BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Manager de cursă scurtă: “Să îţi păstrezi mandatul de CEO în farma timp de trei ani e o binecuvântare”

    ÎN ULTIMII TREI ANI, CEI 160 DE ANGAJAŢI DIN SEDIUL MERCK SHARP & DOHME (MSD), AFLAT ÎNTR-UNA DINTRE CLĂDIRILE CORPORATISTE DE LÂNGĂ CASA PRESEI LIBERE DIN BUCUREŞTI, AU CUNOSCUT TREI NOI DIRECTORI GENERALI. M-am întâlnit şi le-am strâns mâna fiecăruia din cei trei şi am avut senzaţia de fiecare dată că va fi primul şi ultimul interviu pe care îl voi avea cu respectivul manager, dată fiind rotaţia mare de la conducerea MSD România.

    Noul CEO al MSD are 50 de ani şi conduce afacerile locale de peste 100 de milioane de euro ale americanilor începând cu luna februarie. Giombini i-a luat locul slovenului Almin Adzovic, care a ocupat funcţia de director general al companiei timp de un an şi jumătate. Adzovic preluase mandatul americanului Steve Warner, care a părăsit definitiv compania la începutul anului 2012, după nici 12 luni de la numirea în funcţie.

    Warner a ales să părăsească şi industria farmaceutică şi a decis să lucreze pentru Washington State Wine Commission, o organizaţie de stat din industria vinului, care are drept scop promovarea vinurilor produse în statul Washington peste tot în lume. „Este probabil cel mai dificil mediu în care am lucrat până acum, dar cred că am fi putut face mai mult dacă am fi avut puţină predictibilitate„, spunea americanul în ultimul său interviu pentru presa din România. 2011 era anul în care peste zece companii îşi luau rămas bun de la CEO, printre care Sanofi, GSK, Sandoz, Novartis, MSD, Eli Lilly, Boehringer Ingelheim, Farmexpert, Novo Nordisk, Actavis sau Farmaciile Dona.

    În discuţia de o jumătate de oră, italianul Fabrizio Giombini părea mai sigur de scaunul său decât predecesorii, punctând în repetate rânduri că lucrează pentru americani de 25 de ani. Zboară în Italia aproape săptămânal şi spune că România nu l-a surprins câtă vreme există multe asemănări între cele două ţări  – „provin dintr-o familie care a avut mereu un mod de gândire internaţional. Tatăl meu a lucrat în top management în industria farmaceutică, aşa că a fi internaţional este parte a culturii mele. Fiica mea s-a născut în SUA când lucram acolo pentru MSD„.

    Giombini spune că a acceptat mandatul propus de americani şi a părăsit piaţa italiană pentru că, spre deosebire de stagnările anuale din pieţele deja mature, România încă are potenţial de creştere pe termen mediu şi lung. Asta deşi anul trecut vânzările de medicamente au stagnat, iar pentru anul acesta prognoza companiei de cercetare şi analize de piaţă Cegedim este că piaţa se va majora cu circa 3%.

    „Cred că acţionarii înţeleg că România aduce, dincolo de dificultăţi, şi oportunităţi. Există mulţi pacienţi cu patologii cronice unde MSD are medicamente, în special pentru HIV şi hepatită C. Într-o piaţă cum e cea din România, strategia companiei trebuie să fie flexibilă, iar modul de gândire pozitiv. E exact ceea ce trebuie să le spunem celor de la headquarter.„ Strategie flexibilă înseamnă planuri pe termen scurt şi mediu, de până la maximum trei ani.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    8,9%
    creşterea producţiei industriale în februarie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, situând România pe locul al doilea în UE, după Slovacia (9%) şi mult peste media UE (2,1%)

    5,3%
    creşterea în serie brută a cifrei de afaceri din serviciile de piaţă prestate companiilor în primele două luni ale anului, în timp ce creşterea în serie ajustată a fost de 5,5%

    18.941
    numărul de autovehicule noi vândute în T1, în creştere cu 21,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut,  fiind pentru prima dată din 2009 când piaţa auto încheie T1 pe plus

    0,5%
    creşterea economică estimată oficial pentru Rusia pentru 2014, după 1,3% în 2013, în timp ce Banca Mondială nu exclude o scădere a economiei cu 1,8% în acest an

    80.000
    numărul angajaţilor concediaţi în 2013 de cele mai mari 30 de bănci din Europa în funcţie de capitalizare, reprezentând 3,5% din totalul angajaţilor

    38 mil. euro
    investiţiile străine directe din România în luna februarie, faţă de 244 mil. euro în luna anterioară

  • Povestea lui Rupert Murdoch, magnatul care controlează un imperiu media

    Rupert Murdoch a dezvoltat imperiul media pe baza moştenirii de la tatăl său: două ziare din Adelaide, Australia de Sud, şi o staţie de radio dintr-un oraş minier australian. Murdoch a fost elev al şcolii de gramatică din oraşul Geelong, unde a avut prima experienţă în cadrul unei publicaţii, la ziarul şcolii, The Corian.

    A lucrat part-time la ziarul Melbourne Herald şi a fost instruit de tatăl lui de la o vârstă fragedă în direcţia preluării businessului familiei. A studiat mai târziu filosofia, politica şi economia la Colegiul Worcester din cadrul Universităţii Oxford din Anglia. A urmat şi un program masteral, iar apoi s-a angajat ca editor la Daily Express, unde a lucrat timp de doi ani. După moartea tatălui său, când Rupert Murdoch avea doar 21 de ani, s-a întors de la Oxford pentru a prelua afacerea familiei, News Limited, fondată în 1923.

    De la început, Murdoch şi-a direcţionat atenţia înspre achiziţii şi expansiune. A cumpărat Sunday Times din Perth, Australia de Vest (1956), iar în anii următori, ziare regionale din Australia, dar şi tabloidul The Daily Mirror din Sydney. Când avea 32 de ani, a cumpărat prima publicaţie din afara  Australiei, cotidianul The Dominion din Noua Zeelandă. În 1968, a intrat pe piaţa media britanică cu ziarul News of the World, achiziţie urmată, un an mai târziu, de cumpărarea The Sun. În piaţa din Statele Unite ale Americii a intrat în 1973, cu ziarul San Antonio Express-News. Murdoch a fondat apoi tabloidul Star, iar în 1976 a cumpărat The New York Post.  Achiziţiile au continuat în 1981, cu publicaţiile Times şi Sunday Times.

    Următorul pas a fost când, trei ani mai târziu, a preluat 20th Century Fox pentru 250 milioane de dolari, iar apoi posturile care formează nucleul Fox Broadcasting Company. În 1986, Murdoch a introdus producţia electronică a ziarelor din Australia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Gradul mai mare de automatizare a condus la reducerea numărului de angajaţi implicaţi în procesul de tipărire, iar mişcarea a condus la revolta lor, încheiată în urma unei înţelegeri de 60 de milioane de lire. În 1993, a cumpărat cu un miliard de dolari Star TV, o companie din Hong Kong fondată de Richard Li. Şase ani mai târziu s-a extins şi în industria muzicii, cumpărând o parte majoritară de acţiuni ale companiei MichaelGudinski Mushroom Records.

    Ca răspuns al declinului media şi al creşterii influenţei jurnalismului online din perioada anilor 2000, Murdoch şi-a declarat susţinerea modelului microplăţilor în scopul obţinerii de venit din ştirile online. În 2004, a anunţat mutarea sediului central al News Corporation din Adelaide, Australia, în Statele Unite ale Americii. Expansiunea a continuat în online în 2005, când a cumpărat Intermix Media Inc., alcătuită din MySpace, Imagine Games Network şi alte reţele sociale, pentru 580 milioane dolari. Una dintre cele mai cunoscute achiziţii ale lui Murdoch a fost cea din 2007, când, în urma unei oferte de 5 miliarde de dolari, a cumpărat Dow Jones, compania care deţine publicaţiile The Wall Street Journal, Barron’s Magazine, Far Eastern Economic Review, SmartMoney.

    Rupert Murdoch are 83 de ani şi o avere estimată anul trecut la 13,4 miliarde de dolari.  Anul trecut, News Corporation s-a separat în două entităţi: 21st Century Fox, compania axată pe TV şi filme, şi News Corp., responsabilă de ziare şi edituri.

  • Anotimpul marilor tranzacţii: ciment şi farma

    Producătorii de ciment Lafarge din Franţa şi Holcim din Elveţia au anunţat că vor fuziona, creând cel mai mare conglomerat din lume în domeniul materialelor de construcţie, cu afaceri anuale de 43 mld. dolari, o capitalizare de piaţă estimată la 50 mld. dolari şi operaţiuni în întreaga lume, de la Germania şi Franţa la Brazilia şi India. Grupul care va rezulta ar trebui să renunţe, potrivit estimărilor Deutsche Bank, la o mare parte din active în mai multe ţări pentru a se alinia legilor concurenţei.

    Fuziunea, care trebuie aprobată de adunarea extraordinară a acţionarilor Holcim, de Comisia Europeană şi de autorităţile pentru concurenţă din statele unde noul grup are operaţiuni, ar impune vânzarea unor unităţi de producţie din Franţa, Canada, Ecuador, Serbia, România, Ungaria, Maroc şi Filipine, pentru a aduce cotele de piaţă sub pragul de 40%, nivel satisfăcător pentru autorităţi. Cumulat, cele două grupuri au înregistrat în 2012 vânzări de peste 440 mil. euro în România.

    Sun Pharmaceutical Industries, compania farmaceutică cu cea mai mare capitalizare de pe bursa din India, a anunţat că va prelua producătorul de medicamente Ranbaxy Laboratories, prezent şi în România, printr-un schimb de acţiuni în valoare de 3,2 mld. dolari. Achiziţia Ranbaxy ar oferi Sun Pharmaceutical control asupra gamei de produse generice a rivalului său şi ar ajuta compania indiană să se extindă pe pieţele emergente, inclusiv Brazilia şi Rusia.

    Ranbaxy Laboratories a preluat în luna martie 2006, de la fondul de investiţii Advent International, un pachet de acţiuni reprezentând 96,7% din acţiunile Terapia Cluj-Napoca, pentru 324 mil. dolari. Fabrica din Cluj-Napoca produce 200 de tipuri de medicamente orale şi injectabile.

  • Vânzările Adeplast au crescut cu 65%

    “În acest prim trimestru din 2014, per total business, am reuşit o creştere a vânzărilor cu 65 de procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Nu este rău deloc, dar suntem în permanenţă în competiţie cu propriile noastre reuşite, care devin automat pentru noi ţinte ce trebuie depăşite. De aceea suntem acum cu motoarele turate la maximum, în aşteptarea perioadei de vârf a sezonului, pentru ca întreg arsenalul nostru de fabrici de pe cele trei platforme industriale să poată funcţiona din plin”, a declarat proprietarul AdePlast.

    “Pe parcursul anului trecut am dat în folosinţă patru fabrici noi, care nu au avut încă prilejul de a-şi demonstra întreaga forţă. Acum, în 2014, suntem pregătiţi cu toate facilităţile noastre de producţie să livrăm către piaţa românească, dar şi către export. Vizăm în continuare, pe lângă pieţele devenite deja tradiţionale pentru noi, lumea germană a Europei. Vrem ca anul acesta să aducem mai multă valută în România”, a adăugat Bărbuţ.

    AdePlast a început în luna martie producţia şi livrările către piaţa autohtonă şi la export emailuri şi lacuri ecologice pe bază de apă, destinate protecţiei şi decorării suprafeţelor din lemn şi metal. Noua linie de producţie a fost pornită în cadrul fabricii de vopsele şi tencuieli decorative de pe platforma de la Ploieşti, după ce a investit 600.000 euro în modernizarea liniei deja existente.

    Compania deţine nouă fabrici, de mortare uscate, polistiren şi vopsele, situate pe trei platforme industriale, în Oradea, Ploieşti şi Roman.

  • Blocarea importurilor de către Rusia riscă să ruineze industria Ucrainei

     Regiunile estice Lugansk, Doneţk, Harkov şi Dnipropetrovsk, unde trăieşte 28% din populaţia de 45 de milioane de locuitori a Ucrainei, asigură aproape jumătate din producţia industrială a ţării, potrivit datelor statistice aferente perioadei ianuarie-februarie, relatează Bloomberg. Conform biroului ucrainean de statistică, 70% din exporturile regiunii Lugansk merg în Rusia.

    Pentru directorul fabricii de locomotive Luganskteplovoz din Lugansk, Pavel Cesnek, este în joc însuşi viitorul companiei.

    Fabrica datează din era comunistă, are 6.500 de angajaţi şi construieşte locomotive livrate în mare parte companiei de căi ferate din Rusia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Superproducţii de milioane de euro în zeci de episoade: noua eră a industriei de film

    Vremea când cinematograful era singurul loc unde puteai vedea producţii impresionante a trecut.Peisajul industriei cinematografice se schimbă de la an la an, iar diferenţele uriaşe între investiţiile înfilme şi cele în seriale dispar.

    Serialele de televiziune s-au schimbat fundamental în ultimii 10-15 ani. Dacă la sfârşitul anilor ’90 urmăream încă seriale despre petrol, adolescenţi sau patrule de salvamari, astăzi aşteptăm producţii impresionante despre creaturi mitice, ţinuturi de legendă sau vieţile ascunse ale politicienilor.

    Sunt mai mulţi factori care au contribuit la renaşterea serialului TV. Trecerea de la poveştile simple, deseori nerealiste şi fără sfârşit ale dinastiilor bogate din America sau serialele poliţiste cu un scenariu care se repeta episod de episod la producţii impresionante, cu scenarii complexe şi bugete ce depăşesc, per episod, costurile unor filme de lungmetraj au atras publicul către micul ecran.

    Cele mai urmărite două seriale în lume anul trecut au avut un lucru în comun: ambele sunt poveşti fictive şi ambele au bugete impresionante. „Game of Thrones„ spune povestea celor şapte regate care luptă pentru supremaţie în lumea creată de George R. R. Martin, iar „The Walking Dead„ este adaptarea unor benzi desenate despre o lume apocaliptică în care un grup de oameni luptă pentru supravieţuire. În urmă cu zece ani, cele mai urmărite seriale de televiziune erau „Friends„ şi „Frasier„, două sitcomuri despre viaţa de zi cu zi. Întrebarea care se pune este însă dacă televiziunea a schimbat subiectele pe care le abordează pentru a atrage o audienţă mai mare sau doar s-a adaptat la cerinţele telespectatorilor.

    DE LA PREMIILE OSCAR LA PREMIILE EMMY
    Relansarea serialului TV a presupus obţinerea unor bugete mult mai mari şi, prin urmare, atragerea unor nume cunoscute. Efectul acestor superproducţii de televiziune devine evident când citim numele unor actori sau regizori care trec, chiar şi  pentru o scurtă perioadă, de la marele la micul ecran. Nume precum Matthew McConaughey (câştigător al premiului Oscar anul acesta), Kevin Spacey (câştigător a două premii Oscar) sau Martin Scorsese sunt suficiente pentru a anunţa noua eră a industriei. „Ce s-a întâmplat în ultimii nouă sau zece ani, mai ales la posturile pay-per-view, este ceea ce speram să se întâmple la mijlocul anilor ‘60, atunci când începuse nebunia filmelor pentru televiziune. Speram că va exista genul ăsta de libertate, însă nu a fost cazul atunci„, a declarat Martin Scorsese.

    În mod tradiţional, actorii de televiziune şi cei de film erau priviţi separat. Cei cu un nume important ajungeau să joace în seriale pentru micul ecran spre sfârşitul carierei, atunci când rolurile în filme erau mai greu de obţinut. Actorii de televiziune erau cei care jucau ani de-a rândul într-unul sau mai multe seriale, ajungând rareori să facă trecerea către cinema. Televiziunea este acum considerată ca o rampă de lansare, un prim pas către rolurile importante. Ca exemple, putem să amintim nume precum Ashton Kutcher („That 70’s Show„), Jennifer Aniston („Friends„) sau George Clooney („E.R.„).

    Sumele investite în seriale sunt astăzi comparabile cu cele destinate marelui ecran. „Game of Thrones„ şi „Rome„ sunt două exemple în acest sens: cu bugete de 6, respectiv 9 milioane de dolari pe episod, producţiile HBO pot concura cu multe filme de lungmetraj lansate pe piaţă. Iar dacă în cazul „Rome„ producţia a fost abandonată după două sezoane, „Game of Thrones„ pare destinat să continue pentru mulţi ani, reacţia publicului fiind una pozitivă raportat la dezvoltarea personajelor şi a poveştii. „Cred că «Game of Thrones» este genial şi nu vreau să se termine. Fiecare episod este uriaş. Este o producţie uriaşă şi toţi actorii joacă minunat. Nu are cum să nu te prindă„, declara actorul Eric Balfour.

    Dorinţa spectatorilor de a vedea o anumită continuitate în poveştile personajelor se reflectă şi în filmele ultimilor zece-cinscisprezece ani. În anii ‘90, când ne gândeam la francize, ne veneau în minte doar „James Bond„, „Star Wars„ sau „Indiana Jones„. Astăzi, cele mai multe superproducţii sunt într-o anumită măsură legate. Francize precum „Harry Potter„, „Lord of the Rings„, „Fast and Furious„ sau cele din universul Marvel domină piaţa de profil.
     

  • Opinie Mihaela Matei, EY România: Cultura şi reparaţiile de produse de uz casnic – acelaşi lucru în România

     

    Neaşteptat, în această sumă, cea mai mare pondere au avut-o artele grafice, plastice, arhitectură şi design, cu aproape 20 de miliarde de euro şi peste 300.000 angajaţi, urmate în top de televiziune (15 miliarde euro) şi presă (11 miliarde euro).  La care se adaugă contribuţiile industriei spectacolului, producţia muzicală, industria cinematografică, radio, cărţile şi jocurile video.

    Dacă ne uităm în România, cultura a creat în 2011 (ultimul an în care sunt date disponibile, conform Institutului Naţional de Statistică) 1,42% din produsul intern brut şi a crescut în fiecare an de criză economică sau cel mult a stagnat: 0,72% în 2008, 0,99% în 2009, 1,42% în 2010 şi tot 1,42% în 2011. Ceea ce demonstrează o rezistenţă remarcabilă la condiţiile economice dificile din acei ani. Practic, ponderea culturii în PIB s-a dublat în doar trei ani.

    Dacă facem o comparaţie cu celelalte sectoare ale economiei naţionale, evoluţia contribuţiei culturii a fost de departe cea mai spectaculoasă, fiind urmată în evoluţia pozitivă de un alt domeniu prea puţin susţinut pentru dezvoltare: activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, care au crescut de la 3,8% în PIB în 2008, la 5,6% în 2011. În acelaşi timp însă, contribuţia comerţului cu ridicata şi cu amănuntul a scăzut cel mai dramatic, de la 19,3% în 2008, la 11,3% în 2011, ceea ce arată că vremea în care mulţi ne doream să ne facem patroni-comercianţi e clar apusă, în timp ce activităţile cu valoare adăugată mare încep să crească în importanţă.

    Şi, cu toate acestea, tendinţa nu e suficient subliniată. În aceşti ani (2008-2013), s-a discutat despre industrii “hot”, precum proiectele de energie regenerabilă sau serviciile medicale private, fără să se fi suflat niciun cuvânt despre cultură. Nimeni nu vorbeşte despre potenţialul economic al culturii iar investitorii din domeniu sunt cvasi-inexistenţi.

    Motivul principal este faptul că aceia care fac cultură nu sunt văzuţi ca activând într-o industrie, ci făcând un fel de artă pentru artă. Ba este chiar degradant să te gândeşti la artă ca având potenţial comercial, pentru că atunci rezultatul este, cu siguranţă, făcut pentru bani şi nu are suficientă valoare artistică. E nevoie de mai multe proiecte care să demonstreze contrariul. De exemplu, vâlva pe care a făcut-o ştirea că una dintre picturile artistului român din Cluj, Adrian Ghenie, a fost vândută de casa de licitaţii Sotheby’s cu 140.000 EURO.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 7-13 aprilie

    8.04
    INSSE anunţă cifra de afaceri în comerţ şi servicii de piaţă pentru populaţie în ian-feb

    8.04
    INSSE publică situaţia veniturilor şi a cheltuielilor gospodăriilor în T4 2013

    9.04
    CE adoptă Carta Verde a Serviciilor Sanitare Mobile (mHealth)

    9.04
    INSSE publică datele comerţului exterior pe primele două luni ale anului

    10.04
    Eurostat anunţă indicele preţurilor imobiliare pentru UE şi zona euro în T4 2013

    10.04
    Concert de jazz: Dhafer Youssef 4tet Birds Requiem (Sala Radio, Bucureşti)

    10-11.04
    Ziua Europeană a Concurenţei – conferinţă UE asupra competiţiei şi a ajutorului de stat (Atena)

    12.04
    Spectacolul “Pe aripile muzicii” cu Orchestra Simfonică Bucureşti (Sala Palatului, Bucureşti)

    13.04
    Concert de Paşte al Corului Madrigal (Ateneul Român, Bucureşti)

    până la 25.05
    Expoziţia “Otto Dix – O lume în ruine. Grafică 1920 -1924” (MNAR, Bucureşti)
     

  • Romantism virtual, jocuri & dependenţă, trei direcţii pentru lumea tehnologiei

    ÎNAINTE DE ORICE, TRANZACŢIILE. LA ORA SCRIERII ARTICOLULUI, MARK ZUCKERBERG A ANUNŢAT PE CONTUL DE FACEBOOK CĂ VA PRELUA OCULUS VR. Creatorul Facebook vorbeşte de o lume mai deschisă şi mai conectată, dar şi de concentrarea asupra platformelor de viitor, capabile să facă experienţele personale mai utile şi mai distractive. „Cel mai incredibil lucru în ce priveşte realitatea virtuală este că te poţi simţi prezent
    într-un alt loc, alături de alte persoane„, spune Zuckerberg.

    Până să ajungă o companie de două miliarde de dolari, Oculus a fost un proiect care căuta pe Kickstarter 250.000 de dolari, în toamna anului 2012. În cele din urmă a strâns de zece ori mai mult, 2,437 milioane dolari, pentru un prototip de ochelari pentru realitatea virtuală; deşi a fost depăşită la sumele atrase de alte proiecte, care au ajuns să adune 10 sau 15 milioane de dolari, valoarea tranzacţiei face din Oculus cel mai de succes proiect finanţat de Kickstarter.

    Pe lângă eleganţii ochelari de la Google, cei de la Oculus sunt uriaşi şi par rămaşi cu 1.000 de ani în urmă; este adevărat însă că au funcţii deosebite, iar cele câteva filmuleţe care pot fi găsite pe internet despre ce poţi vedea, despre cât de imersivă este experienţa realităţii virtuale sunt grăitoare. Şi aici este, cred, miza jocului lui Zuckerberg, translatarea socializării din zona privitului unui ecran, fie el al unui smartphone sau al unui calculator, spre mult mai ofertanta zonă a imaginii direct pe retină.

    Premisa unei experienţe mult mai intime, mai directe. Suntem primii care întrebăm: să fie oare acesta primul pas spre întâlniri romantice şi spre sex virtual?
    Mai pământeanul şi mai copilărescul Candy Crush, jocul care este cheia succesului King Digital Entertainment, a adus companiei 500 milioane de dolari prin listarea la bursa de la New York. Cu totul King Digital este evaluată la peste 7 miliarde de dolari.

    Candy Crush Saga a avut în luna februarie 97 de milioane de utilizatori activi zilnic, fiind una dintre cele mai de succes aplicaţii pentru smartphone-uri şi tablete din punctul de vedere al numărului de clienţi şi veniturilor generate. King Digital a înregistrat anul trecut un profit net de 567,6 milioane de dolari, cu venituri de 1,9 miliarde de dolari. În ultimele trei luni ale anului trecut, Candy Crush Saga a generat aproximativ 80% din veniturile King Digital Entertainment.

    CARE ESTE SECRETUL UNUI SUCCES DE 7 MILIARDE DE DOLARI? PREŢUL. Analiştii spun că, în timp ce industria muzicală sau cea cinematografică, dar şi media, luptă din greu pentru a-şi armoniza bugetele cu preferinţele şi manifestările erei digitale, industria jocurilor a găsit cartea câştigătoare. Cel puţin aşa spun cele 34 de miliarde de dolari obţinute din descărcarea de jocuri în 2013, valoare de patru ori mai mare, conform App Annie, preluat de publicaţia online Quartz, decât sumele cheltuite pentru filme online. Macquarie Equities spune că 91% din achiziţiile din Google Play, 80% din cumpărăturile pentru iPhone and 72% din cele pentru iPad app din magazinul iOS au ţinut de jocuri.

    Iar secretul este că mai toate jocurile sunt „free-to-play„, dar jucătorii cumpără diverse pentru a juca – posibilitatea de a depăşi un anumit nivel, de exemplu, sau conţinut suplimentar; este un model care se regăsea în cele mai multe dintre primele 100 de jocuri cel mai bine vândute. Iar Candy Crush Saga are exact acest model de business. Doar 5% din userii Kin cumpără bunuri în jocuri, dar numărul total al acestora este foarte mare – în jur de 408 milioane de jucători în medie pe lună în ultimul trimestru al anului trecut. Aşa că profitul nu este o excepţie pentru King, care a câştigat anul trecut 568 de milioane de dolari.

    O ÎNTREBARE SE PUNE, TOTUŞI, ŞI ACEASTA PRIVEŞTE SUSTENABILITATEA ACESTOR CÂŞTIGURI, CARE AU ÎNCEPUT SĂ MAI SCADĂ ÎN ULTIMA PERIOADĂ. Şi se pare că s-a întrebat destulă lume, pentru că listarea nu a fost urmată de acelaşi entuziasm din partea investitorilor precum alte oferte publice derulate în ultimii ani, îndeosebi Facebook şi Twitter. Puse în faţa cererii enorme din partea investitorilor, aceste companii au avut oportunitatea să vândă acţiuni pe bursă la preţuri mai ridicate faţă de intervalele propuse iniţial în prospect.

    Unii au întâmpinat cu scepticism listarea King Digital, apreciind că firma a depăşit deja perioada de apogeu şi va reuşi cu greu să repete succesul Candy Crush Saga. Zynga, producătorul cunoscutului Farmville, afişează la bursă o cotaţie cu 52% mai scăzută faţă de preţul înregistrat la listare, în decembrie 2011. Scăderea este cu atât mai severă având în vedere că preţul acţiunilor Zynga a revenit puternic în ultimele trei luni, urcând cu 27% de la începutul anului, datorită achiziţiilor speculative efectuate de mai multe fonduri de hedging.

    „Termenul standard utilizat pentru descrierea acestui tip de afacere este «dependenţă de hituri». Zynga a susţinut în trecut, aşa cum King susţine acum, că are un proces de creaţie repetabil, cu potenţial de creştere, însă s-a dovedit că a găsi ceva care va fi utilizat de un miliard de persoane este un proces foarte dificil„, comentează pentru Wall Street Journal şeful companiei de analiză Triton Research.