consemnat în declaraţiile de avere, în perioada 2004-2007, şi sumele care figurează în contractele semnate pentru închirierea proprietăţilor sale imobiliare este o diferenţă de 115.000 de euro, scriu jurnaliştii de la Rise Project.

    Conform declaraţiei de avere depuse de preşedintele Klaus Iohannis la începutul acestui an, acesta şi soţia sa obţin venituri anuale din chirii de 228.132 de lei, această sumă figurând în toate declaraţiile de avere pe care Iohannis le-a depus la Primăria Sibiu în perioada 2010 – 2014.

    Jurnaliştii de la Rise Project susţin că, în perioada 2004-2007, Klaus Iohannis ar fi declarat venituri din chirii mai mici, iar acest lucru ar rezulta din câteva contracte de chirie semnate între Iohannis şi firme care şi-au deschis puncte de lucru în imobile deţinute de acesta, obţinute de la Registrul Comerţului, unde au fost depuse de respectivele firme, pentru a face dovada că funcţionează legal în imobilele închiriate de la actualul preşedinte.

    Conform sursei citate, în perioada 2004-2007, interval acoperit de documentele obţinute de Rise Project, diferenţa dintre sumele din contracte şi cele menţionate de Iohannis în declaraţiile de avere este, în total, de 115.000 de euro. Astfel, din contracte ar reieşi că în această perioadă Iohannis ar fi încasat din chirii suma de 150.000 de euro, în timp ce în declaraţiile de avere acesta consemnează venituri totale din chirii de 35.000 de euro.

    Primul dintre contractele de chirie a fost încheiat în noiembrie 2001, cu banca Raiffeisen, iar potrivit acestuia, soţii Iohannis şi Ioan Baştea, proprietari în cote egale ai unui spaţiu comercial situat în centrul Sibiului (strada Nicolae Bălcescu nr. 29), au luat în chirie, pentru cinci ani, o agenţie a băncii Raiffeisen, contra unui preţ de 20.000 de dolari pe an. În 29 decembrie 2006, contractul a fost reînnoit, printr-un act adiţional, fiind prelungit cu zece ani, iar atunci Raiffeisen s-a angajat să plătească anticipat chiria pentru primii trei ani ai noii perioade contractuale: 180.000 de euro.

    Jumătate din bani, 90.000 de euro – 302.000 de lei, ar fi trebuit să le revină lui Klaus Iohannis şi soţiei sale, însă această sumă nu s-a regăsit în declaraţia de avere pe care primarul Sibiului a depus-o în 2008, fiind consemnată o sumă mult mai mică – 16.278 de lei. De altfel, aceeaşi sumă, de 16.278 de lei, s-a regăsit şi în declaraţiile de avere din anii 2005 şi 2006, când, potrivit contractului cu Raiffeisen, primarul Sibiului ar fi trebuit să primească o chirie de 10.000 de dolari pe an (28.800 de lei, în 2005 şi 29.800 de lei, în 2006).

    Contactată de Rise Project, Raiffeisen Bank a spus că face întotdeauna plata chiriei în acord cu datele financiare menţionate în contract: “Agenţia din Sibiu îşi desfăşoară activitatea în spaţiul din Strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din anul 2002 (n.red. – contractul a fost încheiat în noiembrie 2001, dar a intrat în vigoare de la 1 februarie 2002), pe baza unui contract de închiriere care a fost actualizat periodic atât sub aspectul rediscutării preţului, cât şi în privinţa altor clauze. Nu putem comenta informaţiile privind chiria datorată de bancă proprietarului imobilului, fiind parte dintr-un contract comercial, în care confidenţialitatea trebuie păstrată. În toate situaţiile însă, banca face plăţile în suma şi cu frecvenţa prevăzute în contractele în vigoare în acel moment. (…) Apreciem că preţul chiriei pentru acest spaţiu a evoluat în linie cu piaţa”.

    Jurnaliştii de la Rise Project mai susţin că diferenţe între veniturile menţionate în declaraţia de avere a lui Iohannis şi cifrele consemnate în contractele de chirie apar şi în cazul cedării folosinţei unui alt imobil, respectiv un apartament cu şase camere, pe care şeful statului îl deţine împreună cu soţia sa, pe strada Someşului din Sibiu.

    Astfel, în 25 iunie 2003, Klaus şi Carmen Iohannis au închiriat acest apartament firmei Netex Production, cu sediul în Timişoara, iar din contractul de închiriere ar reieşi că actualul preşedinte şi soţia sa au încasat de la Netex Production următoarele sume de bani: 38.880 de lei (9.600 de euro, în 2004), 38.533 de lei (10.650 de euro, în 2005) şi 42.600 de lei (12.100 de euro, în 2006), însă în declaraţia de avere Iohannis a menţionat, în aceşti ani, o singură sumă – 19.424 de lei.

    Jurnaliştii de la Rise Project mai susţin că declaraţiile de avere ale lui Klaus Iohannis, atât cele din perioada 2005-2008, cât şi cele ulterioare, conţin şi alte neconcordanţe sau date care, prin extrapolarea unor informaţii cunoscute, pot fi puse sub semnul întrebării.